PLAN DE DESFASURARE A INSTRUCTAJULUI INTRODUCTIV GENERAL PENTRU SANATATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

PLAN DE DESFASURARE A INSTRUCTAJULUI INTRODUCTIV  GENERAL PENTRU SANATATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

RISCURILE DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE  PROFESIONALĂ  

Căderea lucrătorului la acelaşi nivel, datorită căilor de acces  alunecoase, din cauza umezelii sau nepăstrării în condiţii de curăţenie,  îndeosebi în jurul silozurilor; 

Căderea lucrătorului de la înălţime atunci când se urcă pe  autovehiculele de transport (automalaxoare, etc), benzi sau silozuri şi  efectuează manevre greşite sau bruşte; 

Căderea, prăbuşirea de materiale şi obiecte de pe benzile  transportoare; 

Prinderea, lovirea sau strivirea de maşini, utilaje în funcţiune, din  cauza neatenţiei sau poziţionării greşite a executantului faţă de acestea; Prinderea, lovirea sau strivirea de mijloace de transport a lucrătorilor; Prinderea, lovirea sau strivirea cu obiecte şi materiale transportate; Contact cu curent electric (atingere directă a instalaţiei de alimentare  cu curent electric, sau indirectă la părţile dezizolate ori deteriorate ale  benzilor).

LEGISLAŢIA DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă (Legea nr. 319/2006): 

Art. 5. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au  următorul înţeles:  

a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv  studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi  ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor  care prestează activităţi casnice;  

b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori  de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii  şi/sau unităţii;  

c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere  şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare  prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care  prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de  voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire  profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în  formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi  a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;  

d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii  şi sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de  lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în  ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii  lucrătorilor în muncă; 

e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate  etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor  profesionale;  

f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale  organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea  îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de  traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane  angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală  profesională sau legată de profesiune;  

g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi  intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau  în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate  temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;  

h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării  unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori  biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea  diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;  

i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită  în muncă;  

j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat  sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de  muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini  acest obiectiv;  

k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în  clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria 

întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării  activităţii;  

l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală  căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în  orice moment;  

m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau  specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii  în perioada de reconversie profesională;  

n) securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate  având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului  de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi  a altor persoane participante la procesul de muncă;  

o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia,  incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din  disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din  comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar  ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil  să producă pagube materiale;  

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara  întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în  domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii;  

q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale  care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat  incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;  

r) boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care  unii factori determinanţi sunt de natură profesională.

Art. 16. - (1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii,  angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau  reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale,  toate informaţiile necesare privind:  

a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi  activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau  unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei  funcţii;  

b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).  

(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii  lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară  activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii  adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc  aceşti lucrători.  

Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în  conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite  din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare  sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care  pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de  muncă.  

Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor  prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele obligaţii:  

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,  echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;  

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după  utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare; 

c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau  înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale  maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să  utilizeze corect aceste dispozitive;  

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice  situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol  pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a  sistemelor de protecţie;  

e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau  angajatorului accidentele suferite de propria persoană;  

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât  este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe  dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia  sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;  

g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii  desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă  şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate,  în domeniul său de activitate;  

h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul  securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;  i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii  sanitari.  

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi  participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le  desfăşoară.

Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobată  de H.G. nr. 1425/2006: 

Art. 56. - Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în  domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt consultaţi şi participă, în  conformitate cu art. 18 din lege, şi pot desfăşura următoarele activităţi:  

a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de  securitate şi sănătate în muncă;  

b) însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;  c) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de  securitate şi sănătate în muncă;  

d) aduc la cunoştinţă angajatorului sau comitetului de securitate şi  sănătate în muncă propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea  condiţiilor de muncă;  

e) urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;  f) informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor  legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.  

Codul Muncii (Legea nr. 53/2003): 

Art. 257. Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu  consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz. Art. 258. Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele  categorii de dispoziţii: 

 a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în munca în cadrul unităţii;  

b) reguli privind respectarea principiului nediscriminarii şi al inlaturarii  oricărei forme de încălcare a demnităţii;

 c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi al salariaţilor;  

d) procedura de soluţionare a cererilor sau reclamatiilor individuale ale  salariaţilor; 

 e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate; 

 f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile; 

 g) reguli referitoare la procedura disciplinară; 

 h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale  specifice. 

 Art. 259. (1) Regulamentul intern se aduce la cunostinta salariaţilor  prin grija angajatorului şi isi produce efectele fata de salariaţi din momentul  incunostintarii acestora. 

 (2) Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul  regulamentului intern trebuie îndeplinită de angajator. 

 (3) Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul  regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de munca  aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.  (4) Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului.  

Art. 260. Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului  intern este supusă procedurilor de informare prevăzute la art. 259.  

Art. 261. (1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu  privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada  încălcării unui drept al sau. 

 (2) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este  de competenta instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30  de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a  sesizării formulate potrivit alin. (1). 

 

 Răspunderea disciplinară 

 Art. 263. (1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având  dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de  câte ori constata ca aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.  (2) Abaterea disciplinară este o fapta în legatura cu munca şi care consta  într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care  acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual  de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele şi dispoziţiile  legale ale conducătorilor ierarhici.

H.G. nr. 1091/2006:Anexa nr. 2 

Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă aflate  deja în folosinţă 

 1. Observaţie preliminară  

 Obligaţiile menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori  caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun  acest lucru.  

 2. Stabilitate şi rezistenţă  

 Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o  rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.  

 3. Instalaţii electrice  

 Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu  prezinte pericol de incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie să fie protejaţi în  mod adecvat împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau  atingere indirectă.  

 Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiecţie trebuie să corespundă  tensiunii nominale, condiţiilor exterioare şi competenţei persoanelor care au  acces la părţi ale instalaţiei.  

 4. Căi şi ieşiri de urgenţă  

 4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să  conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.   4.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.  

 4.3. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de  urgenţă. 

 4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.   Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au  destinaţia de ieşiri de urgenţă.  

 Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât  să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care ar  avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.  

 4.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate  cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.  

 Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie  amplasată în locurile corespunzătoare.  

 4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.  

 Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces  spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi  utilizate în orice moment fără dificultate.  

 4.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu  iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă în cazul în care se  întrerupe alimentarea cu energie electrică.  

 5. Detectarea şi prevenirea incendiilor  

 5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe  care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor  prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de  muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea  incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de  alarmă.  

 5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie  uşor accesibile şi uşor de manevrat. 

 Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii  Guvernului nr. 971/2006.  

 Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în  locuri corespunzătoare.  

 6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise  

 Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de  muncă în spaţii închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi  cerinţele fizice impuse lucrătorilor.  

 În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie  menţinut în stare de funcţionare.  

 Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru  este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.  

 7. Temperatura în încăperi  

 7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin  posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama  de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.   7.2. Temperatura în camerele de odihnă, încăperile pentru personalul de  serviciu permanent, în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru  acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a  acestor încăperi.  

 8. Iluminatul natural şi artificial 

 8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă  iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat  pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor. 

 8.2. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi  riscurilor în caz de defecţiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute  cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă.  

 9. Uşi şi porţi 

 9.1. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea  vederii.  

 9.2. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou  transparent.  

 10. Zone periculoase 

 Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura  activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone  trebuie să fie prevăzute, în măsura în care este posibil, cu dispozitive care să  evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.  

 Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt  autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.  

 Zonele periculoase trebuie marcate clar.  

 11. Încăperi şi zone pentru odihnă 

 11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului  activităţii sau prezenţei unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut,  impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi  pentru odihnă uşor accesibile sau zone pentru odihnă corespunzătoare.  

 Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau  în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în  timpul pauzelor.  

 11.2. Încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi  scaune cu spătar. 

 11.3. În încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri  corespunzătoare pentru proiecţia nefumătorilor împotriva disconfortului  cauzal de fumul de tutun.  

 12. Femei gravide şi mame care alăptează 

 Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a  se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.  

 13. Instalaţii sanitare 

 13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte  

 13.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare  corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru  specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să  se schimbe într-un alt spaţiu.  

 Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate suficientă.   13.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să  îşi încuie îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.   Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase,  umiditate, murdărie), vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie  separate de vestiarele pentru vestimentaţia şi efectele personale.   13.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a  vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.  

 13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete  

 13.2.1. Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în  apropierea lor:  

 - duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;  

 - locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC uri şi chiuvete. 

 13.2.2. Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (şi apă  caldă, dacă este necesar).  

 13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizarea  separată a duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.  

 Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată  utilizarea separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.   14. Echipamente de prim ajutor 

 Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.   Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor  accesibile.  

 15. Lucrători cu dizabilităţi 

 La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu  dizabilităţi, dacă este necesar.  

 Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de  comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru  utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu dizabilităţi.  

 16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor 

 Locurile de muncă în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate  astfel încât pietonii şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate.   17. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale) 

 Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de  posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:   a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă  este necesar, împotriva căderii obiectelor;  

 b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe  exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf; 

 c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol  sau să poată primi rapid asistenţă;  

 d) să nu poată aluneca sau cădea.  

 18. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)   18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete  care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.   18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie  la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace  tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:   a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin  unde radio);  

 b) periodic automat (radio-telefon, telefon);  

 c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio telefon, cameră de luat vederi şi monitor).  

 19. Principii ergonomice 

 19.1. Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de  particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman,  precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale  mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul  activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru  manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.  

 19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi  asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se  realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului  tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă  prevederile reglementărilor în vigoare. 

 19.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu  scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi  funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară,  corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.  

 19.4. La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie  asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru  perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).  

 19.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să  asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor  inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.   19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se  stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de  caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului  membrelor superioare.  

 19.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului,  precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de  organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a  materiilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul  intervine direct. 

H.G. nr.1048/2006:Anexa 3 

LISTA 

orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate care  pot necesita utilizarea de echipament individual de protecţie 

 1. Protecţia capului (protecţia craniului) 

 Căşti de protecţie:  

 - lucrări de construcţii, în special activitate pe, sub sau în apropierea  schelelor şi locurilor de muncă la înălţime, la operaţii de montare şi  demontare a cofrajelor, de asamblare şi instalare, activitate desfăşurată pe  schele şi de demolări;  

 - lucrări în şanţuri;  

 - terasamente şi lucrări în piatră;  

 - lucrări în cariere, excavări la suprafaţă, halde;  

 - lucrări în vecinătatea dispozitivelor de ridicare, macaralelor şi a  transportoarelor;  

 - lucrări la instalaţii de concasare fină;  

 - lucrări la silozuri, buncăre şi conducte;  

 2. Protecţia picioarelor  

 Încălţăminte de securitate cu talpă antiperforaţie:  

 - lucrări de construcţii, civile şi rutiere;  

 - lucrări pe schele;  

 - lucrări de demolare;  

 - lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun  montarea şi demontarea cofrajelor;  

 - lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare;  

 - lucrări pe acoperişuri. 

 - lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere  metalurgice, forjare, matriţare la cald, presări la cald şi trefilare;   - lucrări în cariere şi în exploatări de suprafaţă şi halde;  

 Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie  antiperforaţie:  

 - lucrări pe acoperişuri.  

 3. Protecţia ochilor sau a feţei 

 Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale:  

 - lucrări de sudură, polizare şi debitare;  

 - lucrări de găurire.  

 4. Protecţia respiratorie 

 Semimăşti/Aparate de protecţie respiratorie:  

 - vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;   5. Protecţia auzului  

 Antifoane:  

 - lucrări în locuri cu zgomot peste limita admisă; 

la prese de metale;  

 - lucrări cu dispozitive pneumatice;  

 - lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi; 

 - lucrări de treierat;  

 - lucrări în industria lemnului şi textilă.  

 6. Protecţia corpului, braţelor şi mâinilor  

 Îmbrăcăminte de protecţie:  

 - lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanţi şi substanţe de curăţare  corozive;  

 Îmbrăcămite de protecţie greu inflamabilă:  

 - lucrări de sudură în spaţii înguste. 

 Şorţuri din piele:  

 - lucrări de sudură;  

 Mănuşi:  

 - lucrări de sudură;  

 - manipularea de obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la utilizarea maşinilor  care prezintă riscul ca mănuşa să fie prinsă;  

7. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor:  

 - lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece.  

 8. Îmbrăcăminte reflectorizantă: 

 - lucrări în locuri în care lucrătorii trebuie să poată fi observaţi la timp.   9. Centuri de securitate:  

 - lucrări pe schele;  

 - asamblarea de piese prefabricate;  

- lucrări pe stâlpi. 

H.G. nr. 971/2006: Anexa nr. 1 

CERINŢE MINIME GENERALE 

privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de  muncă 

 1. Observaţii preliminare 

 1.1. În cazul în care este necesară semnalizarea de securitate şi/sau de  sănătate, în conformitate cu obligaţiile generale prevăzute la art. 6 din  hotărâre, aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerinţele specifice  prevăzute în anexele nr. 2-9 la hotărâre.  

 1.2. Prezenta anexă introduce cerinţe specifice privind semnalizările de  securitate şi/sau de sănătate, descrie diferitele utilizări şi stabileşte regulile  generale privind interşanjabilitatea şi complementaritatea acestora.   1.3. Semnalizările de securitate şi/sau de sănătate trebuie să fie utilizate  numai pentru a transmite mesajul sau informaţiile prevăzute în prezenta  hotărâre.  

 2. Modalităţi de semnalizare  

 2.1. Semnalizare permanentă  

 2.1.1. Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o  obligaţie, precum şi semnalizarea privind localizarea şi identificarea  mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să se realizeze prin utilizarea  panourilor permanente. Trebuie să se folosească panouri şi/sau o culoare de  securitate pentru semnalizarea permanentă destinată localizării şi  identificării materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a  incendiilor.  

 2.1.2. Semnalizarea de pe recipiente şi de pe conducte trebuie să se facă  conform prevederilor anexei nr. 3. 

 2.1.3. Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole şi de cădere a  persoanelor trebuie să fie semnalizate permanent cu o culoare de securitate  şi/sau cu panouri. 

 2.1.4. Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de  securitate.  

 2.2. Semnalizarea ocazională  

 2.2.1. Când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale  luminoase, semnale acustice şi/sau comunicare verbală, ţinându-se seama de  interşanjabilitatea şi combinaţiile prevăzute la pct. 3, pentru semnalizarea  pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acţiune specifică, precum şi  pentru evacuarea de urgenţă a persoanelor.  

 2.2.2. Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc  sau un pericol trebuie să se realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un  gest-semnal şi/sau prin comunicare verbală.  

 3. Interşanjabilitatea şi combinarea semnalizărilor 

 3.1. Dacă eficienţa este aceeaşi, se poate alege între următoarele:   a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu  obstacole ori denivelări;  

 b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;   c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.  

 3.2. Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:   a) semnal luminos şi semnal acustic;  

 b) semnal luminos şi comunicare verbală;  

 c) gest-semnal şi comunicare verbală. 

 4. Instrucţiunile din tabelul de mai jos se aplică tuturor mijloacelor de  semnalizare care conţin o culoare de securitate:

 

 

 

 

CONSECINŢELE POSIBILE ALE NECUNOAŞTERII ŞI  NERESPECTĂRII LEGISLAŢIEI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE  ÎN MUNCĂ. 

Accidentele de muncă afectează negativ toate elementele sistemului  de muncă – executant, sarcina de muncă, mijloacele de muncă şi mediul  de muncă.  

Consecinţe asupra executantului. În contextul procesului de muncă,  omul poate fi considerat în două ipostaze: de fiinţă umană şi de executant al  unei sarcini de muncă. Fiecăruia îi sunt asociate o serie de valori şi  caracteristici specifice, cum ar fi: viaţa, sănătatea, capacitatea creativă,  respectiv capacitatea de muncă, aptitudinile şi cunoştinţele. 

Accidentele de muncă au repercusiuni asupra ambelor categorii de  valori: psiho-fiziologice, economice, financiare etc. 

Consecinţe asupra sarcinii de muncă. Consecinţa directă o constituie  neîndeplinirea sarcinii de muncă sau neîndeplinirea la timp.  Consecinţe asupra mijloacelor de muncă . În urma accidentelor de  muncă, în mod deosebit, se pot produce deteriorări sau distrugeri, atât ale  mijloacelor propriu-zise de muncă, dar şi ale obiectelor muncii (cazul  exploziilor, incendiilor etc.). 

Consecinţe asupra mediului de muncă. Ambele categorii de mediu,  fizic şi social, pot fi afectate de producerea accidentelor de muncă. Mediul  fizic prezintă repercusiuni sub forma elementelor materiale degradate, iar  mediul social sub forma stressului suportat de cei aflaţi la locurile de muncă  apropiate de cel al victimei, cu toate manifestările specifice. 

Un alt criteriu de clasificare – nivelul la care se produc – împarte  consecinţele accidentelor de muncă, în: 

a). consecinţe la nivelul individului, respectiv:  

a.1. al victimei – suferinţă fizică datorată agresiunii suportate, a incapacităţii  temporare sau permanente de muncă, a pierderii încrederii în capacitatea de  a reacţiona corespunzător la sarcinile de muncă, diminuarea veniturilor etc.  a.2. al celor apropiaţi victimei – durere, suferinţă, stress psihic, diminuarea  veniturilor familiale etc.  

b). consecinţe la nivelul angajatorului (microeconomic):  b.1. pierderi de producţie , pierderi de capacităţi de producţie potenţiale,  deteriorări şi distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire în forţa de  muncă, utilaje, deteriorarea mediului social de muncă etc.  

c). consecinţe la nivelul societăţii (macroeconomic): 

c.1. cheltuieli de asigurări sociale, de asistenţă medicală, diminuarea  potenţialului creator.

MĂSURILE LA NIVELUL UNITĂŢII PRIVIND ACORDAREA  PRIMULUI AJUTOR, 

STINGEREA INCENDIILOR ŞI EVACUAREA LUCRĂTORILOR. 

Riscurile de accidentare a lucrătorilor de la acest loc de muncă pot  cauza plăgi, fracturi, electrocutări sau arsuri. 

PRIMUL AJUTOR 

A. În caz de hemoragie (plăgi): 

Hemoragie – este numită scurgerea sângelui din vasele sangvine la lezarea  integrităţii pereţilor lor. 

În dependenţă de ce vas este afectat diferenţiem hemoragia: arterială,  venoasă, capilară si mixtă. 

În caz de hemoragie externă, sângele se revarsă în mediul extern. În caz de  hemoragie internă – se revarsă în cavităţile organismului. Hemoragia  arteriala se caracterizează prin sânge de culoare roşu aprins, pulsativ, în  ritmul bătăilor cardiace. Hemoragia venoasă – sângele are o culoare vişinie  întunecată, se prelinge lent, fără semne de stopare desinestătătoare. In caz de  hemoragie dintr-o vena magistrala este posibila pulsatia in ritmul respiratiei.  In caz de hemoragie capilara sangele se elimina egal de pe toata suprafata  plagii. 

Primul ajutor in caz de hemoragie depinde de caracterul ei si consta in  oprirea provizorie si transportarea sinistratului la cea mai apropiata institutie  medicala. In majoritatea cazurilor hemoragia poate fi oprita prin pansament  obisnuit sau compresiv. Garoul se aplica numai in caz de hemoragie arteriala 

masiva, atunci, cind prin alte metode nu este posibila stoparea. In caz de  hemoragie masiva, pentru prevenirea pierderii mari de sange, pina la  aplicarea garoului sau pansamentului este necesar de fixat artera la locurile  prestabilite ale scheletului osos, acolo unde se palpeaza bine pulsul. 

B. În fracturi: 

Transportarea pacientilor nu se face pina nu s-a acordat ajutorul minimal  necesar: efectuarea reanimarii cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei,  imobilizarea de transport, bandajarea ranilor si a arsurilor, administrarea  preparatelor analgetice. 

Transportarea pacientilor nu se face pina nu s-a facut triajul (clasificarea)  sinistratilor, pentru a stabili ordinea – cine si cind, cu ce transport va fi evacuat.  

Daca la transportarea pacientilor va avea loc un haos, cineva ar putea  castiga putin, iar majoritatea sinistratilor ar putea sa-si piarda viata,  neajungind pina la spital ! 

Ceea ce se pare a fi un lucru simplu si de o importanta mica – are din  contra importanta destul de mare. 

In folosul pacientului este ca acordarea ajutorului, cit si transportarea, sau  imbarcarea in transport sa fie facuta de catre 3-4 sau mai multi salvatori; in  timp ce triajul trebuie sa fie facut de cit mai putine persoane – 1-2 specialisti  bine pregatiti in acest domeniu. De aceasta depinde mult viata si soarta  sinistratilor. 

Pentru transportare trebuie folosite brancarde si scuturi (scinduri lungi)  standarde, iar in caz de lipsa sau insuficienta a lor – pe brancarde  improvizate. Sinistratii cei mai gravi se vor transporta pe brancardele  (scuturile) standarde, iar cei mai usori – pe cele improvizate! Targile 

improvizate pot fi facute din diferite mijloace: bete, scinduri, haine de iarna  sau de vara, schiuri si betele de la ele, cearsafuri mari sau alte bucati de  panza, plapume, etc. 

In unele cazuri, la distante scurte, la extragerea din masinile accidentate,  din gropi, sinistratii pot fi transportati si pe mini de 1 sau 2 salvatori. Schimbarea sinistratului de pe pamint pe o targa sau scut, mai ales atunci  cind se presupun (sau la sigur sunt prezente) fracturi ale coloanei vertebrale,  oaselor bazinului si a oaselor mari, se va face obligator de 4-5 salvatori (4  din ei vor schimba pacientul iar unul va manipula cu targa sau scutul sau va  coordona miscarile concomitente ale celor 4 colegi). 

