Ssm pdf

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Accident de  

muncă 

Acomodare în  muncă 

Activitate  

periculoasă 

Adaptare a locului  de muncă 

Adaptare în  

muncă 

Agent nociv /  

Agent periculos /  Noxă 

Ambianţă de  

muncă 

Amenajare a  

locului de muncă 

5. GLOSAR DE TERMENI

- vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care  au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu,  indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea  şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile, invaliditate  ori deces. 

- adaptare a unor funcţii ale organismului în concordanţă cu schimbările produse în  procesul de muncă. 

- activitate în cadrul căreia se poate declanşa un accident de muncă sau o boală  profesională, prin specificul unora dintre actele implicate sau printr-o realizare  defectuoasă a acestora. 

- organizare şi amenajare a locului de muncă în funcţie de cerinţele ergonomice,  îndeosebi de igienă a muncii, de psihologie a muncii şi tehnice, corespunzător  condiţiilor fizice şi psihice ale executantului. 

- totalitate a modificărilor morfofuncţionale ale organismului uman prin care se  realizează concordanţa între capacitatea de muncă a omului şi cerinţele muncii. 

- orice factor chimic, fizic sau biologic, prezent în procesul de muncă şi care poate  constitui un pericol pentru sănătatea angajaţilor. 

- caracteristică materială, morală, psihică sau socială a mediului de muncă. 

- structurare spaţială a locului de muncă după criterii ergonomice şi de securitate a  muncii, prin care se realizează eliminarea sau reducerea posibilităţii de contact  periculos al angajatului cu echipamentele tehnice, materiile prime şi materialele,  adaptarea utilajului la datele antropometrice ale executantului, asigurarea unei  poziţii corecte de muncă etc., precum şi atenuarea sau eliminarea riscurilor din  mediul fizic de muncă. 

Angajat - orice persoană angajată de către un angajator, inclusiv ucenici, elevi, studenţi în  perioada efectuării practicii profesionale, cu excepţia persoanelor care desfăşoară  activităţi casnice. 

Angajator - orice persoană fizică sau juridică care este titulara raportului de muncă cu angajatul  şi în beneficiul căreia este prestată munca de către angajat şi care poartă  responsabilitatea unităţii. 

Audit în domeniul  securităţii şi  

sănătăţii în muncă 

Boală  

profesională 

Cabinet de  

protecţie a muncii 

- proces sistematic de obţinere a aprecierilor despre acţiuni şi evenimente de natura  securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru a stabili gradul de conformitate a aprecierilor  cu criterii prestabilite, precum şi de comunicare a rezultatelor către cei instruiţi. 

- afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesiuni,  cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă,  precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în  procesul de muncă. 

- centru metodologic cu caracter permanent pentru efectuarea instruirii şi  

2 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Calitate de  

protecţie 

Cauze ale  

accidentelor de  muncă şi bolilor  profesionale 

Cerinţe de  

securitate şi  

sănătate în muncă 

propagandei de protecţie a muncii la nivelul agenţilor economici 

- proprietate a unui element de sistem de a nu genera factori de risc de accidentare  şi / sau îmbolnăvire profesională. 

- factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente), proprii elementelor  componente ale sistemului de muncă, ce au provocat accidentul sau boala  profesională şi care, înainte de producerea acestor evenimente, erau prezenţi în  sistem ca riscuri. 

- condiţii impuse elementelor sistemului de muncă (executant – sarcină de muncă – mijloc de producţie – mediu de muncă), stabilite prin legi, norme, normative,  standarde, documentaţii tehnice şi instrucţiuni, în vederea prevenirii accidentelor de  muncă şi bolilor profesionale. 

Condiţii de muncă - totalitate a condiţiilor în care se desfăşoară procesul de muncă: tehnice  (procedeele tehnice folosite în cadrul procesului, precum şi caracteristicile tehnice  ale mijloacelor de producţie), organizatorice (ansamblul măsurilor aplicate de  organizare a muncii şi a producţiei) şi de mediu (totalitatea caracteristicilor mediului  fizic şi social în care se desfăşoară producţia). 

Distanţă de  

protecţie 

Distanţa de  

securitate 

Echipament  

individual de  

lucru 

Echipament  

individual de  

protecţie 

Echipament  

tehnic 

Evaluare a  

riscului de  

accidentare şi  îmbolnăvire  

profesională 

Factori de risc de  accidentare şi/sau  îmbolnăvire  

profesională 

Funcţie de  

protecţie 

Factor de  

securitate 

Instalaţii  

tehnico - utilitare 

- distanţa dintre părţile active şi carcasa de protecţie, îngrădirile, balustradele, barele  de protecţie sau zona de manipulare. 

- distanţa minimă admisă între executant şi sursa de risc, necesară pentru  asigurarea securităţii acestuia. 

- echipament utilizat în procesul muncii pentru protejarea îmbrăcămintei personale  împotriva uzurii şi murdăririi excesive. 

- totalitate a mijloacelor cu care este dotat fiecare participant la procesul de muncă  pentru a fi protejat împotriva acţiunii factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire  profesională. 

- maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatura, dispozitivele, uneltele şi alte mijloace  asemănătoare utilizate în procesul muncii; parte componentă a mijloacelor de  producţie. 

- activitate prin care se identifică factorii de risc de accidentare şi / sau îmbolnăvire  profesională şi se determină nivelul de risc. 

- însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente proprii elementelor implicate în  procesul de muncă şi care pot provoca accidente de muncă sau îmbolnăviri  profesionale; cauze potenţiale ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. 

- funcţie realizată de un mijloc de protecţie prin care se combate acţiunea unui factor  de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională asupra organismului uman sau  numai se semnalează prezenţa unui asemenea factor de risc. 

- funcţie a unui echipament de muncă, a unui dispozitiv, mijloc de protecţie etc. prin  care se asigură eliminarea existenţei factorilor de risc de accidentare şi / sau  îmbolnăvire profesională. 

- instalaţiile electrice, de ventilaţie, de iluminat şi PSI aferente locurilor de muncă.

 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Instructaj de  

protecţie a muncii 

Instrucţiuni  

proprii de  

securitate a  

muncii 

- măsură organizatorică de protecţie a muncii reprezentând forma legiferată de  instruire în domeniu la nivelul angajatorilor, având ca scop asigurarea dobândirii de  către angajaţi a cunoştinţelor de securitate a muncii. 

- colecţie de prevederi de protecţie a muncii elaborate de angajator, a căror sferă de  aplicare şi obligativitate este limitată la unitatea emitentă şi care detaliază şi  particularizează toate reglementările din domeniul securităţii şi sănătăţii muncii la  condiţiile concrete ale activităţii desfăşurate de către aceasta. 

Loc de muncă - zonă delimitată în spaţiu, în funcţie de sarcina de muncă, înzestrată cu mijloace de  muncă (utilaje, unelte, mijloace de transport, mobilier etc.) şi obiecte ale muncii  necesare (materii prime, materiale, semifabricate etc.), organizate în vederea  realizării unei operaţii, lucrări sau pentru îndeplinirea unei funcţii, de către unul sau  mai mulţi executanţi cu pregătirea şi îndemânarea necesare, în condiţii tehnice,  organizatorice şi de protecţie a muncii precizate. 

Materiale  

igienico - sanitare 

- mijloace de igienă individuală utilizate pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. 

Mediu de muncă - componentă a sistemului de muncă formată din totalitatea condiţiilor fizice, chimice,  biologice şi psihosociale în care executantul îşi desfăşoară activitatea. 

Mijloace de  protecţie 

- mijloace prin intermediul cărora se realizează protecţia colectivă sau individuală a  angajaţilor împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională. 

Nivel de risc - indicator convenţional ce exprimă sintetic şi cumulativ dimensiunea riscurilor de  accidentare şi îmbolnăvire profesională existente într-un sistem de muncă şi care  se determină în urma evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională. 

Nivel de  

securitate a  muncii 

- indicator convenţional ce exprimă global starea de securitate a muncii într-un  sistem de muncă, ce se poate determina indirect, prin stabilirea nivelului de risc  (fiind invers proporţional cu acesta), sau direct, pe baza evaluării securităţii  sistemului de muncă. 

Nocivitate - proprietate a unui factor de risc de a produce efect dăunător asupra organismului  uman, afectând starea de sănătate a acestuia. 

Prevenire a  

accidentelor de  muncă şi bolilor  profesionale 

- ansamblu de procedee şi măsuri luate sau planificate la toate stadiile de  concepere, proiectare şi desfăşurare a proceselor de muncă, în scopul eliminării  sau diminuării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională. 

