INSTRUIRE INTRODUCTIV GENERALA IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

 

INSTRUIRE INTRODUCTIV GENERALA  

IN DOMENIUL  

SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA 

Scopul si conditiile de efectuare a instruirii introductiv generale: Pct. .1 Instruirea introductiv generala este parte componenta a instruirii in  domeniul SSM muncii si are ca scop : 

 - informarea despre activitatile specifice unitatii 

 - principalele masuri de securitate si sanatate in munca ce trebuie  respectate la locul de munca 

Pct. .2 Instruirea introductiv-generala se face:  

a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din lege;  b) lucratorilor detasati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;  c) lucratorilor delegati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;  

d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.   

a)- noilor incadrati in munca angajati cu contracte de munca ,indiferent de forma acestora 

 b)- noilor veniti in unitate ca detasati sau delegate de la alte unitati   

c)- elevilor si studentilor repartizati in unitate pentru practica profesionala  d)- persoanelor aflate in unitate in perioada de proba 

 e)- vizitatorilor de sectoare productive 

Pct. . 3 Componentele sistemului de munca si interactiunea lor functionala. a). Executantul – este omul implicat nemijlocit in realizarea sarcinii de munca  expus accidentelor sau imbolnavirilor profesionale 

b).Sarcina de munca – reprezinta totalitatea actiunilor pe care trebuie sa le  efectueze executantul prin intermediul mijloacelor de productie,pentru realizarea  scopului sistemului de munca . 

c).Mijloacele de productie – reprezinta totalitatea mijloacelor de munca  (echipamente tehnice, unelte,scule,aparate,instalatii,etc.)si a obiectelor muncii  (materii prime) pe care omul le foloseste in procesul de productie. 

d).Mediul de munca – reprezinta totalitatea conditiilor fizice ,chimice,biologice si  psihologice in care executantul i-si desfasoara activitatea,cuprinde mdiul fizic  ambiant si mediul social de activitate. 

Pct. .4 Sarcina si mediul de munca actioneaza direct asupra executantului,in timp ce mijloacele de productie numai indirect ,in baza sarcinii de munca. 

Pct. .5 Orice deficienta sau abatere de la starea normala a relatiilor dintre cele 4  componente ale sistemului, pot conduce la aparitia accidentului de munca sau a  bolilor profesionale. 

Pct. .6 Ca un accident de munca sau o boala sa fie definite ca “profesionale|” ele  trebuie sa se produca in timpul si din cauza unei sarcini de munca. 

I. LEGISLATIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA 

1.Legea securitatii si sanatatii muncii nr.319/2006 publicata in Monitorul  Oficial al Romaniei nr.646/26.07.2006. 

Pct. .7 Cap.I.Dispozitii generale. 

1.Prezenta lege are ca scop instituirea de masuri privind promovarea imbunatatirii  securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor. 

2. Prezenta lege stabileste principii generale referitoare la: 

 - prevenirea riscurilor profesionale 

 - protectia sanatatii si securitatii lucratorilor 

 - eliminarea factorialor de risc si de accidentare 

 - informarea ,consultarea si participarea echilibrata potrivit legii  - instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor  

Pct. .8 Cap.II.Domenii de aplicare. 

3. Prezenta lege se aplica in toate sectoarele de activitate,atat publice cat si private.  Prevederile prezentei legi se aplica : 

- angajatorilor 

- lucratorilor  

- reprezentantilor lucratorilor. 

Pct. .9 In sensul prezentei legi,termenii si expresiile de mai jos au urmatorul  inteles: 

 - reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul  securitatii si sanatatii lucratorilor – persoana aleasa,selectata sau desemnata de lucratori ,in conformitate cu prevederile legale ,sa ii reprezinte pe acestia in ceea ce  priveste problemele referitoare la protectia sanatatii si securitatii lucratorilor in  munca . 

 - prevenire – ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate  etapele procesului de munca ,in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale  - eveniment – accidental care a antrenat decesul sau vatamari ale  organismului: 

 - produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea sarcinilor de  serviciu 

 - situatia de persoana data disparuta  

 - accidentul de traseu ori de circulatie in conditiile in care au fost  angajate persoane angajate 

 - incidentul periculos,prcum si in cazul susceptibil de boala profesionala  sau legata de profesiune. 

 - accident de munca – vatamarea violenta aorganismului sau intoxicatia  acuta profesionala produsa in timpul procesului de munca ori in indeplinirea  indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitatea temporara de munca de cel  putin 3 zile de munca calendaristice ,invaliditate sau deces.  

 - boala profesionala – afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii  unei meserii sau profesii,cauzata de agenti nocivi fizici ,chimici ori biologici  caracteristici locului de munca ,precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau  sisteme ale organismului,in procesul de munca. 

 - echipament de munca – orice masina , aparat , unealta sau instalatie  folosite in munca. 

 - echipament individual de protectie – orice echipament destinat a fi  purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor  riscuri care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de  munca ,precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a indeplini acest  obiectiv. 

 - pericol grav si iminent de accidentare –situatia concreta,reala,si actuala  careia ii lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident in orice  moment.. 

 - securitate si sanatate in munca – ansamblu de activitati institutionale  avand ca scop: 

 -asigurarea celor mai bune conditii in  desfasurarea procesului de munca  

-apararea vietii,integritatii fizice si  

psihice , sana tatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca.  - incident periculos – evenimentul identificabil,cum ar fi:  - explozia 

- incendiul 

- avaria 

- accidental tehnic 

- emisiile majore de noxe 

rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament de munca  sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii , dar ar fi fi posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat sau ar fi posibil sa  produca pagube materiale. 

 - accident usor – eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale  care necesita numai acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate  de munca cu o durata de munca mai mica de 3 zile. 

 - boala legata de profesiune – boala cu determinare multifactoriala , la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala. 

Pct. .10 Obligatiile lucratorilor (conform L319/2006) 

Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea in conformitate cu pregatirea si  instruirea sa , precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului , astfel  incat san u expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat  propia persoana , cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.(art).22) 

Lucratorii au urmatoarele obligatii: 

a).sa utilizeze corect masinile,aparatura,uneltele,substantele  

periculoase,echipamentele de transport si alte mijloace de productie b). sa utilizeze correct echipamentul individual de protectie acordat si dupa  utilizare , sa il inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare  c).sa nu procedeze la scoaterea din functiune , la modificarea , schimbarea sau  inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii , in special a masinilor  ,aparaturii,uneltelor instalatiilor tehnice si cladirilor , si sa utilizeze corect aceste  dispozitive 

d).sa comunice imediat angajatorilor si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de  munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru  securitatea si sanatatea lucratorilor , precum si orice deficienta a sistemelor de  productie 

e). sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului  accidentele suferite de propria persoana  

f).sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati , atat timp cat este  necesar , pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de  inspectorii de munca sau inspectorii sanitari ,pentru protectia sanatatii si securitatii  lucratorilor 

g).sa coopereze , atata timp cat , este necesar cu angajatorul si/sau cu lucratorii  desemnati , pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si  conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate , in  domeniul sau de activitate. 

h).sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si  sanatatii in munca si masurile de aplicare acestora 

i).sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari Obligatiile prevazute se aplica ,dupa caz, si celorlalti participanti la  procesul de munca , potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.  

OBLIGATII COMPLEMENTARE DE DISCIPLINA A MUNCII 

⮚ Prezentarea la serviciu a salariatului se va face într-o ţinută corespunzătoare, odihnit perfect, fără să fi consumat, în prealabil, băuturi alcoolice, sau să introducă şi să consume în unitate asemenea băuturi. 

⮚ Înaintea începerii lucrului se vor verifica uneltele, maşinile şi utilajele cu care urmează a se lucra, precum şi starea locului de muncă şi a căilor de acces. Orice pericol va fi comunicat, imediat, conducătorului locului de muncă. 

⮚ La începutul programului – la intrarea în schimb – se va verifica ca maşinile şi utilajele acţionate electric, ce vor fi puse în funcţiune, să aibă legătură la centura de împământare. 

⮚ Exploatarea instalaţiilor şi utilajelor, precum şi întreţinerea şi repararea acestora, se va face numai de către personal cu pregătire corespunzătoare şi instruit pe linie de securitate a muncii. 

