Norme de protectia muncii

Masuri de protecţia muncii la efectuarea  

experienţelor de fizică în laboratorul EV12  

Cuprins  

1. MĂSURI PENTRU PREVENIREA ACCIDENTELOR ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA  EXPERIENŢELOR..............................................................................................................................................1 

2. MĂSURI PENTRU PREVENIREA ACCIDENTELOR ÎN TIMPUL DESFĂŞURĂRII  EXPERIMENTELOR..........................................................................................................................................2 

3. LEGEA PROTECŢIEI MUNCII NR. 90/1990 ŞI NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE  (EXTRAS)..................................................................................................................................................................2 

3.1. NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MUNCII..................................................................................3 3.2. OBLIGAŢIILE ŞI DREPTURILE ANGAJAŢILOR PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ......................3 3.3. CONTROLUL MEDICAL DE ADAPTARE ŞI CONTROLUL MEDICAL PERIODIC .....................................................4 3.4. PREGĂTIREA ŞI INSTRUIREA PERSONALULUI.................................................................................................5 3.5. LOCUL DE MUNCĂ.........................................................................................................................................6 3.6. MĂSURI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA PERICOLULUI DE ELECTROCUTARE ........................................................6 3.7. MICROCLIMAT..............................................................................................................................................7 3.8. NOTĂ: .........................................................................................................................................................8 

1. MĂSURI PENTRU PREVENIREA ACCIDENTELOR ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA  Experimentelor  

a) pentru prevenirea oricăror accidente in laboratorul de fizica sunt obligatorii: punctualitatea,  ordinea, disciplina si respectarea întocmai a modului de lucru stabilit.  

b) experienţele la care se utilizează curent electric la tensiuni ce pot fi periculoase vor fi efectuate  de profesorul de fizică ajutat de regulă de un asistent, cunoscător al lucrărilor de laborator şi al  normelor de protecţia muncii;  

c) planul de desfăşurare a experienţelor va fi dinainte stabilit, iar personalul va fi instruit în  prealabil;  

d) de pe locul unde se desfăşoară experienţele se vor îndepărta toate obiectele care nu sunt  necesare;  

e) masa de lucru tehnic să fie suficient de mare pentru a permite plasarea în bune condiţii a  întregului aparataj;  

f) părţile metalice ale aparatelor care ar putea intra accidental sub tensiune vor fi legate la  pământ;  

g) racordurile dintre părţile componente ale montajului se vor face în mod obligatoriu, prin  cordoane în buna stare perfect izolate;  

h) uneltele de lucru (şurubelniţe, cleşti etc.) vor fi prevăzute cu mânere izolante, rezistente la  tensiunile la care se afle instalaţia;  

i) pentru controlul tensiunii şi intensităţii se vor introduce în circuit apărate de măsură;  j) realizarea montajului sau a oricărei modificări a montajului existent precum şi introducerea sau 

 

scoaterea instrumentelor de măsură din circuit se va face cu întreg aparatajul scos de sub  tensiune;  

k) înainte de conectarea instalaţiei la sursa de tensiune se va face ultimă verificare generală a  aparatelor, legăturilor, izolaţiei etc.;  

l) daca se lucrează cu tensiune periculoasă se va aşeza pe mese de lucru la loc vizibil, o placă avertizoare a pericolului de electrocutare, iar studenţii vor fi opriţi de a se apropia de instalaţie.  

2. MĂSURI PENTRU PREVENIREA ACCIDENTELOR ÎN TIMPUL DESFĂŞURĂRII  EXPERIMENTELOR  

a) în timpul experienţelor pe mesa de lucru nu se vor găsi în afara părţilor componente ale  montajului, nici un fel de obiect care ar putea accidental, antrena legăturile montajului sau ar  putea stabili contactul cu părţile aflate sub tensiune;  

b) cel care efectuează experienţele vor avea o îmbrăcăminte adecvată (strânsă pe corp, mâneci  bine încheiate) de preferinţă halate de laborator;  

c) este interzisă părăsirea sau lăsarea fără supraveghere a montajului sub tensiune;  d) se recomandă ca la instalaţia aflata sub tensiune toate manevrele să se facă cu o singură mână;  

e) în timpul efectuării lucrării nu se atinge nici o piesă a montajului în afara de butoanele  potenţiometrelor, a surselor sau a instrumentelor de măsură;  

f) pentru orice modificare în circuit se deconectează mai întâi toate sursele de tensiune, apoi se  face modificarea respectivă, iar în cazul în care studentul nu este convins de corectitudinea  montajului se aşteaptă ca asistentul să verifice din nou corectitudinea montajului şi numai după aceea se conectează tensiunile;  

g) pentru prevenirea accidentelor după terminarea experienţelor, montajul va obligatoriu scos de  sub tensiune.  

