PLAN DE DESFASURARE A INSTRUCTAJULUI INTRODUCTIV GENERAL PENTRU SANATATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

PLAN DE DESFASURARE A INSTRUCTAJULUI INTRODUCTIV GENERAL  PENTRU SANATATEA ŞI SECURITATEA MUNCII  

RISCURILE DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ  Căderea lucrătorului la acelaşi nivel, datorită căilor de acces alunecoase, din cauza  umezelii sau nepăstrării în condiţii de curăţenie, îndeosebi în jurul silozurilor;  Căderea lucrătorului de la înălţime atunci când se urcă pe autovehiculele de transport (automalaxoare, etc), benzi sau silozuri şi efectuează manevre greşite sau bruşte;  Căderea, prăbuşirea de materiale şi obiecte de pe benzile transportoare;  

Prinderea, lovirea sau strivirea de maşini, utilaje în funcţiune, din cauza neatenţiei sau  poziţionării greşite a executantului faţă de acestea;  

Prinderea, lovirea sau strivirea de mijloace de transport a lucrătorilor;  

Prinderea, lovirea sau strivirea cu obiecte şi materiale transportate;  

Contact cu curent electric (atingere directă a instalaţiei de alimentare cu curent electric,  sau indirectă la părţile dezizolate ori deteriorate ale benzilor). 

LEGISLAŢIA DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ.  

Legea securităţii şi sănătăţii în muncă (Legea nr. 319/2006):  

Art. 5. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:  

a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii  în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la  procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;  

b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu  cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;  

c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu  permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale  în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi  în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire  profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi  pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin  orice alt mijloc de probă;  

d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii  lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu  prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la  protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă; 

e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele  procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;  

f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în  timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de  persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au  fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală  profesională sau legată de profesiune;  

g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută  profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de  serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile  calendaristice, invaliditate ori deces;  

h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau  profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de  muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în  procesul de muncă;  

i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;  

j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de  un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună  în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau  accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;  

k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile  întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;  

l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte  doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;  m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în  care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie  profesională;  

n) securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop  asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii,  integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul  de muncă;  

o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria,  accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi  sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman  care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori  ar fi fost posibil să producă pagube materiale;  

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii, abilitate să  presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,  conform legii;  

q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită  numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată  mai mică de 3 zile;  

r) boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori  determinanţi sunt de natură profesională. 

Art. 16. - (1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie  să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să  primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:  a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de  prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul  fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;  

b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).  (2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din  orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea  şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut  referire la alin. (1), care privesc aceşti lucrători.  

Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu  pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului,  astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât  propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în  timpul procesului de muncă.  

Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22,  lucrătorii au următoarele obligaţii:  

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele  de transport şi alte mijloace de producţie;  

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl  înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare; 

c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea  arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii,  uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;  

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă  despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea  lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;  

e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele  suferite de propria persoană;  

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar,  pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de  muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;  

g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi,  pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt  sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;  

h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii  în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;  

i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.  

 

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul  de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară. 

Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobată de H.G. nr.  1425/2006:  

Art. 56. - Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi  sănătăţii în muncă sunt consultaţi şi participă, în conformitate cu art. 18 din lege, şi pot  desfăşura următoarele activităţi:  

a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi sănătate în  muncă;  

b) însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;  

c) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate şi sănătate  în muncă;  

d) aduc la cunoştinţă angajatorului sau comitetului de securitate şi sănătate în muncă  propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;  

e) urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;  

f) informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor legale în domeniul  securităţii şi sănătăţii în muncă.  

 

Codul Muncii (Legea nr. 53/2003):  

Art. 257. Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului  sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.  

Art. 258. Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:  

a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în munca în cadrul unităţii;  

b) reguli privind respectarea principiului nediscriminarii şi al inlaturarii oricărei forme de  încălcare a demnităţii; 

c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi al salariaţilor;  

d) procedura de soluţionare a cererilor sau reclamatiilor individuale ale salariaţilor;  e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;  

f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;  

g) reguli referitoare la procedura disciplinară;  

h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice.  

 

Art. 259. 

(1) Regulamentul intern se aduce la cunostinta salariaţilor prin grija  angajatorului şi isi produce efectele fata de salariaţi din momentul incunostintarii acestora.  

(2) Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern  trebuie îndeplinită de angajator.  

(3) Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului  intern se stabileşte prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, după caz, prin  conţinutul regulamentului intern.  

(4) Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului.  

Art. 260. Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului intern este supusă  procedurilor de informare prevăzute la art. 259.  

Art. 261. 

(1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile  regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al sau.  

(2) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenta  instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării  de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate potrivit alin. (1). 

 

Răspunderea disciplinară  

Art. 263. (1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica,  potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constata ca aceştia au  săvârşit o abatere disciplinară.  

(2) Abaterea disciplinară este o fapta în legatura cu munca şi care consta într-o acţiune sau  inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale,  regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca  aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. 