⮚ Echipamentele de protecţie şi de lucru, eliberate în baza Normativului intern, se vor utiliza numai în timpul lucrului şi numai în scopul în care au fost acordate.  ⮚ Fiecare angajat este obligat să execute numai lucrări impuse prin atribuţiile ce-i 

revin prin fişa postului precum şi cele dispuse de conducătorul locului de muncă respectiv şi unde a fost instruit la locul de muncă, confirmând luarea la cunoştinţă, prin semnarea fisei individuale de instructaj pe linie de securitate a muncii. 

⮚ Este interzisă părăsirea locului de muncă fără încunoştiinţarea şi aprobarea conducătorului acestuia. Circulaţia în incinta unităţii se va face numai pe căile de acces special destinate şi numai în scop de serviciu. 

⮚ Participarea la instructajul de securitate a muncii, constituie o obligaţie pentru fiecare angajat, în vederea însuşirii metodelor nepericuloase de muncă. 

⮚ Nu se vor porni sau menţine în funcţiune maşini defecte, cu improvizaţii sau fără apărători de protecţie. Se interzice îndepărtarea sau anularea dispozitivelor de protecţie din dotarea maşinilor sau instalaţiilor. 

⮚ Orice intervenţie la maşini sau utilaje, pentru revizii – reparaţii, ungere, curăţare său control, este permisă numai după oprirea completă a utilajului şi asigurarea împotriva pornirilor accidentale. 

⮚ Manipularea diferitelor materiale se va face cu mare atenţie, în funcţie de condiţiile existente la locul de muncă. Se interzice orice activitate efectuată în grabă sau prin atitudine de bravada. 

⮚ Se vor respecta cu stricteţe regulile privind prevenirea şi stingerea incendiilor, fumatul şi focul deschis, fiind admise numai în locurile special amenajate. 

⮚ Anunţa imediat conducătorul locului de muncă, dacă se accidentează el sau alt angajat de la locul de muncă. Va lua imediat măsuri de prim ajutor, corespunzător. 

⮚ Se prezintă, în caz de accident, la medic şi respecta întocmai tratamentul medical prescris. Se va prezenta, obligatoriu, la controlul medical periodic. 

⮚ Timpul de lucru se va folosi numai în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, joacă, ceartă sau discuţiile fără rost sunt interzise, deoarece creează stări de neatenţie care pot conduce la producerea de accidente. 

⮚ După încheierea programului de lucru, se interzice rămânerea în unitate, fără scopuri precise, legate de atribuţiile de serviciu şi numai cu aprobarea conducătorului locului de muncă. 

Pct. .11 Accident de munca – vatamarea violenta aorganismului sau intoxicatia  acuta profesionala produsa in timpul procesului de munca ori in indeplinirea  indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitatea temporara de munca de cel  putin 3 zile de munca calendaristice ,invaliditate sau deces.  

Conform Legii 319/2006 de asemenea ,este accident de munca: - accidentul suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere/unitate , cu  permisiunea angajatorului 

- accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes  public , inclusive in cadrul unor activitati culturale , sportive ,in tara sau in afara  granitelor tarii , in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini 

- accidentul survenit in cadrul unor activitati culturale -sportive organizate in  timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini 

- accidentul suferit de orice persoana , ca urmare a unei actiuni intreprinse din  proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti 

- accidentul suferit de orice persoana , ca urmare a unei actiuni intreprinse din  proprie initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul  public sau privat 

- accidental cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii , daca se  produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice , in calitate de  angajator , ori in alt loc de munca organizat de acestia , in timpul programului de  munca , si care nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului 

- accidentul de traseu , daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de  la domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers 

- accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei persoanei juridice sau  de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul ,  pentru indeplinirea unei sarcini de munca  

- accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei persoanei juridice sau  de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima , ori de la orice alt loc de  munca organizat de acestea , la o alta persoana juridica sau fizica , pentru  indeplinirea sarcinilor de munca , pe durata normala de deplasare  

- accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului,daca victima prelua sau preda uneltele de lucru , locul de munca , utilajele ori materialele , daca schimba  imbracamintea personala,echipamentul individual de protectie sau orice alt  echipament pus la dispozitie de angajator , daca se afla in baie ori in spalator sau  daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si  invers 

- accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare , daca acesta a avut loc in  locuri organizate de angajator , precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri 

- accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de persoane fizice  romane , delegati pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor  tarii , pe durata si traseul prevazute in documentul de deplasare - accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe  teritoriul altor tari , in baza unor contracte , conventii sau in alte conditii prevazute  de lege , incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini , in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de serviciu 

- accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare , recalificare sau  perfectionare a pregatirii profesionale , in timpul si din cauza efectuarii activitatilor  aferente stagiului de practica 

- accidental determinat de fenomene sau calamitati naturale , cum ar fi furtuna ,  viscol , cutremur , inundatie , alunecari de teren , trasnet(electrocutare), daca  victima se afla in timpul procesului de munca sau in indeplinirea atributiunilor de  serviciu 

- disparitia unor persoane , in conditiile unui accident de munca si in imprejurari  care indreptatesc presupunerea decesului acesteia  

- accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiunilor de serviciu , ca  urmare a unei agresiuni 

Accidentele de munca se clasifica , in raport cu urmarile produse si cu  numarul persoanelor accidentate , in: 

  

 Accidente care produc incapacitate temporară de muncă (ITM) Aceste accidente determină întreruperea activităţii lucrătorului pe o anumită perioadă, cu o durată de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical ca fiind urmare a accidentului produs. 

 Accidente care produc invaliditate (INV) 

Acestea determină pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de INV, emisă de organele medicale în drept.  Accidente mortale 

Accidentul de muncă mortal presupune decesul accidentatului imediat sau după un interval de timp, dacă acesta este confirmat, în baza unui act medico-legal, ca fiind urmare a accidentului suferit. 

 Accidente colective 

Accidentul colectiv are loc atunci când sunt accidentate cel puţin 3 (trei) persoane, în acelasi timp si din aceleasi cauze în cadrul aceluiasi eveniment. 

 În raport cu natura lor, accidentele pot fi: 

a) psihofiziologice; 

b) mecanice; 

c) electrice; 

d) termice; 

e) chimice; 

f) dependente de mediu. 

 

2.Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006. 

Pct. .12 Organizarea activitatilor de prevenire si protectie Activitatile de  prevenire si protectie desfasurate in cadrul unitatii sunt urmatoarele:  

1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a  sistemului de munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de  munca/echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de  lucru;  

2. elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;  

3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea  reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor  de lucru;  

4. propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si sanatatii in  munca, ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se  consemneaza in fisa postului, cu aprobarea angajatorului;  

5. verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute  in planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le  revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, stabilite prin fisa postului;  

6. intocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si  instruire a lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;  

7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii  adecvate pentru fiecare loc de munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor  in domeniul securitatii si sanatatii in munca si verificarea cunoasterii si aplicarii de  catre lucratori a informatiilor primite;  

8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul intreprinderii si/sau  unitatii;  

9. asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent,  conform prevederilor art. 101-107, si asigurarea ca toti lucratorii sa fie instruiti  pentru aplicarea lui;  

10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107;  

11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate in  munca, stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de  securitate si/sau sanatate la locul de munca;  

12. evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru  care este necesara autorizarea exercitarii lor;  

13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;  14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina  muncii, necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;  

15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii  pentru controlul noxelor in mediul de munca;  

16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare,  semnalizare de urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;  

17. informarea angajatorului, in scris, asupra deficientelor constatate in timpul  controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si  protectie;  

18. intocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotararile Guvernului  emise in temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest,  vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile;  

19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si,  daca este cazul, incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate  de persoane competente, conform prevederilor din Hotararea Guvernului nr.  1.146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in  munca de catre lucratori a echipamentelor de munca;  

20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de lucru din intreprindere si intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu  echipament individual de protectie, conform prevederilor Hotararii Guvernului nr.  1.048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de  catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;  

21. urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor  individuale de protectie si a inlocuirii lor la termenele stabilite, precum si in celelalte  situatii prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1.048/2006;  

22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la  art. 108-177;  

23. intocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177;  24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din  intreprindere si/sau unitate, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;  

25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu  prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;  

26. colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii masurilor de prevenire si protectie;  

27. colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale  altor angajatori, in situatia in care mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in  acelasi loc de munca;  

28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si  prevenire si a planului de evacuare;  

29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii  atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;  

30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea in munca la incheierea  contractelor de prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele incheiate cu  angajatori straini;  

31. intocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor  activitati.  

Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii  şi sănătăţii în muncă. 

Art.13 Sunt persoane alese, selectate sau desemnate de către şi dintre lucrătorii  din întreprindere, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă.  

 

Pct. .14 Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în CSSM se va  stabili prin contractul colectiv de muncă, iar numărul şi numele acestora se va  comunica în scris angajatorului.  

Pct. .15 Reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii  şi sănătăţii în muncă trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în  domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare cel puţin nivelului de  bază ( studii medii, curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă) şi pot  desfăşura următoarele activităţi:  

a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă;  

b) însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;  

c) conştientizează lucrătorii asupra necesităţii aplicării măsurilor de securitate şi sănătate în muncă;  

d) aduce la cunoştinţa angajatorului sau CSSM propunerile lucrătorilor privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;  

e) verifică modul de realizare a măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;  f) informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;  

g) însoţesc inspectorii de muncă, la cererea acestora, în timpul vizitelor de control în întreprindere;  

3. Hotarari ale Guvernului Romaniei privind cerintele minime de SSM,  aplicabile din octombreie 2006: 

Pct. .16 H.G. nr. 971/26.07.2006 privind cerinţele minime pentru  semnalizarea de securitate  

şi/sau de sănătate la locul de muncă, potrivit cărora, prin intermediul mijloacelor şi dispozitivelor de semnalizare, angajatorul este obligat să asigure:  

- semnalizarea pe recipiente şi conducte;  

- identificarea şi localizarea echipamentelor destinate prevenirii şi stingerii incendiilor;  

- semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase şi pentru marcarea căilor de circulaţie; 

- semnalele luminoase; 

- semnalele acustice;  

- comunicarea verbală;  

- gesturile semnal.  

Pct. .17 H.G. nr. 1028/09.08.2006 privind cerinţele minime de securitate şi  sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de  vizualizare, şi care trebuie avute în vedere la:  

 - echipamentul de muncă (ecran de vizualizare, tastatura, masa  sau suprafaţa de lucru, scaun de lucru); 

- mediul de muncă (spaţiu, iluminat, reflexii şi străluciri, zgomot,  căldura, radiaţii 

 umiditate);  

- interfaţa operator/computer.  

Pct. .18 H.G. nr. 1048/09.08.2006 privind cerinţele minime referitoare la EIP  utilizat de lucrători la locul de muncă, şi anume:  

- să fie corespunzător pentru riscurile implicate;  

- să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;  

- să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă;  

- să fie compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea, când se impune  purtarea simultană a mai multor EIP, în prezenţa unor riscuri  

multiple.  

Pct. .19 H.G. nr. 1051/09.08.2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare, potrivit cărora, angajatorul este obligat să asigure: 

- organizarea posturilor de lucru şi utilizarea mijloacelor adecvate, ţinând  cont de caracteristicile maselor, efortul fizic necesar, caracteristicile mediului  de muncă şi cerinţele activităţii.  

Pct. .20 H.G. nr. 1091/16.08.2006 privind cerinţele minime de securitate şi  sănătate pentru locul de muncă – locul destinat să cuprindă posturi de lucru,  situat în clădirile întreprinderii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii la care  lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii - potrivit cărora, angajatorul  este obligat să asigure:  

- stabilitatea şi rezistenţa clădirilor;  

- proiectarea şi construirea instalaţiilor electrice;  

- proiectarea, exploatarea şi întreţinerea căilor şi ieşirilor de urgenţă;  

- detectarea şi prevenirea incendiilor;  

- ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise;  

- temperatura în încăperi, corespunzătoare destinaţiei acestora;  

- iluminatul natural şi artificial;  

- proiectarea, exploatarea şi întreţinerea uşilor şi porţilor;  

- semnalizarea zonelor periculoase; 

- încăperi şi zone pentru odihnă, prevăzute cu mese şi scaune cu  spătar;  

- condiţii de odihnă pentru femei gravide şi mame care alăptează;  

- instalaţii sanitare – vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte, duşuri,  cabine de WC-uri şi chiuvete;  

- echipamente de prim ajutor;  

- condiţii speciale pentru lucrătorii cu dizabilităţi, în ceea ce priveşte  uşile, căile de comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi  posturile de lucru;  

- condiţii de securitate privind circulaţia pietonilor şi vehiculelor în  spaţii închise sau în aer liber; 

- condiţii pentru locuri de muncă în aer liber;  

- organizarea şi dotarea locurilor de muncă în condiţii de izolare;  - aplicarea principiilor ergonomice la organizarea locurilor de muncă.  Pct. .21 H.G. nr. 1136/30.08.2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, potrivit cărora, angajatorul este obligat să:  

- evalueze, să măsoare şi/sau să calculeze nivelurile câmpurilor electromagnetice în conformitate cu standardele naţionale în domeniu, şi efectuate de către servicii sau persoane competente, la intervale adecvate;  

- deţină o evaluare a riscurilor şi să stabilească măsurile care trebuie luate pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;  

11

- evite sau să elimine riscurile generate de câmpurile electromagnetice, ţinând seama de progresul tehnic şi de existenţa măsurilor de control al riscului la sursă;  

- asigure informarea şi formarea lucrătorilor expuşi şi/sau a reprezentanţilor acestor lucrători în raport cu rezultatele evaluării riscurilor;  

- asigure consultarea şi participarea lucrătorilor la aplicarea prevederilor hotărârii;  

- asigure o supraveghere adecvată a stării de sănătate a lucrătorilor, în scopul prevenirii şi detectării oricărui efect nociv care rezultă din expunerea la câmpuri electromagnetice;  

Pct. .22 H.G. nr. 1146/ 30.08.2006 privind cerinţele minime de securitate şi  sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de  muncă, potrivit cărora, angajatorul este obligat să:  

- efectueze verificarea EM, în scopul asigurării unei instalări  

corecte şi a bunei funcţionări;  

- asigure utilizarea EM numai de către lucrători însărcinaţi cu  

această atribuţie;  

- informeze lucrătorii cu date referitoare la EM (condiţii de folosire, situaţii anormale previzibile, etc.);  

- asigure instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor cu  

privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea EM;  

Cerinţele minime prevăzute în hotărâre se referă la:  

- cerinţe minime generale aplicabile EM;  

- cerinţe minime suplimentare aplicabile EM specifice ( EM mobile, cu  sau fără propulsie; EM folosite pentru ridicarea sarcinilor; instalaţiilor  şi EM electrice). 

4. Alte acte normative referitoare la SSM 

Pct. .23 O.U.G. 96/2003 privind protectia maternitatii la locul de munca ;  

Pct. .24 Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, in baza careia se elaboreaza Regulamentul Intern care include si un capitol distinct privind SSM. Codul Muncii prevede regulile generale de securitate şi sănătate în muncă, stabilind obligaţia angajatorului de a lua toate măsurile necesare pentru protejarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor. 

Prevederile codului muncii se completează cu dispoziţii ale contractului colectiv de muncă aplicabil, precum şi ale regulamentului intern. 

Regulamentul intern este componentă esenţială a regulamentului de organizare şi funcţionare (ROF). ROF este una dintre formele cele mai des folosite de firme pentru reprezentarea structurii lor organizatorice.  