3. LEGEA PROTECŢIEI MUNCII NR. 90/1990 ŞI NORMELE METODOLOGICE DE  APLICARE (EXTRAS)  

Art.1.- (1) Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionalizate având ca scop  asigurarea celor mai bune condiţii de desfăşurare a procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale  şi sănătăţii salariaţilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă. 

(2) Normele de protecţie a muncii stabilite prin prezenta lege reprezintă un sistem unitar de  măsuri şi reguli aplicabile tuturor participanţilor la procesul de muncă.  

(3) Activitatea de protecţie a muncii asigură aplicarea criteriilor ergonomice pentru îmbunătăţirea  condiţiilor de muncă şt pentru reducerea efortului fizic, precum şi măsuri adecvate pentru munca femeilor şi a  tinerilor.  

Art.2.-{1) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice şi fizice la care activitatea  se desfăşoară cu personal angajat pe bază de contract individual de muncă sau în alte condiţii prevăzute de  lege. 

Art.5.- (6) Persoanele juridice şi fizice sunt obligate să elaboreze instrucţiuni proprii de aplicare a  normelor de protecţie-a muncii, în funcţie de particularităţile proceselor de muncă. 

Art.19 Persoanele prevăzute la Art.3 (salariaţii, studenţii) sunt obligate: 

a) să-şi însuşească şi să respecte normele de protecţie a muncii şi măsurile de aplicare a acestora;  b) să desfăşoare activitatea în aşa fel, încât să nu expună la pericol de accidentare sau  îmbolnăvire profesională atât persoana proprie, cât şi pe celelalte persoane participante la  procesul de muncă;  

c) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă orice defecţiune tehnică sau altă situaţie care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;  

d) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă accidentele de muncă suferite de  persoana proprie şi de alte persoane participante la procesul de muncă;  

e) să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să informeze de îndată pe conducătorul locului de muncă; 

 

f) să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru care a  fost acordat;  

g) să dea relaţii solicitate de organele de control şi de cercetare în domeniul protecţiei muncii.  Art.23.- (1) In sensul prezentei legi, prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a  organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în  îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului, în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile, invaliditate ori deces. (2) Este, de asemenea, accident de muncă: 

a) accidentul suferit de elevi, studenţi şi ucenici în timpul efectuării practicii profesionale;  b) accidentul suferit de cei care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în  cadrul unor activităţi culturale, sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini; c) accidentul suferit de orice persoană ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă, pentru  prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public sau pentru salvarea de vieţi  omeneşti; 

d) accidentul survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi  invers; 

e) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei  juridice sau la adresa persoanei fizice,ori în alt loc de muncă organizat de acestea în timpul programului de  muncă. Art.29.- (1) In sensul prezentei legi, bolite profesionale sunt afecţiunile care se produc ca urmare a  exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului  de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de  muncă. 

(2) Sunt boli profesionale şi afecţiunile suferite de elevi, studenţi sau ucenici în timpul efectuării practicii  profesionale, în condiţiile prevăzute la alin. (1). 

3.1. NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MUNCII  

(emise prin ORDIN al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi ministrului sănătăţii şi familiei din  noiembrie 2002) 

Art.2.- (1) Prezentele norme se aplică în toate sectoarele de activitate de pe teritoriul României, atât  publice cât şi private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de servicii, educaţionale, culturale, de  recreere, etc.) 

(2) Normele generale de protecţie a muncii se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, române sau  străine, ce desfăşoară activităţi pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege, atât în calitate de  angajator, cât şi în calitate de angajat precum si ucenicilor, elevilor şi studenţilor în perioada efectuării practicii  profesionale, cu excepţia celor care au drept obiect activităţi casnice. 