Este deosebit de important de a limita sau evita deplin miscarile in locul  fracturii ! 

Pozitia sinistratului pe targa trebuie sa fie crutatoare, sa previna aparitia  complicatiilor posibile, asfixia cu mase vomitive sau sufocarea. In unele  cazuri ii vom permite sinistratului sa ocupe singur pozitia confortabila  pentru el. 

Pacientii cu traume cerebrale se vor transporta cu capul (sau si tot corpul)  pe o parte pentru a evita asfixia cu mase vomitive. 

Pacientii cu traume abdominale se transporta cu fata in sus si picioarele  indoite in genunchi. 

Pacientii cu traume ale spatelui se transporta culcati pe o parte sau cu fata  in jos – cum le este mai usor sa se afle. 

Pacientii cu traume ale cutiei toracice, cu pneumotorax, emfizem, rupturi  de coaste, se vor transporta in pozitie semisezinda, la spate li se pune un val  mare din haine sau alte obiecte.

Pacientii cu fracturi ale coloanei vertebrale sau o oaselor bazinului se  transporta pe scut (scandura), brancarda fiind folosita doar in cazurile cind  real nu poate fi gasit nici un scut. 

C. În electrocutări.  

1. De intrerupt imediat accesul curentului electric catre victima ! 2. Daca este posibil - de folosit in acest scop intrerupatoarele respective.  Daca nu sunt intrerupatoare in apropiere – sarma de curent electric trebuie  indepartata de la victima cu orice obiect uscat nemetalic (lemn, plastic,  cauciuc) sau cu orice obiect metalic, dar folosind manusi de cauciuc pentru  auto-protejare. 

3. Daca suprafata electrica de contact nu este o sarma – incercati sa departati  victima de la sursa de curent – tragand de haina uscata sau folosind aceleasi  obiecte nemetalice. 

4. Nu se permite atingerea de victima sau de sursa de curent cu minile goale  5. Nu se permite apropierea de victima, fara de mijloacele necesare de auto protectie, in caz de ploaie, glod, zapada ! 

6. Daca victima este expusa unui curent electric de inalta tensiune – apropierea de ea se face cu pasi cit mai mici, tarand picioarele de pamint  (este posibila electrocutarea salvatorului prin formarea unui arc electric). 7. Daca victima se afla la inaltime – se vor lua masurile necesare de a evita  traumatismul in caz de cadere. 

Dupa eliberarea victimei de sub curentul electric: 

1. Se verifica imediat prezenta respiratiei si a batailor inimii. In caz de  necesitate se incepe imediat reanimarea. Tipic pentru reanimarea pacientilor 

cu electrotraume este faptul, ca ei au mai multe sanse de supravietuire,  deoarece organismul este practic sanatos, neafectat de boli acute. In aceste  cazuri se permite prelungirea duratei de reanimare pina la 45 minute – 1 ora. 2. Daca respiratia si pulsul sunt prezente – se examineaza locurile de intrare  si de iesire a curentului electric (minile, picioarele, corpul) – acolo pot fi  prezente arsuri de diferita adancime si suprafata. In caz de depistare a  arsurilor – tactica este aceeasi ca la arsurile termice cu flacara, se aplica  pansamente sterile. 

3. In caz de necesitate se dau medicamente analgetice, calmante (valeriana)  si cardiace (validol). 

4. Acordarea ajutorului in caz de traumare prin fulger este aceeasi ca la  electrocutare. Starea generala a victimei este mai grava, mai des are poc  oprirea respiratiei si inimii. 

Orice persoana care a suferit in urma electrotraumei, necesita internare la  spital pentru observare, indiferent de starea victimei, acceptarea sau refuzul  internarii – exista riscul de oprire brusca a inimii si respiratiei peste un  anumit timp dupa electrotrauma !!! 

D. În arsuri.  

a) În arsura cu flacără: 

1. De stins urgent flacara cu apa, zapada, sau prin acoperirea cu o plapuma  sau haina, fara invelirea capului, pentru evitarea intoxicatiei cu oxid de  carbon si evitarea arsurilor cailor respiratorii. 

2. Dupa posibilitate, de scos hainele arzinde sau de taiat. O metoda de a  stinge hainele arzinde este culcarea victimei pe pamint. Nu se permite  stingerea flacarilor cu minile goale, cu palmele sau alergand.

Suprafata arsa poate fi stropita timp de 15-20 minute cu apa curata,  rece sau acoperirea cu zapada, pentru micsorarea durerii si prevenirea  edemelor. 

3. Pe suprafetele mari de arsura se aplica o fasa sterila si urgent se  interneaza. 

4. Victimei i se administreaza preparate analgetice si sedative (valeriana). 5. In nici un caz nu se vor sparge bulele formate. Pe suprafetele arse nu se  aplica unguente, grasimi, uleiuri, lactate sau alte lichide, nu se presara cu  soda de bucatarie sau amidon. Toate aceste substante pot serios dauna  pacientului, infecteaza rana, formeaza o pelicula densa, ce duce la  supraincalzirea locului dat si la agravarea arsurii si urmarilor ei. Nu se  permite prelucrarea arsurii cu iod, cu verde de briliant, cu permanganat de  kaliu sau alte medicamente cu coloranti. Se permite numai udarea cu apa  curata si rece si aplicarea medicamentelor destinate special pentru arsuri (de  regula - aerosol). In cazuri aparte se permite aplicarea unor servetele sterile,  udate cu solutie slaba de alcool (pina la 30°), care are efect analgezic si  dezinfectant. 

b) În arsura cu lichide fierbinţi: 

1. Se stropeste cu apa rece locul arsurii sau se scufunda in apa rece. 2. Haina nu se scoate in mod obisnuit. Este preferabila taierea ei. Suprafata  arsurii este foarte sensibila si usor poate fi distrusa pielea sau bulele formate. 3. Nu se aplica pe arsuri nici o substanta la intamplare, deoarece prin pielea  traumata de arsura absorbtia oricaror substante are loc cu o viteza de multe  ori mai mare decit prin pielea sanatoasa. In acest caz pot aparea alergii,  intoxicatii sau alte efecte nedorite.

c) În arsura cu substanţe chimice: 

1. Se scoate sau se taie hainele imbibate cu aceasta substanta chimica. 2. Suprafata afectata se spala bine 15-20 minute sub apa curgatoare, pina la  disparitia mirosului specific al chimicatului. Suvoiul de apa trebuie indreptat  perpendicular suprafetei arse si nu de-a lungul ei, in asa mod ca suprafata de  prelingere a apei sa fie cit mai mica posibil, pentru a evita raspandirea  arsurii. 

3. In caz de arsura cu acid sulfuric – suprafata nu se spala cu apa curata,  deoarece usor duce la largirea suprafetei arse. Spalarea se face cu solutie de  sapun, cu solutie de soda de mancare (1 lingurita la 1 pahar de apa). 4. In caz de arsura cu acizi - dupa efectuarea spalaturii, pe suprafata arsurii  se pot aplica servetele udate cu solutii bazice – de soda de mancare. 5. In caz de arsuri cu baze – dupa spalare se aplica servetele udate cu solutii  acide – otet de masa (1 la 1 cu apa), sare de lamaie sau suc natural de lamaie. 6. Solutiile neutralizante nu se aplica inainte de a face spalatura cu apa,  deoarece poate avea loc o reactie chimica puternica, ce poate duce la  agravarea arsurii. 

7. In caz de arsura cu var nestins, suprafata se absoarbe cu tifon uscat si nu  se spala cu apa, deoarece la contactarea apei cu varul nestins are loc o reactie  chimica cu eliminarea unei cantitati mari de energie termica, ceea ce poate  duce la agravarea arsurii. Spalarea se va face dupa eliminarea resturilor de  var de pe piele. Dupa spalare – se permite aplicarea unui strat subtire de ulei  vegetal. 

8. La nimerirea pe piele a amestecurilor de smoala – ele se curata cu un  tampon imbibat cu gaz, petrol sau benzina. In acest caz trebuie de respectat  tehnica securitatii antiincendiare.

Dupa orice arsura, indiferent de adancimea si suprafata lor, sau starea  pacientului, pacientul trebuie examinat de un medic si de urmat toate  prescriptiile primite ! 

Pentru acordarea primului ajutor se recomanda pregătirea unor lucrători din  cadrul societăţii, care sa fie prezenţi aproape în permanenţă la locul de  muncă.  

STINGEREA INCENDIILOR ŞI EVACUAREA PERSONALULUI 

Stingerea incendiilor se va face conform Planului de acţiune în  situaţii de urgenţă, iar evacuarea personalului în cazuri de forţă majoră  (incendii, inundaţii, cutremure, etc.) se va face pe la ieşirea spre strada  Constructorilor, faţă de care se situează mai aproape. Pentru a evita  busculadele, căile de acces spre uşile de ieşire vor fi în permanenţă libere şi  curate, iar poarta se va verifica periodic privind modul de deschidere  manuală atunci când se întrerupe curentul electric.

LEGISLATIE P.S.I. 

INSTRUIREA GENERALA / LA LOCUL DE MUNCA / PERIODICA 

Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor 

 Art. 1. - 

(1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini  organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi  realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor şi  asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi  protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă  determinate de incendii. 

 Art. 2. – Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter  permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi, autorităţile administraţiei publice  centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României.  Art. 3. - 

(1) Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul apărării împotriva  incendiilor se asigură de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General  pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al  municipiului Bucureşti. 

 (2) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul General,  elaborează strategia naţională de apărare împotriva incendiilor, care se prezintă Guvernului spre aprobare de  către ministrul administraţiei şi internelor. 

 (3) Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, denumite în continuare  inspectorate, îşi exercită atribuţiile specifice în zone de competenţă stabilite prin hotărâre a Guvernului.  (4) Managementul situaţiilor de urgenţă determinate de incendii se asigură prin componentele Sistemului  Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă. 

 Art. 6. - 

(1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi dispoziţiile de apărare  împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.  (2) Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijloc serviciile de urgenţă,  primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului.  (3) În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu rea-credinţă, fără motiv întemeiat, autorul răspunde  contravenţional sau penal, potrivit legii, şi suportă cheltuielile ocazionate de deplasarea forţelor de  intervenţie. 

 Art. 7. - 

(1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor  aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor  autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personalului serviciilor de urgenţă. 

Art. 19. – Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele obligaţii principale:  a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva  incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi să le aducă la cunoştinţă  salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate; 

 b) să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să asigure corelarea  măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor; 

 c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, şi să asigure  respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avizelor ori a autorizaţiilor, să  dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau  amenajărilor respective; 

 d) să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor,  să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să obstrucţioneze în niciun fel  efectuarea acestora; 

 e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă;  f) să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu substanţele periculoase,  clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-

chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de  protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru stingere, neutralizare sau  decontaminare; 

 g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce revin  salariaţilor la locurile de muncă; 

 h) să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare  împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de  avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa; 

 i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenţă privat,  precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să încheie contract cu un alt serviciu  de urgenţă voluntar sau privat, capabil să intervină operativ şi eficace pentru stingerea incendiilor;  j) să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea acestora în  orice moment; 

 k) să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaştere, instruire  sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate de acesta;  l) să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor cu  personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant; 

 m) să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie;  n) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice pentru  apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi  funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele pentru acordarea primului ajutor;  o) să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor sale regulile şi  măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea,  transportul şi depozitarea produselor respective; 

 p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu forţe şi mijloace  proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze şi să trimită acestuia raportul de  intervenţie; 

 q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate conform  legii; 

 r) să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor. Art. 22. – Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale: 

 a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de  administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz; 

 b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit  instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;  c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare  împotriva incendiilor; 

 d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de  apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum  şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;  e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat,  care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare  împotriva incendiilor; 

 f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol  iminent de incendiu; 

 g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la  producerea incendiilor. 

Art. 47. - 

(1) Organizarea, conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii de apărare împotriva incendiilor în unităţile  structurilor de apărare şi securitate naţională se realizează potrivit prevederilor prezentei legi, pe baza  normelor aprobate de conducătorii structurilor respective, cu avizul Inspectoratului General.

1 

Ordinul Nr. 163. publicat in MO 216/29.03.2007 

 CAPITOLUL I Dispoziţii generale  

 Art. 1. – Normele generale de apărare împotriva incendiilor, denumite în continuare norme generale,  stabilesc principiile, criteriile de performanţă şi condiţiile tehnice generale privind asigurarea cerinţei  esenţiale “securitate la incendiu” pentru construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi regulile şi măsurile  generale de prevenire şi stingere a incendiilor. 

 Art. 2. – Scopul prezentelor norme generale este prevenirea şi reducerea riscurilor de incendii şi asigurarea  condiţiilor pentru limitarea propagării şi dezvoltării incendiilor, prin măsuri tehnice şi organizatorice, pentru  protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează la intervenţie, a bunurilor şi mediului împotriva efectelor  situaţiilor de urgenţă determinate de incendii. 

Art. 23. – Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în: 

 a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor tehnologice care prezintă pericol  de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin  stabilirea şi aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor; 

 b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor; 

 c) afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor; 

 d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi afişarea planurilor de  protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite; 

 e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea propriu-zisă şi verificarea  efectuării acesteia; 

 f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripţii ori  mijloace de atenţionare. 

 Art. 24. – La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:  a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere; 

 b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu respectarea normelor  specifice de prevenire a incendiilor; 

 c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentaţia tehnică de  proiectare; 

 d) verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru; 

 e) menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării diferitelor instalaţii,  echipamente şi utilaje tehnologice. 

 Art. 25. - 

(1) Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde: 

 a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului de la locul de  muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de  muncă, proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să  participe la stingerea incendiilor; 

 b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, a  stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului,  precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;  c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor/bunurilor, pe  schimburi de lucru şi în afara programului; 

 d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în  funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre  sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice. 

Art. 26. - 

(1) Intervenţia la locul de muncă presupune: 

 a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace specifice,  anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;  b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;

2 

 c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a consumatorilor şi efectuarea  altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către persoanele anume desemnate;  d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare  şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;  e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul  intervenţiei; 

 f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului: temperatură, fum, gaze  toxice; 

 g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apărea focare noi,  acţionându-se pentru stingerea acestora. 

Art. 29. - 

(1) Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi  destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:  a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane; 

 b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane; 

 c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri. 

 (2) Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile, astfel încât să  poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor. Art. 108. - 

(1) Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special amenajate pentru  evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât  traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz  de incendiu. 

 (2) Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol ori la uşile  de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată. 

Art. 110. - 

(1) Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau  înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea  unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială. 

 (2) În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic amenajarea de boxe  ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de maşini de fotocopiat,  dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi  accesul personalului de intervenţie. 

Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, republicata 2008 

Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, republicata 2008 

Art. 1  

CAPITOLUL I  

 Dispozitii generale  

 Art. 1. - 

(1) Protectia civila este o componenta a sistemului securitatii nationale si reprezinta un  ansamblu integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter  umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in  scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejarii populatiei,  bunurilor si mediului impotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta, conflictelor  armate si inlaturarii operative a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii  persoanelor afectate.  

 (2) Activitatea de protectie civila este de interes national, are caracter permanent si se bazeaza pe  indeplinirea obligatiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autoritatilor administratiei publice  centrale si locale, celorlalte persoane juridice de drept public si privat romane, precum si persoanelor fizice. 

3 

 Art. 2. - Conceptia, organizarea, desfasurarea si managementul activitatilor de protectie civila  se stabilesc si se realizeaza la nivel local si national pe principiile autonomiei, subsidiaritatii,  legalitatii, responsabilitatii, corelarii obiectivelor si resurselor, cooperarii si solidaritatii.   Art. 3. - 

(1) Atributiile protectiei civile sunt urmatoarele:  

 a) identificarea si gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale si tehnologice de pe  teritoriul Romaniei;  

 b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea si analizarea datelor si informatiilor  referitoare la protectia civila;  

 c) informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care este expusa, masurile  de autoprotectie ce trebuie indeplinite, mijloacele de protectie puse la dispozitie, obligatiile ce ii revin si  modul de actiune pe timpul situatiei de urgenta;  

 d) organizarea si asigurarea starii de operativitate si a capacitatii de interventie optime a  serviciilor pentru situatii de urgenta si a celorlalte organisme specializate cu atributii in domeniu;   e) instiintarea autoritatilor publice si alarmarea populatiei in situatiile de urgenta;   f) protectia populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si arhivistice, precum si a  mediului impotriva efectelor dezastrelor si ale conflictelor armate;  

 g) asigurarea conditiilor minime de supravietuire a populatiei in situatii de urgenta sau de  conflict armat;  

 h) organizarea si executarea interventiei operative pentru reducerea pierderilor de vieti  omenesti, limitarea si inlaturarea efectelor situatiilor de urgenta civila si pentru reabilitarea  utilitatilor publice afectate;  

 i) limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor si a efectelor atacurilor din aer pe timpul  conflictelor armate;  

 j) asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor militare;   k) participarea la misiuni internationale specifice;  

 l) constituirea rezervelor de resurse financiare si tehnico-materiale specifice in situatii de urgenta sau  de conflict armat.  

 (2) Atributiile prevazute la alin. (1) se completeaza cu cele cuprinse in alte acte normative incidente  sau conexe, precum si cu prevederile actelor internationale in domeniu, la care Romania este parte.   (3) Pentru indeplinirea atributiilor specifice de protectie civila sunt constituite, potrivit legii, servicii de  urgenta profesioniste si voluntare.  

 (4) In conditiile legii se pot constitui si alte structuri de urgenta publice sau private.   Art. 4. - 

(1) Unitatile administrativ-teritoriale, localitatile componente, institutiile publice, agentii  economici si obiectivele se clasifica, din punct de vedere al protectiei civile, in functie de tipurile de  riscuri specifice.  

 (2) Criteriile de clasificare din punct de vedere al protectiei civile se elaboreaza de catre Inspectoratul  General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin hotarare a Guvernului.  

 (3) La nivelul centrelor operationale pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti se  infiinteaza catalogul local cuprinzand clasificarea localitatilor, a institutiilor, a agentilor  economici si a obiectivelor din punct de vedere al protectiei civile.  

 (4) Datele din catalogul local prevazut la alin. (3) se actualizeaza permanent si se transmit la Centrul  Operational National pentru Situatii de Urgenta din structura Inspectoratului General pentru Situatii de  Urgenta, care le centralizeaza in cuprinsul catalogului national.  

 Art. 5. - 

(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice, organizatiile neguvernamentale  si agentii economici, indiferent de forma de proprietate, raspund de aplicarea masurilor de  protectie civila stabilite prin prezenta lege si prin planurile proprii, potrivit domeniului lor de competenta.   (2) Persoanelor fizice si persoanelor juridice romane sau celor straine care au filiale sau sucursale in  tara ori desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei li se aplica prevederile prezentei legi.   (3) Persoanele prevazute la alin. (2) sunt obligate sa respecte normele specifice de protectie civila, sa 

4 

participe la activitatile de pregatire specifice si sa contribuie la ducerea la indeplinire a masurilor si a  actiunilor prevazute in planurile si programele de protectie civila sau a celor dispuse de  autoritatile abilitate pe timpul actiunilor de interventie si de restabilire a starii de normalitate.   Art. 6. - 

(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sa asigure capacitati de interventie  specializate, corespunzator tipurilor de riscuri la care sunt expuse teritoriul si populatia, in  timpi de raspuns optimi, indiferent de locul si momentul in care se produce situatia de urgenta.   (2) Masurile organizatorice si de pregatire pe linia protectiei civile au caracter permanent  si se intensifica la instituirea starilor exceptionale si la declararea mobilizarii sau pe timp de razboi.   (3) Masurile de protectie civila se aplica gradual, in functie de amploarea si intensitatea situatiei de  urgenta.  

 Art. 7. - Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in domeniul protectiei civile se asigura, la nivel central, de catre Ministerul Administratiei si Internelor, prin  Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel local, de catre inspectoratele  judetene si Inspectoratul Municipiului Bucuresti pentru Situatii de Urgenta.  

 Art. 8. - 

(1) Activitatile si masurile de protectie civila se planifica, se organizeaza si se aplica in concordanta cu  prevederile prezentei legi si ale actelor normative de aplicare subsecvente, ale strategiei de securitate  nationala, cu planurile si programele adoptate de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii,  precum si cu programele si procedurile elaborate de organismele specializate ale  Organizatiei Natiunilor Unite, Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si Uniunii Europene.   (2) La elaborarea strategiei nationale a protectiei civile se au in vedere principiile,  scopurile si obiectivele prevazute in Strategia Internationala pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptata de  Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, precum si cele stabilite de mecanismele Uniunii  Europene in domeniu.  

 Art. 9. - 

(1) In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele intelesuri:   a) dezastru - evenimentul datorat declansarii unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de  om, generator de pierderi umane, materiale sau modificari ale mediului si care, prin amploare, intensitate  si consecinte, atinge ori depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind  gestionarea situatiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii;  

 b) situatie de protectie civila - situatia generata de iminenta producerii sau de producerea dezastrelor,  a conflictelor militare si/sau a altor situatii neconventionale care, prin nivelul de gravitate, pun in pericol  sau afecteaza viata, mediul, bunurile si valorile culturale si de patrimoniu;  

 c) instiintare - activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminenta producerii  sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate catre autoritatile administratiei publice centrale sau  locale, dupa caz, in scopul evitarii surprinderii si al realizarii masurilor de protectie;   d) avertizare - aducerea la cunostinta populatiei a informatiilor necesare despre iminenta  producerii sau producerea unor dezastre;  

 e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare catre autoritati despre probabilitatea  producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;  

 f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populatiei despre iminenta producerii  unor dezastre sau a unui atac aerian;  

 g) adapostire - masura specifica de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si  de patrimoniu, pe timpul ostilitatilor militare, impotriva efectelor atacurilor aeriene ale  adversarului. 