Regulamentul de organizare şi funcţionare detaliază modul de organizare a firmei şi a subdiviziunilor sale organizatorice, stabileşte regulile de funcţionare, normele de conduită, drepturile şi obligaţiile pentru personalul organizaţiei.  În regulamentul intern se recomandă să fie incluse:  

- referiri la politicile firmei (oamenii săi, calitatea serviciului oferit clientului etc),  

- valorile şi principiile firmei (comunicarea deschisă şi lucrul în echipă, încrederea, siguranţa la locul de muncă etc),  

- strategia firmei (concepte creative, înalt standard de execuţie etc),  şi cuprinse, în mod obligatoriu, următoarele categorii de dispoziţii prevăzute la art.258 din Codul Muncii:  

a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;  - se consemnează, sub formă de reguli, măsurile de securitate şi sănătate în muncă, specifice firmei, şi prelucrate în cadrul instruirii în domeniul SSM; 

b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii ( art.5 din Codul Muncii); 

- se consemnează: procedura prin care salariaţii se pot adresa superiorilor ierarhici sau departamentului de resurse umane pentru a sesiza posibilele fapte discriminatorii; modalitatea de cercetare şi probare a încălcărilor semnalate de angajaţi; penalităţile în cazul dovedirii încălcării acestui principiu.  

c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;  

- se detaliază drepturile şi obligaţiile stipulate în contractul colectiv de muncă şi în contractul individual, ţinând cont de specificul activităţii firmei. De exemplu, referitor la drepturile angajaţilor, în RI se pot face precizări privind: tipurile de beneficii şi acordarea lor; acordarea împrumuturilor; plata cursurilor de formare sau continuarea studiilor, etc. 

d) procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor; 

- se precizează: ce anume poate constitui obiectul unor cereri sau reclamaţii; departamentul unde se pot adresa angajaţii pentru rezolvarea problemelor apărute; care este modalitatea şi formularistica de adresare a respectivei cereri sau reclamaţii.  

e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;  

- se detaliază reguli referitoare la: aspect şi ţinută; prezenţă, punctualitate şi modalitatea de anunţare a absenţelor; intrarea şi ieşirea din firmă; modalitatea de a circula în firmă; confidenţialitatea; comportamentul în cazul conflictului de interese; întreţinere biroului; semnătura autorizată; utilizarea datelor personale; droguti şi substanţe ilegale, alcool, fumat; recepţia corespondenţei; maşinile firmei; modalitatea de adresare şi comunicare în companie etc. 

f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile ( RI trebuie să cuprindă, detaliat, abaterile disciplinare pentru care se aplică sancţiunile disciplinare prevăzute de art. 264 din Codul Muncii) ;  

- fapte considerate ca abateri disciplinare: hărţuirea sexuală dovedită; nerespectarea normelor de conduită; neîndeplinirea sarcinilor de serviciu prevăzute în fişa postului; prezentarea la serviciu sub influenţa alcoolului sau a drogurilor, precum şi introducerea acestora în firmă; utilizarea în interes personal a bunurilor firmei; nerespectarea prevederilor CCM, CIM, RI, normelor SSM şi PSI; etc. 

g) reguli referitoare la procedura disciplinară;  

- se precizează etapele cercetării disciplinare prealabile: convocarea în scris a salariatului, în vederea realizării cercetării, cu precizarea obiectului, datei, orei şi locului întrevederii; organizarea cercetării; analiza faptelor prezentate. - referitor la decizia care prezintă sancţiunea disciplinară stabilită, în RI este bine să se precizeze: termenul în care sancţiunea se aduce la cunoştinţa angajatului; modalitatea în care decizia i se aduce la cunoştinţă (se predă personal sau prin poştă, cu sau fără semnătură de primire etc); modalitatea de contestare şi termenul până la care se poate depune contestaţia.  

h) modalităţi de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice.  - se recomandă precizarea regulilor privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, în conformitate cu prevederile OG 96/2003 şi HG nr.537/2004 etc.  Angajatorul are obligaţia de a asigura toţi salariaţii la accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii.  

Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.  

Codul muncii stabileşte regulile generale referitoare la Comitetul de securitate şi sănătate în muncă, precum şi la protecţia sănătăţii salariaţilor prin servicii medicale. Pct. .25 NM de aplicare a L 346/2002 (Ordin 450/825/2006) - asigurarea  pentru accidente de munca si boli profesionale;  

- O.U.G. 99/2000 - referitoare la perioadele calde si reci; 

5. Instructiunile proprii de securitate si sanatate in munca 

Pct. .26 IPSSM cuprind masurile specifice activitatilor care se desfasoara in cadrul  societatii, detaliind prin aceasta prevederile N.M. de aplicare a Legii nr. 319/2006. Pct. .27 Normele de securitate şi sănătate în muncă constituie o măsură legislativă de realizare a securităţii şi sănătăţii muncii, al căror conţinut este format din prevederi cu caracter obligatoriu, prin a căror respectare se urmăreşte eliminarea comportamentului accidentogen al executantului în procesul muncii. 

Pct. .28 Fiecare prevedere reprezintă în sine o măsură de prevenire, tehnică sau organizatorică, a producerii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. 

Pct. .29 Rol: de a stabili acele măsuri de prevenire necesare pentru anihilarea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională dependenţi de executant (E). 

Pct. .30 Conţinutul de bază al oricăreia din fazele instruirii (introductiv-generală, la locul de muncă şi periodică) este format din prevederi de securitate şi sănătate în  muncă corespunzătoare activităţii pentru care este instruit executantul (E) şi care se regăsesc în HG; IPSSM etc;  

Pct. .31 Utilizarea prevederilor SSM pentru delimitarea cauzelor permite totodată  identificarea măsurilor de prevenire care nu au fost respectate, respectiv factorii de  risc de accidentare existenţi în procesul de muncă. 

Pct. .32 Controlul de securitate şi sănătate în muncă efectuat de inspecţiile  specializate, serviciile de prevenire şi protecţie urmăreşte modul în care se  desfăşoară activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale,  şi în primul rând gradul în care sunt aplicate şi respectate măsurile de securitate şi  sănătate în muncă. 

Pct. .33 Abaterile în domeniul SSM, în ceea ce priveşte repartizarea necorespunzătoare a lucrătorilor pe locuri de muncă, deficienţe de îndrumare şi control, cât şi lipsuri în asigurarea condiţiilor de securitate şi igienă a muncii, se stabilesc în raport cu reglementările în vigoare (hotărâri, standarde, instrucţiuni etc.).  

Pct. .34 Elaborarea politicii generale şi mai ales a planurilor de prevenire şi  protecţie, care au un caracter mai concret, vor avea ca obiectiv realizarea acelor  măsuri preventive prevăzute în reglementări şi care nu au fost încă aplicate sau  sunt îndeplinite doar parţial. 

6. Standardele de securitate a muncii  

Pct. .35 Standardele de securitate a muncii sunt acte juridice care cuprind prevederi sau prescripţii tehnice pentru realizarea produselor, serviciilor şi condiţiilor de muncă, astfel ca activitatea să se desfăşoare în deplină securitate. 

Pct. .36 Standardele nu au caracter obligatoriu decât în situaţia în care sunt nominalizate în acte normative cu caracter obligatoriu.  

Pct. .37 Astfel, în Ordonanţa Guvernului nr.19/1992 se precizează:  „ Art. 19. –Standardele române referitoare la protecţia vieţii, protecţia sănătăţii, securitatea muncii şi protecţia mediului înconjurător au caracter obligatoriu….. 

Art. 21 – Standardele profesionale şi de firmă trebuie să respecte prevederile standardelor române obligatorii.”  

Respectarea standardelor române obligatorii, printre care şi cele de securitatea muncii, se asigură prin certificare:  

„Art. 6 – Certificarea produselor şi serviciilor reglementate prin standardele române obligatorii referitoare la protecţia vieţii, protecţia sănătăţii, securitatea muncii şi protecţia mediului înconjurător este obligatorie, în caz contrar fiind interzisă comercializarea lor.” ( H.G. nr.167/06.04.1992 privind constituirea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Certificare a Calităţii).  

II. CONSECINTELE POSIBILE ALE NECUNOASTERII SI NERESPECTARII LEGISLATIEI DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA 

Efectele accidentului de muncă asupra victimei 

Pct. .38 Accidentul de muncă poate provoca victimei incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces.  

Pct. .39 Acestea pot surveni imediat după eveniment sau la un anumit interval de timp.  

Pct. .40 Incapacitatea temporară de muncă. Consecinţa cea mai puţin gravă a unui accident de muncă o constituie imposibilitatea temporară a victimei de a-şi desfăşura activitatea ca urmare a tulburării unei stări funcţionale (de cel puţin trei zile calendaristice). Aprecierea incapacităţii o face medicul şi trebuie atestată printr-un certificat medical. Incapacitatea are caracter reversibil; prin aplicarea unui tratament adecvat ea dispare.  

Pct. .41 Invaliditate. Prin accident cu urmări de invaliditate se înţelege accidentul care are ca urmare pierderea unui simţ, a unui organ sau o infirmitate permanentă, fizică sau psihică, dacă acestea au dus la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă (confirmată prin decizie de încadrare temporară sau permanentă într-un grad de invaliditate emisă de organele medicale în drept). 

Pct. .42 Decesul. Spre deosebire de primele două situaţii,în cazul decesului este afectată nu numai integritatea şi capacitatea de muncă, ci însăşi viaţa. Prin accident mortal se înţelege accidentul care cauzează decesul imediat sau după un interval de timp, dacă acesta a fost confirmat în baza unui act medico-legal. 

