EVALUAREA NIVELULUI DE RISC DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA LA MEDIC SPECIALITATI MEDICALE CLINICE

EVALUAREA NIVELULUI DE RISC 

DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA  LA  

MEDIC SPECIALITATI MEDICALE CLINICE 

1. INTRODUCERE 

In procesul muncii, obiectivul protejarii omului se traduce in elimiare si/ sau  cotrolul riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala specifice activitatii  desfasurate, aceasta finalizandu-se cu adoptarae unor masuri concrete. Prin urmare se  impune necesitatea elaborarii unor programe de actiune, formate din ansamblul masurilor  de securitate si sanatate in munca de implementat pentru eliminarea si/sau reducerea  riscurilor , masuri ce sunt stabilite si prioritate corect numai in urma unui proces de  evaluare a riscurilor . 

Prezenta lucrare are ca scop evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire  profesionala la clinica FIRMA TA PLOIESTI, unitate ce este amplasata in Municipiul  Ploiesti, str. R*** nr. **, in Judetul Prahova, si are ca obiect de activitate principala – activitati de asistenta medicala generala – cod CAEN 8621.  

Clinica a fost infiintata in anul 2002, in prima faza doar cu activitate de ingrijiri la  domiciliu, iar prin realizarea unui sediu propriu si-a extins activitatea printr-o baza de  fizioterapie si sectii dupa cum urmeaza:  

∙ baza de tratament si recuperare fizioterapie : 

-cu 6 paturi  

-sauna 

-kinetoterapie 

-bai galvanice 

-bazin de recuperare 

-masaj si hidromasaj 

-impachetari cu parafina 

-tratamente cu UV 

-tratamente diadinamice 

-tratamente magneto-diaflux 

∙ cabinet de medicina muncii 

∙ laborator 

∙ medicina interna cu 6 paturi  

∙ chirurgie generala 

∙ cardiologie 

∙ oftalmologie 

∙ contabilitate 

∙ sector administrativ 

Pentru optimizarea activitatii de prevenire a accidentelor de munca si a  imbolnavirilor profesionale intr-un sistem, punctul de plecare este evaluarea  riscurilor din sistemul respectiv. 

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul  analizat si cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinatiei dintre doi parametri:  gravitatea si frecventa consecintei maxime posibile asupra organismului uman. Se obtin astfel niveluri de risc partial pentru fiecare factor de risc, respectiv  niveluri de risc global pentru intregul sistem(loc de munca)

 

Acest principiu de evaluare a riscurilor este inclus deja in standardele europene  (CEI 812/85, respectiv EN 292-1/1991, EN1050/96) si sta la baza diferitelor  metode cu aplicabilitate practica. Astfel, SR EN 292-1/1996, preluat i Romania  dupa standardul european amintit, in cap.6, precizeaza ca “factorii ce trebuie luati  in considerare la evaluarea riscurilor sunt: 

a) Probabilitatea producerii unei leziuni sau afectari a sanatatii; 

 b) Gravitatea maxima previzibila a leziunii sau afectarii sanatatii.” Obligativitatea evaluarii riscurilor la locurile de munca in tara noastra  decurge din legislatia actuala in domeniu, care a fost armonizata cu  legislatia Uniunii Europene privind sanatatea si securitatea in munca.  

Metoda a fost avizata de Ministerul Muncii si Solidaritatii sociale in anul 1993. Aplicarea metodei permite: 

-radiografierea situatiei existente la locul de munca, reflectandu-se  riscurile acceptabile si cele inacceptabile, precum si masurile ce trebuiesc  adoptate; 

-compararea si ierarhizarea locurilor de munca dupa criteriul gravitatii  riscurilor, ceea ce asigura: 

∙ justificarea riguros economica si sociala pentru decizia manageriala  vizand ordinea de adoptare a masurilor preventive; 

∙ baza obiectiva in discutiile dintre consiliul de conducere si lucratori  privind salarizarea si acordarea diferitelor compensatii. 