Adaposturile de protectie civila sunt spatii special amenajate pentru protectia personalului in situatii de  urgenta, proiectate, executate, dotate si echipate potrivit normelor si instructiunilor tehnice elaborate de  Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor;   h) asanare - ansamblul de lucrari si operatiuni executate pentru inlaturarea sau distrugerea munitiei  neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decat poligoanele de trageri ale structurilor de aparare,  ordine publica si securitate nationala. 

5 

 (2) Termenii si expresiile referitoare la situatii de urgenta, factori si tipuri de riscuri, stare  de alerta, interventie operativa si evacuare au intelesurile prevazute la art. 2 din  Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al  Situatiilor de Urgenta.  

 CAPITOLUL II  

 Organizarea protectiei civile  

 Art. 10. - Organizarea protectiei civile la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, al institutiilor publice,  al agentilor economici si al organizatiilor neguvernamentale se realizeaza in raport cu  clasificarea acestora din punct de vedere al protectiei civile si consta in:  

 a) constituirea organismelor si structurilor pentru managementul situatiilor de urgenta;   b) constituirea serviciilor pentru situatii de urgenta;  

 c) incadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul protectiei civile;   d) intocmirea planurilor de analiza si de acoperire a tipurilor de riscuri in teritoriul de competenta sau in  domeniul de activitate;  

 e) planificarea si organizarea activitatilor de pregatire a populatiei si a salariatilor privind  protectia civila;  

 f) organizarea evacuarii in caz de urgenta civila;  

 g) organizarea cooperarii si a colaborarii privind protectia civila;  

 h) planificarea resurselor pentru functionarea structurilor prevazute la lit. a)-c), precum si  pentru realizarea masurilor stabilite in planurile prevazute la lit. d).  

 Art. 11. - Managementul protectiei civile se asigura de catre componentele Sistemului  National de Management al Situatiilor de Urgenta, potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta  a Guvernului nr. 21/2004.  

 Art. 12. - 

(1) Activitatea de protectie civila din Romania este coordonata de primul-ministru, care conduce aceasta  activitate prin ministrul administratiei si internelor, in calitate de presedinte al Comitetului National pentru  Situatii de Urgenta.  

 (2) La nivelul institutiilor publice centrale si locale, activitatea de protectie civila este condusa de catre  presedintii comitetelor pentru situatii de urgenta, constituite potrivit legii, iar la nivelul  agentilor  

economici, de catre conducatorii acestora.  

 Art. 13. - 

(1) La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau temporara din Sistemul  National de Management al Situatiilor de Urgenta se constituie structuri specializate  in domeniul  

protectiei civile.  

 (2) La nivelul municipiilor, al oraselor, al comunelor, al institutiilor publice si al agentilor  economici  

cuprinsi in clasificarea din punct de vedere al protectiei civile, se incadreaza personal de specialitate cu  atributii in domeniul protectiei civile.  

 (3) Personalul de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile se incadreaza la:   a) ministerele si institutiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre  operative  

pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta;  

 b) serviciile publice deconcentrate la nivel judetean, la nivelul municipiului Bucuresti si  sectoarelor  

acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru  situatii de  

urgenta cu activitate permanenta;  

 c) regiile autonome, companiile nationale si societatile comerciale care, prin specificul activitatii lor, pot  crea stari potential generatoare de situatii de urgenta civila sau sunt expuse unor riscuri majore; 

6 

 d) consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale  intocmite conform legii de catre inspectoratele pentru situatii de urgenta, exista pericolul  potential de  

producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundatii si incendii de padure.   (4) Personalul de specialitate prevazut la alin. (2) asigura permanent coordonarea planificarii  si a  

realizarii activitatilor si masurilor de protectie civila, participa la pregatirea serviciilor de  urgenta, a  

salariatilor si/sau a populatiei si asigura coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor  pentru  

situatii de urgenta, respectiv a celulelor de urgenta. 

 (5) Persoanele prevazute la alin. (3), cu exceptia celor incadrate la societati comerciale si  regii  

autonome, sunt functionari publici si, pe timpul indeplinirii atributiilor de serviciu, sunt investite, in calitate  de inspectori de protectie civila, cu exercitiul autoritatii publice. Calitatea de inspector de protectie civila  se atribuie prin ordin sau prin dispozitie scrisa a angajatorului.  

 (6) Personalul de specialitate poate fi incadrat in munca sau in serviciu, dupa caz, numai  dupa  

obtinerea unui certificat de competente profesionale in conditiile stabilite prin metodologia  emisa de  

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.  

 (7) In functie de complexitatea si volumul atributiilor de serviciu, personalul de specialitate prevazut la  alin. (2) poate indeplini, prin cumul, si atributiile cadrului tehnic in domeniul apararii impotriva incendiilor.   Art. 14. - La instituirea masurilor exceptionale, precum si in situatii de conflict armat,  structurile  

existente pe timp de pace, ca si cele care se completeaza sau se infiinteaza la mobilizare, indeplinesc  functiile si atributiile pe linia protectiei civile prevazute de lege.  

 Art. 15. - 

(1) Activitatea de prevenire in domeniul protectiei civile si/sau al interventiei operative se  asigura de  

catre serviciile de urgenta, prin structuri specializate, in conformitate cu competentele si  atributiile  

stabilite potrivit legii.  

 (2) Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare si celelalte structuri specializate pentru interventie  si actiune in situatii de urgenta, constituite de catre autoritatile abilitate in conditiile legii, cuprind personal  si formatiuni instruite in specialitati necesare protectiei civile.  

 (3) Prevederile alin. (2) se aplica si serviciilor de urgenta private, constituite potrivit dispozitiilor legale.   (4) Criteriile de performanta pentru formatiunile prevazute la alin. (2) si (3) se  elaboreaza de  

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin ordin al ministrului  administratiei si  

internelor.  

 Art. 16. - Coordonarea de specialitate a activitatilor de protectie civila prevazute la art. 15 alin. (1) se  realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, prin Centrul Operational National pentru  Situatii de Urgenta, si la nivel local, prin centrele operationale din structura inspectoratelor pentru situatii  de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti ori, pe timpul starilor exceptionale de mobilizare sau la  razboi, prin punctele de comanda care se asigura din timp de pace la nivelul autoritatilor administratiei  publice centrale, la cele judetene, municipale, de sectoare, orasenesti, al altor localitati  importante,  

precum si la unele institutii publice si agenti economici.  

 CAPITOLUL III  

 Drepturile si obligatiile cetatenilor 

7 

 SECTIUNEA 1  

 Drepturi  

 Art. 17. - Cetatenii au dreptul sa incheie contracte de voluntariat pentru incadrarea in  serviciile de  

urgenta voluntare cu reprezentantii autoritatilor administratiei publice locale. Statutul  personalului  

voluntar din serviciile de urgenta voluntare se aproba prin hotarare a Guvernului, la  propunerea  

Ministerului Administratiei si Internelor.  

 Art. 18. - 

(1) Cetatenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict armat ori ca  urmare a executarii interventiei de catre serviciile de urgenta au dreptul la ajutoare de  urgenta si la  

despagubiri, dupa caz.  

 (2) Despagubirile se acorda in urma solicitarii scrise a celui prejudiciat, adresata primarului, pe baza  actului de constatare intocmit de organele competente si a hotararii consiliului local, din  fondurile  

prevazute in bugetul local cu aceasta destinatie sau din cele aprobate prin hotarare a Guvernului.   Art. 19. - Personalul serviciilor de urgenta voluntare si cetatenii care participa la actiuni preventive si  de interventie pentru limitare, recuperare si reabilitare pe timpul situatiilor de urgenta  beneficiaza de  

compensatii banesti, drepturi sociale si alte facilitati stabilite in Statutul personalului voluntar prevazut la  art. 17.  

 SECTIUNEA a 2-a  

 Obligatii 

 Art. 20. - 

(1) Cetatenii sunt obligati: 

Art. 31  

Salariatii au urmatoarele drepturi si obligatii:  

a) sa beneficieze, in mod gratuit, de echipament de protectie individuala, de tratament medical si antidoturi,  daca sunt incadrati la agenti economici sau institutii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;  b) sa beneficieze de masurile de protectie sociala prevazute prin lege pentru perioadele de intrerupere a  activitatii, impuse de situatiile de protectie civila;  

c) sa respecte normele, regulile si masurile de protectie civila stabilite;  

d) sa participe la instruiri, exercitii, aplicatii si la alte forme de pregatire specifica. 

ORDIN nr. 712 din 23 iunie 2005 

pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta 

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este componenta a pregatirii profesionale si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor necesare in vederea prevenirii si reducerii efectelor negative ale situatiilor de urgenta sau ale dezastrelor la locul de munca si in incinta institutiilor si operatorilor economici. 

ART. 6 

(1) Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se realizeaza prin instructaje si prin participarea la cursuri, aplicatii, exercitii practice si antrenamente, in functie de tipurile de risc specifice.

8 

(2) Periodicitatea aplicatiilor, exercitiilor si a antrenamentelor este stabilita de Instructiunile privind organizarea si desfasurarea pregatirii in domeniul situatiilor de urgenta, aprobate prin ordin al ministrului administratiei si internelor. 

ART. 7 

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este obligatorie si trebuie sa aiba un caracter permanent si sustinut in timpul desfasurarii procesului de productie si la locul de munca. 

ART. 8 

(1) Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii agentilor economici au obligatia sa asigure instruirea intregului personal angajat in munca, in raport cu nivelul de pregatire al salariatilor si in functie de specificul activitatii desfasurate de fiecare unitate. (2) Operatorii economici care desfasoara activitati ce prezinta pericole de accidente majore in care sunt implicate substante periculoase se supun si prevederilor legislatiei specifice. ART. 9 

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se face la angajare si periodic si se realizeaza prin urmatoarele categorii de instructaje: 

a) instructajul introductiv general; 

b) instructajul specific locului de munca; 

c) instructajul periodic; 

d) instructajul pe schimb, acolo unde situatia o impune; 

e) instructajul special pentru lucrari periculoase; 

f) instructajul la recalificarea profesionala; 

g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a institutiei. SECTIUNEA 1 

Instructajul introductiv general 

ART. 10 

Instructajul introductiv general vizeaza dobandirea de cunostinte cu privire la: a) sistemul de acte normative care reglementeaza managementul situatiilor de urgenta si actele normative specifice profilului operatorului economic sau institutiei; b) managementul situatiilor de urgenta la nivelul operatorului economic sau al institutiei; c) mijloacele tehnice existente si planificarea resurselor pentru realizarea masurilor de protectie civila si de aparare impotriva incendiilor; 

e) modul de actiune in cazul producerii unei situatii de urgenta ca urmare a manifestarii unui tip de risc existent; 

f) actiunile ce trebuie intreprinse pentru limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de urgenta. 

ART. 11 

La instructajul introductiv general participa urmatoarele categorii de persoane: a) nou-angajatii in munca, indiferent de durata sau de forma contractului de munca; b) salariatii transferati de la o unitate la alta sau detasati in unitatea respectiva; c) lucratorii sezonieri, temporari sau zilieri; 

d) studentii si elevii din scoli si licee aflati in practica de specialitate. 

ART. 12 

Instructajul introductiv general se desfasoara cu grupe compuse din cel mult 20 de persoane. 

ART. 13 

Durata instructajului introductiv general se stabileste prin reglementari interne, in functie de specificul activitatii desfasurate, complexitatea procesului tehnologic, nivelul de risc rezultat din clasificarea unitatilor din punct de vedere al protectiei civile, precum si de nivelul de pregatire al participantilor, dar nu poate fi mai mica de 8 ore. 

ART. 14 

Pentru fiecare categorie de personal participant se stabileste un nivel minim de cunostinte necesare, iar la terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite vor fi

9 

verificate pe baza de teste asupra cunostintelor acumulate. 

ART. 15 

Persoanele care nu si-au insusit nivelul minim de cunostinte stabilit pentru instructajul introductiv general nu vor fi admise la locurile de munca. 

SECTIUNEA a 2-a 

Instructajul specific locului de munca 

ART. 16 

Instructajul specific locului de munca se executa individual, dupa instructajul introductiv general, de catre seful locului de munca respectiv. 

ART. 17 

La efectuarea instructajului specific locului de munca se urmareste sa se asigure participantilor cunostinte referitoare la: 

a) caracteristicile fizico-chimice ale substantelor, materialelor si produselor utilizate la locul de munca; 

b) conditiile care determina ori favorizeaza producerea accidentelor si avariilor tehnologice si cauzele potentiale de incendiu si/sau explozie specifice locului de munca; c) descrierea, functionarea, monitorizarea si modul de interventie la instalatiile si sistemele de siguranta ale masinilor si utilajelor de la locurile de munca, inclusiv cele de prevenire a avariilor tehnologice; 

d) descrierea, functionarea, amplasarea si modul de actionare a instalatiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor si mijloacelor de protectie impotriva incendiilor; e) conceptia de interventie in cazul producerii unei situatii de urgenta si continutul documentelor operative de raspuns; 

f) sarcini specifice pentru prevenirea situatiilor de urgenta si realizarea masurilor de protectie civila. 

ART. 18 

Durata instructajului specific locului de munca este stabilita in functie de complexitatea activitatii desfasurate (constructii, instalatii si utilaje tehnologice) si nu poate fi mai mica de 8 ore. 

ART. 19 

Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului specific locului de munca sunt urmate in mod obligatoriu de demonstratii practice. 

ART. 20 

Admiterea definitiva la lucru a persoanelor instruite se face numai dupa verificarea acestora pe baza de teste cu privire la nivelul de insusire a cunostintelor necesare. SECTIUNEA a 3-a 

Instructajul periodic 

ART. 21 

Instructajul periodic se executa cu toate categoriile de salariati pe o durata de cel putin doua ore si are ca scop improspatarea, completarea si detalierea cunostintelor dobandite prin instructajul introductiv general si prin instructajul specific locului de munca. ART. 22 

Instructajul periodic se executa pe baza tematicii anuale si a graficului de instruire, aprobate de conducatorii institutiilor, manageri sau patroni. 

ART. 23 

Tematica orientativa anuala de instruire, adaptata fiecarei categorii de salariati, se structureaza de regula astfel: 

a) actele normative care reglementeaza managementul situatiilor de urgenta; b) obligatiile generale si specifice care revin fiecarei categorii de salariati pentru realizarea managementului situatiilor de urgenta in cadrul unitatii; 

c) conditiile care determina ori favorizeaza producerea accidentelor si avariilor tehnologice si cauzele potentiale (riscurile) de incendiu si/sau explozie specifice; normele, regulile si

10 

masurile de prevenire a acestora; 

d) descrierea, functionarea, intretinerea si modul de utilizare a instalatiilor si sistemelor de protectie destinate prevenirii avariilor tehnologice si incendiilor; 

e) modul de actiune a salariatilor in cadrul serviciilor de urgenta si in sprijinul acestora pentru realizarea interventiei operative si pentru limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de urgenta 

ART. 26 

Intervalul de timp intre doua instructaje periodice se stabileste de conducerea agentului economic sau a institutiei publice in functie de specificul conditiilor de munca din unitatea respectiva, cu respectarea urmatoarelor termene: 

- cel mult o luna (30 de zile), pentru personalul cu functii de executie sau operative, care sprijina serviciile de urgenta (structurile de raspuns) in cazul producerii situatiilor de urgenta; - 1-3 luni, pentru personalul care lucreaza nemijlocit cu aparate, masini, utilaje si instalatii tehnologice (tehnicieni, maistri, subingineri, ingineri), precum si pentru analisti, cercetatori si personalul din laboratoare; 

- 3-6 luni, pentru personalul auxiliar din sectiile si sectoarele de productie, control tehnic, cercetare, proiectare, de intretinere si reparatii, investitii, transporturi, precum si pentru cel care lucreaza in institutii publice; 

- 1-6 luni, pentru personalul auxiliar care are atributii de organizare, conducere si control (sefi de sectii, ateliere, instalatii, depozite etc.), pentru cel din conducerea agentului economic sau a institutiei, precum si pentru cel din structura autoritatilor publice locale, a administratiei publice centrale si a institutiilor statului. 

ART. 27 

Instructajul periodic se face obligatoriu in urmatoarele cazuri: 

a) cand un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de munca; b) cand s-au adus modificari procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii; c) la reluarea activitatii dupa producerea unei situatii de urgenta; 

d) cand au aparut modificari ale legislatiei specifice in domeniul situatiilor de urgenta sau modificari ale normelor si instructiunilor de protectie a muncii 

  

 Ordin nr. 786 din 02/09/2005 (Ordin 786/2005)  

 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/2005 pentru   aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă   Art. I. - Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/2005 pentru aprobarea  Dispoziţiilor generale privind  

instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,  nr. 599 din 12  

iulie 2005, se modifică şi se completează după cum urmează:  

 1. Preambulul va avea următorul cuprins:  

 "Având în vedere prevederile art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva  

incendiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările şi  completările ulterioare,  

precum şi ale art. 37 alin. (1) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă,  

 în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind  organizarea şi funcţionarea  

Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu  modificările şi  

completările ulterioare,  

 ministrul administraţiei şi internelor emite următorul ordin:".  

 2. Articolul 3 din anexă va avea următorul cuprins:  

 "Art. 3. - Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor economici sunt obligaţi,  potrivit prevederilor 

11 

art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată  cu modificări  

şi completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 28 alin. (1) lit. f)  din Legea nr.  

481/2004 privind protecţia civilă, să organizeze şi să execute instruirea în domeniul situaţiilor  de urgenţă pe baza  

prezentelor dispoziţii generale şi a reglementărilor specifice."  

 3. Articolul 10 din anexă va avea următorul cuprins:  

 "Art. 10. - Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:   a) conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă şi  activitatea de apărare  

împotriva incendiilor, precum şi actele normative specifice profilului operatorului economic sau instituţiei;   b) managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor  la nivelul  

operatorului economic sau al instituţiei;  

 c) mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu care sunt echipate construcţiile, instalaţiile,  amenajările ş i  

modul de utilizare a acestora, precum şi mijloacele tehnice existente şi planificarea resurselor  pentru realizarea  

măsurilor de protecţie civilă;  

 d) formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor;  

 e) modul de acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi în cazul observării şi anunţării unui  incendiu;  

 f) acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de urgenţă."   4. Articolul 13 din anexă va avea următorul cuprins:  

 "Art. 13. - Durata instructajului introductiv general se stabileşte prin reglementări interne, în  funcţie de specificul  

activităţii desfăşurate, complexitatea procesului tehnologic, riscul de incendiu şi/sau de explozie, nivelul de  risc rezultat  

din clasificarea unităţilor din punct de vedere al protecţiei civile, precum şi de nivelul de pregătire al  participanţilor, dar nu  

poate fi mai mică de 8 ore."  

 5. Litera b) a articolului 17 din anexă va avea următorul cuprins:  

 "b) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor tehnologice şi cauzele  potenţiale de  

incendiu şi/sau de explozie specifice locului de muncă, măsurile de prevenire a acestora;".   6. Litera f) a articolului 17 din anexă va avea următorul cuprins:  

 "f) sarcini specifice pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, cauzelor potenţiale de incendiu  şi realizarea măsurilor  

specifice de protecţie civilă."  

 7. După articolul 17 din anexă se introduce articolul 171 cu următorul cuprins:  

 1  

 "Art. 17 . - Instructajul specific locului de muncă se efectuează şi în următoarele cazuri:   a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă;   b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;   c) la reluarea activităţii după producerea unui incendiu, explozii sau situaţii de urgenţă;".   8. Literele a) şi b) ale articolului 23 din anexă vor avea următorul cuprins:  

 "a) actele normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă, activitatea de  apărare împotriva  

incendiilor şi activitatea de protecţie civilă;  

 b) obligaţiile generale şi specifice ce revin fiecărei categorii de salariaţi;".  

 9. Articolul 24 din anexă va avea următorul cuprins: 

12 

 "Art. 24. - Tematica orientativă se adaptează şi se completează pe parcursul anului, dacă este cazul, de către  cei care  

execută instruirea, cu concluziile şi învăţămintele rezultate din:  

 a) controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale şi îndeplinirea sarcinilor stabilite;   b) natura, frecvenţa şi amploarea incendiilor, exploziilor şi altor situaţii de urgenţă produse pe raza  teritorială a unităţii  

sau în sectoare de activitate similare;  

 c) modificări ale legislaţiei specifice." 

 10. La articolul 26, articolul 31 alineatul (2), articolul 39 litera b) şi la articolele 40 şi 41 din anexă,  sintagma "agent  

economic" se va înlocui cu sintagma "operator economic".  

 11. Articolul 27 din anexă se abrogă.  

 12. Articolul 35 din anexă va avea următorul cuprins:  

 "Art. 35. - Instructajul special pentru lucrări periculoase se execută înainte de începerea unor lucrări în  timpul cărora  

pot apărea situaţii generatoare de incendiu din cauza manifestării unor surse specifice de aprindere sau a  creării unor  

atmosfere potenţial explozive ori se poate favoriza producerea unor situaţii de urgenţă."   13. Litera a) a articolului 36 din anexă va avea următorul cuprins:  

 "a) executarea unor operaţiuni de manevră ori de comandă a unor instalaţii sau utilaje tehnologice de  importanţă ori  

intervenţia asupra acestora, a căror operare greşită poate determina sau favoriza producerea unor incendii de  amploare,  

explozii, calamităţi naturale ori a altor situaţii de urgenţă;".  