Consecinţele accidentelor de muncă 

Pct. .43 Accidentele de muncă afectează negativ toate elementele sistemului de muncă – executant, sarcina de muncă, mijloacele de muncă şi mediul de muncă.  

Pct. .44 Consecinţe asupra executantului. În contextul procesului de muncă, omul poate fi considerat în două ipostaze: de fiinţă umană şi de executant al unei sarcini de muncă. Fiecăruia îi sunt asociate o serie de valori şi caracteristici specifice, cum ar fi: viaţa, sănătatea, capacitatea creativă, respectiv capacitatea de muncă, aptitudinile şi cunoştinţele.Accidentele de muncă au repercusiuni asupra ambelor categorii de valori: psiho-fiziologice, economice, financiare etc. 

Pct. .45 Consecinţe asupra sarcinii de muncă. Consecinţa directă o constituie neîndeplinirea sarcinii de muncă sau neîndeplinirea la timp.  

Pct. .46 Consecinţe asupra mijloacelor de muncă . În urma accidentelor de muncă, în mod deosebit, se pot produce deteriorări sau distrugeri, atât ale mijloacelor 

propriu-zise de muncă, dar şi ale obiectelor muncii (cazul exploziilor, incendiilor etc.). 

Pct. .47 Consecinţe asupra mediului de muncă. Ambele categorii de mediu, fizic şi social, pot fi afectate de producerea accidentelor de muncă. Mediul fizic prezintă repercusiuni sub forma elementelor materiale degradate, iar mediul social sub forma stressului suportat de cei aflaţi la locurile de muncă apropiate de cel al victimei, cu toate manifestările specifice.  

Pct. .48 Consecintele mai pot fi: 

a). la nivelul individului, respectiv:  

a.1. al victimei – suferinţă fizică datorată agresiunii suportate, a incapacităţii temporare sau permanente de muncă, a pierderii încrederii în capacitatea de a reacţiona corespunzător la sarcinile de muncă, diminuarea veniturilor etc.  a.2. al celor apropiaţi victimei – durere, suferinţă, stress psihic, diminuarea veniturilor familiale etc.  

b). la nivelul angajatorului (microeconomic): pierderi de producţie , pierderi de capacităţi de producţie potenţiale, deteriorări şi distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire în forţa de muncă, utilaje, deteriorarea mediului social de muncă etc.  c). la nivelul societăţii (macroeconomic): cheltuieli de asigurări sociale, de asistenţă medicală, diminuarea potenţialului creator. 

Pct. .49 Necunoasterea si nerespectarea legislatiei in domeniul protectiei muncii  poate avea consecinte imprevizibile atat pentru angajator cat si pentru angajat,dupa cum urmeaza : 

a).Pentru angajator: 

 - inchisoare sau amenzi contraventionale in functie de gravitatea faptelor  savarsite conform cap.VIII(Infractiuni) si IX(Contraventii) din Legea 319/2006 –  Legea securitatii si sanatatii in munca: 

 - inchisoare intre 3luni si 3ani. 

 - amenzi contraventionale intre 2 000 – 10 000 lei. 

b).Pentru angajat: 

 - amenzi contraventionale in functie de gravitatea faptei 

 - suferinta de pe urma unui potential accident ce poate avea urmari grave  (deces,invaliditate) atat pentru accidentat cat si pentru familie. 

 - pierderea unor sume importante din salariul cuvenit pe perioada de intrerupere  a perioadei de munca. 

c).Pentru ambele parti: 

 - judecarea in instanta a unor potentiale procese cauzate de nerespectarea  legislatiei cu urmarile cuvenite conform codului penal civil . 

III. RISCURILE DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA SPECIFICE UNITATII; 

Pct. .50 Riscurile de accidentare si/sau imbolnavire profesionala sunt determinate de activitatil desfasurate in cadrul procesului de munca si de modul de respectare al prevederilor legislative de catre fiecare salariat la locul de munca.  

Pct. .51 Riscurile de accidentare se identifica dupa cum urmeaza:  - riscuri de natura fizica(riscuri mecanice,termice,electrice,zgomot si  radiatii) 

 - riscuri de natura chimica (aerosoli,lichide,gaze,vapori).  - riscuri de natura biologica (contact cu microorganisme si virusi  patogeni). 

Pct. .52 Identificarea riscurilor la nivel unitate conduce la selectionarea  echipamentului individual de protectie cu care trebuie sa fie dotat fiecare lucrator. LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC 

2.2. Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau  explozivi 

IV. MASURI LA NIVELUL SOCIETATII PRIVIND ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR, STINGEREA INCENDIILOR SI EVACUAREA LUCRATORILOR  

Pct. . 53. Starea de pericol grav si iminent de accidentare, astfel cum este el  definit prin Legea 319/2006 (situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment) , poate fi  constatata de catre orice lucrator din intreprindere si/sau unitate, lucrator al  serviciului extern de prevenire si protectie cu care intreprinderea si/sau unitatea a  incheiat contract, precum si de catre inspectorii de munca.  

Pct. . 54 La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua  imediat urmatoarele masuri de securitate:  

a) oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii - angajatorul va desemna  lucratorii care trebuie sa opreasca echipamentele de munca si va asigura instruirea  acestora;  

b) evacuarea personalului din zona periculoasa - in prealabil angajatorul trebuie:  - sa intocmeasca planul de evacuare a lucratorilor;  

- sa afiseze planul de evacuare la loc vizibil;  

- sa instruiasca lucratorii in vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice  modul in care si-au insusit cunostintele;  

c) anuntarea serviciilor specializate - in prealabil angajatorul trebuie:  

- sa desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa ii  instruiasca in acest sens;  

- sa asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate.  d) anuntarea conducatorilor ierarhici - in prealabil angajatorul trebuie sa  stabileasca modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior.   

e) eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent 

-  in prealabil angajatorul trebuie:  

- sa desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de  pericol grav si iminent, sa asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice  necesare interventiei;  

- sa stabileasca serviciile specializate care pot interveni.  

Pct. . 55 Masurile de securitate se stabilesc tinand seama de natura activitatilor,  numarul de lucratori, organizarea teritoriala a activitatii si de prezenta altor  persoane in afara celor implicate direct in procesul muncii.  

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR 

Pct. . 56 Primul ajutor are ca scop aducerea accidentatului intr-o stare care sa faca posibila transportarea fara risc la spital ; se folosste intervalul de timp care se  

scurge pana la transportarea acestuia pana la unitatea sanitara cea mai apropiata  pentru acordarea primului ajutor. 

Pct. . 57 Masuri generale de prim ajutor : 

▪ Prevenirea socului ; 

▪ Pansarea plagilor ; 

▪ Oprirea hemoragiei ; 

▪ Imobilizarea fracturilor ; 

▪ Transportul de urgenta la unitatea sanitara. 

Pct. . 58 Masuri specifice ce se iau la acordarea primului ajutor : ▪ Culcarea victimei cu capul intr-o pPct. e, mai jos decat nivelul corpului, pentru a  se iriga sistemul nervos central ; 

▪ Protejarea contra frigului ; 

▪ Degrevarea cailor respiratorii ; 

▪ Scoaterea jartierelor, cravatei, cordoanelor ; 

▪ Efectuarea respiratiei artificiale prin metoda gura la gura ; 

▪ Masajul cardiac - in cazul opririi batailor inimii ; 

La ridicarea si transportul accidentatului trebuie luate masuri corespunzatoare  pentru a nu se amplifica trauma produsa si a se evita manevrele bruste si pozitia  incomoda sau periculoasa, care ar putea produce inrautatirea starii sale. 

Pct. . 59 Masuri de prim ajutor - instructaj special : 

▪ Se inlatura cauza accidentului si daca este posibil, se transporta cu prudenta  victima, asezand-o in conditii de securitate ; mare atentie la cablurile electrice !. 