∙ 

2.1.Descrierea locului de munca –medic specialitati medicale clinice a) Amplasarea: 

In cadrul unitatii isi desfasoara activitatea un nr. de 15 lucratori incadrati in functia de  medic specialitati clinice. 

Lucratorii isi desfasoara activitatea in cabinetele ambulatorii si in saloanele cu paturi  conform specialitatii fiecaruia. 

2.2.Sarcina de munca: 

∙ Examineaza bolnavii imediat la internare si completeaza foaia de observatie in  primele 24 de ore, iar in cazuri de urgenta imediat; 

∙ Foloseste investigatiile paraclinice efectuate in ambulatoriu;  

∙ Examineaza zilnic bolnavii si consemneaza in foaia de observatii evolutia,  explorarile de laborator, alimentatia si tratamentul corespunzator; 

∙ La sfarsitul internarii intocmeste epicriza; 

∙ Prezinta la cererea medicului sef de sectie, situatia bolnavilor pe care ii are in  ingrijire si solicita sprijinil acestuia ori de cate ori este necesar; 

∙ Participa la consulturi cu medicii din alte specialitati si in cazuri deosebite la  examenele paraclinice, precum si la expertizele medico-legale si expertiza  capacitatii de munca; 

∙ Comunica medicului de garda, bolnavii gravi pe care-i are in ingrijire si care  necesita supravegherea deosebita; 

∙ Recomanda si urmareste zilnic regimul alimentar al bolnavului;

 

∙ Asigura si raspunde de aplicarea tuturor masurilor de igiena si antiepidemice; ∙ Raporteaza cazurile de boli infectioase si boli profesionale potrivit dispozitiilor in  vigoare; 

∙ Raspunde de disciplina, tinuta si comportamentul personalului din subordine si a  bolnavilor pe care ii are in ingrijire; 

∙ Intocmeste formele de externare ale bolnavilor si redacteaza orice act medical,  aprobat de conducerea unitatii in legatura cu bolnavii pe care ii are sau i-a avut in  ingrijire; 

∙ Executa sarcini de indrumare si control tehnic, precum si consultatii de  specialitate in ambulatoriu, conform planului intocmit de medical sef de sectie; ∙ Desfasoara dupa caz, activitate de cercetare medicala; 

∙ Depune o activitate permanenta de educatie sanitara a bolnavilor si  apartinatorilor; 

∙ Intocmeste si semneaza condica de medicamente pentru bolnavii pe care-I  ingrijeste; 

∙ Supravegheaza tratamentele medicale executate de cadrele medii si auxiliar  sanitare, iar la nevoie le efectueaza personal; 

∙ Controleaza si raspunde de intreaga activitate de ingrijire a bolnavilor, desfasurata  de personalul mediu, auxiliar si elementar sanitar cu care lucreaza; 

∙ Asigura contravizita si garzile in sectie , potrivit graficului de munca stabilit de  catre medicul sef de sectie, sau in situatii deosebite , din dispozitia acestuia; ∙ Raspunde prompt la toate solicitarile de urgent si la consulturile din aceeasi sectie  si din alte sectii; 

∙ Colaboreaza cu toti medicii din sectiile si laboratoarele din policlinica, in interesul  ingrijirii medicale a bolnavilor; 

∙ Pastreaza confidentialitatea fata de terti 

∙ Examineaza bolnavii imediat la internare si completeaza foaia de observatie in  primele 24 de ore , iar in cazuri de urgent , imediat; 

∙ Asigura si raspunde de aplicarea tuturor masurilor de igiena si antiepidemice; ∙ Raporteaza cazurile de boli profesionale si boli infectioase potrivit dispozitiilor in  vigoare; 

2.3. Mijloace de productie 

Echipamente tehnice 

Aparatura fiecarui compartiment din cadrul unitatii. Medicul este obligat sa  cunoasca in detaliu aparatura aflata in dotarea sectiei, laboratorului sau cabinetului unde  isi desfasoara activitatea. Echipamentele tehnice pot fi alimentate la sursa de current  electric, fixe sau mobile, sau sa functioneze pe baza de acumulatori(baterie). De  asemenea medicul foloseste in activitatea sa instrumentar specific specialitatii,  tensiometre, stetoscoape, consumabile sanitare(seringi, ace, perfuzoare, branule, etc.)