Prim ajutor - totalitate a acţiunilor întreprinse imediat după producerea unui accident, inclusiv de  muncă, până la momentul intervenţiei cadrelor medicale de specialitate, cu scopul  de a împiedica periclitarea vindecării bolnavului, fie prin apariţia unor complicaţii ce  îngreunează actul terapeutic ulterior, fie printr-o evoluţie nefavorabilă urmată de  instalarea unor infirmităţi definitive sau de deces. 

Proces de muncă - succesiunea în timp şi în spaţiu a acţiunilor conjugate ale executantului şi  mijloacelor de producţie în sistemul de muncă. 

Protector - parte a unei maşini utilizată special pentru a asigura protecţia prin intermediul unui  obstacol fizic. În funcţie de denumirea sa un protector poate fi denumit: carter,  apărătoare, ecran, uşă, carcasă de protecţie etc. 

Protecţie - acţiune, act de apărare, de ocrotire (concretă) faţă de un pericol; ansamblu de  măsuri (concrete, materializate) care protejează şi rezultatul lor; dispozitiv, sistem 

4 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Risc de  

accidentare şi  îmbolnăvire  profesională 

tehnic etc. care serveşte la protejare, 

- combinaţie între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a  sănătăţii într-o situaţie periculoasă. 

Securitate tehnică - stare a echipamentelor tehnice implicate în procesul de producţie în care este  exclusă acţiunea factorilor de risc proprii mijloacelor de muncă asupra  executantului. 

Situaţie  

periculoasă 

Supraveghere a  sănătăţii 

Zonă de  

securitate 

- orice situaţie în care o persoană este expusă unui sau mai multor pericole de  accidentare şi îmbolnăvire profesională, în funcţie de nivelul capacităţii sale de  muncă. 

- supraveghere în scopul determinării stării de sănătate a unui angajat în urma  expunerii la factorii de risc specifici procesului de muncă. 

- zonă în care este exclusă producerea accidentelor şi / sau îmbolnăvirilor  profesionale pentru executantul unei sarcini de muncă. 

Zonă periculoasă - spaţiu în care se desfăşoară o activitate periculoasă. În particular, orice zonă din  interiorul şi / sau împrejurul unui echipament tehnic în care o persoană este expusă  unui risc pentru securitatea sau sănătatea sa. 

Arderea - reacţie chimică de combustie a unei substanţe cu oxigenul, însoţită de dezvoltarea de  căldură şi uneori de flăcări. 

Aprinderea - provocarea unei arderi prin ridicarea temperaturii unui amestec de material combustibil cu  un corp care conţine oxigen. 

Inflamarea - ardere rapidă care se produce într-un timp foarte scurt, a unui amestec de vapori  provenind dintr-o substanţă combustibilă şi intrat în contact cu o sursă externă de  aprindere. 

Autoinflamarea - fenomenul de aprindere a vaporilor unui lichid combustibil în prezenţa aerului fără sursă  externă de aprindere. 

Autoaprinderea - fenomen care apare de foarte multe ori la substanţe combustibile cu tendinţă de  autoîncălzire, datorită unor procese de natură fizică-chimică sau biologică. 

Explozia - reacţie fizico-chimică rapidă în care se produce o cantitate mare de gaze însoţită de  degajare de căldură şi energie.

5 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Unitatea ___________________________________ 

FIŞĂ INDIVIDUALĂ DE INSTRUCTAJ  

privind protecţia muncii 1) 

NUMELE ŞI PRENUMELE __________________________________________________ LEGITIMAŢIA, MARCA _____________________________________________________ GRUPA SANGUINĂ _______________________________________________________ DOMICILIUL _____________________________________________________________ 

NUMELE ŞI PRENUMELE __________________________________________________ Data şi locul naşterii _______________________________________________________ Calificarea __________________________ Funcţia ______________________________ Locul de muncă ___________________________________________________________ 

Autorizaţii (ISCIR ş.a.) _____________________________________________________ Traseul de deplasare la / de la serviciu ________________________________________ ________________________________________________________________________ 

Instructaj de angajare 

1.Instructajul introductiv general, a fost efectuat la data _______________________  timp de _____ ore, de către ________________________________________________  având funcţia de __________________________________________________________ Conţinutul instructajului _____________________________________________________ ________________________________________________________________________ 

Semnătura celui instruit 

Semnătura celui  care a efectuat  instructajul 

Semnătura celui  

care a verificat 

însuşirea cunoştinţelor 

2.Instructajul la locul de muncă, a fost efectaut la data __________________________ specialitatea _____________________________________ timp de ______ ore, de către ___________________________ având funcţia de _______________________________ Conţinutul instructajului _____________________________________________________ ________________________________________________________________________ 

Semnătura  celui instruit 

  

Semnătura  

celui care a efectuat  instructajul 

Semnătura  

celui care a verificat  însuşirea cunoştinţelor 

1) Model conform Normelor generale de protecţia muncii

6 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

3. Admis la lucru 

Numele şi prenumele angajatorului ___________________________________________ Funcţia (şef secţie, atelier, şantier etc.) ________________________________________ Data şi semnătura _________________________________________________________ 

INSTRUCTAJ PERIODIC

7 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

REINSTRUIRE

8 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

REZULTATELE TESTĂRILOR DE PROTECŢIA MUNCII 

ACCIDENTE DE MUNCĂ SUFERITE 

SAU ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALE 

SANCŢIUNI APLICATE PENTRU NERESPECTAREA  

REGLEMENTĂRILOR DE PROTECŢIA MUNCII

9 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII CONTROL MEDICAL PERIODIC

 

10 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

TESTAREA PSIHOLOGICĂ PERIODICĂ 

 

*lucru la înălţime, lucru în condiţii de izolare etc.

11 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Unitatea ___________________________________ 

Serviciul (compartimentul) _____________________ 

FIŞĂ COLECTIVĂ DE INSTRUCTAJ  

privind protecţia muncii 2) 

întocmită azi __________________________ 

Subsemnatul _______________________________________________________ având funcţia de __________________________________________________________ în cadrul serviciului (compartimentului) _________________________________________ asistat de dl. (d-na) ________________________________________________________ având funcţia de _________________________________ am procedat la instruirea unui număr de _______ persoane de la ____________________________________________ conform tabelului nominal de pe verso, în probleme de protecţia muncii şi PSI, pentru vizita (prezenţa) în unitatea noastră în ziua / zilele ________________________________ În cadrul instructajului general s-au prelucrat următoarele materiale: 

________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ 

care cuprind norme de protecţia muncii, norme de siguranţa circulaţiei interne şi norme  de PSI, ce trebuie respectate pe parcursul vizitării unităţii. 

Prezenta fişă de instructaj se va păstra la serviciul (compartimentul) ____________ ______________________________________________________ . 

Verificat, Semnătura celui care ________________ a efectuat instructajul _________________ 

  

2) Modelul este avizat de MMSS şi se întocmeşte pentru vizitatorii în grup. Acestora li se vor prezenta succint  activităţile şi factorii de risc din cadrul unităţii, precum şi măsurile de prevenire şi vor fi însoţiţi pe toată durata  vizitei de personal autorizat.

12 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

TABEL NOMINAL 

cu persoanele participante la instruire 

Subsemnaţii am fost instruiţi şi am luat cunoştinţă de materialele prelucrate şi  consemnate în fişa colectivă de instructaj pentru protecţia muncii şi ne obligăm să le  respectăm întocmai. 

Fişa se completează în 2 exemplare, dintre care unul se dă conducătorului grupului de vizitatori. 

Conducătorul grupului de vizitatori: 

Numele şi prenumele ______________________ 

Semnătura ______________________________

13 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

14

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

15

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

16

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

17

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

18

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

19

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

NOŢIUNI DE IGIENA MUNCII 

1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA IGIENEI 

Igiena este ştiinţa păstrării şi întăririi sănătăţii omului. 

Ea se ocupă cu studiul factorilor de mediu care influenţează creşterea şi dezvoltarea  organismului, cauzele care produc bolile şi metodele folosite pentru combaterea lor. Dacă nu se  cunosc şi nu se respectă regulile igienice, funcţionarea normală a organismului poate fi deranjată  şi apare starea de indispoziţie, de boală. Igiena ne învaţă cum să prevenim îmbolnăvirile, cum să  ne păstrăm sănătatea. Este deci o ştiinţă a sănătăţii. 