▪ Se apreciaza gravitatea accidentului. Se actioneaza cu miscari usoare, pentru a  nu se agrava starea victimei. In caz ca respiratia sau bataile inimii sunt oprite, se elibereaza caile respiratorii si se incepe imediat respiratia artificiala sau masajul  cardiac extern ; in cazul opririi inimii de mai multa vreme, pupila este foarte  dilatata ; 

▪ Se opresc hemoragiile. In cazul in care exista rani deschise ale toracelui si se  observa iesirea aerului, se pune imediat pe rana un pansament compresiv, fixat  cu leucoplast ; 

▪ Cei care s-au strans in jurul victimei sunt rugati sa lase cat mai mult loc liber ; 

▪ Se asigura chemarea celui mai apropiat serviciu medical de urgenta, la nr. de  telefon 112 – urgente ; daca este posibil, se comunica inclusiv grupa sanguina a  victimei ; 

▪ Comportamentul celui care acorda primul ajutor trebuie sa inspire incredere si  siguranta ; 

▪ Se pastreaza, pe cat posibil, pozitia fixa a axului cap–ceafa–torace al  accidentatului ; 

▪ Nu se exercita tractiuni pe membre, cap sau vesminte ; daca imbracamintea  accidentatului stanjeneste, aceasta se taie ; 

▪ In caz de fractura, entorsa sau luxatie se actioneaza cu prudenta pentru o  imobilizare corecta care sa nu agraveze leziunea initiala si sa diminueze suferinta accidentatului ; 

Primul ajutor in caz de electrocutare 

Pct. . 60 Fazele primului ajutor în caz de electrocutare:  

- scoaterea accidentatului de sub acţiunea curentului electric;  

- reanimarea accidentatului.  

Scoaterea accidentatului de sub acţiunea curentului electric 

Pct. . 61 Scoaterea accidentatului de sub acţiunea curentului electric trebuie efectuată rapid, însă cu prudenţă, pentru a nu ajunge, şi cel care acordă primul ajutor, în situaţia de a necesita şi el un prim ajutor.  

Pct. . 62 Este sarcina celui care dă primul ajutor de a întrerupe acţiunea curentului electric asupra accidentatului prin deconectarea instalaţiei, scoaterea fişelor din prize etc.  

Pct. . 63 Deoarece accidentatul, în majoritatea cazurilor, îşi pierde cunoştinţa, în situaţia când se găseşte pe un stâlp, pe o scară sau pe o schelă, trebuie luate măsuri să nu cadă de la înălţime la întreruperea curentului electric, evitându-se astfel fracturile, luxaţiile etc.  

Pct. . 64 Dacă instalaţia nu poate fi deconectată sau circuitul nu poate fi întrerupt (cazul instalaţiei electrice care serveşte direct pentru menţinerea vieţii sau sănătăţii unor oameni), se folosesc dispozitive şi scule corespunzătoare.  

Măsuri de reanimare.  

Pct. . 65 După ce accidentatul a fost scos de sub acţiunea curentului respectiv, trebuie să se constate dacă şi-a pierdut sau nu cunoştinţa.  

Pct. . 66 În cazul în care accidentatul nu şi-a pierdut cunoştinţa, nu sunt necesare măsuri speciale. Dacă se plânge de o stare depresivă, de o senzaţie de strângere sau de dureri în regiunea inimii, se va chema un medic sau se va transporta la spital. Se va avea grijă să aibă aer proaspăt şi linişte. Până la sosirea medicului, accidentatul nu trebuie lăsat singur. Pulsul şi respiraţia trebuie supravegheate în permanenţă, iar eventualele răni trebuie îngrijite.  

Pct. . 67 În cazul în care accidentatul şi-a pierdut cunoştinţa, există în toate cazurile un pericol de moarte chiar dacă respiraţia şi circulaţia sângelui mai sunt prezente. Pericolul constă în acest caz în oprirea respiraţiei, prin închiderea căilor respiratorii superioare. În consecinţă, la un accidentat care şi-a pierdut cunoştinşa, trebuie eliberate imediat căile respiratorii şi desfăcute obiectele de îmbrăcăminte care strâng.  

Pct. . 68 Trebuie acordată o atenţie deosebită faptului ca maxilarul inferior cu limba fixată de el să nu cadă înapoi, închizând astfel căile respiratorii. Pentru deblocarea căilor respiratorii, capul accidentatului se va îndoi cât mai mult înspre ceafă, trăgând maxilarul inferior înainte.  

Pct. . 69 Imediat după eliberarea căilor respiratorii, trebuie începută respiraţia Pct. ificială, chiar la locul accidentului. Hotărâtor în acestă acţiune este începerea ei neîntârziată, deoarece în caz contrar, din cauza întreruperii momentane a alimentării organismului cu oxigen, după 3-5 min., intervine o vătămare ireversibilă a creierului, moartea fiind o consecinţă imediată. 

Pct. .70 În privinţa elaborării metodelor de respiraţie artificială, astăzi nu mai există nici o îndoială că metoda de respiraţie cea mai eficientă, cu menajarea maximă a accidentatului şi totodată cerând cele mai puţine eforturi, este metoda de respiraţie artificială prin insuflare, cunoscută deja de la începutul secolului trecut. Este metoda care nu necesită dispozitive speciale, poate fi continuată timp îndelungat fără o obosire mai însemnată, necesitând un singur salvator; totodată, la această metodă, o opturare a căilor respiratorii niciodată nu poate să rămână neobservată. 

Metoda de respiraţie artificială prin insuflare. 

Pct. . 71 Principiul acestei metode este cât se poate de simplu. Salvatorul stă în genunchi lângă accidentat, inspiră adânc şi insuflă aerul său de expiraţie, care totuşi 

mai conţine 16-17% oxigen, uşor, în gura pe jumătate deschisă sau în nasul accidentatului. 

Pct. . 72 Această operaţie trebuie repetată, în ritmul cât mai apropiat de respiraţia normală, 12-15 respiraţii pe minut, adică o respiraţie întreagă la fiecare 4-5 secunde şi trebuie continuată până ce accidentatul începe să respire de la sine sau până se trece la respiraţia artificială cu ajutorul unui aparat sau până la hotărârea medicului. Transportarea accidentatului poate fi făcută numai la dispoziţia medicului, iar în timpul respiraţiei artificiale, capul accidentatului să rămână aplecat spre spate. 

Pct. . 73 Dacă există reţineri de natură estetică sau igienică contra aplicării metodei gură-gură sau gură-nas, se poate aplica pe gură, respectiv pe nas, o batistă uscată sau tifon; respiraţia artificială nu suferă prin aceasta. De altfel, astăzi există deja mijloace ajutătoare ca tubul Safard, masca de gură, masca pentru respiraţie artificială, precum şi aparate auxiliare de respiraţie care se intercalează între accidentatul fără cunoştinţă şi salvator. 

Masajul cardiac extern  

Pct. . 74 Adeseori, se înregistrează, ca o consecinţă a unui accident prin electrocutare, oprirea circulaţiei sângelui, care produce, la fel ca şi oprirea respiraţiei, moartea în câteva minute, dacă nu este tratată la timp. Cauza opririi circulaţiei poate să fie oprirea funcţionării inimii (stop cardiac) sau fibrilaţia cardiacă (300-400 bătăi/minut), care conduce la transportul unei cantităţi insuficiente de sânge la creier şi celelalte organe ale corpului.  

Pct. . 75 Oprirea circulaţiei sângelui şi funcţionrea inimii se observă prin oprirea respiraţiei, puls şi bătăi ale inimii neperceptibile. 

Pct. . 76 Se mai pot observa, pupile mari fără nici o reacţie şi o culoare palidă, albăstruie a feţei.  

Pct. . 77 Pierderea profundă a cunoştinţei şi încetarea completă a pulsului şi a respiraţiei, prezintă pericol mortal foarte mare. Este necesară intervenţia rapidă a salvatorului, în scopul punerii în funcţiune a circulaţiei sângelui şi astfel, alimentarea cu oxigen a creierului şi celorlalte organe ale corpului.  

Pct. . 78 Un mijloc eficient în acest sens îl constituie masajul cardiac extern ( pe toracele închis). 

Pct. . 79 Cel care face reanimarea stă în genunchi lângă cel accidentat, care va fi culcat pe un obiect dur şi cu faţa în sus, şi aşează palma mâinii sale deschisă, cu perna de la rădăcina policelui (degetul mare), pe treimea inferioară a sternului, iar a doua mână o aşează peste prima. Folosind greutatea corpului său, salvatorul apasă sternul de circa 60-80 ori pe minut, deplasându-l cca 3-5 cm în direcţia şirei spinării, fapt care conduce la strângerea inimii între peretele toracelui (stern) şi şira spinării. 

