INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PENTRU PERSONALUL DIDACTIC ŞI PERSONALUL DIDACTIC AUXILIAR

 

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ 

PENTRU PERSONALUL DIDACTIC ŞI PERSONALUL DIDACTIC AUXILIAR 

Art. 1 În instituţiile şcolare din sistemul de învăţământ, securitatea şi sănătatea în muncă se constituie ca sarcină didactică pentru personalul didactic care organizează procese de muncă şi ca obligaţie pentru toate cadrele din şcoli sau din unităţile economice care conduc procese de muncă şi de producţie desfăşurate cu elevii. 

Art. 2 Personalul didactic de conducere şi de predare, personalul ajutător, tehnic, economic, administrativ şi de alte specialităţi au obligaţia de a cunoaşte şi aplica normele generale şi specifice de protecţie a muncii corespunzătoare tipului şi profilul fiecărei unităţi de învăţământ, să stabilească şi să întocmească instrucţiuni proprii de protecţia muncii în funcţie de nivelul tehnic al dotărilor, de specificul lucrărilor de laborator, de atelier şi de la alte locuri de muncă în care se desfăşoară munca şi activităţile şcolare şi extraşcolare. 

Art. 3 Conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, articolele 95-100, trebuie respectate următoarele instrucţiuni proprii: 

(1) Fiecare cadru didactic, fiecare lucrător din cadrul personalului didactic auxiliar (laboranţi, secretare…), elevi, preșcolari, precum şi personalul asociat la cumul şi plata cu ora, trebuie să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă (conform art. 22 din Legea 319/2006). 

(2) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 3 (1), lucrătorii au următoarele obligaţii: 

- să utilizeze corect aparatura didactică, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de muncă din dotarea spaţiilor de învăţământ, respectând specificaţiile din documentaţia tehnică; 

- să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat, precum şi dispozitivele din dotarea locului de muncă; 

- să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special, al maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste dispozitive; 

- să comunice imediat angajatorului, conducătorului locului de muncă şi/sau inspectorului de protecţia muncii orice situaţie de muncă, despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie; 

- să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană; 

- să coopereze cu angajatorul şi/sau cu inspectorul de protecţia muncii, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; 

- să coopereze cu angajatorul şi/sau cu inspectorul de protecţia muncii, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate; 

- să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare ale acestora, precum şi prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă în care îşi desfăşoară activitatea; 

- să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, fără a denatura adevărul.  

(3) Orice eveniment (eveniment - accident care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută

sau accidental de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidental periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesie), va fi comunicat de îndată angajatorului şi inspectorului intern de protecţia muncii, de către conducătorul locului de muncă, sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea acestuia (conform art. 26 din Legea 319/2006). 

(4) Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, adică acea situaţie concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment, trebuie adusă imediat la cunoştinţa conducătorului locului de muncă de către orice lucrător care o sesizează. (conform art. 23 (1) d) din Legea 319/2006). 

(5) În cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau pentru securitatea altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior un poate fi contactat, toţi lucrătorii trebuie să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol (conform art. 11 (3) din Legea 319/2006). 

(6) În cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau pentru securitatea altor persoane, orice lucrător este obligat să oprească lucrul şi dacă un poate opri consecinţele unui astfel de pericol, trebuie să părăsească locul de muncă şi să se îndepărteze spre o zonă sigură (conform art. 11 (1) b) din Legea 319/2006). 

(7) La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua următoarele măsuri de securitate: 

- oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii; 

- evacuarea personalului din zona periculoasă; 

- anunţarea serviciilor specializate; 

- anunţarea conducătorilor ierarhici; 

- eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi imanent (conform art. 102 din H.G. 1425/2006). 

Art. 4 Conform H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, trebuie respectate următoarele instrucţiuni proprii: (1) Orice lucrător este obligat să cunoască şi să respecte informaţiile furnizate prin semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate (a se vedea ANEXA 2, unde sunt prezentate câteva panouri de semnalizare). Semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate - semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate sau o situaţie deaterminată şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la locul de muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un gest – semnal, după caz. 