Igiena ne învaţă nu numai cum să prevenim starea de boală a organismului, ci si cum sa  întărim starea de sănătate. Ea ne arată care sunt factorii dăunători şi folositori de care depinde  sănătatea noastră. Aceşti factori sunt multipli şi acţionează diferit asupra organismului. 

De asemenea, igiena ne ajută să ne formăm şi dezvoltăm o personalitate echilibrată  emotiv, stăpână pe sine în faţa situaţiilor dificile, cu o inteligenţă capabilă să rezolve diferite  probleme pe care viaţa le ridică. 

O consecinţă firească a cunoaşterii şi aplicării în practică a principiilor şi regulilor igienei este prelungirea duratei de viaţă a omului. 

Aplicarea şi respectarea regulilor de igienă de care depinde sănătatea noastră, cer un efort  mult mai mic decât cel pe care îl depunem încercând să ne vindecăm de o boală după ce a apărut.  Boala aduce suferinţe fizice şi psihice, întreruperea activităţilor zilnice, separarea de cunoscuţi şi  prieteni, cheltuieli pe medicamente etc. Chiar după ce s-au vindecat unele boli, lasă urme care  slăbesc capacitatea de muncă şi rezistenţa organismului. Omul sănătos munceşte cu plăcere şi  spor, se poate bucura de viaţă, priveşte cu încredere viitorul. Omul bolnav suferă mult, devine  neîncrezător în puterile proprii şi în alţi oameni, e nefericit.

20 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

2. IGIENA MUNCII ÎN SECTORUL INDUSTRIAL. COMBATEREA NOXELOR INDUSTRIALE. 

Igiena muncii este ştiinţa care se ocupă de păstrarea şi întărirea sănătăţii lucrătorilor la  locul de muncă, de măsurile de securitate a muncii şi de prevenirea şi combaterea  bolilor profesionale. 

Mediul industrial trebuie să îndeplinească anumite condiţii igienice care să asigure  păstrarea sănătăţii şi a puterii de muncă a lucrătorilor. Măsurile de protecţie şi organizare a muncii,  au ca scop să asigure, în primul rând lucrătorilor, microclimatul corespunzător. 

a.Condiţiile igienice ale microclimatului în sectorul industrial. 

Microclimatul se referă la: 

⇨ Încăperile unde se desfăşoară activitatea care trebuie să fie mari, spaţioase, bine întreţinute şi  curate, care să favorizeze mişcarea liberă a lucrătorilor şi evitarea accidentărilor şi a noxelor  profesionale (noxă – orice agent vătămător organismului). 

⇨ Temperatura aerului trebuie să fie de 18-20 0C. În unele sectoare industriale, cum ar fi cele  din industria prelucrării metalelor (turnătorie, forje) temperatura aerului este mai ridicată decât cea  normală. În aceste condiţii pentru a se apăra împotriva căldurii, organismul elimină o mare  cantitate de apă şi săruri, menţinând astfel temperatura constantă a corpului. În aceste situaţii  lucrătorii vor bea sifon sau apă la care adaugă 0,2% - 0,5% sare. Acţiunea vătămătoare a  temperaturii înalte se poate atenua prin folosirea ventilatoarelor, aerisirea prin oberlichturi etc.  Deosebit de importante sunt costumele de protecţie. Muncitorii vor purta o îmbrăcăminte uşoară  din bumbac sau din lână, de culoare deschisă care reflectă radiaţiile calorice. Cei care lucrează în  imediata apropiere a sursei de căldură, trebuie să poarte îmbrăcăminte de azbest. 

Există şi situaţii în care muncitorii trebuie să lucreze la temperaturi mai joase, ceea ce  poate determina scăderea rezistenţei naturale a organismului la diferite boli: reumatismul,  amigdalitele, bronşitele etc. În aceste situaţii îmbrăcămintea de protecţie se compune din haine,  încălţăminte şi mănuşi confecţionate din materiale rele conducătoare de căldură şi umiditate, dar  permeabile pentru aer. 

⇨ Starea de umiditate a aerului. Umiditatea normală variază între 50 şi 70%. În afara  acestor limite aerul se consideră uscat, respectiv umed. Aerul uscat tulbură respiraţia,  usucă mucoasele şi dă o senzaţie neplăcută. Aerul umed îngreunează respiraţia şi  evaporarea transpiraţiei şi duce la scăderea rezistenţei organismului faţă de boli.  

⇨ Curenţii de aer în industrie se produc în mod special în atelierele cu surse puternice  de căldură (forje, turnătorii, cuptoare). Cercetările efectuate arată că organismul omului  poate suporta fără pericol curenţii de aer, cu viteze chiar de 3-4 m/s, dacă temperatura  lor nu este prea scăzută. În orice caz, pericol mai mare îmbolnăvire îl prezintă oprirea  instalaţiilor de ventilare, deoarece aceasta determină noxe care pot produce intoxicaţii  acute sau îmbolnăviri profesionale. 

⇨ Presiunea atmosferică care normal este de 760 mmHg, iar variaţiile mici nu sunt  resimţite de organismul uman. Sunt însă şi situaţii în care muncitorii trebuie să lucreze  la presiuni mult mai mici sau mult mai mari. La presiune scăzută sunt expuşi cei care  lucrează la altitudini mari, cazuri în care, uneori, se impune ca măsură de precauţie,  folosirea măştii de oxigen. La presiune crescută sunt expuşi cei care lucrează la  fundaţii şi poduri, la lucrările submarine etc. Trebuie evitată trecerea bruscă de la  presiune scăzută la presiune normală, care poate provoca dureri de articulaţii, dureri  ale muşchilor, îmbolnăvirea pielii, greutate în respiraţie (boala de cheson). 

⇨ Prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale datorate factorilor de microclimat  se realizează prin măsurile tehnico-organizatorice adecvate situaţiei respective, şi  anume: 

− modificare procesului tehnologic sau a utilajului; 

− ventilarea generală, parţială, locală sau combinată; 

− izolarea spaţiului de lucru şi amenajarea de spaţii speciale pentru repaus în  condiţii climatice normale;

21 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

− duşuri de apă, de aer, perdele de apă, răcirea pardoselilor cu aer sau cu  apă; 

− prevederea unei instalaţii de alimentare cu apă carbogazoasă, cu apă uşor  sărată alternată cu apă dulce; 

− regim raţional de lucru cu întrerupere periodică a lucrărilor; − echipamente de protecţie şi de lucru adecvate etc.

22 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

b.Noxele chimice. 

Un important factor de risc care apare în mediul fizic ambiant îl constituie noxele chimice,  reprezentate de substanţele nocive care se degajă în atmosfera locurilor de muncă: gaze, vapori,  aerosoli, pulberi. 

Principalele pericole generate de noxele chimice sunt: intoxicaţiile, arsurile chimice şi  exploziile. Se deosebesc următoarele categorii de agenţi chimici nocivi: 

- substanţe toxice – sunt acelea care pătrund în organism (prin inhalare, prin piele sau  prin ingerare), îi afectează funcţiunile şi provoacă intoxicaţiile; 

- substanţe caustice – sunt cele care în contact cu organismul provoacă arsuri (clorul,  oxidul de azot, arsenul, potasiul, acidul percloric). Cele mai frecvente sunt arsurile  cutanate, iar cele mai periculoase ale căilor respiratorii şi ale tubului digestiv; 

- substanţe inflamabile – sunt cele cu pericol de incendiu, dacă întâlnesc condiţii  prielnice; 

- substanţe explozive – sunt cele la care în urma unor reacţii chimice foarte rapide, într un timp scurt rezultă produşi noi cu degajare de căldură. Numeroase substanţe în  contact cu aerul pot provoca amestecuri explozive (benzina, toluenul, acetona, acidul etilic, acidul acetic, pulberea de cărbune, pulberile metalice de zinc, aluminiu,  magneziu). 

Prevenirea se caracterizează în cazul noxelor prin: 

⇨ măsuri tehnice: 

- mecanizarea şi ermetizarea proceselor tehnologice; 

- înlocuirea substanţelor toxice cu altele mai puţin toxice sau chiar netoxice; - înlocuirea unor metode cu altele nepericuloase (de exemplu sablajul cu nisip se  înlocuieşte prin curăţare cu alice sau curăţare hidraulică); 

- înlocuirea unor procedee uscate cu procedee umede; 

- ventilarea generală, parţială, locală sau combinată; 

- echipamente de protecţie şi de lucru adecvate etc. 

⇨ măsuri organizatorice: 

- examen medical la angajare şi periodic; 

- depozitarea şi manipularea corespunzătoare a substanţelor; 

- curăţarea atelierelor; 

- alimentaţia de protecţie; 

- instructajul muncitorilor etc. 

c. Pulberile industrale. 