Pct. . 80 Comprimarea ritmică a inimii are drept urmare refularea în artere a sângelui, şi crearea, astfel, a unei tensiuni arteriale, apropiate de tensiunea arterială normală. După încetarea fiecărei comprimări, sângele este evacuat din sistemul venelor înapoi spre inimă.  

Pct. . 81 Deoarece masajul cardiac nu produce şi o ventilare a plămânilor, acesta trebuie combinat cu respiraţia artificială prin insuflare. Pentru masajul cardiac extern şi aplicarea concomitentă a respiraţiei artificiale sunt deci necesari doi salvatori. 

Pct. . 82 Ritmul în care se recomandă să se lucreze cei doi salvatori este de 5:1, adică după 5 compresiuni ale inimii urmează o insuflare, ciclul se repetă fără 

întrerupere până la observarea reînceperii funcţionării inimii şi respiraţiei proprii sau până ce medicul a constatat definitiv moartea. În nici un caz, încercările de reanimare nu trebuie oprite înaintea apariţiei unor semne sigure de moarte, ca rigiditate cadaverică sau pete cadaverice.  

Pct. . 83 Dacă la locul accidentului se găseşte numai un singur salvator, acesta în mod forţat trebuie să efectueze atât respiraţia artificială cât şi masajul cardiac. 

Pct. . 84 Ritmul în care se recomandă să lucreze salvatorul este de 15:2, adică după 15 compresiuni ale inimii urmeată 2 insuflări, ciclul se repetă fără întrerupere până la observarea reînceperii funcţionării inimii şi respiraţiei proprii sau până ce medicul a constatat definitiv moartea. 

Pe durata reanimării cardio-respiratorie, respiraţiile ulterioare se coordonează şi cu  compresiile toracelui, într-un raport dependent de numărul de salvatori 

Măsuri de prim-ajutor în caz de fracturi  

Pct. . 85 Primul ajutor se acordă la locul accidentului şi are rolul de a preveni complicaţiile şi leziunile ulterioare şi de a diminua durerea şi umflarea zonei. În acest scop nu trebuie să se acţioneze brutal sau să i se impună accidentatului mişcări inutile ( ridicare în picioare sau transportare înainte de imobilizare). 

Pct. . 86 În mod normal, accidentatul trebuie aşezat în cel mai apropiat loc sigur, unde rănile sale să poată fi temporar asistate şi stabilizate.  

Pct. . 87 În caz de fractură deschisă, mai întâi trebuie oprită hemoragia şi pansată rana. Orice os în exterior trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, însă nu trebuie forţat să intre înapoi în rană. 

Pct. . 88 În scopul diminuării durerii este necesară administrarea unui calmant ( algocalmin etc.) 

Pct. . 89 Imobilizarea fracturii se realizează cu ajutorul atelelor confecţionate special sau improvizate (bucăţi de scândură etc.), operaţiune în care trebuie respectată regula de bază: orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii – cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului de fractură. Atelele se învelesc în vată pentru a nu leza pielea, a nu stânjeni circulaţia sau a nu mări durerea. În jurul atelelor şi membrului fracturat se trage apoi o faşă, la  

Pct. . 90 început circulară, apoi şerpuitoare, obţinând astfel o imobilizare provizorie. 

După imobilizare urmează transportarea accidentatului la spital, avându-se în vedere supravegherea permanentă. 

Măsuri de prim-ajutor în caz de arsuri  

Pct. . 91 Agenţi termici, chimici, electrici sau de radiaţii sunt cei care produc arsuri ale pielii.  

Pct. . 92 În funcţie de agentul provocator, se disting patru tipuri de arsuri: 

 - termice, produse de foc, contactul cu obiecte fiebinţi sau aburi; 

- corozive, produse de substanţe chimice, precum acizi şi baze;  

- electrice, produse de curentul electric;  

-prin radiaţie, determinate de expunerea excesivă la soare, raze X sau materiale radioactive.  

Pct. . 93 Scopul primului ajutor în arsuri este de a preveni şi a combate, pe cât posibil, apariţia complicaţiilor (şocul, infecţia, probleme respiratorii sau inflamarea).  Primul ajutor în arsurile termice 

Pct. . 94 În arsurile superficiale: imersia părţii arse în apă rece sau în alcool pentru a uşura durerea; acoperirea arsurii cu un pansament curat, steril.  

Pct. . 95 Nu aplicaţi loţiuni, alifii; nu spargeţi băşicile; nu pipăiţi zona arsă; nu îndepărtaţi îmbrăcămintea lipită de zona arsă.  

Pct. . 96 În arsuri mai serioase: controlaţi respiraţia victimei; puneţi peste zona arsă un pansament curat; asiguraţi transportul victimei la spital.  Primul ajutor în arsurile chimice 

Pct. . 97 Deoarece substanţele chimice continuă „să ardă” cât timp rămân pe piele, pentru a diminua efectele lor corosive, acestea trebuie îndepărtate imediat.  

Pct. . 98 Se inundă zona arsă cu apă rece din abundenţă, chiar şi în timpul îndepărtării îmbrăcămintei, până la spălarea completă a substanţelor chimice. 

Pct. . 99 După îndepărtarea prin spălare a substanţelor chimice, continuaţi primul ajutor ca pentru arsura termică. Acoperiţi arsura cu un pansament curat şi solicitaţi ajutorul medicului. 

Primul ajutor în arsurile electrice  

Pct. . 100 Prima manevră: scoterea accidentatului de sub acţiunea curentului electric.  

Apoi: se controlează respiraţia şi se aplică respiraţia artificială, dacă este necesar. 

Pct. . 101 Se controlează circulaţia sângelui şi se aplică masajul cardiac, dacă este necesar. 

Pct. . 102 Dacă respiraţia şi circulaţia sunt reluate:  

- se acorda primul ajutor pentru arsuri, acoperind zona cu un pansament curat şi uscat;  

- se imobilizează fracturile şi luxaţiile, dacă este cazul;  

- se solicită ajutorul medicului.  

Primul ajutor în arsurile cauzate de radiaţii 

Pct. . 103 Arsurile produse de raze X sau materiale radioactive se pot trata ca şi arsurile produse de razele solare. 

În acest scop, se acoperă zona arsă cu un prosop umed, utilizând o soluţie de 10g de sare la un litru de apă. Aceasta linişteşte şi răceşte pielea. Pot fi utilizate unguentele şi cremele comerciale pentru arsuri solare.  

Modul de actiune in caz incendiu in autovehicul sau accident. Pct. . 104 In caz de incendiu ; 

∙ Opreste autovehiculul ; 

∙ Cere celor aflati in autovehicul sa coboare, fara sa produca panica in randul  acestora ; 

∙ Intrerupe imediat curentul electric ( contact, baterie); 

∙ Procedeaza de urgenta la localizarea si stingerea incendiului, folosind stingatorul  din dotare; 

∙ Anunta – prin orice mijloace – evenimentul; 

∙ Intocmeste o nota explicativa in care arata imprejurarile producerii incendiului si  modul in care s-a actionat; 

∙ Cere inlocuirea stingatorului. 

Pct. . 105 In caz de accident (eveniment rutier) cu victime: ∙ Opreste imediat autovehiculul ; 

∙ Nu paraseste locul accidentului si nu schimba pozitia autovehiculului ; ∙ Pastreaza urmele sau orice alte indicii cu privire la accident (inclusiv luarea  adreselor a 2-3 martori, daca este posibil) ; 

∙ Anunta cel mai apropiat organ de politie, alvarea si conducerea, indicand natura  accidentului (de persoane, tamponare, etc.), locul producerii, numarul de circulatie  al autovehiculului, numele sau ; (telefon de urgenta – 112) 

∙ Acorda primul ajutor persoanelor ranite ; 

∙ Asigura transportarea accidentatilor la prima unitate medicala, cu orice  autovehicul ajuns la fata locului ; in caz ca nu sunt alte mijloace de transport  disponibile, ranitii vor fi transportati cu autovehiculul angajat in accident, daca  acesta este in buna stare de functionare, dupa care soferul se intoarce la locul  accidentului ; 

∙ Completeaza formularul tipizat cu datele referiotare la accident pentu politie,  inclusiv schita (in acest sens, retine cu cat mai multa exactitate topografia locului,  indicatoarele si marcajele, modul cum s-a petrecut accidentul), formular care va fi  semnat de toti cei implicati in accident ; 

∙ Completeaza formularul pentru asigurator si il transmite acestuia ; 

∙ Inmaneaza conducatorului societatii dovada pentru repararea autovehiculului –  daca este cazul – si procesul verbal de constatare ; 

∙ Anunta imediat conducatorul societatii daca, in urma accidentului, isi pierde  temporar capacitatea de munca.  