Art.5.- (1) Prevederile prezentelor norme se detaliază pe activităţi sau grupe de activităţi distincte, în  cadrul normelor specifice de securitate a muncii şi al instrucţiunilor proprii de securitate a muncii. (2) Angajatorul are obligaţia de a elabora instrucţiuni proprii de securitate a muncii, care au ca scop  detalierea şi particularizarea prevederilor din normele generale, specifice, a standardelor şi a altor  reglementări în domeniu, în funcţie de particularităţile proceselor de muncă. 

3.2. OBLIGAŢIILE ŞI DREPTURILE ANGAJAŢILOR PRIVIND SECURITATEA ŞI  SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ 

Art. 12. Angajaţii vor desfăşura activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericole de accidentare  sau îmbolnăvire profesională persoana proprie sau alţi angajaţi, în conformitate cu pregătirea şi instruirea  în domeniul protecţiei muncii primită de la angajatorul său. 

In acest scop angajaţii au următoarele obligaţii: 

a) să-şi însuşească şi să respecte normele şi instrucţiunile de protecţie a muncii şi măsurile de  aplicare a acestora;  

b) să utilizeze corect echipamentele tehnice, substanţele periculoase şi celelalte mijloace de  producţie;  

c) să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de 

 

securitate ale echipamentelor tehnice şi ale clădirilor, precum şi să utilizeze corect aceste  dispozitive;  

d) să aducă la cunoştinţa conducătorului Jocului de muncă orice defecţiune tehnică sau altă situaţie care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;  

e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă în cel mai scurt timp posibil accidentele  de muncă suferite de persoana proprie sau de alţi angajaţi;  

f) să oprească lucrul la apariţia oricărui pericol iminent de producere a unui accident şi să informeze  de îndată conducătorul locului de muncă;  

g) să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă dacă aceasta ar pune în pericol de  accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana sa sau a celorlalţi participanţi la procesul de  producţie;  

h) să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător 

scopului pentru care a fost acordat; 

i) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu angajaţii cu atribuţii specifice în domeniul securităţii şi  sănătăţii în muncă, atâta timp cât este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea să se  asigure că toate condiţiile de muncă sunt corespunzătoare şi nu prezintă riscuri pentru  securitate şi sănătate la locul de muncă; 

j) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu angajaţii cu atribuţii specifice în 

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, atâta timp cât este necesar, 

pentru realizarea oricărei sarcini sau cerinţe impuse de autoritatea 

competentă pentru prevenirea accidentelor şi bolilor profesionale; 

k) să dea relaţii din proprie iniţiativă sau la solicitarea organelor de control şi 

de cercetare în domeniul protecţiei muncii. 

Art.14 (1) Angajaţii şi reprezentanţii lor în domeniu au dreptul să ceară angajatorului să ia masurile  cele mai potrivite şi au dreptul să prezinte acestuia propunerile lor de măsuri pentru eliminarea sau reducerea  riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională. 

(2) Angajaţii şi reprezentanţii acestora cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot  fi supuşi unor prejudicii din cauza activităţii desfăşurate în scopul prevenirii accidentelor şi îmbolnăvirilor  profesionale. 

Art.15. Angajaţii care, în caz de pericol iminent, părăseşte locul de muncă, nu trebuie să fie supus la  nici un prejudiciu din partea angajatorului şi trebuie să fie protejat împotriva oricăror consecinţe defavorabile  şi injuste. Fac excepţie cazurile unor acţiuni nejustificate sau ale unor neglijenţe grave ale angajatului. 

Art.16. (1) în caz de pericol iminent, angajatul poate lua, în lipsa şefului ierarhic superior, măsurile  care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajaţi. 

(2) Angajatorul se va asigura din timp că angajaţii sunt apţi, în situaţia precizată la alineatul  precedent, să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi mijloacele tehnice de care  dispun.  

3.3. CONTROLUL MEDICAL DE ADAPTARE ŞI CONTROLUL MEDICAL  PERIODIC  

Art.64. (1) Controlul medical periodic se efectuează obligatoriu tuturor angajaţilor, indiferent de tipul  contractului de muncă.  