Praful industrial apare în cursul desfăşurării unor procese de lucru, datorită diferitelor utilaje  sau instalaţii (polizoare, aparate de sablare, ciururi etc.). Pulberile acţionează asupra organismului  pe cale mecanică sau chimică. Cele care constituie noxe chimice au fost prezentate anterior. 

Acţiunea mecanică a prafului industrial asupra organismului se manifestă sub formă de  iritări ale pielii, ale ochilor şi ale căilor respiratorii. Iritaţiile căilor respiratorii se por datora  următoarele pulberi: 

- azbest (azbestoza); 

- cărbune (antracoza); 

- siderit (sideroza); 

- ciment (silicatoza); 

- siliciu (silicoza – cea mai răspândită). 

Prin normele de igienă sunt stabilite limite privind concentraţia pulberilor în atmosfera zonei  de lucru.  

Una dintre măsurile de reducere a prafului industrial este ermetizarea locului unde se  produc pulberi. Acesta este un sistem de protecţie care acoperă perfect locurile periculoase,  nepermiţând ieşirea în afară a agenţilor vătămători. O altă măsură este ventilaţia corespunzătoare  cu aspiratoare speciale. 

d.Zgomotul şi trepidaţiile.

23 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Zgomotul este un factor nociv, frecvent întâlnit într-o serie de activităţi industriale, cum  sunt pilirea şi tăierea metalelor, nituirea, perforarea cu ajutorul compresoarelor, încercarea  motoarelor etc. Este o acţiune dăunătoare asupra întregului organism, dar în special asupra  sistemului nervos. Lucrătorii supuşi la zgomot continuu devin somnolenţi, neatenţi, nervoşi, au  dureri de cap şi poftă de mâncare redusă. Din cauza unor stimulenţi continui şi neregulaţi cauzaţi  de zgomot, urechea pierde treptat funcţiunea normală şi în câţiva ani se instalează aşa numita  surditate profesională. 

Trepidaţiile sunt mişcări vibratorii produse de la maşinile aflate în funcţiune. Acţiunea lor  îndelungată şi de o anumită intensitate, provoacă aşa numita boală a vibraţiilor. Boala începe cu  oboseală, dureri la nivelul umerilor, slăbire, somn agitat. Se instalează apoi dureri la degete şi  articulaţii, dureri care se accentuează mai ales noaptea.

24 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Măsurile de combatere a zgomotelor şi vibraţiilor pot fi: 

⇨ măsuri tehnice: 

- înlocuirea procedeelor tehnologice sau a utilajelor zgomotoase cu altele silenţioase (de  exemplu nituirea pneumatică cu sudarea); 

- înlocuirea mecanismelor cu mişcare rectilinie cu mecanisme cu mişcare de rotaţie; - echilibrarea corectă a organelor de maşini; 

- evitarea presiunilor ridicate în instalaţii; 

- atenuarea propagării zgomotului de la sursă prin ecrane de protecţie; 

- întreţinerea în bună stare a utilajelor; 

- izolarea acustică a utilajelor (capsulare antifonică, ecranare etc.); 

- amplasarea raţională a surselor de zgomot în clădiri sau încăperi separate; - insonorizarea platformelor, a podelelor, a pereţilor; 

- izolarea operatorilor utilajelor în cabine fonoizolante; 

- izolarea fundaţiilor maşinilor generatoare de vibraţii (izolaţii elastice, arcuri); - utilizarea echipamentelor individuale de protecţie (antifoane interne sau externe,  mănuşi vibroizolante, îmbrăcăminte vibroizolantă). 

⇨ măsuri organizatorice: 

- examenul medical al muncitorilor la angajare şi periodic şi neadmiterea la lucru a celor  cu afecţiuni auditive, ale căilor respiratorii, ale sistemului nervos, ale articulaţiilor; - schimbarea după anumite intervale de timp ale lucrătorilor de la utilaje care produc  vibraţii; 

- instruirea personalului. 

e. Radiaţiile. 

În cursul activităţilor industriale sunt prezente adesea anumite radiaţii. Radiaţiile, în funcţie  de natura, intensitatea, frecvenţa şi durata acţiunii lor, pot avea diverse influenţe nocive asupra  organismului, şi anume: arsuri, oboseală, somnolenţă, leşin, şocuri calorice, pigmentarea pielii,  căderea părului, tulburări ale sângelui, boli de iradiere, leucemie etc. 

Prevenirea se poate face prin izolarea surselor de radiaţii prin ecranare, etanşare,  ermetizare şi automatizare, telecomandă, echipament de protecţie, examinare medicală periodică  a muncitorilor etc. 

f. Iluminatul la locul de muncă. 

Un iluminat necorespunzător produce oboseala oculară şi nervoasă a muncitorilor.  Iluminatul poate fi natural şi artificial. Cel natural are avantajul că nu oboseşte vederea, însă  prezintă inconveniente în ceea ce priveşte repartizarea neuniformă, variaţia în timpul zilei,  fenomene de orbire provocate de razele solare etc. Iluminatul artificial igienic trebuie să  îndeplinească următoarele condiţii: 

- să asigure un nivel suficient de iluminare; 

- să creeze o repartizare uniformă a luminii, pentru a evita fenomenul de orbire; - să nu impurifice şi să nu încălzească aerul din încăpere. 

O parte interesantă a tehnicii iluminatului o constituie cromatica la locul de muncă. Asupra  culorilor s-au făcut următoarele constatări generale: 

- culoarea este cu atât mai caldă, cu cât se apropie de roşu şi cu atât mai rece, cu cât  este mai dominant albastră; 

- culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ şi dau senzaţia de apăsare; - culorile prea vii generează: stari de agitatie, de nervozitate, surescitare, distragerea cu  usurinta a atentiei, obosirea aparatului vizual, etc.; 

- culorile deschise au efect stimulant, vesel, pozitiv.

25 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

NOŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII 

1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA PROTECŢIEI MUNCII 

Ca disciplină ştiinţifică, protecţia muncii, face parte din ansamblul ştiinţelor muncii, având  ca obiect studierea legităţilor fenomenelor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, precum şi a  mijloacelor şi măsurilor de prevenire a acestora. 

Ca instituţie de drept, protecţia muncii, reprezintă "un ansamblu de norme legale şi  imperative", având ca obiect reglementarea relaţiilor sociale ce se formează în legătură cu  organizarea, conducerea şi realizarea procesului de muncă, în scopul prevenirii accidentelor şi  bolilor profesionale. 

Ca activitate metodologico-aplicativă, protecţia muncii este parte integrantă a conceperii,  organizării şi desfăşurării proceselor de producţie şi cuprinde ansamblul de acţiuni şi măsuri prin  care se realizează efectiv securitatea muncii. 

Deci, scopul final al activităţii de protecţia muncii este asigurarea vieţii şi integrităţii  anatomo-funcţionale a omului în procesul muncii. 

2. ELEMENTELE PROCESULUI DE MUNCĂ ŞI INTERACŢIUNEA LOR 

SISTEM DE MUNCĂ 

Executant 

PROCES 

  

Sarcina  de  

muncă

Mijloace de  producţie 

Mediu de  muncă 

DE  

MUNCĂ 

Procesul de muncă reprezintă succesiunea în timp şi în spaţiu a activităţilor executantului  şi mijloacelor de producţie în sistemul de muncă. 

Sistemul de muncă reprezintă totalitatea acţiunilor pe care trebuie să le efectueze  executantul prin intermediul mijloacelor de producţie, pentru realizarea scopului sistemului de  muncă şi a condiţiilor impuse de realizare a acestora. 

Executantul este omul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă. 

Mijloacele de producţie reprezintă totalitatea mijloacelor de muncă (unelte, mijloace de  transport şi comunicaţie, recipiente şi depozite pentru păstrarea produselor etc.) şi a obiectelor  muncii (materiile prime) pe care oamenii le folosesc în procesul de producţie. 

Mediul de muncă reprezintă totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice în  care executantul îşi desfăşoară activitatea. 

26 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

3. FACTORII DE RISC DE ACCIDENTĂRI ŞI ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALE 

Sunt factori (însuşiri, stări, pocese, fenomene, comportamente) proprii elementelor  sistemului de muncă, ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionale. La modul cel mai general se clasifică astfel: 

∙ Factori de risc proprii executantului se regăsesc implicaţi în geneza tuturor celorlalţi factori  de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel care verifică şi poate intervenii asupra  celorlalte elemente ale sistemului de muncă. 