4 

2.4.Procesul de munca: 

Principalul scop al medicului este acela de a descoperi la timp afectiunile  pacientului, de a trata afectiunile deja existente, de a proteja colectivitatile de cazurile  infecto-contagioase, de a sprijini pacientul(macar din punct de vedere moral in cazurile  foarte grave, fara sperante) dar si pe apartinatorii acestuia. 

Pe langa riscurile ce pot aparea datorita folosirii inadecvate a echipamentelor tehnice, a  contaminarii cu produsele biologice infectate de la pacient, apare suprasolicitarea psihica  si chiar si fizica in cazul unor interventii cu o durata de timp mai mare. 

2.Cap.1 PREZENTAREA METODEI DE EVALUARE 

Orice studiu de securitate are drept obiectiv stabilirea riscurilor acceptabile.  O asemenea tratare a riscului ridică două probleme: 

⮚ cum se stabilesc coordonatele riscului: cuplul gravitate – probabilitate; ⮚ ce coordonate ale riscului se vor alege pentru a delimita zonele de acceptabilitate de cele de inacceptabilitate. 

Pentru a le rezolva, premisa de la care s-a pornit în elaborarea metodei de  evaluare a fost relaţia risc – factor de risc. 

Determinarea coordonatelor riscului 

Existenţa riscului într-un sistem de muncă este datorată prezenţei factorilor de risc  de accidentare şi îmbolnăvire profesională. Prin urmare, elementele cu ajutorul cărora  poate fi caracterizat riscul, deci pot fi determinate coordonatele sale, sunt de fapt  probabilitatea cu care acţiunea unui factor de risc poate conduce la accident şi gravitatea  consecinţei acţiunii factorului de risc asupra victimei.  

În consecinţa, pentru evaluarea riscului, respectiv a securităţii, este necesară  parcurgerea următoarelor etape: 

a. identificarea factorilor de risc din sistemul analizat; 

b. stabilirea consecinţelor acţiunii asupra victimei, ceea ce înseamnă  determinarea gravitǎţii lor; 

c. stabilirea probabilităţii de acţiune a lor asupra executantului;

5 

d. atribuirea nivelurilor de risc funcţie de gravitatea şi probabilitatea consecinţelor acţiunii factorilor de risc. 

a. Modelul teoretic al genezei accidentelor de muncă şi bolilor profesionale  elaborat în cadrul I.N.C.D.P.M. Bucureşti, abordând sistematic cauzalitatea acestor  evenimente, permite elaborarea unui instrument pragmatic pentru identificarea tuturor  factorilor de risc dintr-un sistem . 

  

Scop şi finalitate 

Metoda elaboratǎ în cadrul I.N.C.D.P.M. Bucureşti are ca scop determinarea  cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă, sector, secţie sau  întreprindere, pe baza analizei sistemice şi evaluării riscurilor de accidentare şi  îmbolnăvire profesională. Aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator  (FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă. 

Fişa locului de muncă astfel întocmită constituie baza fundamentării programului de  prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă,  sectorul, secţia sau întreprinderea analizată. 

Principiul metodei 

Esenţa metodei constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul  analizat (loc de muncă) pe baza unor liste de control prestabilite şi cuantificarea  dimensiunii riscului pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei  maxim previzibile. 

Nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu nivelul de  risc. 

Utilizatori potenţiali 

În prima situaţie, metoda constituie un instrument util şi necesar pentru proiectanţi în  vederea integrării principiilor şi măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi  proiectarea sistemelor de muncă.

6 

În faza de exploatare, metoda este utilă personalului de la compartimentele de  protecţie a muncii din întreprinderi pentru îndeplinirea următoarelor atribuţii:  ⮚analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de  muncă; 

⮚fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire. 

Etapele metodei 

Metoda cuprinde următoarele etape obligatorii: 

1. definirea sistemului de analizat (loc de muncă); 

2. identificarea factorilor de risc din sistem; 

3. evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională; 4. ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire; 

5. propunerea măsurilor de prevenire. 

