Instruciuni de protecia muncii 1

INSTRUCŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII 

ŞI NORME P.S.I. 

PERIOADA 01 - 05 .02.2016 

Normele de protecţia muncii în transportul feroviar sunt obligatorii pentru toate unităţile rezultate prin reorganizarea CNCFR CFR SA.  

Măsurile de protecţia muncii se asigură pentru angajaţii tuturor organizaţiilor de stat şi particulare, precum şi pentru ucenici, elevi şi studenţi în perioada efectuării practicii profesionale sau vizitelor cu caracter didactic în unitătile productive. 

Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat pe baza normelor republicane stabilesc norme departamentale de protecţia muncii, obligatorii pentru organizaţiile ce le sunt subordonate. Conducătorii organizaţiilor vor stabili, odată cu măsurile de realizare a planului de producţie sau sarcinilor de serviciu, măsuri corespunzătoare, în vederea asigurării celor mai bune condiţii de muncă, a prevenirii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirii profesionale.  

Obligaţia şi răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de protecţia muncii o au, potrivit atribuţiilor ce le revin, cei ce organizează şi conduc procesul de muncă după cum urmează: 

1. la locul de muncă şefii secţiilor, sectoarelor, atelierelor, ingineri, tehnicieni sau maiştrii precum şi şefii brigăzilor sau echipelor; 

2. la nivelul întreprinderilor precum şi la institutii, directorul, conducătorul unităţii; 3. la nivelul direcţiilor generale, direcţiilor judeţene, trusturilor şi combinatelor, conducătorul respectiv; 

4. la nivelul ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat: ministerul, conducătorul organului central. 

Obligaţia şi răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de protecţia muncii o au, de asemenea, şi toate celelalte persoane cărora le revin atribuţii de organizare, conducere şi control în procesul de muncă. Instructajul de protecţie a muncii se efectuează tuturor persoanelor care depun o activitate cu caracter direct productiv, de manipulare şi transport, de întreţinere, de reparaţii, precum şi celor care, prin natura obligaţiilor profesionale, conduc aceste activităţi sau au acces liber în secţiile, sectoarele, incintele unde se desfasoară. 

INSTRUCTAJUL INTRODUCTIV GENERAL SE EFECTUEAZĂ: 

1. noilor încadrați în muncă; 

2. celor transferaţi de la o unitate la alta; 

3. celor veniţi în unitate ca detaşaţi; 

4. ucenicilor, elevilor şi studenţilor, la efectuarea practicii profesionale. 

Instructajul la locul de muncă se efectuează la locul unde a fost repartizată persoana nou încadrată în unitate, de către conducătorul desemnat să conducă procesul de muncă unde îşi va desfăşura activitatea persoana respectivă.  

Instructajul periodic se efectuează la locul de muncă de către conducătorul respectiv.  Instructajul zilnic se realizează înainte de începerea lucrului, de către conducătorul direct al locului de muncă, pentru toţi salariaţii din formaţie şi cuprinde recomandări cu privire la măsurile de protecţie a muncii, care trebuie respectate în desfăşurarea activităţii din ziua respectivă, luându se în considerare condiţiile concrete ale locurilor de muncă, situaţia atmosferică etc. 

ORGANIZAŢIILE SUNT OBLIGATE: 

1.Să aplice normele de protecţia muncii la construcţia şi exploatarea obiectivelor în care se desfasoară o activitate economică, socială sau culturală, la amplasarea utilajelor şi instalaţiilor, la reparaţia şi întreţinerea utilajelor, sculelor şi la exploatarea mijloacelor şi căilor de transport. 

 

2.Să introducă în procesul de producţie sau să confecţioneze aparate, dispozitive, instalaţii, echipamente şi materiale de protecţia muncii la nivelul cuceririlor ştiinţei şi tehnicii moderne. 3.Să ia orice alte măsuri în vederea asigurării celor mai bune condiţii de muncă, prevenirii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirii profesionale. 

În cazul accidentelor de muncă, conducatorul procesului de muncă trebuie să înştiinţeze de îndată pe conducătorul unităţii de producerea accidentului. 