 14. La articolul 36 din anexă, după litera c) se introduc douăsprezece noi litere cu următorul cuprins:   "d) lucrări de sudare;  

 e) lucrări de tăiere sau lipire cu flacără;  

 f) lucrări care pot provoca scântei mecanice;  

 g) lucrări care pot provoca scântei şi arcuri electrice sau scurtcircuite;  

 h) lucrări de topire a bitumului sau asfaltului;  

 i) lucrări de curăţare prin ardere a unor utilaje, aparate, conducte tehnologice sau conductoare electrice;   j) lucrări la care se utilizează foc deschis (dezgheţări, decongelări, aprinderea cuptoarelor tehnologice,  cazanelor etc.);  

 k) punerea ori repunerea în funcţiune a instalaţiilor şi utilajelor tehnologice care prezintă risc foarte mare  de incendiu  

sau oprirea acestora;  

 l) aplicarea unor materiale de protecţie din care se pot degaja cu uşurinţă vapori şi gaze inflamabile şi/sau  explozive;  

 m) curăţarea interioară a unor vase, rezervoare, recipiente sau sisteme de evacuare în care au fost stocate,  prelucrate  

ori vehiculate produse combustibile etc.;  

 n) depozitarea, manipularea şi transportul de substanţe/materiale periculoase;  

 o) spectacole cu foc deschis/jocuri de artificii."  

 15. Articolul 42 din anexă va avea următorul cuprins:  

 "Art. 42. - Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei, care se află  pentru o durată  

determinată în incinta acesteia în scopul îndeplinirii unor activităţi solicitate de conducerea operatorului  economic ori a  

instituţiei, se efectuează, după caz, de cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul prevenirii şi  stingerii incendiilor sau de  

personalul de specialitate în domeniul protecţiei civile ori de şeful locului de muncă  respectiv, în cadrul căruia este  

prevăzut un asemenea instructaj." 

13 

 16. Articolul 51 din anexă va avea următorul cuprins:  

 "Art. 51. - Organizarea activităţii de instruire a personalului angajat în muncă se va face  avându-se în vedere  

următoarele:  

 a) responsabilitatea conducătorului instituţiei, managerului sau patronului privind informarea şi instruirea  salariaţilor cu  

privire la actele normative, normele, regulile şi măsurile specifice instituţiei ori operatorului  economic respectiv, care  

reglementează managementul situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra sarcinilor ce le sunt stabilite potrivit  prevederilor  

art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea  nr. 212/1997,  

cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 481/2004, cu  modificările şi completările  

ulterioare;  

 b) respectarea principiului responsabilităţii conducătorului instituţiei, managerului sau patronului  privind verificarea  

însuşirii de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin în cazul producerii incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de  urgenţă;  

 c) asigurarea măsurilor tehnice şi organizatorice necesare pentru instruirea eficientă a  salariaţilor în domeniul  

incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de urgenţă."  

 17. Literele b) şi c) ale articolului 54 din anexă vor avea următorul cuprins:  

 "b) cadrele tehnice din domeniul apărării împotriva incendiilor sau personalul de specialitate  în domeniul protecţiei  

civile (inspectori de protecţie civilă);  

 c) şefii serviciilor voluntare/private de urgenţă".  

 18. Litera d) a articolului 54 din anexă se abrogă.  

 19. Punctul I al articolului 58 din anexă va avea următorul cuprins:  

 "I. Cerinţe generale:  

 a) conţinutul materialelor va fi în concordanţă cu bazele teoretice ale activităţii de apărare  împotriva incendiilor şi  

management al situaţiilor de urgenţă, corelate cu legislaţia specifică în vigoare;  

 b) realizarea materialelor se va baza pe principiile pedagogiei moderne;  

 c) conţinutul şi realizarea materialelor vor fi adecvate nivelului de pregătire al subiecţilor cărora li se  adresează."  

 20. Articolul 65 din anexă va avea următorul cuprins:  

 "Art. 65. - Persoanele fizice sau juridice care realizează în scopul comercializării materiale pentru instruire  în domeniul  

situaţiilor de urgenţă trebuie să obţină avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă - Inspecţia de  prevenire."  

 21. În titlul ordinului, în cuprinsul acestuia şi al anexei la acesta, prin sintagma "instruirea în domeniul  situaţiilor de  

urgenţă" se înţelege "instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi instruirea în domeniul  protecţiei civile". 

14 

ORDIN nr. 166 din 27 iulie 2010 

pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile  aferente 

  

CAP. II 

 Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor 

 SECŢIUNEA 1 

 Construcţii şi spaţii administrative 

 ART. 4 

 Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente construcţiilor şi spaţiilor  administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim a riscului de incendiu, prin limitarea la strictul  necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.  ART. 5 

 Se interzice amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale cu pericol de incendiu în casele scărilor, sub  rampele scărilor, în poduri şi subsoluri. 

 ART. 6 

 În construcţiile şi în spaţiile administrative pot fi păstrate lichide inflamabile în cantitate totală de  maximum 25 l, în bidoane metalice închise şi în locuri special amenajate, pentru curăţenie, igienizare,  deparazitare sau dezinsecţie. 

 ART. 7 

 (1) Curăţarea pardoselii cu benzină, neofalină sau alte lichide inflamabile este interzisă.  (2) Operaţiunea de curăţare se poate face numai cu materiale special destinate, la lumina zilei şi cu  respectarea instrucţiunilor precizate de producător, precum şi a următoarelor reguli şi măsuri:  a) interzicerea fumatului şi a oricăror lucrări cu foc deschis pe toată perioada desfăşurării activităţii;  b) scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice şi întreruperea iluminatului electric, precum şi a  utilizării gazelor naturale ori lichefiate; 

 c) asigurarea ventilării necesare. 

 ART. 8 

 Se interzice folosirea cu defecţiuni şi improvizaţii a aparatelor electrocasnice de tipul radiatoarelor,  reşourilor, fiarelor de călcat în birouri, oficii şi în alte încăperi aferente construcţiilor şi spaţiilor  administrative. 

 ART. 9 

 Se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis, precum şi utilizarea mijloacelor de iluminat cu flacără  deschisă în spaţiile în care se desfăşoară activităţi administrative, în podurile, subsolurile şi în alte locuri cu  risc de incendiu din construcţiile în care acestea sunt amplasate. 

 ART. 10 

 (1) În construcţiile şi spaţiile administrative activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze  aglomerări ale persoanelor şi supraîncărcare cu mobilier şi echipamente specifice care să îngreuneze sau să  blocheze evacuarea în caz de incendiu. 

 (2) Deşeurile de hârtie din birouri se colectează în coşuri şi se evacuează la terminarea programului.  ART. 11 

 La terminarea programului de lucru, aparatele electrocasnice şi mijloacele de  

încălzire/ventilaţie/climatizare locală se deconectează, iar iluminatul artificial şi alimentarea cu energie  electrică a calculatoarelor şi a altor aparate cu alimentare electrică care nu necesită funcţionare permanentă  se întrerup.

15 

 SECŢIUNEA a 2-a 

 Săli multifuncţionale, biblioteci şi ateliere de proiectare 

 ART. 12 

 În sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare nu se admite accesul unui număr mai  mare de utilizatori decât cel stabilit prin proiectul tehnic al construcţiei. 

 ART. 13 

 Se interzic fumatul în alte locuri decât cele special amenajate şi utilizarea focului deschis în sălile  multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare, precum şi iluminarea cu flacără deschisă.  ART. 14 

 În sălile şi în încăperile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea cu combustibil a acestora se  întrerupe, de regulă, înainte de a se permite accesul utilizatorilor în interiorul lor. 

 ART. 15 

 În locurile pentru fumat special amenajate în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare  se asigură scrumiere pentru colectarea resturilor de ţigări şi chibrituri, care se amplasează la o distanţă de  minimum 1,5 m faţă de draperii şi perdele. 

 ART. 16 

 Covoarele, mochetele, preşurile utilizate în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare,  pe holuri, coridoare, culoare şi scări se fixează în pardoseală, pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor  în caz de incendiu. 

 ART. 17 

 La amplasarea mobilierului în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare se asigură  culoare de circulaţie corespunzător dimensionate, potrivit cerinţelor normativului de proiectare şi prezentelor  dispoziţii generale. 

 ART. 18 

 În sălile multifuncţionale se asigură următoarele măsuri: 

 a) scaunele şi băncile se fixează, de regulă, de pardoseală; 

 b) când suprafaţa utilă care revine utilizatorului este mai mare de 2,5 mp/loc şi numărul utilizatorilor nu  depăşeşte 20 de persoane, se admit scaune nefixate de pardoseală; 

 c) în sălile care se încadrează în categoria sălilor aglomerate, iar suprafaţa care revine utilizatorului este  mai mică de 1,5 mp/loc, scaunele şi băncile se fixează obligatoriu de pardoseală; 

 d) în sălile a căror capacitate nu depăşeşte 200 de locuri, scaunele şi băncile pot fi nefixate de  pardoseală, cu condiţia consolidării lor pe transversale în pachete de 5 scaune.  ART. 19 

 În biblioteci se au în vedere următoarele măsuri: 

 a) mesele pentru maximum 8 locuri se amplasează cu cel puţin o latură lângă un culoar de evacuare;  b) mesele dreptunghiulare amplasate cu latura lungă perpendiculară pe culoarele de evacuare au pe fiecare  latură cel mult 8 locuri, dacă există acces la un singur culoar, şi, respectiv, 16 locuri, dacă există acces la  două culoare de evacuare; în capetele acestor mese nu se amplasează scaune pe culoarele de evacuare;  c) dacă numărul de locuri pe o latură este mai mare de 3, între un culoar de evacuare şi perete, sau de 6,  între două culoare de evacuare, se prevăd treceri de acces la culoarele de evacuare cu lăţimea de minimum  0,45 m; 

 d) lăţimea liberă a culoarelor de evacuare se stabileşte în raport cu numărul utilizatorilor, conform  numărului de fluxuri determinat prin calcul, fără a fi mai mică de 0,90 m, respectiv 0,80 m în cazul utilizării  scaunelor rabatabile; 

 e) la stabilirea lăţimilor libere de trecere se au în vedere şi dimensiunile scaunelor, considerându-se retrase  la o distanţă de 0,15 m de marginea mesei. 

 ART. 20 

 Cărţile, registrele, dosarele, manuscrisele, fişele şi alte documente similare se depozitează în rafturi sau  stive, în încăperi cu parametri de mediu şi nivele de performanţă adecvate, astfel încât să fie ferite de surse  de aprindere. 

 ART. 21

16 

 Între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spaţii libere pentru accesul şi evacuarea cu uşurinţă în  caz de necesitate. 

 ART. 22 

 Pentru protecţia bunurilor de valoare, bibliotecile trebuie echipate şi dotate şi cu sistemele, instalaţiile şi  mijloacele corespunzătoare de protecţie împotriva incendiilor, potrivit reglementărilor tehnice.  ART. 23 

 Atunci când sălile multifuncţionale se încadrează în categoria sălilor aglomerate sau a încăperilor cu  aglomerări de persoane, se respectă în exploatare şi măsurile specifice acestora. 

 SECŢIUNEA a 3-a 

 Spaţii de arhivare şi magazii din clădiri civile 

 ART. 24 

 În spaţiile de arhivare şi în magazii trebuie respectate următoarele reguli: 

 a) la amplasarea materialelor periculoase se ţine seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, în  privinţa atât a posibilităţilor de reacţie reciprocă, cât şi a compatibilităţii faţă de produsele de stingere;  b) se asigură menţinerea compartimentărilor precizate prin proiectul tehnic al construcţiei; orice modificări  se pot face numai pe baza unor documentaţii tehnice elaborate potrivit reglementărilor specifice;  c) produsele inflamabile se etichetează şi se depozitează în locuri special amenajate, marcate  corespunzător, şi în cantităţile precizate prin proiectul tehnic al construcţiei; 

 d) produsele textile şi alte materiale combustibile se depozitează la distanţe de cel puţin 1,00 m faţă de  sursele de căldură, atunci când acestea există şi sunt stabilite prin proiectul tehnic al construcţiei;  e) hârtia, cărţile şi documentele de arhivă se depozitează în stive sau rafturi, asigurându-se spaţii sau  culoare pentru intervenţie în caz de incendiu; 

 f) la depozitarea hârtiei, cărţilor şi a documentelor de arhivă în rafturi sau stive se asigură distanţe faţă de  corpurile de iluminat şi alte instalaţii, potrivit reglementărilor tehnice; 

 g) deşeurile de hârtie, ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor şi livrărilor se colectează şi  se îndepărtează zilnic din spaţiile de depozitare; 

 h) amplasarea rafturilor şi a mobilierului specific se realizează fără a reduce gabaritele căilor de acces şi  evacuare în caz de incendiu; 

 i) se interzice blocarea sau îngreunarea accesului la mijloacele de primă intervenţie;  j) se interzice blocarea uşilor de pe traseele de evacuare. 

 ART. 25 

 Se interzice accesul persoanelor străine neînsoţite în spaţiile de arhivare şi în magazii.  ART. 26 

 Se interzice depozitarea în spaţiile de arhivare şi în magazii a buteliilor de gaze petroliere lichefiate, a  recipientelor cu gaze sub presiune sau a oricăror alte materiale care pot produce explozii sau incendii.  ART. 27 

 (1) Vopselurile şi lacurile inflamabile se păstrează în încăperi separate, cu respectarea cerinţelor din fişele  tehnice de securitate, ferite de umezeală, razele solare, acizi şi emanaţii de gaze. 

 (2) La depozitare se respectă instrucţiunile stabilite de producător şi reglementările tehnice.  ART. 28 

 Corpurile de iluminat incandescente din spaţiile de arhivare şi din magazii se protejează cu globuri de  protecţie, iar atunci când prin natura activităţii există posibilitatea de a fi lovite, se montează şi apărători de  protecţie. 

 ART. 29 

 Este interzisă executarea în spaţiile de arhivare şi în magazii a lucrărilor care utilizează focul deschis.  Atunci când nu pot fi evitate, aceste lucrări se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc, emis  conform Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului  administraţiei şi internelor nr. 163/2007. 

 ART. 30

17 

 Spaţiile de siguranţă, precum şi cele destinate circulaţiei, intervenţiei şi evacuării în caz de incendiu  se menţin permanent libere, conform planului de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase.  ART. 31 

 Se interzice fumatul în spaţiile de arhivare şi în magazii. 

 ART. 32 

 La terminarea programului de lucru, instalaţia electrică din spaţiile de arhivare şi din magazii se  deconectează de la sursele de alimentare, cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a celui care  alimentează sistemele şi instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor. 

 ART. 33 

 În interiorul spaţiilor de arhivare şi al magaziilor se păstrează în permanenţă ordine şi curăţenie.  ART. 34 

 Se interzice folosirea în spaţiile de arhivare şi în magazii a reşourilor şi radiatoarelor electrice,  precum şi a lămpilor electrice defecte, cu improvizaţii sau neasigurate cu globuri de sticlă şi grătare de  protecţie. 

 ART. 35 

 În spaţiile de arhivare şi în magazii este interzisă păstrarea unor lichide inflamabile care nu constituie  obiect al activităţii. 

 ART. 36 

 Este interzis a se păstra în spaţiile de arhivare şi în magazii, chiar şi numai temporar, obiecte  străine de inventarul acestora. 

 ART. 37 

 Personalul spaţiilor de arhivare şi al magaziilor trebuie să supravegheze, conform instrucţiunilor  furnizorului, materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţii în contact cu alte materiale. 

 ART. 38 

 Depozitarea şi manipularea materialelor şi substanţelor combustibile se fac în ambalaje adecvate, realizate  şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi a stabilirii procedeelor  şi produselor de stingere ori de neutralizare adecvate. 

 ART. 39 

 Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în spaţiile de arhivare şi în magazii se face potrivit  planului de depozitare. 

 ART. 40 

 Se interzice depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin  documentaţiile tehnice de proiectare a construcţiei. 

 ART. 41 

 Este interzisă depozitarea materialelor combustibile şi explozive fără fişe tehnice de securitate.  ART. 42 

 (1) În spaţiile de arhivare şi în magazii trebuie respectate distanţele de siguranţă dintre elementele de  încălzire neizolate şi materialele combustibile depozitate. 

 (2) Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în reglementările tehnice.  (3) Faţă de duzele de debitare a apei ale instalaţiilor sprinkler şi drencer se asigură distanţele necesare  funcţionării eficiente a acestora, potrivit reglementării tehnice specifice. 

 ART. 43 

 Rafturile se realizează, pe cât posibil, din materiale incombustibile, clasele de reacţie la foc minimum A2,  şi se asigură împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate. 

 ART. 44 

 Este interzisă amenajarea arhivelor în subsoluri, poduri şi mansarde, cu excepţia cazurilor în care aceste  spaţii au fost prevăzute prin proiectul tehnic al construcţiei. 

 ART. 45 

 Pentru fiecare spaţiu de arhivare şi magazie trebuie să fie întocmite planuri de depozitare şi de intervenţie  în caz de incendiu, precum şi instrucţiuni specifice de apărare împotriva incendiilor. 

 SECŢIUNEA a 4-a

18 

 Parcaje şi garaje din clădiri civile cu cel mult 10 locuri de parcare 

 ART. 46 

 Parcarea autovehiculelor în parcaje şi garaje se face astfel încât să se asigure evacuarea rapidă a acestora  în caz de incendiu. 

 ART. 47 

 În spaţiile destinate parcării şi garării autovehiculelor se interzic următoarele: 

 a) alimentarea cu combustibil a autovehiculelor, completarea sau scoaterea de carburant din rezervoare ori  transvazarea lichidelor combustibile; 

 b) încărcarea acumulatoarelor, cu excepţia locurilor special amenajate; 

 c) fumatul şi utilizarea focului deschis sub orice formă; 

 d) utilizarea flăcării deschise sau a altor surse de foc pentru pornirea motoarelor ori în alte scopuri;  e) amenajarea de încăperi şi spaţii cu altă destinaţie sau utilizarea în alte scopuri a spaţiilor destinate  parcării subterane; 

 f) parcarea autovehiculelor în afara spaţiilor special destinate şi marcate în acest scop;  g) executarea operaţiilor şi lucrărilor de întreţinere sau de reparare a autovehiculelor, indiferent de natura,  durata sau complexitatea acestora, cu excepţia necesităţii înlocuirii roţilor şi a desfăşurării activităţilor  conexe admise; 

 h) accesul în parcajul subteran al autovehiculelor şi remorcilor acestora cu substanţe inflamabile,  explozive, radioactive, corozive ori care pot iniţia incendii, în afara carburanţilor şi lubrifianţilor  autovehiculelor. 

 ART. 48 

 Se interzice depozitarea, chiar şi temporară, de carburanţi, lubrifianţi, uleiuri şi alte materiale combustibile  şi inflamabile în aceste spaţii. 

 SECŢIUNEA a 5-a 

 Spaţii pentru prepararea şi servirea mesei din clădiri civile 

 ART. 49 

 Amenajarea sălilor pentru servirea mesei se face cu menţinerea spaţiilor de siguranţă între elementele de  mobilier, astfel încât să fie asigurate căile de evacuare, iar pentru uşile amplasate pe căile de evacuare se  asigură sensul de deschidere spre exterior, potrivit reglementărilor tehnice specifice, precum şi menţinerea  descuiată a acestora, pe întreaga durată cât sunt prezente persoane în sală. 

 ART. 50 

 (1) În spaţiile de preparare a hranei se asigură realizarea următoarelor măsuri: 

 a) menţinerea permanentă a curăţeniei şi ordinii, ca de exemplu: curăţarea petelor/scurgerilor de  grăsimi/ulei, amenajarea de cutii pentru cârpele îmbibate cu grăsimi, separat de cele pentru resturi de ţigări,  păstrarea cârpelor de lucru departe de sursele de aprindere; 

 b) amenajarea şi marcarea locurilor speciale în care se depozitează materiale combustibile provenite din  ambalaje, precum: material lemnos, cartoane, hârtii, talaş, paie, polistiren, textile şi altele asemenea;  c) amenajarea, organizarea şi întreţinerea în bune condiţii a căilor de acces şi evacuare şi evitarea blocării  acestora; 

 d) aparatele electrocasnice de tipul cafetierelor, friteuzelor, cuptoarelor cu microunde şi altele similare se  utilizează conform instrucţiunilor producătorilor şi se deconectează întotdeauna de la priză, atunci când nu  sunt folosite. 

 (2) În aceste spaţii se interzic: 

 a) folosirea mijloacelor şi dispozitivelor termice de preparare a hranei, cu defecţiuni, improvizaţii ori fără  supravegherea şi respectarea instrucţiunilor specifice de apărare împotriva incendiilor;  b) depozitarea buteliilor de GPL, altele decât cele aflate în uz; 

 c) pregătirea diverselor preparate în aşa fel încât să prezinte pericol de incendiu;  d) umplerea vaselor cu uleiuri şi grăsimi comestibile peste limită sau manipularea necorespunzătoare a  acestora;

19 

 e) lăsarea produselor alimentare/culinare, precum ulei/grăsime, alcool, care prezintă pericol de incendiu, în  apropierea/pe sursele de aprindere; 

 f) lăsarea nesupravegheată a mijloacelor şi a dispozitivelor termice de preparare a hranei.  ART. 51 

 Maşinile de gătit, grătarele pentru fript, aragazurile, cuptoarele şi celelalte utilaje care degajă temperaturi  ridicate se amplasează la o distanţă de cel puţin un m de elementele combustibile ale construcţiilor sau de  materialele combustibile din încăperi. 

 ART. 52 

 (1) Sunt obligatorii efectuarea verificării periodice a mijloacelor de preparat şi încălzit hrană şi remedierea  de îndată a deficienţelor sesizate, în aşa fel încât acestea să nu constituie surse de producere a incendiilor.  (2) Se interzice verificarea scăpărilor de gaze cu flacără deschisă. 

 (3) Verificarea scăpărilor de gaze se face doar cu emulsie de apă şi săpun. 