Instrumente de lucru utilizate 

Etapele necesare pentru evaluarea securităţii muncii într-un sistem,  descrise anterior, se realizează utilizând următoarele instrumente de lucru: a.Lista de identificare a factorilor de risc; 

b.Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra  organismului uman; 

c.Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor; 

d.Grila de evaluare a riscurilor; 

e.Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de  securitate; 

f. Fişa locului de muncă – document centralizator; 

g.Fişa de măsuri propuse. 

Conţinutul şi structura acestor instrumente sunt prezentate în continuare. 

● Lista de identificare a factorilor de risc -este un formular care  cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi comprimată, principalele categorii de 

7 

factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul  elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de  muncă, mijloace de producţie şi mediu de muncă). 

●Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra  organismului uman, este un instrument ajutător în aplicarea scalei de  cotare a gravităţii consecinţelor. Ea cuprinde categoriile de leziuni şi  vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului uman, localizarea  posibilă a consecinţelor în raport cu structura anatomo-funcţională a  organismului şi gravitatea minimă – maximă generică a consecinţei. 

● Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii  factorilor de risc asupra organismului uman, este o grilă de clasificare a  consecinţelor în clase de gravitate şi clase de probabilitate a producerii lor. 

Partea din grilă referitoare la gravitatea consecinţelor se bazează pe  criteriile medicale de diagnostic clinic, funcţional şi de evaluare a capacităţii de  muncă elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale  şi Familiei. 

În ceea ce priveşte clasele de probabilitate, în urma experimentărilor s-a  optat în forma finală a metodei pentru adaptarea standardului Uniunii Europene,  astfel încât în locul intervalelor precizate de acesta s-au luat în considerare  următoarele: 

- clasa 1 → frecvenţa evenimentului: o datǎ la peste 10 ani;  

- clasa 2 → frecvenţa de producere: o dată la 5 –10 ani; 

- clasa 3 → o dată la 2 – 5 ani; 

- clasa 4 → o dată la 1 – 2 ani; 

- clasa 5 → o dată la 1 an – 1 lună; 

- clasa 6 → o dată la mai puţin de o lună. 

● Grila de evaluare a riscurilor 

Liniile din tabel sunt liniile claselor de gravitate din grafic, iar coloanele – coloanele claselor de probabilitate. Fiecare căsuţă corespunde câte unui punct din 

8 

grafic, de coordonatele g,p. Culorile diferite marchează secţiunile obţinute în grafic  prin trasarea curbelor de nivel. 

Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în  sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvenţă de apariţie. 

● Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii ,  construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în  aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate. 

Scala cuprinde în fapt cele 7 zone din matricea Mg,p , transformate în niveluri,  numerotate de la 1 la 7 pentru nivelul de risc şi de la 7 la 1 pentru nivelul de  securitate.  

În zona centrală a formularului sunt prezentate explicit elementele din  submatricele delimitate, precum şi elementele singulare corespunzătoare fiecărui  nivel de risc, respectiv toate cuplurile gravitate – probabilitate aferente nivelurilor  de risc. 

● Fişa de evaluare a locului de muncă este documentul centralizator  al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională. Ca urmare, acest formular cuprinde: 

∙ date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia , locul de  muncă; 

∙ date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie; ∙ componentele generice ale sistemului de muncă; 

∙ nominalizarea factorilor de risc identificaţi; 

∙ explică formelor concrete de manifestare a factorilor de risc  identificaţi 

 (descriere, parametri şi caracteristici funcţionale); 

∙ consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc; 

∙ clasa de gravitate şi probabilitate previzionată; 

∙ nivelul de risc.

9 

● Fişa de măsuri propuse este un formular pentru centralizarea  măsurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de  muncă sub aspectul securităţii muncii. ce disfuncţii poate prezenta, în toate  situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare. 

Pentru identificarea tuturor riscurilor posibile este deci necesară simularea  funcţionării sistemului şi deducerea respectivelor abateri, metodele de lucru fiind observarea directă şi deducţia logică. 