Unităţiile de stat sunt obligate, potrivit normelor stabilite de organele supreme: ∙ să înregistreze, să ţină evidenţa şi să raporteze accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale. 

∙ să nominalizeze în planurile lor investiţiile pentru protecţia muncii și să țină evidența cheltuielilor fondurilor de protecţia muncii. 

SUNT CONSIDERATE INFRACȚIUNI: 

⇒ neluarea niciuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locul de muncă; dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă; 

⇒ neluarea niciuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile legale, referitoare la protecţia muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri, în locul de muncă ce prezintă un pericol deosebit; dacă prin aceasta se crează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de îmbolnăviri profesionale, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani; 

⇒ nerespectarea de către orice persoană a măsurilor luate cu privire la protecţia muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnavire profesională, se pedepseşte, de asemenea, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. 

NORME TEHNICE CU CARACTER METODOLOGIC PRIVIND CERCETAREA ȘI EVIDENȚA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ȘI A BOLILOR PROFESIONALE 

Prin accident de muncă, potrivit legislaţiei în vigoare, se înţelege vătămarea violentă a organismului sau intoxicaţia acută profesională, survenită în timpul îndatoririlor de serviciu, a sarcinilor profesionale care au provocat incapacitatea temporară de muncă de cel putin o zi, invaliditate sau deces. 

Accident de muncă poate fi considerat şi: 

1. accidentul suferit de personalul muncitor în timpul deplasării de la sediul unităţii la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul în timpul programului de lucru, indiferent de mijlocul de transport utilizat; 

2. accident suferit de personalul muncitor în timpul deplasării în altă localitate pentru îndeplinirea unei sarcini de serviciu, în baza dispoziţiilor date de conducerea unităţii sau a ordinelor de deplasare, indiferent de mijlocul de transport utilizat, inclusiv cel personal; 

3. în ambele situaţii deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseu şi să se încadreze în timpul util efectuării; 

4. accidentul suferit în alte locuri de muncă din cadrul unităţii în punctele de lucru dispersate ori în altă unitate, dar pentru interese legate de servici; 

5. accidentul suferit în timpul deplasării pe drumurile publice şi pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, de către conducătorul mijlocului de transport cu tracţiune mecanică sau animală, inclusiv tractoriştii şi mecanizatorii; 

6. accidentul suferit de însoţitorii conducătorilor mijloacelor de transport, prin aceasta înţelegându-se cei care lucrează pe aceste mijloace sau sunt trimişi, pe baza unei dispoziţii, pentru a îndeplini sarcini de serviciu; 

7. accidentul suferit de elevi, studenţi sau ucenici în timpul efectuării practicii profesionale, inclusiv când aceasta este efectuată în atelierele unităţilor de învăţământ; 8. accidentul suferit în timpul îndeplinirii unei sarcini de stat potrivit prevederilor legale 

 

inclusiv în cadrul unor activităţi cultural sportive; 

9. orice accident de muncă va fi adus la cunoştinţa conducătorului unităţii sau înlocuitorului acestuia. 

În cazul accidentelor de muncă colective, mortale şi cu invalidităţi, conducătorul unităţii sau înlocuitorul acestuia este obligat să anunţe imediat, telefonic sau prin orice alte mijloace, organele Ministerului Muncii, Procuraturii şi Ministerului de Interne, precum şi organul ierarhic superior al organizaţiei. 

Comunicarea va cuprinde: 

- numele, prenumele, vârsta, situaţia familială şi profesia salariatului; 

- unitatea, secţia şi locul de muncă unde s-a produs accidentul; 

- cauzele şi împrejurările care se cunosc în legatură cu accidentul. 

Dacă printre accidentaţi se află şi persoane încadrate în alte unităţi, conducătorul unităţii, unde s-a produs accidentul, va anunţa imediat şi pe conducătorul unităţii în care este încadrat accidentatul. 