 ART. 53 

 (1) Maşinile de gătit şi grătarele pentru fript se echipează cu hote şi tubulaturi de ventilaţie prevăzute cu  site de protecţie sau clapete şi, după caz, cu instalaţii de stingere specifice. 

 (2) Hotele şi tubulaturile de ventilaţie ce deservesc maşinile de gătit, grătarele pentru fript, cuptoarele  pentru copt se curăţă şi se degresează săptămânal şi ori de câte ori este nevoie. 

 (3) Se interzice curăţarea hotelor prin ardere. 

 ART. 54 

 În imediata apropiere a fiecărei maşini de gătit cu gaze naturale/lichefiate se afişează instrucţiuni de  exploatare a gazelor, iar manipularea robinetelor se face numai cu chei speciale. 

 ART. 55 

 (1) Instrucţiunile de exploatare recomandate de producător se afişează în dreptul fiecărui echipament din  dotarea încăperii pentru prepararea hranei. 

 (2) În cadrul instrucţiunilor de exploatare se prevăd reguli specifice de intervenţie în caz de incendiu.  ART. 56 

 La terminarea programului de lucru în aceste spaţii se efectuează următoarele operaţiuni obligatorii:  a) întreruperea alimentării cu energie a maşinilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor pentru preparat şi  încălzit hrană; 

 b) verificarea închiderii tuturor robinetelor de gaz de pe conducte şi recipiente; 

 c) evacuarea deşeurilor rezultate în urma desfăşurării activităţii şi efectuarea curăţeniei la locul de muncă;  d) întreruperea iluminatului artificial, încuierea şi, după caz, predarea cheilor la locurile stabilite de  persoanele cu atribuţii de conducere. 

 SECŢIUNEA a 6-a 

 Căi de acces şi intervenţie, ascensoare de pompieri 

 ART. 57 

 (1) Intrările în incinte şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigură accesul la clădiri  şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, reţele, bazine, râuri, lacuri, rampe, traversările de cale ferată,  trebuie întreţinute, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole care ar putea  împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor. 

 (2) Căile de acces şi intervenţie se marchează în mod corespunzător ori, după caz, se prevăd cu circulaţii  ocolitoare. 

 ART. 58 

 Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţii operative în caz de incendiu în vederea salvării şi  acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, a stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora trebuie  să fie asigurat în permanenţă la: 

 a) toate construcţiile administrative; 

 b) toate mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă ale  acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare manuală a incendiilor, staţii de pompare a apei,  hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor  de apă naturale;

20 

 c) toate dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu, cortine de  siguranţă, trape de evacuare a fumului, sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, clapete de pe  tubulatura de ventilare, uşi şi obloane de închidere a golurilor din elementele de compartimentare împotriva  incendiilor; 

 d) toate tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de  siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor electrice  cu rol în caz de incendiu; 

 e) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu, ca de exemplu vehicule pentru tractare sau  transport, cisterne ori autocisterne pentru apă. 

 ART. 59 

 Persoanele juridice sau persoanele fizice care deţin ori administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele,  dispozitivele sau mijloacele prevăzute la art. 58 trebuie să semnaleze prin indicatoare, potrivit prevederilor  legale în vigoare, SR ISO 3864-1, SR ISO 3864-2, SR ISO 3864-3 şi SR ISO 6309, poziţionarea acestora şi  să atenţioneze asupra regulilor care trebuie respectate. 

 ART. 60 

 Peste şanţurile şi săpăturile executate pe căile de circulaţie, în cazul efectuării unor lucrări, se realizează  treceri, podeţe provizorii bine consolidate sau se asigură căi de acces şi circulaţie ocolitoare, semnalizate  corespunzător. 

 ART. 61 

 (1) Liniile de cale ferată de pe teritoriul incintelor nu trebuie să împiedice accesul liber şi rapid al  maşinilor şi utilajelor pentru stingerea incendiilor, iar eventualele intersecţii se menţin libere.  (2) Staţionarea locomotivelor şi a vagoanelor de cale ferată în intersecţiile cu alte drumuri sau căile de  acces rutiere este interzisă. 

 ART. 62 

 Accesul la hidranţi, mijloace speciale de stingere, stingătoare de incendiu, vane principale ale conductelor  de apă, gaze, combustibil lichid sau lichide inflamabile, tablouri electrice de distribuţie trebuie lăsat liber  pentru ca în caz de pericol să se poată interveni nestânjenit. 

 ART. 63 

 Sunt interzise blocarea căilor de acces şi intervenţie cu materiale care să reducă lăţimea sau înălţimea  liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor  modificări la acestea prin care să se înrăutăţească situaţia iniţială. 

 ART. 64 

 Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi, prevăzute în  imediata vecinătate a construcţiilor, trebuie marcate corespunzător şi menţinute libere.  ART. 65 

 Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în stare de funcţionare pentru a putea fi utilizate operativ  în caz de necesitate. 

 ART. 66 

 La ascensoarele de pompieri cu care sunt echipate clădirile înalte şi foarte înalte şi parcajele subterane  pentru autovehicule se respectă prevederile Directivei 95/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului  din 29 iunie 1995 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la ascensoare, transpusă în legislaţia  naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 439/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a  ascensoarelor, cu modificările şi completările ulterioare. 

 ART. 67 

 (1) Salariaţii operatorilor economici şi ai instituţiilor care desfăşoară activităţi în construcţiile ori în  spaţiile prevăzute în secţiunile 1-5 trebuie instruiţi asupra modului de îndeplinire a sarcinilor ce le  revin din planurile de evacuare şi a celor de intervenţie, atât la angajare, la schimbarea locului de  muncă şi periodic. 

 (2) Salariaţii operatorilor economici şi ai instituţiilor care desfăşoară activităţi în construcţiile ori în  spaţiile prevăzute în secţiunile 1-5 au obligaţia de a participa la instruiri, exerciţii şi aplicaţii tactice de  prevenire şi stingere a incendiilor, organizate potrivit dispoziţiilor legale. 

 ART. 68

21 

 Planurile de evacuare şi cele de intervenţie trebuie actualizate şi afişate conform reglementărilor  specifice. 

 SECŢIUNEA a 7-a 

 Instalaţii utilitare aferente construcţiilor 

 ART. 69 

 (1) Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă, de încălzire, de  ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se exploatează  potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să  nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor. 

 (2) Pentru buna exploatare a instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor este obligatorie respectarea  întocmai a proiectului tehnic al construcţiei, a prevederilor instrucţiunilor de exploatare, întreţinere şi  reparaţii cuprinse în proiect şi a reglementărilor tehnice specifice de exploatare şi de urmărire a comportării  în timp a construcţiilor. 

 ART. 70 

 Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de  importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător  mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din reglementările specifice de apărare împotriva  incendiilor. 

 ART. 71 

 Pe timpul exploatării instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor se interzic: 

 a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare; 

 b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de funcţionare  pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele  supradimensionate; 

 c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru  separare; 

 d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea  necorespunzătoare a acestora; 

 e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat;  f) utilizarea de improvizaţii care să prezinte risc de incendiu şi/sau de explozie; 

 g) neasigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă de materialele şi substanţele combustibile existente  în spaţiul în care sunt utilizate; 

 h) lăsarea în funcţiune a instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor peste programul stabilit, în cazurile în  care instrucţiunile specifice interzic acest lucru. 

 ART. 72 

 Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor  electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform  reglementărilor tehnice specifice. 

 ART. 73 

 Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice, conform instrucţiunilor  specifice şi reglementărilor tehnice, este obligatorie. 

 ART. 74 

 La exploatarea instalaţiilor electrice se interzic: 

 a) înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întrerupătoarelor automate cu altele necalibrate;  b) racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor; 

 c) supraîncărcarea instalaţiei electrice, respectiv a conductoarelor, cablurilor, întrerupătoarelor,  comutatoarelor, prizelor şi transformatoarelor; 

 d) lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;  e) folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecher, direct în prize;

22 

 f) utilizarea prizelor fără prevederea dispozitivului de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii,  amplasate la distanţă mai mică de 1,00 m de materiale combustibile ori în incinta depozitelor şi a magaziilor  cu materiale combustibile; 

 g) utilizarea receptorilor de energie electrică de tipul radiatoarelor, reşourilor, fiarelor de călcat,  aerotermelor etc. improvizaţi şi fără asigurarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele  combustibile din spaţiul sau din încăperea respectivă; 

 h) utilizarea lămpilor mobile ori portative, alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate;  i) folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină ori a abajururilor improvizate, din carton, hârtie  sau din alte materiale combustibile; 

 j) aşezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile precum cârpe, hârtii, folii de mase plastice  sau altele similare; 

 k) folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii a instalaţiei electrice şi/sau a receptorilor electrici;  l) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacă aceasta nu este prevăzută  din fabricaţie; 

 m) introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau al tunelelor electrice a  obiectelor de orice fel; 

 n) depozitarea de obiecte şi/sau de materiale combustibile în posturile de transformare şi/sau în încăperile  tablourilor generale de distribuţie electrică; 

 o) depozitarea sau păstrarea materialelor combustibile în apropierea posturilor de transformare şi/sau în  încăperile tablourilor generale de distribuţie, precum şi blocarea accesului la aceste încăperi cu astfel de  materiale; 

 p) efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către personal necalificat şi neautorizat.  ART. 75 

 La exploatarea instalaţiilor de gaze se respectă următoarele reguli principale: 

 a) verificarea şi menţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei şi a elementelor componente, pentru  înlăturarea oricărei posibilităţi de scurgere a gazelor; 

 b) în cazul în care se constată miros de gaze, înainte de a se aprinde focul, se aeriseşte încăperea respectivă  şi se depistează şi se înlătură de către personal autorizat defectele care au provocat scăpările de gaze;  c) aprinderea şi stingerea focului se execută numai de către personal instruit în acest scop, lângă fiecare  sobă afişându-se câte o etichetă pe care se menţionează, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text:  "Pentru aprinderea şi stingerea focului răspunde (numele şi prenumele persoanei)";  d) înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis, iar când arzătorul este în  funcţiune, uşa cenuşarului se deschide; 

 e) atât la aprinderea, cât şi la stingerea focului, gazele se menţin închise şi se deschid mai întâi de la  robinetul principal, de siguranţă, apoi de la robinetul de manevră al arzătorului ori aparatului;  f) se interzice folosirea gazelor în sobele sau în aparatele defecte şi a căror etanşeitate nu este asigurată;  g) depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu emulsie de apă şi săpun. 

 ART. 76 

 (1) La exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală se respectă prevederile reglementării tehnice specifice  şi următoarele reguli principale: 

 a) exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se efectuează numai de către  personal instruit în domeniu sau, după caz, autorizat potrivit legii; 

 b) se interzice depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au legătură cu  exploatarea efectivă a acesteia; 

 c) aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele de nivel pentru  combustibil, supapele de siguranţă etc. se menţin în perfectă stare de funcţionare; 

 d) cazanele alimentate cu combustibil lichid se prevăd, în faţa focarelor, sub injectoare, cu tăvi metalice  umplute cu nisip, pentru colectarea eventualelor scurgeri provenite din instalaţii, iar scurgerile accidentale de  combustibil se colectează şi se înlătură imediat ce se constată; 

 e) rezervoarele pentru consum zilnic se prevăd cu conducte de preaplin, conducte de aerisire, indicatoare  de nivel şi se întreţin corespunzător, iar la acestea nu se instalează indicatoare de nivel din sticlă;  f) se interzice folosirea focului deschis pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare, prin încălzire;

23 

 g) înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se verifică focarul şi se îndepărtează eventualele  scurgeri de combustibil; 

 h) focarele şi canalele de fum se ventilează timp de 10 minute folosindu-se instalaţia prevăzută pentru  aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor arse; 

 i) aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se efectuează fie electric, fie cu ajutorul unei  torţe fixate pe o vergea metalică lungă de circa 80 cm, nefiind admise improvizaţiile;  j) se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra altui arzător;  k) centralele termice care folosesc combustibil gazos se pun în funcţiune numai după verificarea  arzătoarelor şi numai dacă acestea corespund presiunii din conductele de gaze, în limitele prevăzute de  norme; 

 l) controlul etanşeităţii conductelor, instalaţiilor şi echipamentelor cu gaz se face cu emulsie de apă şi  săpun sau prin altă metodă indicată de specificaţiile tehnice; se interzice controlul etanşeităţii la gaze cu  flacără; 

 m) la instalaţiile cu combustibil gazos neautomatizate, aprinderea arzătoarelor cu gaze în focarele  cazanelor de la centralele termice se face respectând principiul gaz pe flacără; 

 n) pentru fiecare cazan se asigură efectuarea periodică a reviziei şi a lucrărilor de reparaţii, potrivit  termenelor prevăzute de reglementările specifice; 

 o) la canale şi la coşul de fum se asigură desfundarea şi curăţarea periodică, conform instrucţiunilor de  exploatare, etanşeitatea, funcţionarea accesoriilor pentru reglare şi siguranţă, clapete de explozie, şibăre,  integritatea izolaţiei termice; 

 p) la instalaţiile de alimentare, depozitare, ardere cu combustibil lichid, gazos se asigură funcţionarea  pompelor de alimentare cu combustibil, arzătoarelor, corespunzător cărţii tehnice şi parametrilor proiectaţi,  oprirea automată a arzătoarelor cazanelor în cazul întreruperii alimentării cu gaze, aer sau energie electrică şi  în cazul atingerii temperaturii ori presiunii maxim admise a agentului termic, evacuarea prin preaplin a  excesului de combustibil lichid din rezervoare la depăşirea nivelului maxim, trecerea de la un combustibil la  altul, la agregatele mixte cu ardere: gaze sau combustibil lichid, decuplarea pompei la trecerea pe gaze şi  etanşeitatea conductelor, pompelor, armăturilor rezervoarelor şi îndeosebi a racordurilor la arzătoare;  q) la instalaţiile de ardere a cărbunelui se asigură funcţionarea automată a sistemelor de alimentare cu  cărbune şi de evacuare a zgurii şi cenuşii, reducerea intensităţii arderii în cazul întreruperii alimentării cu aer  sau energie electrică şi oprirea automată a alimentării în cazul atingerii temperaturii ori presiunii-limită a  agentului termic. Evacuarea zgurii şi cenuşii se face în locuri amenajate, utilizând mijloace realizate din  materiale incombustibile. Cenuşa şi zgura se stropesc cu apă; 

 r) instalaţiile de încălzire cu aer cald, conductele, aerotermele şi bateriile de încălzire se curăţă periodic de  depunerile de praf combustibil şi nu se depozitează lichide inflamabile, materiale combustibile şi recipienţi  cu gaze sub presiune în jurul bateriilor de încălzire sau al aerotermelor; 

 s) este interzisă depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu lichide inflamabile, a  articolelor de îmbrăcăminte şi a altor materiale combustibile; 

 t) oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată creşterea sau scăderea nivelului  apei în afara limitelor admise, fără a putea fi readus la nivelul normal, defectarea unor aparate de control sau  a dispozitivelor de siguranţă, spargerea unor ţevi în interiorul cazanului, aprinderea depunerilor de funingine  şi cocs în canalele de fum etc. 

 (2) La punctele de descărcare a carburanţilor lichizi se aplică următoarele măsuri:  a) autocisterna se leagă mai întâi la borna de împământare, în vederea descărcării electricităţii statice;  b) operaţiile de racordare şi deracordare, precum şi descărcarea carburanţilor se realizează numai cu  motorul oprit; 

 c) şoferul supraveghează permanent descărcarea şi începe operaţia numai după ce se asigură că starea  mijlocului de transport este corespunzătoare din punctul de vedere al siguranţei la foc;  d) pe timpul descărcării autocisternei, în zona gurii de descărcare este interzisă circulaţia altor vehicule,  accesul persoanelor neautorizate, precum şi focul deschis sau fumatul; 

 e) la terminarea operaţiei de descărcare a combustibilului, racordul conductei de umplere a rezervorului se  închide etanş, cu dispozitivul special prevăzut în acest scop. 

 (3) La exploatarea sobelor cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi aparatelor de încălzit şi de  gătit se au în vedere următoarele măsuri:

24 

 a) materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor se aşază la distanţă de  minimum 1,25 m faţă de acestea, iar cele greu combustibile pot fi la 1,00 m; 

 b) în încăperile în care sunt amplasate sobele se interzice depozitarea materialului combustibil peste  consumul necesar pentru 24 de ore; 

 c) depozitarea materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de 1,00 m faţă de sobele fără  acumulare de căldură şi de 0,50 m la sobele cu acumulare de căldură; 

 d) maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele de consum ale  sobelor care utilizează combustibili lichizi, a căror protecţie termică a fost asigurată de producător pe baza  încercărilor efectuate şi acceptată la omologarea produsului, pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele  prevăzute mai sus doar dacă acest lucru este precizat în instrucţiunile de folosire; 

 e) se interzice depozitarea materialului combustibil, a cărţilor, hainelor, lumânărilor etc. deasupra sobelor;  f) în faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilă se protejează cu tablă metalică având  dimensiunile de 0,70 x 0,50 m; 

 g) înainte de utilizare, sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amănunţit, reparate, curăţate şi date în  exploatare în perfectă stare de funcţionare; 

 h) nu se admite utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate necorespunzător faţă  de elementele combustibile ale clădirilor; 

 i) în timpul funcţionării sobelor care utilizează combustibil solid, uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie  menţinute închise şi nezăvorâte; 

 j) este strict interzisă aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte lichide  combustibile; 

 k) se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe ori în imediata apropiere a lor;  l) nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau a cărbunilor cu o putere  calorifică mai mare decât cea stabilită de producătorul echipamentului de încălzire;  m) se desemnează persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului corespunzător fiecărui  spaţiu ori construcţie la care încălzirea se realizează astfel; 

 n) cenuşa rezultată se evacuează periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără pericol de  incendiu şi numai după ce se sting complet resturile de jar; 

 o) se interzice funcţionarea sobelor supraîncălzite. 

 (4) La exploatarea sobelor fără acumulare de căldură se au în vedere, suplimentar, şi următoarele măsuri:  a) distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate trebuie să fie de cel puţin 1,00 m,  iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m; 

 b) la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 0,25 m, pardoseala de sub acestea se protejează printr-un  strat izolator de cărămidă plină având grosimea de 6 cm cu mortar de argilă sau prin două straturi de pâslă  îmbibată cu soluţie de argilă ori cu alt material incombustibil din clasa A1(FL) de reacţie la foc cu aceeaşi  capacitate termoizolatoare, peste care se pune tablă; 

 c) postamentul termoizolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 0,25 m, iar în faţa focarului cu 0,50  m; 

 d) când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 0,25 m, pentru a se izola faţă de pardoselile  combustibile, se protejează printr-un postament format din două rânduri de cărămidă (pe lat) cu mortar de  argilă sau alcătuit din alte materiale incombustibile termoizolatoare, minim clasa A1(FL) de reacţie la foc.  (5) La exploatarea centralelor termice mici cu putere maximă de cel mult 0,3 MW se respectă prevederile  reglementării tehnice specifice şi se interzice: 

 a) inexistenţa documentaţiei tehnice aprobate; 

 b) neasigurarea sau obturarea orificiilor dimensionate potrivit reglementărilor specifice pentru admisia  aerului de combustie, cu excepţia centralei termice prevăzute cu cazane cu introducerea aerului şi evacuarea  forţată a gazelor de ardere, agrementate tehnic în acest sens; 

 c) neasigurarea sau obturarea suprafeţelor vitrate, dimensionate conform reglementărilor tehnice specifice;  d) dezafectarea senzorului pentru evacuarea gazelor de ardere pentru funcţionarea în siguranţă a  microcentralei termice; 

 e) neasigurarea cerinţelor de amplasare şi de montare; 

 f) amplasarea centralelor termice alimentate cu gaz petrolier lichefiat (GPL) în subsolul clădirilor;  g) alimentarea arzătoarelor cazanelor de la butelii individuale de gaze petroliere lichefiate;

25 

 h) neasigurarea cerinţelor de evacuare a gazelor de ardere; 

 i) neasigurarea, funcţionarea necorespunzătoare sau dezafectarea dispozitivelor de protecţie minime care  să realizeze blocarea alimentării la nerealizarea aprinderii, stingerea flăcării, existenţa flăcării înaintea  admisiei combustibilului, presiuni ale gazului sub limita admisă, întreruperea alimentării cu energie electrică;  j) neasigurarea, funcţionarea necorespunzătoare sau dezafectarea dispozitivelor de blocare a admisiei  combustibilului, la întreruperea alimentării cu energie electrică şi la întreruperea alimentării cu gaze sau  reducerea presiunii sub valoarea indicată de fabricantul arzătorului. 

 (6) În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se interzice: 

 a) folosirea buteliilor defecte sau improvizate şi neomologate; 

 b) amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază intens căldură; 

 c) activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea acesteia;  d) racordarea buteliei la mijloacele de încălzire direct, fără reductor de presiune;  e) utilizarea furtunului de racordare neomologat pentru gaze, fixat necorespunzător, uzat, în stare defectă  sau cu lungime mai mare de 1,00 m. 