Pct. . 106 In caz de accident fara persoane accidentate : 

∙ Daca in urma evenimentului au rezultat numai pagube materiale, conducatorii  auto se deplaseaza pana la cel mai apropiat agent de circulatie, pentru a obtine  actul de constatare si dovada de reparatie pentru autovehiculele avariate ; 

∙ Daca autovehiculele blocheaza circulatia, ele vor fi deplasate in afara  carosabilului cat mai repede posibil si se marcheaza pe sol cele patru margini ale  vehiculelor, relevan, daca e cazul, urmele franelor, resturi, noroi, etc. sau se fac  fotografii ; 

∙ In cazul in care celalat sofer refuza sa faca declaratia sau sa semneze  constatarea, se face apel la politie sau jandarmi. 

Modul de actiune in diferite situatii 

Pct. . 107 Personalul, pe langa atributiile specifice, are si alte atributii care  constau in prevenirea producerii de evenimente negative in activitatea prestata. Ei  trebuie sa cunosca planul obiectivului si sa culeaga permanent informatii de natura  sa preantampine actiunile indreptate impotriva securitatii lui. 

Pct. . 108 Pentru rezolvarea unor situatii deosebite ce se pot ivi pe timpul  programului de lucru personalul va proceda diferentiat, in raport de natura si ora  producerii acestora, astfel: 

Pct. . 109 In caz de incendiu: La declansarea alarmei, se procedeaza astfel: - se actioneaza conform prevederilor planului de evacuare;  

- se anunta, dupa caz, pompierii, politia, ambulanta, la tel de urgenta 112; 

- se intrerupe curentul electric ( se scot sigurantele de la panoul electric); 

- se procedeaza la solutionarea evenimentului functie de situatia concreta,  

procedand la salvarea vietii lucratorilor (evacuarea personalului) si bunurilor,  incercand limitarea raspandirii incendiului, localizarea sau chiar stingerea  acestuia cu mijloacele existente in dotare; (se actioneaza cu stingatorul de  incendiu :se scoate siguranta, se agita, se indreapta jetul spre baza flacarii si se  actioneaza parghia declansatoare); 

- se asigura paza bunurilor evacuate; 

- dupa sosirea organelor specializate, personalul se subordoneaza sefilor acestora  prin formarea unui dispozitiv de interventie sub conducere unica; 

- personalul societatii se va conforma dispozitiilor sefului dispozitivului de  interventie, nu va crea panica si nu va intreprinde actiuni care le pot periclita  viata sau integritatea corporala.  

Pct. . 110 In caz de situatii de urgenta (inundatii, explozii, calamitati  naturale, etc): 

- in timpul programului de lucru, se vor lua masuri de limitare sau lichidare a  evenimentului, anuntand totodata conducerea societatii care va mobiliza  personalul propriu. Daca evenimentul nu poate fi lichidat prin forte proprii, se va  solicita sprijinul pompierilor militari sau protectiei civile; 

- personalul va respecta prevederile planului de evacuare al cladirii, conform  instructajului efectuat anterior, in ordine, fara a produce panica. - se intocmeste un raport in care se consemneaza datele necesare elucidarii  imprejurarilor in care s-a produs evenimentul. 

Pct. . 111 In caz de atac terorist: 

- declanseaza sistemul de alarma pentru alarmarea echipajelor de interventie; - anunta conducerea societatii, Politia si S.R.I.-ul; 

- blocheaza, daca este cazul, usile de acces in cladire; 

- participa la actiunile grupei de interventie antiterorista si a celorlalte forte care  vin in sprijinul obiectivului (daca este cazul), subordonandu-se direct sefului  grupei de interventie; 

- delimiteaza strict grupul de infractori fata de restul persoanelor din obictiv,  neimplicate in incident; 

- anunta, daca este cazul, Salvarea si Pompierii; 

- personalul sociatatii se va conforma dispozitiilor sefului dispozitivului de  interventie, nu va crea panica si nu va intreprinde actiuni care le pot periclita  viata sau integritatea corporala. 

Pct. . 112 In caz de sustragere de bunuri sau documente: 

- alarmeaza conducerea societatii si Politia; 

- conserva campul infractional, preda organelor de politie infractorul retinut (daca  este posibil acest fapt), dovezile materiale ce constituie mobilul actiunii de  retinere; 

- informeaza organele de cercetare competente cu toate datele cerute si  cunoscute.  

 Stingerea incendiilor - Obligatii generale 

Pct. .113 Apararea impotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, national, cu caracter permanent, la ca e sunt obligate sa participe, in conditiile prezentei legi, toate persoanele fizice si juridice aflate pe teritoriul Romaniei. 

Pct. .114 Persoanele fizice si juridice raspund, potrivit legii, de stabilirea si aplicarea masurilor de aparare impotriva incendiilor, precum si de consecintele producerii incendiilor. Persoanele fizice si juridice sunt obligate sa respecte reglementarile tehnice si dispozitiile de aparare impotriva incendiilor si sa nu primejduiasca, prin deciziile si faptele lor, viata, bunurile si mediul. 

Pct. .115 In caz de incendiu, orice persoana trebuie sa acorde ajutor, cand si cat este rational posibil, semenilor aflati in pericol sau in dificultate, din proprie initiativa ori la solicitarea victimei, a reprezentantilor autoritatilor administratiei publice, precum si a personalului serviciilor de urgenta. 

Pct. .116 Obligatii principale: 

▪ sa cunoasca si sa respecte masurile de aparare impotriva incendiilor, stabilite de administrator, conducatorul institutiei, proprietar, producator sau importator, dupa caz; 

▪ sa intretina si sa foloseasca, in scopul pentru care au fost realizate, dotarile pentru apararea impotriva incendiilor, puse la dispozitie de administrator, conducatorul institutiei, proprietar, producator sau importator; 

▪ sa respecte normele de aparare impotriva incendiilor, specifice activitatilor pe care le organizeaza sau le desfasoara; 

▪ sa nu efectueze modificari neautorizate si fara acordul scris al proprietarului, al proiectantului initial al constructiei, instalatiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislatiei in vigoare; 

▪ sa aduca la cunostinta administratorului, conducatorului institutiei sau proprietarului, dupa caz, orice defectiune tehnica ori alta situatie care constituie pericol de incendiu. 

obligatiile salariatilor la locul de munca PSI 

Pct. .117 Fiecare salariat are, la locul de munca, urmatoarele obligatii principale: 

▪ sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, aduse la cunostinta, sub orice forma, de administrator sau de conducatorul institutiei, dupa caz; 

▪ sa utilizeze substantele periculoase, instalatiile, utilajele, masinile, aparatura si echipamentele, potrivit instructiunilor tehnice, precum si celor date de administrator sau de conducatorul institutiei, dupa caz; 

▪ sa nu efectueze manevre nepermise sau modificari neautorizate ale sistemelor si nstalatiilor de aparare impotriva incendiilor; 

▪ sa comunice, imediat dupa constatare, conducatorului locului de munca orice incalcare a normelor de aparare impotriva incendiilor sau a oricarei situatii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum si orice defectiune sesizata la sistemele si instalatiile de aparare impotriva incendiilor; 

▪ sa coopereze cu salariatii desemnati de administrator, dupa caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, in vederea realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor; 

▪ sa actioneze, in conformitate cu procedurile stabilite la locul de munca, in cazul aparitiei oricarui pericol iminent de incendiu; 

▪ sa furnizeze persoanelor abilitate toate datele si informatiile de care are cunostinta, referitoare la producerea incendiilor. 

4.obligatii din ordinul m.a.i. nr. 712(786)/2005 

Pct. .118 Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii operatorilor economici sunt obligati, potrivit Legii nr. 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor si Legii nr. 481/2004 privind protectia civila, sa organizeze si sa execute instruirea in domeniul situatiilor de urgenta pe baza prezentelor dispozitii generale si a reglementarilor specifice. 

Pct. .119 Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este componenta a pregatirii profesionale si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor in vederea prevenirii si reducerii efectelor negative ale situatiilor de urgenta sau ale dezastrelor la locul de munca si in incinta institutiilor si operatorilor economici. 

Art.120 Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este obigatorie si trebuie sa aiba un caracter permanent si sustinut in timpul desfasurarii procesului de productie si la locul de munca.