H.G. nr. 1091/2006:Anexa nr. 2  

Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă aflate deja în  folosinţă  

1. Observaţie preliminară  

Obligaţiile menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori caracteristicile locului de  muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.  

2. Stabilitate şi rezistenţă  

Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă  corespunzătoare naturii utilizării lor.  

3. Instalaţii electrice  

Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu prezinte pericol  de incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie să fie protejaţi în mod adecvat împotriva  riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau atingere indirectă.  Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiecţie trebuie să corespundă tensiunii nominale,  condiţiilor exterioare şi competenţei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.  

 

4. Căi şi ieşiri de urgenţă  

4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în  mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.  

4.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a  lucrătorilor de la toate posturile de lucru.  

4.3. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de urgenţă. 

 

4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.  Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri  de urgenţă.  

Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu poată fi  deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care ar avea nevoie să le utilizeze în  caz de urgenţă.  

4.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile  Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.  

Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie amplasată în locurile  corespunzătoare.  

4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.  

Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea  trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment  fără dificultate.  

4.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de  siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă în cazul în care se întrerupe alimentarea cu  energie electrică.  

5. Detectarea şi prevenirea incendiilor  

5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le  conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim  potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive  corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de  incendii şi sisteme de alarmă.  

5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi  uşor de manevrat. 

Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.  971/2006.  

Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri  corespunzătoare.  

6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise  

Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spaţii  închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse  lucrătorilor.  

În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de  funcţionare.  

Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar  pentru sănătatea lucrătorilor.  

7. Temperatura în încăperi  

7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin posturi de lucru  trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate  şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.  

7.2. Temperatura în camerele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu  permanent, în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului  ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi.  

8. Iluminatul natural şi artificial  

8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural  suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea  lucrătorilor. 

8.2. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz de  defecţiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă  de intensitate suficientă.  

9. Uşi şi porţi  

9.1. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii. 

9.2. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.  10. Zone periculoase  

Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activităţii, există  riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute, în  măsura în care este posibil, cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor  neautorizaţi în aceste zone.  

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi să  pătrundă în zonele periculoase.  

Zonele periculoase trebuie marcate clar.  

11. Încăperi şi zone pentru odihnă  

11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau  prezenţei unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru,  lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile sau  zone pentru odihnă corespunzătoare.  

Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de  lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.  

11.2. Încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spătar. 

11.3. În încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru  proiecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzal de fumul de tutun.  

12. Femei gravide şi mame care alăptează  

Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în  poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.  

13. Instalaţii sanitare  

13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte  

13.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia  trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de  decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.  

Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate suficientă.  

13.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi încuie  îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.  

Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate, murdărie),  vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de vestiarele pentru  vestimentaţia şi efectele personale.  

13.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru  bărbaţi şi pentru femei.  

13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete  

13.2.1. Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în apropierea lor:  - duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;  

- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi chiuvete. 

13.2.2. Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (şi apă caldă, dacă este  necesar).  

13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a  duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.  

Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a  cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.  

14. Echipamente de prim ajutor  

Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.  

Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor accesibile.  15. Lucrători cu dizabilităţi  

La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu dizabilităţi,  dacă este necesar.  

Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie,  scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de  lucrătorii cu dizabilităţi.  

16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor  

Locurile de muncă în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât pietonii  şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate.  

17. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)  

Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru  trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:  

a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar,  împotriva căderii obiectelor;  

b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare  vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf; 

c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau să poată  primi rapid asistenţă;  

d) să nu poată aluneca sau cădea.  

18. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)  

18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să  supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.  

18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de  muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura  cu persoana care asigură supravegherea:  

a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);  b) periodic automat (radio-telefon, telefon);  

c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră de luat  vederi şi monitor).  

19. Principii ergonomice  

19.1. Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile  anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi  caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi  deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele  ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului  psihofizic.  

19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea  posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea  locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de  muncă care respectă prevederile reglementărilor în vigoare. 

19.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune  concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului  uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a  planului de lucru.  

19.4. La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de  regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de  exemplu, scaune, bănci).  

19.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu  suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii,  cu posibilitatea mişcării acestora.  

19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în  funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice  ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.  

19.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor  foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului  tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de  muncă la care lucrătorul intervine direct. 

H.G. nr.1048/2006:Anexa 3  

LISTA orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate care pot  necesita utilizarea de echipament individual de protecţie  

1. Protecţia capului (protecţia craniului)  

Căşti de protecţie:  

- lucrări de construcţii, în special activitate pe, sub sau în apropierea schelelor şi locurilor  de muncă la înălţime, la operaţii de montare şi demontare a cofrajelor, de asamblare şi  instalare, activitate desfăşurată pe schele şi de demolări;  

- lucrări în şanţuri;  

- terasamente şi lucrări în piatră;  

- lucrări în cariere, excavări la suprafaţă, halde;  

- lucrări în vecinătatea dispozitivelor de ridicare, macaralelor şi a transportoarelor;  - lucrări la instalaţii de concasare fină;  

- lucrări la silozuri, buncăre şi conducte;  

2. Protecţia picioarelor  

Încălţăminte de securitate cu talpă antiperforaţie:  

- lucrări de construcţii, civile şi rutiere;  

- lucrări pe schele;  

- lucrări de demolare;  

- lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun montarea şi demontarea  cofrajelor;  

- lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare;  

- lucrări pe acoperişuri. 

- lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere metalurgice, forjare, matriţare la cald, presări la cald şi trefilare;  

- lucrări în cariere şi în exploatări de suprafaţă şi halde;  

Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie antiperforaţie:  - lucrări pe acoperişuri.  

3. Protecţia ochilor sau a feţei  

Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale:  

- lucrări de sudură, polizare şi debitare;  

- lucrări de găurire.  

4. Protecţia respiratorie  

Semimăşti/Aparate de protecţie respiratorie:  

- vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;  

5. Protecţia auzului  

Antifoane:  

- lucrări în locuri cu zgomot peste limita admisă;  

la prese de metale;  

- lucrări cu dispozitive pneumatice;  

- lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi;  

- lucrări de treierat;  

- lucrări în industria lemnului şi textilă.  

6. Protecţia corpului, braţelor şi mâinilor  

Îmbrăcăminte de protecţie:  

- lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanţi şi substanţe de curăţare corozive;  Îmbrăcămite de protecţie greu inflamabilă:  

- lucrări de sudură în spaţii înguste. 

Şorţuri din piele:  

- lucrări de sudură;  

Mănuşi:  

- lucrări de sudură;  

- manipularea de obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la utilizarea maşinilor care prezintă  riscul ca mănuşa să fie prinsă;  

7. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor:  

- lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece.  

8. Îmbrăcăminte reflectorizantă:  

- lucrări în locuri în care lucrătorii trebuie să poată fi observaţi la timp.  9. Centuri de securitate:  

- lucrări pe schele;  

- asamblarea de piese prefabricate;  

- lucrări pe stâlpi. 

H.G. nr. 971/2006: Anexa nr. 1  

CERINŢE MINIME GENERALE  

privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă  

1. Observaţii preliminare 1.1. În cazul în care este necesară semnalizarea de securitate  şi/sau de sănătate, în conformitate cu obligaţiile generale prevăzute la art. 6 din hotărâre,  aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerinţele specifice prevăzute în anexele nr. 2-9 la  hotărâre.  

1.2. Prezenta anexă introduce cerinţe specifice privind semnalizările de securitate şi/sau de  sănătate, descrie diferitele utilizări şi stabileşte regulile generale privind interşanjabilitatea  şi complementaritatea acestora.  

1.3. Semnalizările de securitate şi/sau de sănătate trebuie să fie utilizate numai pentru a  transmite mesajul sau informaţiile prevăzute în prezenta hotărâre.  

2. Modalităţi de semnalizare  

2.1. Semnalizare permanentă  

2.1.1. Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum şi  semnalizarea privind localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor  trebuie să se realizeze prin utilizarea panourilor permanente. Trebuie să se folosească  panouri şi/sau o culoare de securitate pentru semnalizarea permanentă destinată localizării  şi identificării materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a incendiilor.  

2.1.2. Semnalizarea de pe recipiente şi de pe conducte trebuie să se facă conform  prevederilor anexei nr. 3. 

2.1.3. Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole şi de cădere a persoanelor  trebuie să fie semnalizate permanent cu o culoare de securitate şi/sau cu panouri.  

2.1.4. Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de securitate. 

2.2.  Semnalizarea ocazională  

2.2.1. Când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale luminoase, semnale  acustice şi/sau comunicare verbală, ţinându-se seama de interşanjabilitatea şi combinaţiile  prevăzute la pct. 3, pentru semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o  acţiune specifică, precum şi pentru evacuarea de urgenţă a persoanelor.  

2.2.2. Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol  trebuie să se realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un gest-semnal şi/sau prin  comunicare verbală.  

3. Interşanjabilitatea şi combinarea semnalizărilor  

3.1. Dacă eficienţa este aceeaşi, se poate alege între următoarele:  

a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelări;  b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;  

c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.  

3.2. Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:  

a) semnal luminos şi semnal acustic;  

b) semnal luminos şi comunicare verbală;  

c) gest-semnal şi comunicare verbală.  

4. Instrucţiunile din  tabelul de mai jos se  aplică tuturor  

mijloacelor de  

semnalizare care conţin  o culoare de securitate:  Culoare  

Semnificaţie sau scop Indicaţii şi precizări  

Roşu Semnal de interdicţie Atitudini periculoase  

Pericol-alarmă Stop, oprire, dispozitiv de oprire de  urgenţă Evacuare  

Materiale şi echipamente de  prevenire şi stingere a incendiilor  

Identificare şi localizare  

Galben sau galben oranj  

Semnal de avertizare Atenţie, precauţie  Verificare  

Albastru Semnal de obligaţie Comportament sau  acţiune specifică  

Obligaţia purtării  

echipamentului  

individual de protecţie  

Verde Semnal de salvare sau  de prim ajutor  

Uşi, ieşiri, căi de acces,  echipamente, posturi,  încăperi  

Situaţie de securitate Revenire la normal