(2) Periodicitatea examinării periodice este stabilită în fişele din anexa nr.7 (pentru personalul  didactic: examen clinic general-am/a/; radiografie pulmonară postero-anterioară-anua/; examen  psihologic (specialist) - anual) şi ea poate fi modificată numai la propunerea medicului de medicina  muncii, cu informarea angajatorului.  

(3) Pentru angajaţii care nu se regăsesc în fişele din anexa nr. 7 controlul medical periodic se  face anual.  

Art.65. (1) Controlul medical periodic include. 

a) înregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut în intervalul de la examenul medical în  vederea angajării sau de la ultimul control medical periodic până în momentul controlului medical  respective;  

b) examenul clinic (conform anexei nr. 6) 

 

c) examene clinice şi paraclinice complementare, efectuate pentru:  

- angajaţii care lucrează în condiţii de expunere la factori nocivi profesionali, în  conformitate cu fişele din anexa nr. 7; 

- angajaţii care lucrează în condiţii fără expunere la factori nocivi profesionali, diferenţiat în  funcţie de vârstă, sex, stare de sănătate. (2) Medicul de medicina muncii poate propune efectuarea şi  a altor examene clinice şi paraclinice, în corelaţie cu prezente unor noi factori nocivi  profesionali sau cu datele din literatura de specialitate, cu informarea şi aprobarea angajatorului. 

(3)Rezultatele se înregistrează în dosarul medical. 

(4)Concluzia se finalizează prin completarea fişei de aptitudine (anexa nr. 8) numai de către medical  de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator şi celălalt pentru angajat.  

3.4. PREGĂTIREA ŞI INSTRUIREA PERSONALULUI  

Art.83 Pregătirea generală în domeniul protecţiei muncii se realizează în învăţământul tehnic  (preuniversitar şi universitar), iar la nivelul unităţii, prin instrucţiuni de protecţia muncii. Ârt.84 învăţământul de toate gradele, de stat şi particular, va include în programa analitică cursuri  speciale care să cuprindă cunoştinţe de protecţie a muncii, atât generale, cât şi specifice profilului de învăţământ. Art.86 Instructajul de protecţie a muncii cuprinde trei faze: 

- instructajul introductiv general; 

- instructajul la locul de muncă; 

- instructajul periodic. 

Art.91 (1) Instructajul de protecţie a muncii (introductiv general, la locul de muncă şi periodic) se va  consemna în mod obligatoriu în fişa individuală de instructaj, conform modelului din anexa nr. 8, cu  indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii. Completarea fişei de instructaj se va face cu pastă sau cerneală, imediat după verificarea instructajului. 

(2) După efectuarea instructajului în muncă (instructajul introductiv general şi instructajul la locul de  muncă), fişa de instructaj se semnează de cel care a fost instruit, de cel care a efectuat şi verificat  instructajul, confirmând pe baza examinării persoanei instruite, că aceasta şi-a însuşit cunoştinţele  necesare de protecţie a muncii.  

(3) După efectuarea instructajului periodic, fişa de instructaj se semnează de cel instruit şi de cel care  a efectuat instructajul, confirmând, pe baza examinării persoanei respective, că aceasta şi-a  însuşit materialul predat. Verificarea instructajului periodic se face prin sondaj de către şeful  ierarhic al celui care efectuează instructajul şi de către persoanele din conducerea unităţii, care  vor semna fişele de instructaj ale persoanelor verificate, confirmând astfel că instructajul a fost făcut  corespunzător. 

Art.92. Fişa de instructaj se întocmeşte pentru personalul permanent sau detaşat pentru angajaţii  sezonieri, temporari sau zilieri, şi va fi păstrată de conducătorul procesului de muncă, respectiv de cel  care are sarcina efectuării instructajului la locul de muncă. 

Art.94. Instructajul introductiv generai se face: 

a) noilor încadraţi în muncă, angajaţi cu contracte de muncă indiferent de forma acestora;  b) celor transferaţi de la o unitate la alta;  

c) celor veniţi în unitate ca detaşaţi;  

d) elevilor şcolilor profesionale, liceelor industriale şi studenţilor pentru practica profesională;  e) persoanelor aflate în unitate în perioada de probă în vederea angajării;  

f) persoanelor angajate ca angajaţi sezonieri, temporari sau zilieri;  

g) persoanelor delegate în interesul serviciului;  

h) persoanelor care vizitează sectoare productive. 