În cazul factorilor de risc obiectivi (generaţi de mijloacele de producţie sau  mediul de muncă), identificarea lor se face pe baza parametrilor şi  caracteristicilor funcţionale ale maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, a proprietăţilor fizico-chimice ale materiilor şi materialelor utilizate sau pe baza buletinelor de  analiză a condiţiilor de mediu. 

Referitor la executant, operaţia implică un grad ridicat de nedeterminare.  Pe cât posibil, se analizează toate erorile previzibile şi probabile ale acestuia în  raport cu sarcina de muncă atribuită, sub forma omisiunilor şi acţiunilor sale  greşite, precum şi impactul lor asupra propriei sale securităţi şi asupra celorlalte  elemente ale sistemului. 

Identificarea factorilor de risc dependenţi de sarcina de muncă se  realizează, pe de o parte, prin analiza conformităţii dintre conţinutul său şi  capacitatea de muncă a executantului căruia îi este atribuită, iar pe de altă parte,  prin precizarea eventualelor operaţii, reguli de muncă, procedee de lucru greşite. 

Factorii de risc identificaţi se înscriu în Fişa de evaluare a locului de  muncă, unde se mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de  manifestare: descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se  apreciază respectivul factor. 

Evaluarea riscurilor 

Informaţii importante pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii  consecinţelor posibile se obţin din statisticile accidentelor de muncă şi bolilor  profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă similare.

10 

Încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe  bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele  (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.). Intervalele respective se transformă ulterior în  frecvenţe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an. 

Rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor şi se înscrie în Fişa locului de muncă . Cu ajutorul scalei de  încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste niveluri pentru  fiecare factor de risc în parte. Se obţine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la  locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei priorităţi a măsurilor de  prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc. 

Nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie  ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificaţi. Pentru ca  rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca  element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc. 

În acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea şi rangul cel  mai mare. Se elimină astfel posibilitatea ca efectul de compensare între  extreme, pe care îl implică orice medie statistică, să mascheze prezenţa factorului  cu nivel maxim de risc. 

Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea: 

n 

∑ ⋅ 

r R 

i i 

N = r 

i=1 

n 

unde:  

∑ i=1 

r i 

Nr este nivelul de risc global pe loc de muncă; ri - rangul factorului de risc „i”; 

Ri - nivelul de risc pentru factorul de risc „i”; n - numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.

11 

Nivelul de securitate (NS) pe loc de muncă se identifică pe Scala de  încadrare a nivelurilor de risc/securitate, construită pe principiul invers  proporţionalităţii nivelurilor de risc şi securitate. 

Atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa  locului de muncă . 

În cazul evaluării unor macrosisteme (sector, secţie, întreprindere), se  calculează media ponderată a nivelurilor medii de securitate/ risc determinate  pentru fiecare loc de muncă analizat din componenţa macrosistemului (locurile  de muncă similare se consideră ca un singur loc de muncă), pentru a se obţine  nivelul global de securitate a muncii pentru atelierul/secţia/sectorul sau  întreprinderea investigată – Ngr: 

n 

l p ∑ ⋅ n 

r 

p 

N 

gr 

= 

p=1 

nl 

unde: 

rp este rangul locului de muncă „p” (egal ca valoare cu nivelul de risc al  locului); 

n - numărul de locuri de muncă analizate; 

nlp – numărul de locuri de muncă pentru locul de muncă „p”; 

nl – numărul total de lucrători din unitatea, secţia, atelierul, punctul de  lucru analizat. 

Stabilirea măsurilor de prevenire 

Pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a  sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei  riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a  muncii în ordinea: 

⮚7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;

12 

⮚1 – 7dacă se operează cu nivelurile de securitate. 

De asemenea, se ţine seama de ordinea ierarhică generică a măsurilor de  prevenire, respectiv: 

∙ măsuri de prevenire intrinsecă; 

∙ măsuri de protecţie colectivă; 

∙ măsuri de protecţie individuală. 