∙ Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă prin două forme:  - conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul  sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a tehnologiilor şi  metodelor de muncă; 

- sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din neluarea  în considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului. 

∙ Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi: fizici (risc mecanic, risc termic,  risc electric), chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe explozive) şi  biologici (microorganisme). 

∙ Factorii de risc poprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii  funcţionale a parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă  inadecvate. 

4. CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ 

Conform legislaţiei în vigoare, în ţara noastră se înţelege prin accident de muncă  vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care se  produc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi  care provoacă incapacitate temporară de cel puţin o zi, invadilitate sau deces. 

∙ După numărul persoanelor afectate, accidentele pot fi: 

-individuale, când este afectată o singură prsoană; 

-colective, când sunt afectate cel puţin trei persoane. 

∙ După urmările (efectele) asupra victimei, accidentele pot fi: 

-care produc incapacitatea temporară de muncă; 

-care produc invadilitate; 

-care produc deces. 

∙ După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea există accidente mecanice, electrice,  chimice, termice, prin radiaţii sau complexe (datorate unor cauze directe combinate). ∙ După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncă se împart în  contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi, amputări, leziuni ale organelor  interne, intoxicaţii acute, asfixii, electrocutări, insolaţii, leziuni multiple. 

∙ După locul leziunii, pot fi accidente la cap, la trunchi, la membrele superioare, la membrele  inferioare, cu localizări multiple. 

∙ După momentul în care se resimpt efectele, există accidente cu efect imediat şi accidente cu  efect ulterior.

27 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

5. CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE 

 Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, bolile profesionale  constituie afecţiuni ai căror agenţi specifici sunt prezenţi la locul de muncă, asociaţi  cu anumite operaţii industriale sau cu exercitarea unor profesii. 

La noi în ţară, prin boală profesională se înţelege afecţiunea ce se produce ca  urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi fizici, chimici  sau biologici, caracteristicile locului de muncă, precum şi suprasolicitarea diferitelor  organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. 

Bolile profesionale declarabile prevăzute de legislaţia din România sunt date în tabelul  următor: 

Nr.  

crt. Denumirea bolii Noxele profesionale care provoacă boala 

1. Intocicaţii (acute, subacute sau cronice) şi  consecinţele lor. 

Substanţe cu acţiune toxică cunoscută.

 

28 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

GHID PROTECŢIA MUNCII 

29 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MASURI DE PROTECTIA MUNCII IN ACTIVITATI 

CU UNELTE MANUALE 

1. Uneltele de mână trebuie să fie confecţionate din materiale  corespunzătoare operaţiilor ce se execută. 

2. În cazul activităţii în atmosferă cu pericol de explozie, se vor folosi unelte  confecţionate din materiale care nu produc scântei prin lovire sau frecare. 

3. Uneltele manuale acţionate electric sau pneumatic trebuie să fie prevăzute  cu dispozitive de fixare a sculei şi cu dispozitive care să împiedice  funcţionarea lor necomandată. 

4. La uneltele dotate cu scule ce prezintă pericol de accidentare (pietre de  polizor, pânze de fierăstrău, burghie etc.), acestea vor fi protejate împotriva  atingerii accidentale cu mâna sau altă parte a corpului. 

5. Uneltele de mână rotative cu acţionare pneumatică vor fi dotate cu  limitatoare de turaţie. 

6. Uneltele de percuţie din oţel (ciocanele, dălţile, dornurile, căpuitoarele)  trebuie să fie executate din oţeluri corespunzătoare tratate termic, încât în  timpul utilizării să nu se deformeze sau fisureze. 

7. Este strict interzisă folosirea uneltelor cu suprafeţe fisurate, deformate,  ştirbite sau a uneltelor improvizate. 

8. Cozile şi mânerele uneltelor trebuie să fie bine fixate, netede şi de  dimensiuni care să permită prinderea lor sigură şi comodă. Pentru fixarea  cozilor şi mânerelor în scule se vor folosi pene metalice. 

9. Uneltele de mână prevăzute cu articulaţii (foarfeci, cleşti, chei etc.) nu  trebuie să aibă joc în articulaţie. Ele vor fi aşezate astfel încât să aibă  orientată spre exterior partea de prindere. 

10. Când se efectuează lucrări la înălţime uneltele manuale se păstrează în  genţi rezistente şi bine fixate de corp, pentru a fi asigurate împotriva căderii. 

11. În timpul transportului părţile tăioase ale uneltelor de mână trebuie  protejate cu teci sau apărători adecvate.

30 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ÎN ACTIVITĂŢI 

CU MAŞINI – UNELTE 

I.Măsuri generale. 

1. Oprirea maşinilor unelte la schimbarea dispozitivelor, la fixarea şi  scoaterea pieselor, la repararea, curăţirea, ungerea şi înlătorarea aşchiilor  sau la plecarea de lângă maşină. 

2. Folosirea ecranelor dispozitivelor de protecţie, ochelarilor şi a altor mijloace  individuale de protecţie. 

3. Întreţinerea maşinii, locului de muncă şi a sculelor în perefctă stare tehnică  şi de curăţenie. 

4. Verificarea stării tehnice a maşinii, sculelor şi dispozitivelor, atât înainte,  cât şi după încetarea lucrului şi anunţarea la predarea schimbului a tuturor  defecţiunilor constatate. 

II.Măsuri specifice pentru maşini de găurit 

1. Se interzice ţinerea pieselor cu mâna sau cu chei, cleşti etc. Fixarea se  face obligatoriu în menghină sau în dispozitive speciale. 

2. Burghiele vor fi bine fixate şi centrate în mandrine sau port-scule. 

3. Sculele se scot din suporturi numai după oprirea maşinii şi după frânarea  mecanică a acestora. 

4.Este interzis lucrul la maşinile de găurit fără acoperirea capului sau  prinderea părului sub basc. 

III.Măsuri specifice pentru uneltele abrazive 

1. Transportul, depozitarea, încărcarea, montarea şi exploatarea corpurilor  abrazive se vor face cu respectarea strictă a standardelor de profil. 

2. Montarea discurilor abrazive la maşini se va face numai de către muncitori  instruiţi, după montare fiind obligatorie verificarea centrării perfecte. 

3. Montarea discurilor abrazive se face astfel încât să se excludă posibilitatea  deplasării pe ax, în timpil şi din cauza rotirii. 

4. Corpurile abrazive trebuie protejate în timpil exploatării cu carcase de  protecţie care trebuie să acopere întraga porţiune nelucrătoare. 

5. Toate corpurile abrazive vor fi supuse la verificarea la sunet pentru  descoperirea fisurilor, încercarea rezistenţei la rotire şi determinarea  dezechilibrului.

31 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MASURI DE PROTECTIA MUNCII LA UTILIZAREA INSTALATIILOR SI ECHIPAMENTELOR ELECTRICE 

1. Asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din cicuitele electrice  prin izolarea electrică a conductoarelor, folosirea carcaselor de protecţie  legate la pământ, îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate  respectându-se distanţa impusă până la elementele sub tensiune,  amplasarea conductoarelor electrice la o înălţime inaccesibilă pentru om. 

2. Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24 şi 36 V) pentru lămpile şi sculele  electrice portative, evitarea răsucirii sau încolăciriii cablului de alimentare în  timpul lucrului, evitarea trecerii cablului peste drumul de acces şi în locurole  de depozitare a materialelor, interzicerea reparării sau remedierii defectelor în  timpul funcţionării. 

3. Folosirea mijloacelor individuale de protecţie (principale – tije  electroizolante, cleşti izolanţi, scule cu mânere izolante şi secundare – echipament de protecţie, covoraşe de cauciuc, platformr şi grătare izolante) şi  a mijloacelor de avertizre (plăci avertizoare, indicatoare de securitate,  îngrădiri provizorii). 

4. Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atungere  periculoase sau unor scurgeri de curent periculoase. 

5. Separarea de protecţie cu ajutorul unor transformatoare de separaţie. 6. Izolarea suplimentară de protecţie. 

7. Protecţia prin legare la pământ. 

8.Protecţia prin legare la nul. 

9. Protecţia prin egalizarea potenţialelor.

32 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA MANIPULAREA ŞI  TRANSPORTUL MANUAL AL MATERIALELOR 

1. Operaţiile de încărcare, descărcare, transport manual şi depozitare a  materialelor trebuie să se realizeze sub supravegherea şefului formaţiei de  lucru, de către personal bine instruit în acest scop şi care are vârsta de peste  16 ani. 

2. Pentru materialele foarte periculoase (toxice, explozive, cancerigene etc.)  vârsta minimă pentru manipulatori este de 18 ani. 

