Norme de protecţie a muncii

Norme de protecţie a muncii. 

Legislația în ceea ce privește protecția muncii cuprinde zeci de acte normative, dintre care cele mai importante sunt:Codul Muncii (Legea 53 din 2003, actualizată); 

∙ Legea 319 din 2006 (cu modificările aduse), privind securitatea și sănătatea în muncă; 

∙ Hotărârea de Guvern 1.425 din 2006 (cu modificările aduse), pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006; 

∙ Normele generale și specifice de protecție a muncii (cu modificările aduse). De precizat este faptul că prevederile legale acoperă toate sferele de activitate, atât publice, cât și private, dar și domeniul asigurărilor sociale, al egalității de șanse dintre femei și bărbați, fac referiri specifice legate de anumite categorii de salariați cu nevoi speciale sau la perioada de maternitate și ratifică, totodată, convențiile adoptate de-a lungul timpului de Organizația Internațională a Muncii. O listă completă cu actele normative în ceea ce privește siguranța și sănătatea la locul de muncă poate fi consultată pe site-ul oficial al Inspecției Muncii, instituție înființată în 1999. 

Ce sunt normele de protecție a muncii 

Protecția muncii sau normele de securitate și sănătate în muncă se referă la totalitatea măsurilor menite să prevină și să controleze riscurile de vătămare și îmbolnăvire a salariaților ca o consecință a activității lor profesionale. 

Acest sistem de reguli și acțiuni presupune informarea, consultarea, instruirea și protejarea angajaților și a reprezentanților acestora, precum și verificarea aplicării corecte a normelor stabilite potrivit legilor în vigoare. Este obligația oricărui angajator să asigure salariaților un mediu sigur de lucru, iar aceștia din urmă trebuie să respecte, la rândul lor, regulile impuse. Orice abatere de la prevederile legale este sancționată conform legii. 

Potrivit Legii 319/2006, normele de protecție a muncii se definesc ca fiind: „ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă”. 

Codul Muncii precizează că normele de securitate și sănătate ale muncii pot stabili: ∙ măsuri generale pentru prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor, aplicate tuturor salariaților; ∙ reguli de protecție specifice pentru anumite profesii și activități; 

∙ măsuri specifice pentru anumite categorii de personal; 

∙ dispoziții legate de organizarea și funcționarea unor organisme speciale de asigurare a securității și sănătății în muncă. 

Importanța normelor de protecție a muncii 

Accidentele de muncă, incidentele grave care s-au soldat, nu de puține ori, chiar cu decesul angajaților, bolile profesionale dezvoltate în urma desfășurării activității în condiții grele de muncă, toate acestea sunt câteva dintre motivele care au stat la baza elaborării unor norme de protecție a muncii atât la nivel general, cât și specific.

Respectarea normelor de protecție a muncii este esențială, pentru că acestea pot preveni situații complicate și extrem de neplăcute și pentru angajator, dar și pentru tine ca salariat. Ca să înțelegi exact de ce este important ca ele să existe și să fie aplicate, iată, concret, cum acționează: 

∙ ajută la evitarea riscurilor profesionale și la evaluarea acelora care nu pot fi evitate; ∙ presupun identificarea și combaterea cauzelor care duc la apariția anumitor riscuri la locul de muncă; 

∙ duc la crearea unor condiții de muncă adaptate nevoilor oamenilor (proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentului tehnic, elaborarea metodelor de muncă, pentru evitarea activităților monotone și a celor desfășurate într-o cadență predeterminată și care ar putea avea efecte nocive asupra sănătății); 

∙ te obligă atât pe tine, dar și pe angajator să vă adaptați permanent la progresul tehnic; ∙ presupun regândirea conceptului de pericol – atunci când munca ta în sine este periculoasă și nu se pot evita situațiile riscante, se găsesc soluții pentru înlocuirea pericolelor cu non pericole sau pericole mai mici; 

∙ obligă la dezvoltarea unor politici de prevenire cuprinzătoare și coerente, în ceea ce privește gradul de tehnologizare, organizarea muncii, a condițiilor de desfășurare a activității, construirea relațiilor sociale și influența factorilor de mediu; 

∙ prioritizează măsurile de protecție colectivă față de cele individuale; 

∙ prevăd instrucțiuni clare pentru angajați, astfel încât să nu existe vreo confuzie în aplicarea lor; 

∙ protejează categoriile de salariați care sunt expuse la riscuri de accidentare și îmbolnăvire mai mult decât restul angajaților. 

Tipuri de norme de protecție a muncii 

Legislația în vigoare prevede două mari tipuri de norme de protecție a muncii: generale și specifice. 

Normele generale de protecție a muncii 

Normele generale de protecție a muncii, referitoare la securitatea și sănătatea la locul de muncă, reprezintă cadrul general pentru elaborarea normelor specifice și a instrucțiunilor proprii în cadrul fiecărei companii, în funcție de domeniul în care activează. Ele se aplică în toate sectoarele de activitate, publice și private: industrie, agricultură, comerț, administrație, servicii, educație, cultură și așa mai departe. 

Prevederile sunt valabile pentru toate persoanele fizice, juridice, române sau străine, care desfășoară activități publice (nu casnice) pe teritoriul României, atât ca angajator, cât și în calitate de: 

∙ salariat; 

∙ ucenic; 

∙ elevi și studenți, în perioada efectuării practicii profesionale. 

În cazul activităților care folosesc surse de radiații nucleare și care presupun acțiuni specifice de prevenire și stingere a incendiilor, există, separat de normele generale de protecție a muncii, Normele de radioprotecție și Normele generale de prevenire și stingere a incendiilor.

Totodată, este de reținut că normele generale se revizuiesc periodic și se modifică ori de câte ori este cazul, în funcție de modificările legislative care apar pe parcurs, datorate progresului tehnic. Normele specifice de protecție a muncii 

Toate prevederile generale sunt detaliate pe activități și grupe de activități distincte, în cadrul normelor specifice de securitate a muncii și al instrucțiunilor proprii fiecărei companii sau instituții în ceea ce privește siguranța la locul de muncă. 

Normele specifice de securitate a muncii se aplică la nivel național și sunt emise de ministerul Muncii, instituția statului care stabilește și cine elaborează aceste reguli, conținutul lor, termenele și metodologia de elaborare. Intră în atribuțiile obligatorii ale angajatorului să elaboreze instrucțiuni proprii de securitate, cu scopul detalierii și personalizării prevederilor din normele generale și specifice, din standarde și din alte reglementări din domeniu, în funcție de particularitățile proceselor de muncă. De precizat este că Asociația de Standardizare din România coordonează Comitetele Tehnice de Standardizare care elaborează standardele de securitate a muncii. 

Toate normele specifice, standardele, instrucțiunile particularizate trebuie revizuite periodic, ca să fie în concordanță cu modificările legislative și cu progresul tehnic, apărute la nivel național, al salariaților sau al proceselor de lucru.