Art.98. (1) Durata instructajului introductiv general depinde de specificul activităţii, complexitatea  proceselor tehnologice, de gradul de mecanizare şi automatizare şi de nivelul de pregătire al noilor încadraţi; (2)Această durată va fi stabilită prin instrucţiuni proprii şi nu va fi mai mică de 8 ore. 

(3) Sunt exceptate de la prevederile aliniatului (2) persoanele care vizitează sectoarele productive,  cărora li se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire din unitate, şi care vor fi însoţite  pe toată durata vizitei. 

Art.99. (1) In cadrul instructajului introductiv general se vor expune, în principal, următoarele 

 

probleme: 

a) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;  

b) legislaţia de protecţie a muncii în vigoare;  

c) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de protecţie a muncii; d) măsuri tehnico-organizatorice de prevenire, alarmare, intervenţie, evacuare şi prim ajutor. Art.101. (1) instructajul la locul de muncă se face după instructajul introductiv general şi are ca scop  

prezentarea riscurilor şi măsurilor de prevenire specifice locului de muncă unde a fost repartizată persoana  respectivă. 

Art.102. Instructajul la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă respectiv. 

Art.103. (1) Durata instructajului la locul de muncă depinde de complexitatea 

echipamentului tehnic sau locului de muncă la care se va lucra şi nu va fi mai mică de 8 ore  repartizate pe timpul perioadei de lucru de probă. Această durată se stabileşte de şeful compartimentului  respectiv (atelier, secţie, sector etc.), împreună cu şeful compartimentului de protecţie a muncii. 

(2) Instructajul la locul de muncă se face pe baza prevederilor normelor specifice de securitate a  muncii, precum şi a instrucţiunilor proprii, elaborate pentru locul de muncă la care va lucra persoana  respectivă. 

Art.104, (1) Instructajul la locul de muncă va cuprinde informaţii privind:, 

a) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă;  b) prevederile normelor specifice de securitate a muncii şi ale instrucţiunilor proprii;  c) măsurile de prim ajutor în caz de accidentare;  

(2) Prezentarea problemelor menţionate la alin. (1) se va face pe baza unui 

material scris. 

Art.106. Instructajul periodic se face întregului personal şi are drept scop 

aprofundarea normelor de protecţie a muncii. Acest instructaj se va completa 

în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice. 

Art.107. (1) Instructajul periodic se face de către conducătorul locului de 

muncă respectiv. 

(2) intervalul între două instructaje periodice pentru angajaţi va fi stabilit prin instrucţiuni proprii în  funcţie de condiţiile locului de muncă, dar nu va fi mai mare de 6 luni.  

(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul între două instructaje va fi de cel mult 12 luni.  Art.109. (1) Instructajul periodic se va face pe baza unei tematici care va fi păstrată la persoana  ce efectuează instruirea.  

3.5. LOCUL DE MUNCĂ 

Art.227. In scopul menţinerii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, angajatorul trebuie să ia  toate măsurile necesare pentru a asigura: 

a) păstrarea permanent liberă a ieşiri tor de urgenţă şi a ieşirilor propriu-zise; 

b) întreţinerea tehnică a locului de muncă, în special a instalaţiilor şi dispozitivelor la care se  face referire în anexele nr. 16 şi 17, într-o astfel de stare încât să nu prezinte riscuri pentru  securitatea şi sănătatea angajaţilor; orice defectare periculoasă trebuie să fie remediată în cel  mai scurt timp posibil; 

c) curăţirea cu regularitate la nivel adecvat de igienă a locului de muncă, a echipamentelor şi  dispozitivelor, în mod deosebit a instalaţiilor de ventilare;  

d) întreţinerea şi verificarea periodică a echipamentelor şi dispozitivelor de protecţie concepute  pentru a preveni sau elimina riscurile, în special cele menţionate în anexele nr. 16 şi 17.  