Măsurile propuse se înscriu în Fişa de măsuri de prevenire propuse . Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei. Acesta  

este un instrument neformalizat care trebuie să conţină, clar şi succint,  următoarele: 

∙ modul de desfăşurare a analizei; 

∙ persoanele implicate; 

∙ rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile de  risc; 

∙ interpretarea rezultatelor evaluării; 

∙ fişele de măsuri de prevenire. 

Condiţii de aplicare 

Pentru ca aplicarea metodei să conducă la cele mai relevante rezultate,  prima condiţie este ca sistemul ce urmează să fie analizat să fie un loc de  muncă, bine definit sub aspectul scopului şi elementelor sale. În acest mod se  limitează numărul şi tipul de inter-relaţionări potenţiale ce urmează să fie  investigate şi implicit factorii de risc de luat în considerare. 

Un avantaj al metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. Bucureşti îl  constituie faptul că aplicarea ei nu este limitată de condiţia existenţei fizice a  sistemului de evaluat. Ea poate fi utilizată în toate etapele legate de viaţa unui  sistem de muncă sau a unui element al acestuia: concepţia şi proiectarea,  realizarea fizică, constituirea şi intrarea în funcţiune, desfăşurarea procesului de  muncă.

13 

CAP.2 EVALUAREA RISCURILOR LA - SPECIALITATI MEDICALE  CLINICE 

2.1.Descrierea locului de munca –medic specialitati medicale clinice AMPLASAREA: 

In cadrul unitatii isi desfasoara activitatea un nr. de 15 lucratori incadrati in functia de  medic specialitati clinice. 

Lucratorii isi desfasoara activitatea in cabinetele ambulatorii si in saloanele cu paturi  conform specialitatii fiecaruia. 

SARCINA DE MUNCA: 

∙ Examineaza bolnavii imediat la internare si completeaza foaia de observatie in  primele 24 de ore, iar in cazuri de urgenta imediat; 

∙ Foloseste investigatiile paraclinice efectuate in ambulatoriu;  

∙ Examineaza zilnic bolnavii si consemneaza in foaia de observatii evolutia,  explorarile de laborator, alimentatia si tratamentul corespunzator; 

∙ La sfarsitul internarii intocmeste epicriza; 

∙ Prezinta la cererea medicului sef de sectie, situatia bolnavilor pe care ii are in  ingrijire si solicita sprijinil acestuia ori de cate ori este necesar; 

∙ Participa la consulturi cu medicii din alte specialitati si in cazuri deosebite la  examenele paraclinice, precum si la expertizele medico-legale si expertiza  capacitatii de munca; 

∙ Comunica medicului de garda, bolnavii gravi pe care-i are in ingrijire si care  necesita supravegherea deosebita; 

∙ Recomanda si urmareste zilnic regimul alimentar al bolnavului; 

∙ Asigura si raspunde de aplicarea tuturor masurilor de igiena si antiepidemice; ∙ Raporteaza cazurile de boli infectioase si boli profesionale potrivit dispozitiilor in  vigoare; 

∙ Raspunde de disciplina, tinuta si comportamentul personalului din subordine si a  bolnavilor pe care ii are in ingrijire; 

∙ Intocmeste formele de externare ale bolnavilor si redacteaza orice act medical,  aprobat de conducerea unitatii in legatura cu bolnavii pe care ii are sau i-a avut in  ingrijire; 

∙ Executa sarcini de indrumare si control tehnic, precum si consultatii de  specialitate in ambulatoriu, conform planului intocmit de medical sef de sectie; ∙ Desfasoara dupa caz, activitate de cercetare medicala; 

∙ Depune o activitate permanenta de educatie sanitara a bolnavilor si  apartinatorilor;

14 

∙ Intocmeste si semneaza condica de medicamente pentru bolnavii pe care-I  ingrijeste; 

∙ Supravegheaza tratamentele medicale executate de cadrele medii si auxiliar  sanitare, iar la nevoie le efectueaza personal; 

∙ Controleaza si raspunde de intreaga activitate de ingrijire a bolnavilor, desfasurata  de personalul mediu, auxiliar si elementar sanitar cu care lucreaza; 