 ART. 77 

 La exploatarea instalaţiilor de ventilare se respectă următoarele reguli principale:  a) sistemele de ventilare natural organizată şi sistemele de ventilare mecanică a încăperilor în care se  degajă gaze, vapori, praf sau pulberi combustibile se întreţin şi se utilizează astfel încât, în exploatarea  normală, să se evite posibilitatea acumulării acestor substanţe în cantităţi ce pot prezenta pericol de incendiu  sau explozie; 

 b) la prizele de ventilare se menţin plasele de sârmă sau grătarele de protecţie în bună stare, astfel încât să  se împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de ventilare; 

 c) amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie se face în raport cu greutatea specifică a gazelor sau a  vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale acestea trebuie să se afle cât mai aproape de locul de  formare a vaporilor, a gazelor sau a pulberilor combustibile; 

 d) ventilatoarele montate în încăperile/zonele cu degajări de substanţe combustibile precum gaze, vapori  sau praf, care pot forma cu aerul amestecuri explozive sau care vehiculează astfel de substanţe se menţin în  stare de funcţionare şi se prevăd cu protecţii corespunzătoare mediului; 

 e) se interzice evacuarea substanţelor combustibile şi a celor inflamabile prin aceeaşi instalaţie de  ventilare, precum şi a substanţelor care în amestec pot provoca aprindere sau explozie;  f) menţinerea unei exhaustări continue şi a unei viteze constante de circulaţie a aerului în canale, pentru  înlăturarea posibilităţilor de formare a amestecurilor explozive; 

 g) interzicerea utilizării surselor de căldură sau scântei la instalaţiile amplasate în medii în care există praf,  vapori ori gaze combustibile sau inflamabile; 

 h) întreţinerea, verificarea şi curăţarea periodică a canalelor, tubulaturii şi a ventilatoarelor de depunerile  combustibile; 

 i) limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de ventilare, prin întreţinerea  în bune condiţii a clapetelor antifoc prevăzute; 

 j) în încăperile în care sunt prevăzute instalaţii de ventilare numai pentru degajări accidentale de gaze,  vapori combustibili ori inflamabili, instalaţia de ventilare se pune şi se menţine în funcţiune din momentul  producerii degajării respective şi până în momentul în care au fost înlăturate cauzele care le produc,  asigurându-se evacuarea completă a gazelor sau a vaporilor din aceste încăperi; 

 k) dacă degajările au loc numai în cursul unor anumite operaţii sau faze ale procesului de producţie,  instalaţia de ventilare se pune în funcţiune cu 10 minute înainte de începerea operaţiei sau procesului  respectiv şi va fi oprită după degajarea completă a încăperii, după 10 minute de la terminarea operaţiei sau a  procesului respectiv. 

 ART. 78 

 La instalaţiile de ventilare care prezintă pericol de incendiu sau explozie se respectă şi următoarele măsuri  specifice: a) tubulatura de aspiraţie trebuie să asigure posibilitatea curăţării ei fără dificultate; b) conductele  de ventilare să fie bine întreţinute, pentru a se preveni scăpările de particule şi de vapori inflamabili; c)  grătarele care se află deasupra canalelor de aspiraţie ce sunt dispuse sub podea trebuie executate din  materiale ce nu produc scântei la lovire. 

 ART. 79

26 

 La exploatarea instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului se respectă următoarele reguli principale:  a) instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului se menţin şi se exploatează în bună stare de funcţionare, cu  menţinerea integrităţii tuturor elementelor componente şi a continuităţii între acestea;  b) verificarea şi întreţinerea se efectuează numai de personal specializat şi conform cerinţelor  reglementărilor tehnice în vigoare; 

 c) instalaţiile de protecţie contra trăsnetului se verifică periodic, conform unui grafic stabilit, urmărindu-se  integritatea fizică, continuitatea şi buna funcţionare a tuturor elementelor componente. 

 CAP. III 

 Echiparea şi dotarea cu mijloace de protecţie împotriva incendiilor 

 ART. 84 

 (1) Echiparea şi dotarea construcţiilor cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi alte mijloace  tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi  dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform reglementărilor tehnice şi documentaţiilor tehnice  de proiectare. 

 ART. 85 

 În construcţiile şi spaţiile administrative se utilizează numai mijloace tehnice de apărare împotriva  incendiilor certificate sau agrementate, potrivit legii. 

 ART. 86 

 Dotarea cu stingătoare de incendiu se asigură astfel: un stingător la o suprafaţă de 200 mp, dar  minimum două pe nivel. 

 ART. 87 

 (1) Pentru stingătoarele portative, documentele de referinţă sunt Directiva 97/23/CE a Parlamentului  European şi a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la  echipamentele sub presiune, SR EN 3 cu părţile sale, precum şi reglementările tehnice echivalente ale  statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul  Economic European. 

 (2) Referitor la performanţele de stingere, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:  a) stingătoarele cu pulbere trebuie să aibă capacitatea/încărcătura de minimum 6 kg;  b) stingătoarele cu apă pulverizată/spumă trebuie să aibă capacitatea/încărcătura de minimum 6 litri.  (3) Pentru stingătoarele mobile cu încărcătura nominală de 50 kg/l, documentele de referinţă sunt SR EN  1866-1 şi reglementările tehnice echivalente ale statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale  statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European. 

 (4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu se aplică stingătoarelor care sunt fabricate şi/sau comercializate legal  într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA parte la  acordul privind Spaţiul Economic European, în conformitate cu specificaţiile normative în vigoare în aceste  ţări. 

 ART. 88 

 (1) Stingătoarele de incendiu portative se întreţin în stare de funcţionare. 

 (2) Stingătoarele de incendiu portative se amplasează vizibil, în locurile prevăzute prin  reglementările tehnice, astfel încât să se asigure accesul uşor atunci când se impune folosirea acestora  în scopul pentru care sunt destinate. 

 (3) Amplasarea se poate face pe pardoseala încăperii sau pe pereţi, în suporturi speciale, în funcţie  de instrucţiunile producătorului. 

 ART. 89 

 Se recomandă respectarea următoarelor valori ale distanţelor şi înălţimii de montare a  stingătoarelor în perimetrul suprafeţei protejate: a) maximum 15 m, respectiv 20 m faţă de cele mai  importante focare de incendiu din clasele A şi B; b) maximum 1,4 m înălţime faţă de pardoseală. 

 CAP. IV 

 Dispoziţii finale

27 

 ART. 90 

 (1) Proprietarul construcţiilor şi instalaţiilor aferente sau, după caz, persoana desemnată de acesta să le  administreze, denumită în continuare administrator, conducătorul instituţiei/operatorului economic ori  persoana care le utilizează în baza unui contract, a unei convenţii sau a unui act juridic similar încheiat în  acest sens, denumită în continuare locatar, este obligată să asigure organizarea şi desfăşurarea activităţii de  apărare împotriva incendiilor în domeniul propriu de activitate, potrivit legii şi prevederilor prezentei  dispoziţii. 

 (2) În construcţii şi instalaţii aferente este obligatorie organizarea, în condiţiile legii, a activităţii de control  intern al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor.  (3) Controlul intern privind respectarea normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva  incendiilor se execută, după caz, potrivit legii, de proprietar/administrator/locator, conducătorul  instituţiei/operatorului economic, de structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în  cadrul operatorului economic/instituţiei, de conducătorii locurilor de muncă, de cadrele tehnice sau  personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, de personalul din serviciul  pentru situaţii de urgenţă din structurile locatorului ori locatarului, de persoane fizice sau juridice autorizate  pentru desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor, pe bază de contract.  ART. 91 

 Rezultatele controlului desfăşurat de către inspectorii de prevenire din inspectoratele pentru situaţii de  urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti şi de către personalul cu atribuţii de control în domeniul apărării  împotriva incendiilor, se menţionează în procesele-verbale de control, se consemnează în registrul de control  şi se analizează de persoanele enumerate la art. 90 şi de personalul cu atribuţii în domeniul apărării împotriva  incendiilor. 

 ART. 92 

 (1) În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din controalele proprii, proprietarul/  conducătorul instituţiei/operatorului economic/administratorul/ locatarul este obligat să ia măsuri imediate de  remediere a tuturor neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.  (2) Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţă, prin documente  scrise, tuturor persoanelor implicate. 

 ORDIN 3946/2000 NORME DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR SPECIFICE UNITĂŢILOR CU PROFIL DE ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI EDUCAŢIE  

CAPITOLUL 1 

 PREVEDERI GENERALE 

Obiect şi domeniu de aplicare 

Art. 1.1. Prezentele norme sunt obligatorii la organizarea şi desfăşurarea activitaţii de prevenire şi  stingere a incendiilor în construcţiile şi instalaţiile existente în unitaţile din sistemul Ministerului Educaţiei  Naţionale şi cuprind obligaţii, răspunderi, reguli si măsuri organizatorice, tehnice şi de dotare cu mijloace  tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor.  

Prevederile normei trebuie asigurate, aplicate şi respectate în scopul reducerii riscului de incendiu şi  a preîntâmpinării izbucnirii, propagării si dezvoltarii incendiilor, a reducerii efectelor negative şi asigurării  protecţiei utilizatorilor şi a forţelor care intervin în caz de nevoie, precum şi a stingerii incendiilor în  condiţii corespunzătoare de operativitate si eficienţă. 

 Art. 1.2. Prevederile prezentelor norme se aplică la exploatarea construcţiilor si instalaţiilor aferente  acestora, a utilajelor, echipamentelor şi amenajărilor, precum si activitatilor specifice din unitatile si  obiectivele administrate sau aflate sub autoritatea Ministerului Educatiei Nationale, precum şi celor cu profil  de educatie şi învăţământ deţinute sau administrate de alte persoane fizice ori juridice. 

Normele sunt obligatorii, indiferent de titularul dreptului de proprietate.

28 

 Art. 1.3. Prin exploatarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora trebuie să se asigure  menţinerea nivelurilor minime de performanţă prevăzute pentru siguranţa la foc, in conformitate cu  prevederile Legii nr. 10 / 1995 şi a reglementărilor tehnice. 

Art. 1.4. Regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi cele de dotare  cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor din prezentele norme nu au caracter limitativ,  putând fi suplimentate şi completate în funcţie de conditiile stabilite în scenariile de siguranţa la foc şi  concluziile desprinse din determinarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor elaborate potrivit actelor  normative şi reglementărilor în vigoare. 

Art.1.5. Prevederile prezentelor norme se aplică cumulativ pentru fiecare situaţie în parte, indiferent de  capitolele în care sunt înscrise regulile şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor, ţinând seama şi de  prevederile actelor normative şi reglementărilor cu aplicabilitate republicană din domeniul apărării  împotriva incendiilor sau cu referiri la acest domeniu. 

Art. 1.6. Pentru activităţile desfăşurate în unităţi cu profil de educaţie şi învăţământ,  care însă sunt specifice altor ramuri sau sectoare de activitate si nu se regăsesc în conţinutul  prezentelor norme, se aplică prevederile reglementărilor emise de respectivele ministere sau  autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, potrivit domeniilor de competenţă ale  acestora. 

Art.1.7. La utilizarea unor noi activităţi sau noi instalaţii, maşini, utilaje, tehnologii, echipamente,  aparate, produse etc. se stabilesc reguli şi măsuri specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, pe baza  documentaţiilor puse la dispoziţie de producătorii acestora şi alţi factori implicaţi, în conformitate cu  prevederile legislaţiei în vigoare. 

Art. 1.8. La construcţiile monumente istorice sau de arhitectură, prevederile prezentelor norme se  aplică, după caz, numai în condiţiile neafectării caracterului monumentului. 

Organizarea şi desfăşurarea activităţii de  

apărare împotriva incendiilor 

Art.1.9. Activităţile desfăşurate pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentelor norme de  prevenire şi stingere a incendiilor în exploatare constituie sarcini de serviciu, care se înscriu ca atribuţiuni în  fişele posturilor. 

Persoanele cu atribuţii de conducere trebuie să asigure salariaţilor din subordine care au  stabilite prin fişele posturilor sarcini şi responsabilităţi de apărare împotriva incendiilor, timpul si condiţiile  necesare desfăşurării activităţilor aferente îndeplinirii obligaţiilor ce le revin. 

Delegarea de competenţă pentru îndeplinirea prevederilor normelor nu absolvă factorii  decizionali de răspunderile ce le revin potrivit legii. 

Art.1.10. Cadrele tehnice cu atribuţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor şi persoanele desemnate  pentru punerea în aplicare, controlul şi supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor,  îndeplinesc următoarele sarcini principale: 

∙ îndrumă şi controlează modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de prevenire şi stingere a  incendiilor; 

∙ verifică documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie pentru lucrările de investiţii noi, reparaţii  capitale, modernizări, extinderi ori schimbări de destinaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor existente şi  propune, după caz, completarea acestora cu măsuri şi sisteme de protecţie la foc necesare conform 

29 

prevederilor reglementărilor tehnice în vigoare şi a scenariilor de siguranţă la foc elaborate potrivit  prevederilor legale; 

∙ coordonează efectuarea studiilor privind identificarea, evaluarea şi controlul riscului de incendiu,  precum şi de determinare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor la obiectivele aflate în exploatare  şi propune conducerii respective măsurile de creştere a nivelului de protecţie împotriva incendiilor; 

∙ urmăresc permanent modul şi stadiul de realizare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor cuprinse în  documentaţiile tehnice de execuţie sau stabilite de autorităţile abilitate potrivit legii; ∙ propun conducerilor respective să convoace specialiştii pompieri militari în cadrul comisiilor de recepţie  a lucrărilor de investiţii, în condiţiile legii; 

∙ elaborează pe baza planurilor tematice aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale, proiectele planurilor  tematice detaliate de pregătire a salariaţilor şi personalului serviciilor de pompieri civili, pe care le supun  aprobării conducerii, desfăşurând nemijlocit activităţi de pregătire a acestora prin lecţii teoretice şi  aplicaţii practice; 

∙ întocmesc şi reactualizează permanent listele cu substanţele periculoase utilizate, stabilesc măsurile de  identificare a pericolului de prevenire, stingere a incendiilor şi de protecţie a personalului, corelate cu  natura şi riscurile prezentate şi le supun aprobării conducerii; 

∙ coordonează întocmirea planurilor de protecţie împotriva incendiilor şi după caz, întreprind demersurile  de avizare a acestora de către pompierii militari; 

∙ evaluează şi supun conducerii spre aprobare sumele necesare pentru achiziţionarea, repararea,  întreţinerea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi pentru  efectuarea celorlalte activităţi specifice de apărare împotriva incendiilor; 

∙ acordă sprijin la elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor de pompieri civili,  pe care îl supun aprobării conducerii; 

∙ întocmesc şi reactualizează permanent evidenţa cantitativă şi calitativă a mijloacelor tehnice de  prevenire şi stingere a incendiilor din dotare şi acţionează pentru completarea acestora conform  prevederilor normei; 

∙ participă la cercetarea incendiilor produse, ţin evidenţa acestora şi propun măsuri de preîntâmpinare a  producerii unor evenimente similare; 

∙ întocmesc materialele şi sintezele pe baza cărora se desfăşoară analizele semestriale de apărare  împotriva incendiilor. 

Art.1.11. Organizarea apărării împotriva incendiilor în unităţile de educaţie naţională se realizează  printr-un ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice, constând în principal din: 

a. desemnarea cadrelor tehnice sau a specialiştilor cu atribuţii de coordonare, control şi constatare a  încălcării legii în domeniul apărării împotriva incendiilor şi stabilirea sarcinilor concrete ce le revin  astfel încât să fie îndeplinite obligaţiile prevăzute de lege pentru organele de conducere, privind  organizarea, dotarea, încadrarea şi instruirea specifică; 

b. instruirea periodică a salariaţilor privind cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor de lucru, a  regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice activităţllor curente, precum şi a  celor care trebuie respectate pe timpul executării lucrărilor periculoase; 

c. organizarea echipelor de intervenţie în caz de incendiu, pe toată durata desfăşurării activităţilor  didactice, cu precizarea nominală a sarcinilor ce revin membrilor acestora în legatură cu: ∙ alarmarea şi anunţarea incendiilor; 

∙ alertarea forţelor de intervenţie proprii; 

∙ alertarea forţelor cu care cooperează; 

∙ alertarea pompierilor militari; 

∙ efectuarea operaţiilor şi manevrelor de acţionare a funcţionării sau întreruperii,  după caz, a alimentării cu electricitate, gaze sau energie termică aferente şi de  punere în funcţiune a instalaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor; 

∙ evacuarea şi salvarea persoanelor şi a bunurilor materiale; 

∙ executarea intervenţiei de stingere;

30 

d. dotarea şi echiparea locurilor de muncă cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor  şi menţinerea acestora în stare de funcţionare la parametrii proiectaţi; 

e. asigurarea mijloacelor financiare necesare desfăşurării activităţii.  

Obligaţii şi răspunderi 

Ministerul Educaţiei Naţionale 

 Art. 1.12. Ministerul Educaţiei Naţionale elaborează şi emite ordine, dispoziţii, instrucţiuni, reguli,  măsuri şi reglementări obligatorii cu caracter intern, destinate punerii în aplicare a strategiei de apărare  împotriva incendiilor în domeniul de competenţă şi asigură verificarea modului de respectare a acestora. 

Art. 1.13. Strategia de apărare împotriva incendiilor a unităţilor cu profil de educaţie şi învăţământ,  trebuie să urmărească în principal: 

∙ îndeplinirea nivelelor de performanţă privind siguranţa la foc la realizarea noilor investiţii  şi menţinerea acestora pe toata durata exploatării:  

∙ reabilitarea şi conformarea la foc corespunzatoare a construcţiilor, instalaţiilor utilitare  aferente şi a amenajărilor, precum şi realizarea lucrărilor de reparaţii;  

∙ îmbunătăţirea condiţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor la construcţiile şi  instalaţiile ce le utilizează;  

∙ formarea, perfecţionarea şi specializarea personalului propriu cu atribuţii în domeniul  apărării împotriva incendiilor;  

∙ prevederea mijloacelor financiare necesare asigurării corespunzatoare a activităţii de  apărare împotriva incendiilor. 

Totodată, strategia de apărare împotriva incendiilor va cuprinde ansamblul de măsuri şi acţiuni  tehnico-organizatorice destinate educării civice a participanţilor la învaţământul preşcolar, primar, gimnazial  şi secundar pentru formarea caracterului preventiv şi cunoaşterea regulilor de comportament în caz de  incendiu. 

Art. 1.14. Prin compartimentele de specialitate, Ministerul Educaţiei Naţionale întocmeşte studii  documentare privind riscurile de incendiu specifice activităţilor din domeniul de competenţă, elaborează proceduri şi metode de identificare si evaluare a riscurilor de incendiu şi acordă asistenţă tehnică şi după  caz, financiară instituţiilor de educaţie şi învăţământ subordonate, pentru stabilirea şi realizarea măsurilor  necesare creşterii nivelului de protecţie împotriva incendiilor. 

Art. 1.15. Propune Agenţiei Naţionale pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Informare, precum şi altor organe  abilitate potrivit legii, înscrierea în programele anuale şi de perspectivă a unor teme de cercetare-proiectare  privind noi metode şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor specifice domeniului de competenţă. 

 Art. 1.16. Acordă asistenţă tehnică de specialitate unităţilor de educaţie şi învăţământ administrate, pentru  elaborarea documentaţiilor necesare întocmirii planurilor de intervenţie în caz de incendiu. 

Art. 1.17. Asigură includerea în planurile de învăţământ şi programele de pregătire aferente cursurilor  de formare, specializare şi perfecţionare a personalului din domeniul educaţiei şi învăţământului, a temelor şi  aplicaţiilor practice de prevenire şi stingere a incendiilor specifice domeniului propriu de responsabilitate. 

Elaborează planurile tematice cadru de instruire a salariaţilor şi a personalului serviciilor de  pompieri civili din unităţile şi obiectivele subordonate sau aflate sub autoritatea Ministerului Educaţiei  Naţionale.

31 

Art. 1.18. Verifică periodic şi analizează anual modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de  apărare împotriva incendiilor în unităţile subordonate, cercetează incendiile produse, constituind băncile  de date necesare, iar pe baza concluziilor desprinse asigură reactualizarea şi completarea normelor  specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, ori emiterea unor ordine sau instrucţiuni privind activitatea  de apărare împotriva incendiilor. 

Art. 1.19. Asigură elaborarea, tipizarea şi difuzarea în unităţile de educaţie şi învăţământ a  temelor şi acţiunilor practic aplicative de educaţie civică privind apărarea împotriva incendiilor, precum şi  cuprinderea acestora în programele de învaţământ preşcolar, primar, gimnazial, secundar şi în planurile de  activităţi extraşcolare. 

Art. 1.20. Prin specialiştii proprii sau ai inspectoratelor şcolare asigură verificarea modului de  organizare şi desfăşurare a activităţii de apărare împotriva incendiilor în unităţile de învăţământ,  elaborând în acest scop tematici de control adecvate. Tematicile de control vor cuprinde şi obiectivele  specifice activităţilor de educaţie civică pentru formele de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi  secundar. 

Consiliile de conducere  

Art. 1.21. Asigură înscrierea în fişele posturilor a atribuţiilor şi responabilităţilor persoanelor  desemnate prin dispoziţii scrise să îndeplinească sarcini de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi  luarea la cunoştinţă de către acestea a obligaţiilor ce le revin. 

Art. 1.22. Verifică, prin cadrele tehnice sau persoanele cu atribuţiuni de prevenire şi stingere a  incendiilor, cuprinderea în documentaţiile tehnice de proiectare si execuţie a obiectivelor de investiţii noi şi a  lucrărilor de modernizare, dezvoltare ori schimbare de destinaţie a celor existente, a măsurilor, instalaţiilor şi  sistemelor de prevenire şi stingere a incendiilor necesare conform reglementărilor tehnice, urmărind periodic  stadiul şi modul de realizare a acestora pentru finalizarea lor înaintea punerii in functiune a lucrărilor de  construcţii şi instalaţii.  

Art. 1.23. Asigură întocmirea documentaţiilor tehnice necesare pentru solicitarea şi obţinerea  avizelor şi a autorizaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor, prevăzute de lege. 

Art. 1.24. Aprobă planurile de apărare împotriva incendiilor şi verifică prin sondaj modul de  cunoaştere şi capacitatea de punere în aplicare a acestora de către persoanele care au stabilite sarcini privind  evacuarea persoanelor şi a bunurilor, depozitarea valorilor materiale sau de realizare a intervenţiei de  stingere a incendiilor. 

Aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al serviciului propriu de pompieri civili, in cazul in  care este constituit. 