3. Locurile în care se efectuează operaţiile de încărcare-descărcare şi  depozitare, precum şi căile de acces, trebuie să fie nivelate şi amenajate  pentru scurgerea apelor, de regulă pavate sau podite. 

4. În cazul operaţiilor de încărcare descărcare a vehiculelor la rampă, între  aceasta şi vehicul se aşează un podeţ de trecere pentru preluarea  denivelărilor existente. 

5. Distanţele de transport manual nu pot depăşi 60 m, iar diferenţele de nivel  trebuie să fie de maxim 4 m (scări, schele). Înălţimea maximă la care se pot  ridica pe verticală sarcinile maxim admise este de 1,5 m. 

6. Sarcinile maxime în cazul transportului manual al greutăţilor sunt: 

 

 

7. La ridicarea, descărcarea şi transportul sarcinilor ce depăşesc valorile din  tabelul de mai sus, precum şi cazurile în care diferenţa de nivel este mai  mare de 4 m, este obligatoriu să se lucreze în echipe sau mecanizat. 

8. Transportarea manual a greutăţilor pe planuri înclinate trebuie limitată la 25  kg fără întreruperi şi 30 kg cu întreruperi pentru bărbaţi şi 12 kg cu întreruperi  pentru femei.

33 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

STINGĂTOARE DE INCENDIU 

În funcţie de natura materialelor sau subsţantelor combustibile, care pot fi implicate  în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:  

∙ clasa A incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror  combustie are loc în mod normal cu formare de jar. Exemple: lemn, hârtie,  materiale textile, rumeguş, piele, produse din cauciuc, materiale plastice care nu se  topesc la căldura etc;  

∙ clasa B incendii de lichide sau de solide lichefiabile. Exemple: benzină, petrol,  alcooli, lacuri, vopsele, uleiuri, gudroane, ceară, parafină, materiale plastice care se  topesc uşor, etc;  

∙ clasa C incendii de gaze. Exemple: hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de  sondă etc.;  

∙ clasa D incendii de metale. Exemple: sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc,  titan etc.;  

∙ clasa E incendii ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune.  Principalele mijloace de intervenţie în caz de incendiu sunt stingătoarele. Corecta lor alegere şi amplasare, deprinderea utilizării lor de către personalul ce lucrează în  apropierea lor, devin de mare importanţă pentru limitarea şi stingerea încă din faza  incipienta a unor incendii care, altfel, pot aduce daune imense. Stingătoarele sunt utilizate,  în modul cel mai eficace, atunci când sunt amplasate la îndemână, în număr suficient,  având capacitatea de stingere corespunzătoare cantităţii şi naturii materialelor  combustibile existente în spaţiul protejat şi sunt folosite de persoane familiarizate cu  punerea lor în funcţiune. Stingătoarele sunt dispozitive de stingere, acţionate manual, care  contin o substanţă care poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul  presiunii create în interiorul lor. 

Stingătoarele presurizate permanent cu pulbere, spumă aeromecanică şi CO2 pot fi  portative şi transportabile.  

Nota: * - valori caracteristice solutiilor aditivate pentru sezonul rece.  

Stingatoare presurizate cu pulbere tip P1, P2, P3, P5, P6, P9, P10, P20, P50,  P100. Sunt cele mai utilizate datorită faptului că acoperă toată gama de clase de incendii  A, B, C, D, E. Stingătoarele cu pulbere sunt presurizate permanent, având ca agent  propulsor azotul. Acesta este foarte stabil la variaţiile de temperatură şi este ecologic.  Stingătoarele cu pulbere sunt folosite ca mijloc de prevenire şi stingere în staţii PECO,  aeroporturi, magazine Cash&Carry, vagoane CFR, depozite materiale, sedii de firme,  autovehicule. Se utilizează pentru echipamente electrice aflate sub tensiune mai mică de  1000 volţi. La cerere se pot livra stingătoare presurizate cu pulbere specială care pot fi  folosite asupra instalaţiilor electrice aflate sub tensiune pana la 100.000 volţi. Pulberea  este ecologică şi nu conţine substanţe periculoase pentru sănătatea oamenilor.  Recipientul este executat din tablă de oţel prin procedee de sudură omologate, pe maşini  automate. Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI.

34 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Stingatoare presurizate cu spuma aeromecanică tip SM3, SM6, SM9, SM 50,  SM 100. Stingătoarele cu spumă aeromecanică sunt utilizate cu mare eficienţă pentru  stingerea incendiilor cu focare tip A şi B. Acestea sunt folosite ca mijloc de prevenire în  staţii PECO, depozite de carburanţi, rafinării, centrale termice, nave, autovehicule,  aeroporturi. 

ATENŢIE! NU SE UTILIZEAZĂ PENTRU ECHIPAMENTUL ELECTRIC  AFLAT SUB TENSIUNE. 

Recipientul este executat din tablă de oţel cu protecţie interioară anticorozivă prin  procedee de sudură omologate, pe maşini automate. Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI. 

Stingătoare presurizate cu CO2 tip G1, G2, G3, G5, G6, G10, G15,G21,G30,G60. Stingătoarele cu dioxid de carbon sunt utilizate la stingerea incendiilor din clasele B, C,  şi E. Stingătoarele cu CO2 au o dublă acţiune asupra focarului: înlocuirea oxigenului  atmosferic şi răcirea focarului prin evacuarea agentului de stingere sub formă de zăpadă carbonică. Se utilizează pentru echipamente electrice aflate sub tensiune mai mică de  1000 volţi. Acestea sunt folosite ca mijloc de prevenire în staţii PECO, transformatoare,  încăperi cu aparatura electrică şi electronică, computere, centrale telefonice. Recipientul este executat din oţel aliat specific recipienţilor de înaltă presiune.  Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI.

35 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

GHID DE ALEGERE A STINGĂTOARELOR

36 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

STINGĂTOARE CU SPUMĂ AEROMECANICĂ

37 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

STINGĂTOARE CU PULBERE

38 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

STINGĂTOARE CU CO2

39 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

ACCESORII PSI 

Panourile de incendiu sunt folosite pentru dotarea unităţilor şi punctelor de lucru  cu mijloace de primă intervenţie necesare stingerii începuturilor de incendii. Componenta  interioară diferă în funcţie de obiectivul ce trebuie protejat împotriva focului. Componente:  unelte psi (căngi, răngi, lopeţi, topoare târnăcop, găleţi), stingătoare portative sau  carosabile (cu pulbere, CO2, spumă chimică sau aeromecanică), racorduri, ţevi refulare,  cheie racord ABC, BC, cheie hidrant, furtun refulare tip A, B,C, hidranţi portativi.  

 

Lada de nisip este destinată depozitării nisipului necesar stingerii incendiilor.  Capacităţi de înmagazinare standard de 0,5 ÷ 1 mc. 

 

Ţevile de refulare asigură refularea jetului de apă şi dirijarea lui asupra focarului de  incendiu. Prin acţionarea robinetului încorporat jetul poate fi oprit, iar prin dispozitivul  montat la vârful ţevii se asigură o perdea de apă pulverizată pentru protecţia utilizatorului.  Ţevile de refulare cuprind o mare diversitate de materiale componente, forme, dimensiuni,  modalităţi de refulare a apei diferit.  

 

Racorduri pentru cuplare rapidă executate din aluminiu de înaltă rezistenţă şi  calitate deosebită AK11 în cobinaţie cu siliciu. Racordurile de refulare se folosesc la  îmbinarea furtunurilor de refulare cauciucate. Racordurile fixe se folosesc pentru ţevile de  refulare, robineţi hidranţi precum şi la hidranţii portativi. Racordurile înfundate se  folosesc la hidranţii portativi, supraterani precum şi la rolele de furtun.

40 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

 

Reducţiile se folosesc pentru cuplarea a două racorduri de mărimi diferite, la  intervenţiile pentru incedii.  

Furtun de refulare tip A,B,C,D. Domeniu de utilizare: racordare la hidranţi interiori  şi exteriori, motopompe PSI, maşini de pompieri, navigaţie şi alte utilizări în principal în  domeniul industrial dar şi agricol.  

Furtunul respectă toate normativele de securitate şi calitate exprimate prin  certificatul ISSO 9001, DIN 14811, NBN S21-024, BS CLASS 1.  

 

  Furtun refulare tip A 

 

Furtun refulare tip B

41 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Furtun refulare tip C 

Furtun refulare rigid tip D 

Sprinklere executate în conformitate cu standardele internaţionale şi agrementate:  FM (SUA), LPC (UK), APSAD(FR), Corpul Pompierilor Militari, Centrul de Studii PSI  Bucuresti (RO). 