(2) Atunci când un lucrător desfăşoară o activitate lucrativă ce generează riscuri ce nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, trebuie să prevadă semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 971/2006. (Conform art. 6 din H.G. 971/2006) 

(3) Pentru alegerea semnalizării adecvate, lucrătorul trebuie să ia în considerare orice evaluare a riscurilor realizată în conformitate cu art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 319/2006 

(4) Conducătorii locurilor de muncă sunt obligaţi să informeze lucrătorii referitor la precizările H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. Art. 5 Conform H.G. nr. 1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă, trebuie respectate următoarele instrucţiuni proprii: 

(1) Orice lucrător care desfăşoară o activitate de muncă unde există riscuri de accidentare sau de îmbolnăvire profesională ce nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii, este obligat să folosească

echipamentul individual de protecţie pus la dispoziţie de către angajator. Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest sens (conform H.G. nr. 1048/2006 art. 3 şi 4). 

(2) Este interzisă folosirea la locul de muncă a altor echipamente individuale de muncă decât cele puse la dispoziţie de către angajator. 

(3) Este interzisă folosirea la locul de muncă a echipamentelor individuale de muncă modificate sau depreciate. 

(4) Conducătorul locului de muncă are obligaţia de a-l informa pe lucrător despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie (conform H.G. nr. 1048/2006 art.11). Art. 6 Conform H.G. nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, trebuie respectate următoarele instrucţiuni proprii: 

(1) Orice lucrător este obligat să utilizeze la locul de muncă numai echipamentele de muncă puse la dispoziţie de către angajator. 

(2) Pe timpul desfăşurării activităţii, lucrătorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziţie de către angajator să corespundă lucrului prestat şi să poată fi utilizat fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea sa precum şi a celorlalţi lucrători. 

(3) Înaintea folosirii unui echipament de muncă lucrătorul are obligaţia de a se informa asupra modului de utilizare a acestuia şi de a respecta toate recomanările producătorului. 

(4) Înaintea utilizării unui echipament de muncă lucrătorul are obligaţia de a verifica starea acestuia. Nu se vor folosi acele echipamente de lucru depreciate care nu corespund din punct de vedere al siguranţei în exploatare şi pun în pericol pe lucrători. 

(5) Atunci când se constată că un echipament de muncă s-a depreciat, existând riscul de accidentare, lucrătorul are obligaţia de a-l scoate din spaţiul de lucru, predându-l conducătorului locului de muncă sau gestionarului acestui echipament. Atunci când acest lucru nu este posibil se vor lua măsuri pentru a avertiza potenţialii utilizatori că echipamentul de muncă respectiv este defect şi prezintă în exploatare, riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor. 

(6) Remedierea deficienţelor constatate, întreţinerea şi repararea echipamentelor de muncă se vor executa numai de personal specializat numit prin decizie de angajator. 

(7) Lucrătorul are obligaţia ca pe toată durata utilizării echipamenteleor de muncă, aceste să fie menţinute, printr-o întreţinere şi exploatare adecvată, la un nivel tehnic corespunzător. 

(8) Conducătorii locurilor de muncă sunt obligaţi să cunoască şi să aplice la locul de muncă prevederile H.G. nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă. 

(9) Personalul care manipulează şi utilizează în activitate substanţe chimice, sau orice fel de echipament de muncă care poate să-l expună la un pericol de îmbolnăvire profesională sau la accidentare, va fi instruit asupra modului de folosire şi a pericolului ce îl prezintă pentru organismul uman. 

(10) La repartizarea sarcinii de muncă, conducătorul locului de muncă va indica lucrătorului procedeul corect de lucru (nepericulos) şi măsurile de securitate a muncii ce trebuie respectate. De asemenea, va verifica starea echipamentului individual de protecţie.  

Art. 7 Conform H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, trebuie respectate următoarele instrucţiuni proprii: 

(1) Lucrătorii trebuie să păstreze în permanenţă libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenţă şi ieşirile propriu-zise.

(2) În caz de pericol, lucrătorii trebuie să se deplaseze cât mai rapid spre zonele sigure, orientându-se după panourile de semnalizare care sunt amplasate în conformitate cu H.G. nr. 971/2006.