Art. 1.25. Supraveghează elaborarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor şi le aprobă,  asigurând însuşirea şi respectarea acestora de către salariaţi. 

Art.1.26. Aprobă planurile tematice detaliate de instruire teoretică şi practică a salariatilor, precum  şi cele de pregătire şi perfecţionare a serviciilor de pompieri civili.  

Verifică trimestrial, direct ori prin cadrele tehnice cu atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor  sau specialistii desemnaţi, modul de cunoaştere şi de respectare a normelor specifice de prevenire şi stingere  a incendiilor.

32 

Art. 1.27. Urmăreşte cuprinderea în contractele de închiriere, dare în locaţie sau concesionare a  obligaţiilor şi răspunderilor care revin locatorilor şi locatarilor privind apărarea împotriva incendiilor şi  modul de respectare a acestora de către părţile contractante. 

Art. 1.28. Asigură alocarea distinctă în planurile anuale de venituri şi cheltuieli a mijloacelor  financiare necesare achiziţionării, reparării, întreţinerii şi funcţionării mijloacelor tehnice de prevenire şi  stingere a incendiilor, precum şi pentru susţinerea celorlalte activităţi specifice apărării împotriva  incendiilor ( atestări, certificări, avizări, autorizări etc).  

Proprietari şi administratori  

Art. 1.29. Asigură cunoaşterea şi punerea în aplicare, în părţile care le revin, a planurilor de protectie  împotriva incendiilor întocmite, aprobate şi puse la dispoziţie de titularul dreptului de proprietate şi/sau  utilizare. 

Art. 1.30. Asigură măsurile necesare pentru determinarea împrejurărilor care au favorizat producerea  incendiilor, ţine evidenţa acestora şi stabileşte, după caz, măsuri de preîntâmpinare a producerii unor  evenimente similare.  

Analizează semestrial modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de apărare împotriva  incendiilor. 

Art. 1.31. Verifică periodic, direct sau prin persoane desemnate, modul de respectare a obligaţiilor şi  răspunderilor ce îi revin privind apărarea împotriva incendiilor, cuprinse în contractele de închiriere,  concesionare sau dare în locaţie şi după caz, dispune măsuri de îndeplinire a cerinţelor şi măsurilor prevăzute  în acestea.  

Art. 1.32. Asigură instruirea salariaţilor proprii şi a colaboratorilor externi, verificând personal sau  prin persoane desemnate, modul de cunoaştere şi respectare a regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a  incendiilor specifice activităţilor pe care le desfăşoară. 

Art. 1.33. Numeşte prin dispoziţie scrisă, una sau mai multe persoane cu atribuţii privind punerea în  aplicare, controlul şi supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, corelat cu natura,  complexitatea, volumul şi riscurile de incendiu prezentate de activităţile desfăşurate. 

Art. 1.34. Stabileşte cadrul organizatoric de informare a persoanelor fizice beneficiare ale procesului  de educaţie şi învăţământ asupra riscului de incendiu prezentat de activităţile desfăşurate, a măsurilor şi  regulilor de prevenire a incendiilor, precum şi asupra modului de comportare şi a posibilităţilor de orientare  şi evacuare în caz de incendiu.  

Art. 1.35. Pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii privind apărarea împotriva incendiilor  conducătorul unitatii este obligat : 

∙ să stabilească prin dispoziţii scrise responsabilităţile şi modul de organizare privind  apărarea împotriva incendiilor în unitatea pe care o conduce; 

∙ să reactualizeze dispoziţiile date, ori de câte ori apar modificări de natură să înrăutăţească  siguranţa la foc; 

∙ să aducă la cunostinţa salariaţilor, utilizatorilor şi a oricărei persoane implicate, a  dispoziţiilor reactualizate;

33 

∙ să justifice autorităţilor abilitate, că măsurile de apărare împotriva incendiilor asigurate  sunt corelate cu natura şi nivelul riscurilor de incendiu, potrivit normelor şi  reglementărilor tehnice.  

Utilizatori 

Art. 1.36. Utilizatorii trebuie să participe la activităţile de pregătire teoretică şi practică, să cunoască  şi să aplice întocmai instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor specifice locului de activitate şi după caz,  atribuţiile stabilite prin planurile de intervenţie în caz de incendiu. 

Art. 1.37. Să respecte instrucţiunile de lucru privind utilizarea substanţelor şi materialelor  periculoase, precum şi a tehnologiilor, instalaţiilor, utilajelor, maşinilor, aparatelor şi echipamentelor  aferente activităţii. 

Art. 1.38. Să informeze imediat şefii nemijlociţi sau persoanele cu atribuţii de conducere şi  supraveghere a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, despre defecţiunile sesizate la mijloacele tehnice  de prevenire şi stingere a incendiilor din dotarea locurilor de munca, precum şi asupra defecţiunilor şi  avariilor tehnice care pot constitui cauze potenţiale de incendiu. 

Cadre didactice, studenti si elevi 

Art. 1.39. Elevii, studenţii şi cadrele didactice sunt obligaţi să cunoască şi să respecte regulile şi  măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor din unitatea respectivă (de învăţământ şi după caz, cămin). 

Art. 1.40. În cazul în care iau cunoştiinţă de nereguli privind apărarea împotriva incendiilor în  unitate, vor anunţa imediat conducerea. 

Art. 1.41. Să cunoască semnalul de incendiu şi modul de evacuare în condiţii de ordine în caz de  incendiu sau calamităţi naturale.

34 

CAPITOLUL 2 

MĂSURI COMUNE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR 

  

Construcţii, instalaţii, echipamente, utilaje şi amenajări  

Art. 2.1. În unităţile subordonate ori aflate sub autoritatea Ministerului Educaţiei Naţionale sau  în care se desfăşoară activităţi cu profil specific se respectă regulile şi măsurile de prevenire şi stingere a  incendiilor stabilite prin reglementările cu caracter republican (norme, normative, prescriptii, dispoziţii etc.)  emise potrivit legii, precum şi măsurile comune precizate în prezentul capitol.  

 În incinta unităţilor şi în interiorul construcţiilor se organizează şi asigură controlul şi  supravegherea măsurilor comune şi specifice de prevenire şi stingere a incendiilor stabilite în normă, în  scopul preîntâmpinării apariţiei incendiilor şi limitării consecinţelor acestora.  

Este interzisă depăşirea nivelului riscului de incendiu şi al densităţii sarcinii termice stabilite  prin documentaţiile tehnice de realizare a construcţiilor  

şi / sau scenariile de siguranţă la foc, aprobate. Fac excepţie cazurile prevăzute de lege, când se asigură  măsuri compensatorii de apărare împotriva incendiilor. 

Art. 2.2. Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor ( electrice, gaze, încălzire, ventilare, condiţionare,  de apă, canalizare, paratrăznet, curenţi slabi, etc.) se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi a  măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de  izbucnire a incendiilor şi/sau de propagare a focului. 

Art. 2.3. Periodic se verifică, reface şi menţine în bună stare etanşarea corespunzătoare a golurilor din  jurul canalelor, conductelor sau cablurilor, la trecerea acestora prin elementele de construcţie ( pereţi şi  planşee ) care au rol de protecţie la foc. 

Art. 2.4. La termenele stabilite prin agrementele tehnice ale produselor si/sau prin reglementările  tehnice, se verifică integritatea şi după caz, eficacitatea lucrărilor de protecţie la foc a elementelor şi  materialelor de construcţie prin placare, tencuire, ignifugare sau tratare cu substanţe termospumante. 

Executarea lucrărilor de ignifugare sau tratare cu substanţe termospumante se realizează  numai de către persoane corespunzător instruite şi atestate, utilizând produse avizate de organele abilitate şi  după caz, agrementate tehnic conform legii. 

Art.2.5. Pentru reducerea riscului de incendiu, sistemele, instalaţiile, dispozitivele, aparatele, maşinile  şi utilajele cu care sunt echipate si dotate construcţiile se vor utiliza, exploata şi întreţine în conformitate cu  prevederile instrucţiunilor de funcţionare şi a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice  acestora. 

Art. 2.6. Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi  utilajelor, de orice categorie cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele  sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate, este interzisă.

35 

Art. 2.7. Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice sunt  interzise: 

a.utilizarea necorespunzătoare a sistemelor, instalaţilor, aparatelor şi a echipamentelor sau  solicitarea acestora peste limita admisă; 

b.funcţionarea peste programul stabilit sau neasigurarea supravegherii conform  instrucţiunilor de funcţionare; 

c.funcţionarea fără sisteme, aparate şi echipamente necesare controlului şi menţinerii  parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele  necorespunzatoare ori supradimensionate; 

d.neîntreţinerea corespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolarea termică sau  electrică, ori pentru separare; 

e.depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de verificare, întreţinere şi  reparaţii, precum şi executarea necorespunzătoare a acestora; 

f.executarea oricăror lucrări de verificare, întreţinere şi reparaţii de către personal necalificat  sau neatestat pentru lucrările respective. 

Art. 2.8. Este obligatorie menţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor şi instalaţiilor de captare şi  scurgere la pământ a curenţilor de descărcare atmosferică (paratrăznet), conform prevederilor normativului  şi instrucţiunilor specifice. 

Art. 2.9. Recipientele ( buteliile ) cu gaze petroliere lichefiate sau comprimate utilizate pentru necesităţi  funcţionale, se amplasează, păstrează şi utilizează numai în condiţiile stabilite prin instrucţiunile tehnice  specifice. 

Se interzice utilizarea recipientelor (buteliilor) neomologate, neverificate sau cu defecţiuni. 

Art. 2.10. La lipirea covoarelor din PVC, a tapetelor sau a altor materiale plastice la care se folosesc adezivi  inflamabili, este obligatorie respectarea următoarelor reguli: 

a. interzicerea efectuării oricăror lucrări cu flacără deschisă sau care pot produce scântei; b. supravegherea permanentă a efectuarii lucrărilor şi limitarea accesului persoanelor  neautorizate în zona de lucru; 

c. limitarea cantităţilor de adezivi aduse în încăperea respectivă numai la strictul necesar  desfăşurării operaţiunilor din spaţiul unde se lucrează; 

d. montarea de indicatoare şi afişarea de inscripţii la intrarea în încăperi privind interzicerea  fumatului şi a focului deschis; 

e. asigurarea ventilării corespunzătoare a spaţiilor de lucru pentru împiedicarea acumularilor  periculoase de vapori şi gaze. 

Art. 2.11. Curăţarea pardoselilor ( parchet, duşumea lemn, mozaic etc. ) cu benzină ori alte lichide  inflamabile nu este admisă decât în cazuri justificate. 

Atunci când este strict necesară, această operaţie se poate face utilizând materiale adecvate, numai  la lumina zilei şi cu respectarea următoarelor reguli principale: 

a. scoaterea de sub tensiune a tuturor instalaţiilor, utilajelor, maşinilor, dispozitivelor şi  aparatelor electrice din zona de lucru; 

b. stingerea tuturor surselor de foc deschis (lămpi, felinare, sobe, etc.); 

c. asigurarea bunei ventilări a încăperilor respective prin deschiderea ferestrelor şi uşilor care  dau în exterior; 

d. interzicerea folosirii sculelor şi ustensilelor ( găleată, lighean, perie etc. ) din materiale  plastice, precum si a cârpelor din fibre sintetice; 

e. interzicerea fumatului şi a focului deschis în zonă.

36 

Art. 2.12. Pulverizarea insecticidelor inflamabile se efectuează la lumina zilei şi numai după  întreruperea de la tabloul de alimentare a reţelei electrice existente în încăperile respective şi după  înlăturarea altor surse de foc sau scântei. 

Art. 2.13. Păstrarea materialelor inflamabile, a cârpelor de şters din bumbac îmbibate cu ulei, lac,  ceară şi altele similare, se face în încăperi special destinate şi amenajate corespunzător. 

Materialele textile folosite pentru curăţenie care sunt îmbibate cu substanţe combustibile (  ulei, ceară, lacuri etc. ), se colecteaza în cutii metalice prevăzute cu capace şi se evacuează la sfârşitul zilei  de lucru în locuri stabilite pentru aceasta, fără pericol de incendiu. 

Art. 2.14. În clădirile administrative lichidele combustibile necesare pentru curăţenie nu vor depăşi  cantitatea de 25 l. Acestea vor fi păstrate în bidoane metalice ermetic închise şI amplasate la distanţă faţă de  surse de căldură şi foc. 

Art. 2.15. În sălile aglomerate, în amfiteatre, săli de clasă, biblioteci, săli de festivităţi şi în general, în  incintele amenajate pentru activităţi cu public, se interzic: 

∙ accesul cu produse şi/sau substanţe inflamabile ori cu alte mijloace care pot  produce incendii sau explozii; 

∙ accesul persoanelor în număr mai mare decât capacitatea maximă simultană  stabilită şi declarată. 

Art. 2.16. Dispozitivele pentru evacuarea fumului (desfumare) şi cele pentru evacuarea fumului şi a  gazelor fierbinţi existente în construcţii, se menţin în stare de funcţionare la parametrii proiectaţi. 

Reguli privind fumatul  

 Art. 2.17. Reglementarea fumatului este obligatorie în cadrul fiecărei unităţi şi se realizează prin  dispoziţia scrisă a persoanei fizice cu atribuţii de conducere. 

Art. 2.18. Pentru situaţiile în care o clădire sau amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori,  reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul clădirii sau amenajării respective,  însuşită de utilizatorii în cauză. 

În dispoziţie se menţionează: 

∙ locurile (zonele) cu pericol de incendiu sau explozie în care este interzis fumatul  sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete; 

∙ locurile amenajate pentru fumat; 

∙ persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării pe  locuri şi sectoare de activitate; 

∙ alte date şi informaţii necesare a fi precizate pentru a diminua pericolul de  incendiu.  

Art. 2.19. Fumatul este, de regulă, interzis în locurile, zonele, încăperile şi clădirile în care nu se  admite utilizarea focului deschis, precum şi următoarele spaţii: 

∙ amfiteatre, săli de festivităţi, săli de curs; 

∙ biblioteci; 

∙ muzee, expoziţii; 

∙ săli aglomerate şi încăperi cu aglomerări de persoane; 

∙ amenajări temporare pentru spectacole sau întruniri; 

∙ săli de spectacole, întruniri, cinematografe, săli de lectură şi de conferinţe; 

∙ depozite, arhive, magazii şi poduri;

37 

∙ ateliere, laboratoare, etc. cu risc mare de incendiu; 

∙ spaţii de cazare în comun din cămine pentru copii preşcolari, elevi şi case de copii, etc. ∙ încăperi cu echipament electronic de calcul, măsura, control şi automatizare; 

∙ încăperi ale centralelor termice; 

∙ locuri cu schele, cofraje şi esafodaje realizate din materiale combustibile; 

∙ lanuri de cereale în faza de coacere şi zone împădurite. 

Art. 2.20. Locurile şi zonele în care este interzis fumatul se marchează prin indicatoare - FUMATUL  INTERZIS - realizate conform prevederilor standardelor în vigoare. 

Art. 2.21. Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor nu vor fi amplasate la o distanţă mai  mică de 40,00 m faţă de locurile în care există pericol de explozie (gaze şi lichide combustibile, explozivi,  vapori inflamabili etc.), 10,00 m faţă de locurile în care există materiale solide combustibile (lemn, textile,  hârtie, carton asfaltat, bitum etc.) şi 50,00 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi  recoltării, sau zone împădurite. 

Scrumierele şi vasele din interiorul clădirilor (pe coridoare, în holuri etc.) se amplasează astfel  încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere (draperii, perdele, jaluzele etc.). În locurile de activitate în care este permis fumatul se asigură scrumiere care se amplasează  astfel încât să nu facă posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere (cum sunt cele de birotică  şi altele). 

Art. 2.22. Prin instrucţiunile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor se vor stabili locurile  special amenajate în care fumatul este permis. Aceste locuri vor fi delimitate, marcate prin indicatoare cu  inscripţia “ LOC PENTRU FUMAT “ şi vor fi dotate, după caz, cu scrumiere, vase cu apă, nisip sau  amenajate gropi în pământ pentru stingerea ţigărilor şi a beţelor de chibrit. 

Art. 2.23. Se interzice: 

∙ depunerea în scrumiere, vase sau gropi a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie,  carton, textile etc.); 

∙ golirea scrumierelor şi vaselor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există  materiale combustibile; 

∙ aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigară sau chibrituri aprinse. 

Se recomandă a se evita fumatul pe timpul perioadelor de relaxare sau odihnă în paturi, canapele etc. 

Art. 2.24. Zilnic, la terminarea activităţii, locurile în care fumatul este permis vor fi verificate, iar resturile de ţigări şi chibrituri vor fi evacuate. 

Lucrări cu foc deschis 

 Art. 2.25. Focul deschis se foloseşte, de regulă, în scopuri utilitare, pentru gătit, încălzit sau în scop  distractiv, cum ar fi: focul de tabară, focul pentru arderea gunoaielor şi deşeurilor etc. 

Art. 2.26. Persoana fizică cu atribuţii de conducere a unităţii va reglementa prin document scris  (decizie, dispoziţie etc.) modul de executare a lucrărilor cu foc deschis, activitate care presupune: ∙ stabilirea, dacă este cazul, a locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări  cu foc deschis (topire bitum, ardere reziduuri combustibile, curăţiri prin ardere etc.) şi a  persoanelor care le supraveghează; 

∙ stabilirea locurilor (zonelor) cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului  deschis;

38 

∙ nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc; 

∙ descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului  de lucru cu foc; 

∙ întocmirea unei instrucţiuni specifice de prevenire şi stingere a incendiilor pentru astfel de  lucrări, care să fie ţinută asupra sa de către executant şi prelucrată cu acesta înainte de  începerea lucrării.  

Art. 2.27. Este interzisă folosirea focului deschis în locurile (încăperile, zonele, instalaţiile,  echipamentele, mijloacele de transport etc.) în care se prelucrează, se utilizează, se depozitează, se  vehiculează, se manipulează materiale şi substanţe combustibile sau care, în prezenţa focului deschis,  prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi în apropierea acestora, cum sunt: 

∙ construcţiile civile (publice), pe timpul programului cu publicul şi alte locuri stabilite prin  instrucţiuni specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.  

∙ instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport şi distribuţie a lichidelor  combustibile (gaz metan, gaz de sondă, gaz de furnal, acetilenă, hidrogen etc.) şi a  oxigenului; 

∙ instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport si distribuţie a lichidelor  combustibile (produse petroliere, vopsele, lacuri etc.); 

∙ gospodăriile de ungere şi acţionări hidraulice cu ulei sau alte lichide combustibile; ∙ secţiile şi atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, de modelării, de acoperiri  metalice, de întreţinere şi reparaţii autovehicule şi utilaje de ridicat şi stivuit, de  vulcanizare, tapiţerie, croitorie etc.; 

∙ depozitele de lichide combustibile (benzină, benzen, vopsele, lacuri, solvenţi, uleiuri,  motorină etc.), material lemnos şi produse din lemn, produse textile şi de hârtie, carbid,  materiale plastice, recipiente transportabile cu gaze comprimate, explozivi etc.; 

∙ încăperile în care se execută operaţii de spălare sau curăţire cu produse petroliere  (benzină, neofalină, parchetin, petrosin etc.), precum şi de vopsire în care s-au folosit  solvenţi inflamabili; 

∙ încăperile unde se execută lucrări de finisaj cu substanţe combustibile; 

∙ încăperile şi podurile clădirilor ale căror elemente de construcţie sunt realizate din  materiale combustibile; 

∙ laboratoarele şi staţiile pilot în care se utilizează substanţe combustibile; 

∙ încăperile de încărcat acumulatoare; 

∙ încăperile cu echipament electric de calcul, măsură, control, automatizare, semnalizare,  control trafic; 

∙ încăperile speciale de cabluri electrice; 

Art. 2.28. Este strict interzisă utilizarea focului deschis în locurile şi zonele cu risc de incendiu şi/sau  explozie din clădiri. 

Locurile şi zonele în care se aplică această interdicţie se stabilesc şi se marchează potrivit  instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor aprobate de conducerea fiecărei unităţi. 

Art. 2.29. Focurile în aer liber, în incinta unităţilor, sunt permise numai în locurile stabilite de  conducerea unităţii şi vor fi supravegheate permanent. 

Utilizarea focului deschis este admisă numai în locuri amenajate, în condiţii şi la distanţe care  să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau alte vecinătăţi. 

Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericol  de explozie (gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc.), respectiv 10 m faţă de materiale  sau substanţe combustibile (lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc.) fără a fi asigurate măsuri  corespunzătoare.

39 

Art. 2.30. Cenuşa şi zgura din sobe şi cuptoare, precum şi cea rezultată din crematoriile pentru  arderea deşeurilor combustibile, nu vor fi aruncate la întâmplare, ci vor fi depozitate în locuri special  amenajate, controlându-se în prealabil dacă sunt complet stinse. 

Art. 2.31. Dezgheţarea ţevilor de apă şi canalizare situate în medii cu pericol de explozie şi în  apropierea materialelor combustibile se face numai cu apă caldă, abur sau nisip fierbinte.  

Art. 2.32. În încăperile unde iluminatul se asigură (permanent sau ocazional) cu lămpi cu petrol, se va  avea grijă ca acestea să nu fie defecte, alimentarea să fie făcută numai cu petrol, iar sticla de lampă să fie în  perfectă stare. 

Locul de aşezare a lămpii trebuie să fie protejat cu materiale incombustibile rezistente la  temperatură şi care nu sunt bune conducătoare de căldură (faianţă, piatră, cărămidă etc.) şi care să asigure  stabilitatea necesară, iar în apropierea lămpii să nu existe materiale sau substanţe combustibile (lemn,  hârtii, perdele, îmbrăcăminte, stuf, lichide combustibile etc.) pe care să le aprindă. 