∙ Componente: corp splinker, deflector, bulb de sticlă, ventil, stift filetat.  ∙ Temperatura nominală de declanşare = 68ºC.  

∙ Poziţia de funcţionare = suspendat.  

∙ Element sensibil = bulb de sticlă cu lichid  

∙ (dilatare volumetrică mare la temperaturi ridicate).  

∙ Tipul distribuţiei apei = pulverizare.  

∙ Presiune maximă de lucru = 12 bar.  

∙ Filet racordare = ½ ”.  

∙ Factor de distribuţie a apei = K 80±4.  

∙ Presiunea hidrostatică = încercare de etanşeitate 30 bar.  

∙ Sensibilitate cu reacţie normală = indice de timp de reacţie cuprins între 80 (ms)½ şi  350(ms)½.  

 

Sprinklerele, fiind dispozitive sensibile la caldură, concepute pentru a reacţiona la o  temperatură prestabilită prin eliberarea automată a unui flux de apa pe care îl repartizează uniform la nivelul solului, sunt destinate echipării instalaţiilor fixe automate de stins  incendii, având rolul de a detecta un focar de incendiu, de a da o alarma şi de a-l stinge 

42 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

înca de la început sau, cel putin, să-l acopere astfel încât stingerea să se poata realiza cu  ajutorul mijloacelor de protecţie ale clădirii sau de către pompieri. Domenii de utilizare:  sedii de firme, hale de producţie, depozite, supermarketuri.  

Iluminatul de siguranţă Instalaţiile electrice pentru iluminat de siguranţă pentru  evacuare se prevăd în cazul încăperilor cu aglomerări de persoane, clădiri cu expoziţii  temporare, muzee, biblioteci, restaurante, spitale, hoteluri, supermarketuri, spaţii de  producţie. Pentru iluminatul de siguranţă se folosesc lămpi cu alimentare de rezervă, de  regulă, dintr-o baterie tip acumulator care permite funcţionarea lămpilor pe durată de min.  1 oră. Corpurile de iluminat ale iluminatului de siguranţă se marchează sau se echipează 

cu lămpi de altă culoare pentru a se deosebi de lămpile iluminatului normal. Iluminatul de  siguranţă contra panicii se realizează cu corpuri de iluminat cu lămpi incandescente clare.   

Centrale antiincendiu echipate cu microprocesor, şase zone de detectare, pe  fiecare zonă se pot lega detectori de temperatură şi fum. Fiecare zonă este echipată cu o  ieşire pentru alarmare. Panoul de comandă poate controla ieşirile de alarmare: sirenele şi  comunicatoarele telefonice. 

 

Detectoare optice de fum funcţionează prin tehnologia SMD, detectarea fumului şi  a temperaturii ce se degajă din procesul de ardere. Sunt recomandate pentru hoteluri,  supermarketuri, biblioteci, depozite, spaţii de producţie. Detectarea la timp a unui incendiu  limitează producerea de pagube şi pierderea de vieţi omeneşti. 

 

43 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR (I) Măsuri şi mijloace de prevenire a incendiilor şi exploziilor 

1. Înlăturarea eventualelor cauze de provocare a incendiilor şi exploziilor, prin  proiectarea procesului tehnologic. 

2. Evitarea formării în hale de producţie a amestecurilor explozive prin  curăţarea în mod periodic a prafului de pe toate suprafeţele încărcate  

cu electricitate statică. 

3. Mărirea umidităţii relative a aerului, acolo unde produsele permit. 4. Prevederea unor aparate de deconectare automată în caz de avarie. 

5. Prevederea în depozitele de materiale combustibile a instalaţiilor speciale  de declanşare automată a stropirii cu apă la ridicarea temperaturii. 

6. Amenajarea unor spaţii pentru fumat. 

7. Asigurarea unei bune evacuări a oamenilor şi a bunurilor din clădire în caz  de incendiu. 

8. Instalarea de scări de incendiu, guri de apă, cu utilajul necesar (furtun cu  lance, pompe etc.). 

9. Ignifugarea materialelor combustibile folosite în construcţii. 

10. Marcarea zonelor periculoase, a mediilor explozive, a căilor de evacuare  din clădiri şi asigurarea unor bune condiţii pentru intervenţia rapidă la  stingerea incendiilor. 

11. Organizarea de formaţii de pompieri voluntari şi special angajaţi. 12. Interzicerea folosirii flăcării deschise, a fumatului în medii periculoase. 

13. Stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea şi combaterea incendiilor  şi asigurarea prelucrării şi afişării lor. 

14. Instruirea muncitorilor şi răspândirea cunoştinţelor tehnice referitoare la  cauzele şi prevenirea incendiilor. 

15. Dotarea cu utilaje şi materiale tehnice de combatere a incendiilor (lopeţi,  pompe de mână, stingătoare manuale, motopompe, autopompe, instalaţii cu  reţele de apă etc.).

44 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR (II) Obligaţii şi răspunderi 

1. Conducătorii unităţilor sunt obligaţi să ia măsuri pentru: constituirea şi  funcţionarea comisiilor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor şi a  formaţiilor civile de pompieri, dotarea cu mijloace tehnice adecvate producţiei  şi activităţii întreprinderilor respective, stabilirea sarcinilor care revin  personalului de la locurile de muncă şi asigurarea instruirii şi controlului  întregului personal. 

2. Obligaţiile comisiilor tehnice sunt: întocmirea planului de apărare contra  incendiilor, efectuarea de propuneri pentru înlăturarea cauzelor care pot  înlesni producerea unor incendii, verificarea modului de înreţinere şi de de  funcţionarea a instalaţiilor de semnalizare şi stingere a incendiilor. 

3. Formaţiile civile se organizează cu sprijinul unităţilor militare de pompieri şi  desfăşoară activitatea de prevenire, intervine la stingerea incendiilor,  salvează oamenii şi bunurile materiale. 

4. Provocarea de incendiu sau neluarea măsurilor prevăzute de lege pentru înlăturarea pericolului de incendiu se sancţionează disciplinar,  contravenţional sau infracţional, după gravitatea cazului.

45 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

RELAŢIA DINTRE CAUZELE DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE  PROFESIONALĂ ŞI MĂSURILE DE PREVENIRE ÎN SISTEMUL DE MUNCĂ

46 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE CAP  

Cască protecţie  KENTUCKY 

 

Cască protecţie  

FIREFIGHTER Cască antifon Antifoane  

EAR Clasic EAR Ultrafit Mască sudor Casca sudor  

Ochelari sudor Ochelari sudor Suport şi vizieră pentru  electricieni 

 

Mască integrală  (Panorama Nova) 

 

Semimască simplă Semimască cu supapă  (FFP2-SL) 

Semimască cu supapă  

(FFP3-SL) Costum vopsitor

47 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE MÂINI  

Mănuşă piele spalt Mănuşă anticalorică Mănuşă sudor Mănuşă Merceds  (îmblănită) 

  Mănuşă tricot subţire Mănuşă tricot gros Mănuşă chirurgicală Mănuşă polietilenă

Mănuşă electroizolantă

48 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE CORP  

Centură siguranţă (de  poziţionare) – 

constructor + 1mijloc  de legătură 

Ansamblu centură  complexă tip sondor  formată din o centură  complexă şi mijloc de  legătură reglabil cu 2  carabiniere 

Ansamblu centură  complexă tip sondor  antiex (EX) formată  

din centură complexă şi  mijloc de legătura  reglabil cu 2  

carabiniere 

Centură lombo – abdominala  

(circularist)

49 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – ÎNCĂLŢĂMINTE  

Cizme electroizolante  de joasa tensiune (clasa  electrica 0) 

 

Cizme cu bombeu si  

talpa metalica Model  

M2 (PSI) 

  

Cizme electroizolante  de joasa tensiune (clasa  electrica 1) 

Cizme apa-noroi Model  M1 

 

Cizme rezistente la  produse petroliere  antistatice(EX) Model  M5 

Cizme antiacide Model  M5 

Bocanc din piele cu  talpa antiderapantă 

Bocanc rezistent la  agenţi chimici

50 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

  

Bocanc din piele cu  bombeu metalic cu  talpa antiderapanta,  antistatici 

Sabot Pantof alb 

ECHIPAMENTE DE LUCRU – IMPERMEABILE   Pelerine ploaie 

ECHIPAMENTE DE LUCRU – CU DESTINAŢII SPECIALE  

Vestă reflectorizantă Salopetă cu bandă reflectorizantă (doc) 

Salopetă cu bandă reflectorizantă (tercot)

51 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

  Costum antiacid Costum ignifugat 

ECHIPAMENTE DE LUCRU – UZ GENERAL  

Salopetă simplă Salopetă bazonată tip  miner 

  Salopetă bazonată cu  

Salopetă simplă cu  pieptar 

 

pieptar Combinezon Halat

52 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

  Vestă vătuită Haină vătuită Costum vătuit

53 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

PRIM AJUTOR DE BAZĂ (I) 

I. VICTIMA NU RESPIRĂ ŞI NU ARE PULS. 

 Primul gest în aceasta situaţie este anuntarea la 112 solicitând ajutorul echipei  medicale calificate şi cu dotare corespunzătoare după care începem resuscitarea cardio pulmonară. Dacă victima nu respiră, nu are puls şi eşti sigur că va sosi ajutor profesionist  calificat, începe ventilaţia artificială şi compresiunile toracice. Ele se execută succesiv. 