3.6. MĂSURI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA PERICOLULUI DE  

ELECTROCUTARE  

Art.345. Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să se aplice măsuri 

 

tehnice şi organizatorice. Măsurile organizatorice le completează pe cele tehnice în realizarea protecţiei  necesare. 

Art.346. Măsurile tehnice care pot fi folosite pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere  directă sunt următoarele: 

a) acoperiri cu materiale electroizolante ale pârtilor active (izolarea de protecţie) ale instalaţiilor  şi echipamentelor electrice; 

b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare;  

c) îngrădiri;  

d) protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe minime de securitate;  e)  

e) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care urmează a se efectua  lucrări şi verificarea lipsei de tensiune; 

f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ şi în scurtcircuit'  

g) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;  

h) alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de protecţie; i) egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de  pământ a platformei de lucru. Art.347. Măsurile organizatorice care pot fi aplicate împotriva electrocutării  prin atingere directă sunt următoarele: 

a) executarea intervenţiilor la instalaţiilor electrice (depanări, reparări, racordări etc.) trebuie  să se facă numai de personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul  respectiv; 

b) executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru indicate la Art.389;  

c) delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire);  

d) eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţilor electrice;  

e) elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice;.  f) organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie împotriva  atingerilor directe.  

3.7. MICROCLIMAT  

Art.532. (1) Microclimatul la locul de muncă este determinat de temperatura şi umiditatea aerului, de  viteza curenţilor de aer, de temperatura suprafeţelor si de radiaţiile calorice emise in zona de lucru. (2) Condiţiile de microclimat la locurile de muncă trebuie să asigure menţinerea  echilibrului termic al organismului uman corespunzător cu nivelul activităţii desfăşurate.  (3) Componentele microclimatului se normează în raport cu metabolismul organismului  (producţia de căldură metabolică) determinat de efortul fizic în activitate.  

Art.534. (3) La unele locuri de muncă (birouri, camere de comandă, încăperi cu videoterminale, încăperi  social-culturale etc.) unde desfăşurarea activităţii profesionale necesită confort termic, trebuie asigurate  următoarele condiţii: 

a) în perioada de vară: 

- temperatura operativă între 23°-26°C; - umiditatea relativă a  

aerului între 30%-70%; 

b) în perioada de iarnă: 

- temperatura operativă între 20°-24°C; - umiditatea relativă a  

aerului între 30%-70%; 

Art.538. La locurile de muncă unde temperatura aerului depăşeşte constant 30° C se va asigura apă carbogazoasă salină (1 g NaCI/litru), în cantitate de 2-4 litri/ persoană/schimb, distribuite la temperatura de 16 - 18°C. 

Art.539. La locurile de muncă cu temperaturi scăzute (sub 5°C) se va asigura ceai fierbinte în cantitate  de 0,5-1 litru/persoană/schimb. 

Art.540. In perioadele în care, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile se înregistrează temperaturi exterioare extreme, respectiv temperaturi ce depăşesc +37°C sau care, corelate cu condiţii de  umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel ori temperaturi sub -20°C sau care corelate cu condiţii de  vânt intens, pot fi echivalate cu acest nivel, se vor lua măsuri de protecţie a angajaţilor, în conformitate cu  prevederile legale în vigoare.

 

3.8. NOTĂ:  

1. Extrasul prezentat poate fi completat şi cu alte articole din LEGEA  PROTECŢIEI MUNCII NR. 90/1996 şi NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE cât  şi din NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MUNCII (emise prin ORDIN al ministrului  muncii şi solidarităţii sociale şi ministrului sănătăţii şi familiei din noiembrie 2002) 

2.In cadrul instructajului de protecţia muncii vor fi prezentate şi normele de protecţia  muncii specifice locului de muncă. Aceste norme vor fi cuprinse într-un material scris care va  exista şi în dosarul cu documente pentru protecţia muncii de la nivelul catedrei sau al  departamentului. 

3.ln catedrele/departamentele în care există locuri cu grad ridicat de periculozitate,  substanţe toxice sau explozive, acestea vor fi consemnate într-un document distinct. De  asemenea vor fi menţionate persoanele care lucrează cu aceste substanţe şi regulile de lucru  cu aceste substanţe.