Art. 2.33. Se interzice iluminatul cu chibrituri, lămpi cu petrol, facle, bucăţi de hârtie aprinse şi  lumânări în magazii, poduri şi în orice alt loc unde există pericol de incendiu sau explozie. 

  

 Art. 2.34. Este interzisă efectuarea oricăror lucrări de sudură, tăiere, lipire ori folosirea aparatelor sau  dispozitivelor care prezintă pericol de incendiu în clădiri civile (publice) pe timpul programului la care  participă copii preşcolari, elevi, studenţi sau public, precum şi în spaţiile cu risc de incendiu şi/sau pericol de  explozie, în depozite, arhive, biblioteci ori alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau  substanţelor combustibile. 

Lucrările de sudură, tăiere sau lipire se execută numai de către personal calificat, experimentat şi instruit  corespunzător. 

Art. 2.35. În cazuri justificate, lucrările cu foc deschis se pot executa în locurile, zonele şi clădirile în  care, în exploatare normală acestea sunt interzise, numai pe baza “PERMISULUI DE LUCRU CU FOC “ şi  numai după ce sunt luate măsuri de protecţie corespunzătoare, cum sunt: 

∙ evacuarea copiilor preşcolari, a elevilor, studenţilor şi publicului; 

∙ îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile din apropierea locului de muncă cu  foc deschis; 

∙ golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte sau a utilajelor; 

∙ aerisirea sau ventilarea spaţiilor respective; 

∙ dotarea locului de muncă cu mijloacele necesare de limitare şi stingere a incendiilor; ∙ verificarea şi asigurarea bunei funcţionări a aparatelor ce se utilizează; 

∙ asigurarea şi instruirea personalului de execuţie, intervenţie control şi supraveghere,  asupra măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice; 

∙ informarea serviciului de pompieri , dacă există, înaintea efectuării lucrărilor. 

Art. 2. 36. Pentru lucrările cu foc deschis ce se execută în locuri sau zone cu risc ridicat de incendiu  şi/sau pericol de explozie, locuri ce se precizeaza obligatoriu în instrucţiunile de apărare împotriva  incendiilor, este obligatorie “AUTORIZAŢIA DE LUCRU CU FOC “ . 

Art. 2.37. Şeful sectorului de activitate (unitate şcolară, cămin, creşă, laborator, atelier, depozit,  instalaţie etc.) în care se execută operaţiuni cu foc deschis, are obligaţia de a asigura măsuri pentru:

40 

∙ pregătirea locului, conform prevederilor normei; 

∙ instruirea personalului; 

∙ controlul după terminarea lucrării. 

În cazul lucrărilor cu foc deschis ce se execută în instalaţii şi în alte locuri (zone) cu risc ridicat de  incendiu sau explozie, persoana cu atribuţii de conducere va dispune luarea şi a altor măsuri de protecţie  specifice. 

Art. 2. 38. Permisul de lucru cu foc (autorizaţia de lucru) se întocmeşte în două exemplare, din care  unul se înmânează şefului formaţiei de lucru şi persoanei care execută operaţiile cu foc deschis, iar celalălt  rămâne la emitent (şeful sectorului de activitate unde se execută lucrarea). 

Art. 2.39. Permisul de lucru cu foc este valabil o singura zi. La terminarea lucrului, permisul de lucru  cu foc se predă de către executant, emitentului. Similar se procedează şi în cazul autorizaţiei de lucru. 

În toate cazurile unde este constituit şi funcţionează un serviciu de pompieri se va asigura  înregistrarea la acesta a permisului de lucru cu foc (autorizaţiei de lucru) înainte de începerea efectivă a  lucrării. 

Art. 2.40. Echipamentele şi aparatele utilizate pentru executarea lucrarilor cu foc deschis trebuie să  fie în buna stare de funcţionare. De îndeplinirea acestei cerinţe răspunde executantul. 

Art. 2.41. Toate echipamentele şi aparatele de sudare se întreţin şi verifică în conformitate cu  instrucţiunile furnizorului. Proprietarul lor trebuie să facă dovada efectuării acestora la termen şi de către  personal sau persoane fizice de specialitate. 

Art. 2.42. Lucrările de sudură la instalaţii, rezervoare, recipienţi şi conducte prin care s-au vehiculat  şi în care s-au depozitat substanţe combustibile sau vapori inflamabili, se vor efectua numai după golirea,  aerisirea, spălarea, umplerea cu apă sau gaz inert, izolarea acestora prin flanşe oarbe de restul instalaţiei şi  după efectuarea analizelor de laborator. 

Piesele, instalaţiile şi materialele la care se vor executa operaţiuni de sudare sau tăiere se vor  curăţa în prealabil de materiale combustibile, cum sunt uleiurile, textilele etc. 

Art. 2.43. Pe timpul executării operaţiei de sudură trebuie să se asigure: 

∙ supravegherea permanentă şi cu atenţie a flăcării, dispersia (răspândirea) şi traiectoriile  scânteilor sau particulelor de materiale incandescente şi intensitatea fluxului de căldură; ∙ strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau apă; ∙ închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă durata  întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute; 

∙ interzicerea agăţării arzătoarelor (chiar stinse) de buteliile de oxigen sau generatoarele de  acetilenă; 

∙ neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau urcări pe scări,  schele etc.; 

∙ evacuarea carbidului din generator în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai  îndelungată; 

∙ recipienţii (buteliile) de oxigen sau acetilenă vor fi asezaţi în poziţie verticală, feriţi de  lovire, izbire sau şoc. 

Art. 2.44. Se vor lua măsuri preventive pentru a se evita incendierea materialelor şi substanţelor  combustibile, pregătindu-se locul. 

41 

Art. 2.45. Pregătirea locului unde urmează să se execute operaţiunea de sudare sau de tăiere cu  flacără oxiacetilenică presupune: 

∙ înconjurarea acestuia cu panouri incombustibile cu înălţimea de minimum 2,00 m şi bine  ancorate de podea; 

∙ protecţia pardoselii din material combustibil cu un strat de nisip cu grosimea de 2 cm, cu  tablă sau cu plăci din materiale incombustibile; 

∙ îndepărtarea materialelor şi substanţelor combustibile transportabile la o distanţă de cel  putin 10,00 m de locul sudării sau tăierii; 

∙ curăţirea pieselor vopsite pe o porţiune de cel puţin 10 cm de o parte şi de alta în jurul  punctului de lucru; 

∙ umezirea cu apă sau protejarea cu panouri incombustibile a materialelor şi elementelor de  construcţie combustibile fixe pentru a fi ferite de contactul cu scânteile sau brocurile de  sudură, flacără sau alte particule de materiale incandescente; 

∙ înlăturarea posibilităţilor ca sursele de foc (scântei, particule incandescente etc.) să intre în  contact cu materialele combustibile care se află în încăperile adiacente, în canale, sau la  cotele inferioare ale clădirii, prin acoperirea sau obturarea golurilor ori orificiilor din  pardoseală şi pereţi, cu dopuri incombustibile; 

∙ amplasarea la distanţe de siguranţă a generatorului de acetilena transportabil şi a buteliei  de oxigen, respectiv la cel putin 10,00 m între acestea şi locul de sudură sau orice sursă  de foc deschis şi respectiv, cel puţin 5,00 m între ele; 

∙ dotarea cu mijloace de primă intervenţie corespunzătoare; 

∙ asigurarea prezenţei persoanei desemnate să supravegheze executarea lucrărilor cu foc  deschis.  

Art. 2.46. Generatoarele de acetilena transportabile, vor fi de regulă, se instalează în aer liber, în afară  încăperii unde se sudează şi vor fi ferite de razele solare ori sursele cu foc deschis. 

În mod excepţional, se admite instalarea unui singur generator de acetilena transportabil numai în  încăperi în care se executa lucrări de reparaţii, montaj sau de întreţinere cu caracter temporar, cu respectarea  următoarelor condiţii: 

∙ debitul maxim de acetilena să nu depăşească 3,2 mc/h; 

∙ generatorul să fie verificat şi să posede placă de timbru; 

∙ încărcătura de carbid să nu fie mai mare de 4 kg; 

∙ încăperea să aibă un volum de minimum 350 mc şi să fie bine ventilată; 

∙ să fie posibilă asigurarea distanţelor de siguranţă; 

∙ să se realizeze, pe toata durata amplasării generatorului, oprirea funcţionării eventualelor  utilaje care lucrează cu flacără sau produc scântei; 

Art. 2.47. În cazul în care sudarea se face electric, pe lângă măsurile indicate, se va acorda cea mai  mare atenţie efectuării conexiunilor şi se va controla ca tensiunea la care lucrează agregatul să fie  corespunzătoare, iar cablurile bine izolate, protejate cu apărători sau punţi de trecere când sunt întinse peste  drumuri sau locuri circulate. 

De asemenea, la sudarea oxigaz se va urmări starea de funcţionare a aparaturii şi instalaţiei,  verificându-se conductele, robinetele şi garniturile de etanşare, pentru a se evita eventualele scurgeri de gaze. 

Art. 2.48. După terminarea lucrărilor cu foc deschis, locul de muncă va fi curăţat, asigurându-se de  regulă următoarele: 

∙ verificarea minuţioasă a locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor  adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s au creat focare de incendiu (zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.);

42 

∙ descoperirea tuturor zonelor care au fost prealabil protejate, verificându-se dacă starea lor  este intactă, luarea de măsuri în consecinţă; 

∙ verificarea, la anumite intervale de timp, pe parcursul mai multor ore şi noaptea, a situaţiei  existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia; 

∙ depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare; 

∙ reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile, la cel puţin 6  ore după terminarea lucrării; 

∙ colectarea nămolului (şlamului) de carbid în containere destinate acestui scop şi  depozitarea acestora într-un loc special amenajat. 

Art. 2.49. La efectuarea operaţiunilor de sudare de orice fel ( autogenă, electrică sau cu gaze), sunt  interzise: 

∙ folosirea aparaturii şi a instalaţiei defecte; 

∙ agăţarea aparatului aprins de butelia cu gaze, de generator sau de materiale combustibile; ∙ executarea lucrărilor de sudare la construcţii proaspăt vopsite; 

∙ sudarea conductelor şi aparatelor aflate sub presiune de gaze, 

vapori, lichid şi aer, precum şi a celor sub tensiune electrică; 

∙ împingerea carbidului în generatorul de acetilenă cu ajutorul 

 vergelelor de fier; 

∙ demontarea, curăţirea şi asamblarea generatoarelor mobile de 

acetilenă direct în ateliere, precum şi folosirea acestora fără filtre epuratoare şi  supape hidraulice de siguranţă umplute cu apă la nivelul corespunzător; 

∙ deplasarea generatorului de acetilenă atunci când este încărcat; 

∙ dezgheţarea generatorului de acetilenă cu ajutorul flăcării deschise sau a obiectelor  incandescente; 

∙ aşezarea cablurilor electrice pentru sudură electrică împreună cu 

 furtunurile şi conductele pentru sudură cu gaze; 

∙ contactul buteliilor, conductelor şi furtunurilor de oxigen cu uleiuri, 

vaseline sau alte grăsimi, precum şi cu mâna sau obiecte îmbibate cu asemenea materiale; 

∙ descărcarea generatorului de acetilenă şi curăţirea furtunurilor in 

 încăperi; 

∙ aşezarea aparatului de sudură electrică aflat sub tensiune, pe elemente şi materiale bune  conducătoare de electricitate; 

∙ reînceperea sudării după o întrerupere, fără ca în prealabil să se fi aerisit complet  încăperea în care se sudează. 

Art. 2.50. La folosirea lămpilor cu flacără pentru executarea lipiturilor la mase plastice, conducte de  plumb, zinc, etc., trebuie respectate următoarele reguli principale: 

∙ lampa trebuie să fie în bună stare de funcţionare şi prevăzută cu dispozitiv de reglare  corespunzător; 

∙ presiunea combustibilului să nu depăşească rezistenţa garniturilor supapelor de siguranţă; ∙ alimentarea se face numai după ce arzătorul s-a răcit complet, iar rezervorul se umple numai cu 3/4 din volumul său; 

∙ dopul oficiului de alimentare va fi bine înşurubat, fiind prevăzut cu o garnitură  corespunzătoare; 

∙ aprinderea lămpii se face la cel puţin 5,00 m de orice material combustibil;

43 

∙ lămpile de lipit vor fi prevăzute cu un sistem de siguranţă reglat la 

presiunea de lucru, iar cele cu rezervor de combustibil lichid mai mare de 3 litri trebuie să  fie prevazute cu manometru; 

∙ este interzisă reducerea presiunii prin şurubul pentru aer sau prin orificiul de alimentare  atunci când lampa cu combustibil lichid este aprinsă; 

∙ lămpile nu trebuie demontate ori reparate lângă surse de foc deschis; se interzice golirea  combustibilului din rezervor lângă surse de foc; 

∙ la întreruperea operaţiunilor de lipit se va reduce presiunea, iar 

lampa va fi în aşa fel orientată încât flacăra să nu fie îndreptată spre obiecte combustibile; ∙ când se foloseşte lampa la lucrări pe schele, scări, acoperişuri etc., se va asigura susţinerea  şi stabilitatea lămpii pentru evitarea căderii acesteia (care poate produce explozie urmată  de incendiu); 

Art. 2.51. Se interzice folosirea lămpii cu flacără în încăperi unde se află materiale inflamabile,  explozive sau surse de gaze combustibile, in cele destinate păstrării bidoanelor cu lichide combustibile din  care se alimentează lampa, precum şi lăsarea lămpii aprinse fără supraveghere. 

Art. 2.52. La utilizarea becurilor de gaze (pentru încălzire, brunare, călire, lipirea pieselor metalice, in  laboratoare etc.), se respectă următoarele măsuri principale: 

∙ becul se amplasează pe o masă acoperită cu tablă sau faianţă, la distanţă de minimum 0,50  m faţă de materiale combustibile; 

∙ înainte de aprindere se verifică dacă furtunul de conexiune este bine fixat la ţeava de gaze  şi la ştuţul de conectare a becului; 

∙ în timpul arderii, becul va fi în permanenţă supravegheat de persoana care îl utilizează, iar  după folosire becul se stinge imediat prin închiderea ambelor robinete; 

∙ se interzice aşezarea de materiale combustibile sau inflamabile pe mesele de lucru unde  sunt montate becurile de gaz.  

Instalaţii tehnologice 

Art. 2.53. Instalaţiile tehnologice, maşinile-unelte, utilajele şi aparatura tehnologică din unităţile  Ministerului Educaţiei Naţionale vor fi întreţinute şi exploatate conform prevederilor instrucţiunilor  producătorilor respectivi, cărţilor tehnice şi ale regulamentelor de fabricaţie. Se vor controla şi revizui în  termenele stabilite, înlăturând defecţiunile.  

Art. 2.54. La exploatarea maşinilor şi utilajelor se respectă următoarele reguli principale:  ∙ trebuie întocmite şi respectate graficele de ungere şi curăţare periodică de praf, scamă etc.  a acestora, utilizând pentru ungere lubrifianţii indicaţi şi numai în stare de repaus a  maşinilor; 

∙ sistemele de ungere ale agregatelor tehnologice şi ale liniilor automate de producţie vor fi  permanent supravegheate pentru evitarea pierderilor de lubrifianţi din lagăre, cuzineţi,  angrenaje, transmisii etc. şi a supraîncălzirii lor. Orice defecţiune va fi remediată de  personal calificat, iar eventualele scurgeri accidentale se vor înlătura prin folosirea unor  materiale absorbante ( rumeguş, nisip etc.), care se vor colecta imediat în vase metalice  cu capac ce vor fi evacuate în locuri stabilite pentru aceasta; 

∙ se interzice introducerea în secţii a lubrifianţilor destinaţi ungerii în cantităţi mai mari  decât necesarul pentru maximum trei zile de lucru, dar nu mai mult de 25 litri. Păstrarea  acestora se asigura în locuri special amenajate, ferite de surse de foc şi marcate  corespunzator; 

∙ nu se admite introducerea în secţii a lichidelor combustibile utilizate în procesul  tehnologic, în cantităţi mai mari decât necesarul unui schimb de lucru;

44 

∙ în timpul funcţionării, utilajele şi maşinile din secţii vor fi supravegheate pentru a se  înlătura orice defecţiune care ar putea produce scântei sau flame (frecări, deformări, ruperi  etc.); 

∙ periodic se va verifica izolaţia conductelor termice pentru a se împiedica contactul  acestora cu materialele combustibile, pe porţiunile deteriorate; 

∙ la executarea operaţiilor de curăţare cu motorină sau cu petrol a utilajelor sau a unor piese  componente ale acestora, se va întrerupe curentul electric şi înlătura orice sursă de foc  deschis din încăpere, asigurându-se totodată şi mijloacele necesare intervenţiei rapide în  caz de incendiu. Acolo unde se efectuează asemenea operaţii se va folosi inscripţia: “  Atenţie ! Se lucrează cu substanţe inflamabile ”; 

∙ dacă se utilizează cârpe sau câlţi la curăţarea pieselor sau a utilajelor, acestea trebuie  colectate în cutii metalice cu capac şi evacuate zilnic la terminarea lucrului; 

∙ utilajele acţionate de electromotoare vor fi exploatate în limita sarcinilor admise, fără  suprasolicitarea lor; 

∙ maşinile-unelte şi utilajele fixe de orice fel, vor fi prevăzute cu instalaţii de legare la  pământ, pentru scurgerea sarcinilor electrostatice; 

∙ se va asigura menţinerea în bună stare a sistemelor de captare şi scurgere la pământ a  electricităţii statice, precum şi a instalaţiilor de protecţie la trăsnet ale construcţiei,  instalaţiilor, utilajelor şi echipamentelor tehnologice. 

Art. 2.55. În spaţiile cu risc ridicat de incendiu sau pericol de explozie, se interzice accesul  salariaţilor şi altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru. 

Art. 2.56. În spaţiile cu pericol de explozie este interzisă folosirea îmbrăcămintei, lenjeriei şi a altor  obiecte din fire sintetice sau materiale sintetice ori plastice, precum şi a încălţămintei care (prin lovire sau  frecare) poate să producă scântei capabile să aprindă gazele, vaporii sau pulberile inflamabile in amestec  cu aerul. 

Deasemenea, este interzisă folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor  neprotejate corespunzător şi care prin lovire sau frecare pot produce scântei capabile să aprindă amestecurile  explozive.  

Art. 2.57. La terminarea programului, conducătorii formaţiilor de lucru vor verifica şi lua măsuri  pentru: 

∙ oprirea tuturor maşinilor, utilajelor şi aparatelor; 

∙ curăţarea locului de muncă si în special a motoarelor electrice; 

∙ evacuarea tuturor deşeurilor; 

∙ scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice portabile racordate cu cabluri  flexibile; 

∙ întreruperea alimentării instalaţiei electrice de forţă şi lumină, de la tabloul electric; ∙ stingerea focurilor din sobe (acolo unde există); 

∙ închiderea încăperilor respective, şi lăsarea cheilor la poartă.  

  

Spaţii de depozitare

45 

Art. 2.58. Spaţiile de depozitare (încăperi, compartimente, clădiri) vor avea precizată categoria de  pericol de incendiu, determinată conform prevederilor reglementărilor tehnice precum şi clasa de  periculozitate a materialelor şi substanţelor depozitate. 

Art. 2.59. Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării materialelor şi/sau a substanţelor  combustibile se ţine seama de proprietăţile lor fizico-chimice şi de compatibilitatea acestora cu produsele de  stingere, astfel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori să se propage incendiul. 

Art. 2.60. Depozitarea şi manipularea materialelor şi substanţelor combustibile se face în ambalaje  adecvate , realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi a  stabilirii procedeelor şi produselor de stingere ori de neutralizare adecvate. 

Art. 2.61. Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în depozite se face potrivit planului de  depozitare. 

Art. 2.62. Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstreaza în condiţii  adecvate naturii lor, bine ventilate şi cu măsuri de control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire. 

Art. 2.63. Materialele, substanţele, produsele şi obiectele, de valoare sau cu risc mare de incendiu se  depozitează, pe cât posibil, în încăperi compartimentate faţă de restul construcţiei prin elemente rezistente la  foc. 

Art. 2.64. Cantitatea de materiale şi de substanţe combustibile utilizate în construcţiile civile  (publice) de învăţământ, activităţi practice şi de producţie nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii  termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare a construcţiei. 

Art. 2.65. Este interzisă depozitarea materialelor combustibile şi explozive ale căror proprietăţi nu  sunt cunoscute. 

Art. 2.66. În încăperile închise, se respectă distanţele de siguranţă între elementele de încălzire,  neizolate şi materialele combustibile depozitate astfel: 

- 0,35 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura peste 150oC; 

- 0,10 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura între 95oC şi 150oC. 

- 0,05 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura sub 95oC. 

Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în normativul I7, iar faţă de  duzele de debitare a apei ale instalaţiilor sprinkler şi drencer, se asigura distanţele necesare funcţionării  eficiente a acestora. 

Art. 2.67. Pentru asigurarea căilor de acces şi de evacuare, spaţiile de depozitare vor fi marcate cu  bandă de vopsea albă pe pardoseala, corespunzător prevederilor planului de depozitare. 

Art. 2.68. Stivuirea materialelor se realizează fără deteriorarea ambalajului (prin manipularea  necorespunzătoare sau depăşirea rezistenţei lui), iar stivele vor fi constituite din materiale cu aceleaşi forme  şi dimensiuni şi cu ambalaje de acelaşi tip şi dimensiuni. 

Art. 2.69. Rafturile pe care se depozitează ,vor fi, pe cât posibil, din materiale incombustibile şi se  vor asigura împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate. 

Art. 2.70. Personalul depozitului va supraveghea permanent, conform instrucţiunilor furnizorului,  materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţii cu alte substanţe.

46