∙ În cazul în care sunteţi singurul salvator, raportul ventilaţie masaj cardiac trebuie să fie  de 2:15, acest lucru repetându-se timp de un minut;  

∙ În cazul în care sunteţi doi salvatori, acest raport trebuie sa fie de 1:5. Se execută 10  cicluri după care se face reevaluarea pacientului. 

Fiecare ciclu se începe cu ventilaţia artificială şi se termină cu ventilaţie. Tehnica ventilatiei artificiale 

Îngenuncheaţi lânga pacient. Cu capul victimei în hiperextensie se menţine gura  uşor întredeschisă cu o mână, în timp ce cu cealaltă se susţine fruntea şi se pensează  nasul. Se inspiră profund aer … 

 

 …se aşează etanş gura pe gura victimei, şi se insuflă aer timp  de 2-3 secunde. În acelaşi timp se verifică dacă toracele se ridică atunci când insuflăm.

Fiecare respiraţie trebuie să fie suficient de puternică astfel încât toracele să se  ridice. Ţineţi capul în hiperextensie cu barbia ridicată îndepărtând gura de la gura victimei  şi lăsaţi ca toracele pacientului să revină. Volumul de aer pe care îl insuflăm este mai  important decât ritmul în care îl administrăm. 

Tehnica masajului cardiac extern 

Cu victima aşezată pe spate pe un plan dur se localizează punctul de compresie  situat în partea inferioară a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal 

54 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

pâna la locul de întâlnire a coastelor. La acest nivel lângă acest deget se aşează alte două  degete, respectiv degetul mijlociu şi cel arătător, după care aşezăm podul palmei celeilalte  mâini, tangent la cele două degete plasate pe piept; acesta este locul în care trebuie  făcute compresiunile toracice. 

 

Se îngenunchează lângă victimă, se fac două ventilaţii, după care se găseşte  punctul de reper. Se aşează cealaltă mână (cea cu care s-a făcut reperarea), peste mâna  situată pe stern, fără ca degetele să se sprijine pe torace. 

 

Cu coatele întinse, cu braţele perpendicular pe stern, linia umerilor să fie paralelă  cu linia longitudinală a pacientului, se fac compresiunile astfel încât să înfundăm sternul cu  o adâncime de aproximativ 4-5 cm (numărând cu voce tare, “şi 1 şi 2 şi 3 şi 4 şi 5’’).  Frecvenţa compresiunilor externe trebuie să fie de 80-100 / min.

 

55 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

II. VICTIMA NU RESPIRĂ DAR ARE PULS. 

În acest caz, prima etapă de acţiune constă din efectuarea unui numar de 10  ventilaţii artificiale după care se anunţă la 112 solicitând ajutor medical calificat. Ne  reîntoarcem, reevaluăm starea pacientului şi vom acţiona în funcţie de ceea ce vom  constata. În cazul în care situaţia va fi nemodificat vom continua ventilaţia pacientului  verificând periodic pulsul acestuia. 

 

III. VICTIMA RESPIRĂ ŞI ARE PULS. 

Dacă victima respiră şi are puls, dar este inconştientă o vom aşeza în poziţia  laterală de siguranţă. Îngenunchind lângă victimă vom elibera căile aeriene prin  hiperextensia capului şi ridicarea bărbiei. Aşezăm braţul cel mai apropiat al victimei în  unghi drept faţă de corp, iar antebraţul se îndoaie în sus. Vom trece celălalt braţ al victimei  peste torace, aşezând dosul palmei pe obrazul victimei. 

 

 Se ridică genunchiul (cel opus faţă de salvator) victimei, trăgându-l în sus şi  menţinând piciorul pe pamânt. Cu o mână vom prinde umărul opus faţă de salvator şi cu  cealaltp mână genunchiul pacientului. Îl vom întoarce lateral spre salvator; ne asigurăm că  se sprijină pe genunchi şi pe cot, rearanjăm capul în hiperextensie şi îi deschidem gura.

 

56 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

PRIM AJUTOR DE BAZĂ (II) 

DEZOBSTRUCŢIA CĂILOR AERIENE SUPERIOARE 

Pacient conştient 

Obstrucţia căilor aeriene înseamnă blocarea căilor aeriene superioare cu un bol  alimentar sau un corp străin. Victima se va sufoca. Obstrucţia poate fi incompletă sau  completă. Dacă victima este conştientă va indica acest lucru prin prinderea gâtului cu o  mână sau cu două mâini. 

 

În cazul obstrucţiei incomplete respiraţia este zgomotoasă, pacientul este aplecat în  faţă şi încurajat să tuşească. Dacă aceasta nu dă rezultate va trebui să se încerce o altă  manevră, numită manevra Heimlich; se aplică atunci când obstrucţia devine completă. Ne  apropiem de victimă din spate, o cuprindem pe sub braţe, îi îndepărtăm picioarele,  aşezăm o mâna la mijlocul distanţei dintre ombilic si apendicele xifoid (locul de întâlnire a  coastelor), cu cealaltă mână prindem mâna încleştată şi facem mişcări bruşte înăuntru şi  în sus. 

 

Aceste mişcări vor comprima diafragmul care la rândul lui va comprima plămânii şi  presiunea creată în bronhii va arunca corpul străin în cavitatea bucală. Faceţi aceste  mişcări până eliberaţi căile aeriene.

57 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Pacient inconştient 

Dacă victima devine inconştientă, se întinde pe pământ şi se aplică aceeaşi  manevră, încălecând picioarele victimei. Se reperează locul, aşezând podul palmei la  mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid. Se aşează cealaltă mână peste  aceasta (ca la masajul cardiac) şi se fac compresiuni cu mişcări bruşte în adâncime şi în  sus. 

 

Se repetă aceste mişcări de 4-5 ori după care, întorcând capul victimei într-o parte,  se verifică cavitatea bucală a acesteia pentru a îndepărta bolul alimentar sau corpul străin.  Dacă acesta nu este vizibil, se încearcă din nou ventilaţia, observând dacă intră sau nu  aerul. În caz de insuccese repetă manevra Heimlich până când căile aeriene vor fi libere.

58 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

TRUSĂ DE PRIM AJUTOR

 

59 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

BRANCARDĂ DE PRIM AJUTOR 

 

• Structurã din duraluminiu 

• Husã din PVC ignifug pe suport textil 

• Usor de curãtat si dezinfectat 

• Mânere telescopice 

• Greutate cca. 7,6 Kg 

• Fabricatã conform DIN 13024

60 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MODALITĂŢI DE PANSARE – BANDAJARE PENTRU UNELE  ZONE ANATOMICE (I) 

 

Tehnica bandajării pumnului  

Tehnica bandajării cotului

Tehnica bandajării toracelui

61 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MODALITĂŢI DE PANSARE – BANDAJARE PENTRU UNELE  ZONE ANATOMICE (II) 

  

Tehnica bandajării  mâinii 

 

Tehnica bandajării  genunchiului 

 

Bandajarea cu  

basma a capului(a),  a antebraţului (b) şi  a piciorului (c)

62 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII TIPURI DE FRACTURI (I) 

 

Fractură prin răsucire

63 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

TIPURI DE FRACTURI (II) 

Fractură completă cu deplasare 

  

a b b 

Fractură complicată (capetele osului  fracturat pot rupe un vas mare de sânge)

64 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII REDUCEREA FRACTURII 

Reducerea fracturii la nivelul braţului

Corectarea axului prin mişcări de  extensie şi contraextensie concomitent  cu imobilizarea provizorie în fractura de  antebraţ 

 

Reducerea fracturii la nivelul gambei şi  piciorului

 

65