Unităţile medicale care acordă asistență accidentaţilor sunt obligate să stabilească gravitatea stării acestora, să se pronunţe asupra probabilităţii ca accidentatul să rămână infirm sau cu incapacitate permanentă. Pe baza acestor informaţii şi a aprecierilor proprii, Inspectoratul de stat teritorial pentru protecţia muncii va stabili modalitatea de efectuare a cercetărilor cu privire la cauzele accidentului potrivit “Normelor cu caracter metodologic”. 

În cazul accidentelor de muncă considerate iniţial fără urmări grave dar a căror evoluţie s-a agravat ulterior, conducerea unităţii în care este încadrat accidentatul, va sesiza imediat organele de cercetare stabilite, potrivit reglementarilor in vigoare. 

În toate cazurile de deces a accidentaţilor de muncă, unitatea medicală este obligată să înainteze inspectoratului de stat teritorial pentru protecţia muncii o copie a raportului de constatare asupra cauzelor morţii în termen de 3 zile de la data decesului. 

Pentru cercetarea accidentului de muncă conducătorul unităţii, cu acordul organului sindical, este obligat să numească, în termen de 24 de ore, prin decizie scrisă, comisia de cercetare a accidentului care a avut ca urmare incapacitatea de muncă temporară de cel puţin o zi. 

NORME DE PREVENIRE ȘI STINGERE A INCENDIILOR 

OBLIGAȚIILE GENERALE ALE PERSOANELOR ÎNCADRATE ÎN MUNCĂ: 

1. cunoaşterea şi respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, generale şi celor specifice locului de muncă; 

2. participarea la instrucţiunile şi acţiunile instructiv-educative organizate pentru prevenirea incendiilor, precum şi la exerciţiile şi aplicaţiile de stingere a incendiilor şi de evacuare a persoanelor şi bunurilor; 

3. anunţarea imediată a şefilor ierarhici despre existenţa unor împrejurări de natură să provoace incendiul; 

4. îndeplinirea sarcinilor stabilite privind supravegherea permanentă a instalaţiilor şi utilajelor de la locul de muncă ce pot produce incendii, explozii, avarii ori alte accidente tehnice; 5. verificarea obligatorie a locurilor de muncă la începerea programului de lucru, precum şi la terminarea lui; 

6. întreţinerea în bună stare de utilizare a mijloacelor de prevenire şi stingere a incendiilor de la locul de muncă şi neutilizarea acestora în alte scopuri; 

7. respectarea regulilor de ordine interioară şi de disciplină a muncii; 

8. anunţarea imediată a şefilor ierarhici şi a pompierilor despre incendiile izbucnite. 

INSTRUIREA PERSONALULUI 

 

Comisia tehnică de prevenire şi stingere a incendiilor impreună cu şefii de compartimente şi celelalte cadre, coordonează şi asigură instruirea întregului personal (stabileşte acţiunile şi materialele instructiv-educative pentru prevenirea incendiilor; întocmeşte tematica şi graficul de instruire a întregului personal încadrat în muncă privind prevenirea şi stingerea incendiilor); organizează instruirea personalului încadrat în muncă în alte organizaţii ce desfaşoară activitate în unitatea respectivă; întocmeşte tematica de instruire privind prevenirea incendiilor a personalului care se încadrează în muncă; verifică periodic conţinutul şi calitatea întregii activităţi de instruire a personalului; execută instruirea periodică nemijlocită a şefilor de unitate, compartimente şi sectoare, direct subordonate membrilor comisiei tehnice.  

Persoanele încadrate în muncă răspund pentru respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice activităţilor pe care le desfaşoară şi pentru îndeplinirea la termen şi de bună calitate a măsurilor şi sarcinilor ce le sunt stabilite. 

Organizarea activităţii de stingere şi prevenire a incendiilor într-o unitate constă, în principal în: 

1. constituirea comisiei tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, stabilirea obligaţiilor ce revin membrilor acesteia şi a modului de lucru, întocmirea planului de apărare contra incendiilor; 2. încadrarea cadrelor tehnice special destinate pentru îndrumarea şi controlul activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor; 

3. organizarea activităţii de dotare a unităţii cu maşini, trenuri, nave, instalaţii, utilaje, aparatură, echipament de protecţie şi salvare, stingătoare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.