∙ Asigura contravizita si garzile in sectie , potrivit graficului de munca stabilit de  catre medicul sef de sectie, sau in situatii deosebite , din dispozitia acestuia; ∙ Raspunde prompt la toate solicitarile de urgent si la consulturile din aceeasi sectie  si din alte sectii; 

∙ Colaboreaza cu toti medicii din sectiile si laboratoarele din policlinica, in interesul  ingrijirii medicale a bolnavilor; 

∙ Pastreaza confidentialitatea fata de terti 

∙ Examineaza bolnavii imediat la internare si completeaza foaia de observatie in  primele 24 de ore , iar in cazuri de urgent , imediat; 

∙ Asigura si raspunde de aplicarea tuturor masurilor de igiena si antiepidemice; ∙ Raporteaza cazurile de boli profesionale si boli infectioase potrivit dispozitiilor in  vigoare; 

MIJLOACE DE PRODUCTIE 

Echipamente tehnice 

Aparatura fiecarui compartiment din cadrul unitatii. Medicul este obligat sa  cunoasca in detaliu aparatura aflata in dotarea sectiei, laboratorului sau cabinetului unde  isi desfasoara activitatea. Echipamentele tehnice pot fi alimentate la sursa de current  electric, fixe sau mobile, sau sa functioneze pe baza de acumulatori(baterie). De  asemenea medicul foloseste in activitatea sa instrumentar specific specialitatii,  tensiometre, stetoscoape, consumabile sanitare(seringi, ace, perfuzoare, branule, etc.) 

PROCESUL DE MUNCA: 

Principalul scop al medicului este acela de a descoperi la timp afectiunile  pacientului, de a trata afectiunile deja existente, de a proteja colectivitatile de cazurile  infecto-contagioase, de a sprijini pacientul(macar din punct de vedere moral in cazurile  foarte grave, fara sperante) dar si pe apartinatorii acestuia. 

Pe langa riscurile ce pot aparea datorita folosirii inadecvate a echipamentelor tehnice, a  contaminarii cu produsele biologice infectate de la pacient, apare suprasolicitarea psihica  si chiar si fizica in cazul unor interventii cu o durata de timp mai mare. 

FISA DE IDENTIFICARE A RISCURILOR  

Riscurile s-au identificat si s-au inregistrat in cuprinsul Fisei de Evaluare a locurilor de  munca de mai jos

15 

2.2.FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ 

 

16 

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

 NIVELUL DE RISC GLOBAL este: 

67 

Σ ri Ri  

i=1 2(5X5)+17(4X4)+26(3X3)+7(2X2)+15(1X1)  

599 

Nrg1= ----------- = ----------------------------------------------------------------------- = - ----- = 3,24 

67 2X5 + 17X4 + 26X3 + 7X2 + 15X1  

185 

Σri 

i=1 

FISA DE MASURI PROPUSE 

LOCUL DE MUNCA 

MEDIC SPECIALIST SPECIALITATI MEDICALE CLINICE

27 

28

29

30

31

32

33

34

35

36

INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUARII 

In urma analizei factorilor de risc si evaluarii efectuate, nivelul de risc  global (Ng) calculat conform metodei avizate are valoarea de 3,24, situaindu-se  peste limita de acceptabilitate (3,5), in categoria riscurilor medii. 

s-au identificat un nr. de 67 factori de risc, dintre care : 19 factori au nivel partial  de risc peste limita de acceptabilitate de 3,5 si 48 factori au niveluri partiale de  risc sub limita de acceptabilitate. 

In ceea ce priveste repartitia factorilor de risc pe sursele generatoare, situatia se  prezinta astfel :

37 

Factorii de Risc ce pot avea consecintele maxime previzibile-Deces,  

reprezinta 56,72% din totalul factorilor de risc si 68,18% din totalul factorilor de risc proprii executantului. 

Evenimentele de munca datorate materializarii acestor riscuri au in cea mai mare  parte consecinte ireversibile asupra executantului , ceea ce impune o atentie  sporita implementarii masurilor care conduc la eliminarea sau diminuarea lor .

38