Masuri de protectie a muncii

Norme privind Protectia Muncii 

Prin legile tarii noastre, fiecare salariat este protejat, la locul sau de munca fata de  imbolnavirile si accidentele care pot surveni in timpul si din cauza activitatii. In acest scop, in oricare domeniu de activitate, fiecarui salariat i se face un instructaj de  protectia muncii, in care i se aduc la cunostinta normele de protectie a muncii, specific  domeniului in care isi va desfasura activitatea. 

Procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca (SSM) s a stabilit în conformitate cu prevederile legii nr. 319/2006 in care se precizeaza: „Angajatorul  trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi  adecvată în domeniul SSM, în special sub forma de informaţii şi instrucţiuni de lucru,  specifice locului de muncă şi postului”. 

Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul unităţii se  efectuează în timpul programului de lucru. 

Perioada în care se desfăşoară instruirea este considerată timp de muncă. Instruirea lucrătorilor în domeniul SSM cuprinde 3 faze: 

❖ instruirea introductiv - generală; 

❖ instruirea la locul de muncă; 

❖ instruirea periodică. 

La instruirea personalului în domeniul SSM vor fi folosite mijloace, metode şi tehnici de  instruire, cum ar fi: 

 - expunerea; 

- demonstraţia; 

- studiul de caz; 

- vizionări de filme; 

- diapozitive; 

- proiecţii; 

- instruire asistată de calculator. 

Angajatorul asigură baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate. Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în  fişa de instruire individuală, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.  Completarea fişei de instruire individuală se va face imediat după verificarea instruirii. După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit  şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea. 

Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi  însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicină a muncii în  urma examenului medical la angajare. 

 Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra  de către angajator şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în  cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului. 

Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei  referitoare la SSM (inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă) vor fi 

însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişa de  instructaj. 

Instruirea introductiv – generală se face la angajarea lucrătorilor. 

Scopul instruirii introductive generale este: 

❖ de a informa despre activităţile specifice societăţii, riscurile pentru SSM; ❖ precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul societăţii, în general. Instruirea introductiv - generală se face: 

✔ de către lucratorul desemnat cu SSM; 

✔ individual sau în grupuri de cel mult 20 de personae; 

✔ durata instruirii introductiv - generala este de 8 ore. 

În cadrul instruirii introductiv - generale se vor expune, în principal, următoarele probleme: ✔ legislaţia de securitate şi sănătate în muncăl 

✔ consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi  sănătate în muncă; 

✔ riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii; 

✔ măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor. 

▪ Conţinutul instruirii introductiv - generale trebuie să fie în conformitate cu tematica  aprobată de către angajator; 

▪ Instruirea introductiv - generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe  bază de teste; 

▪ Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire; 

▪ Lucrătorii nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în  instruirea introductiv-generală. 

Instruirea la locul de muncă se face: 

✔ după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru SSM,  precum şi a măsurilor şi activităţilor de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de  muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate; 

✔ tuturor salariaţilor noi, precum şi la schimbarea locului de muncă în cadrul unitatii; ✔ de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane. Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă. 

Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă,  precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă,  post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate. 

Durata instruirii la locul de muncă este de 8 ore. 

Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către lucrătorul  desemnat cu SSM şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care  efectuează instruirea. 

Instruirea la locul de muncă va cuprinde: 

✔ informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de  muncă şi/sau postului de lucru;

✔ prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de  lucru; 

✔ măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor; 

✔ prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi  specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru; 

✔ instruirea la locul de muncă include demonstraţii practice privind activitatea pe care  persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea EIP, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim-ajutor. 

Instruirea periodică: 

∙ se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop reîmprospătarea şi actualizarea  cunoştinţelor în domeniul SSM; 

∙ se efectuează de către conducătorul locului de muncă; 

∙ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 6 luni pentru personalul de întreţinere şi îngrijire; 

∙ pentru personalul tehnico-administrativ şi cadre didactice intervalul dintre două instruiri  periodice va fi de 1 an; 

∙ verificarea instruirii periodice se face de către lucrătorul desemnat cu SSM, care va  semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută  corespunzător; 

∙ instruirea periodică se completează cu demonstraţii practice. 

Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri: ⮚ când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare; 

⮚ când au apărut modificări ale prevederilor de SSM privind activităţi specifice ale locului  de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită  evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate; 

⮚ la reluarea activităţii după accident de muncă; 

⮚ la executarea unor lucrări speciale; 

⮚ la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului  existent; 

⮚ la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru; 

⮚ la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru. Durata instruirii periodice este de 8 ore. 

Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către lucrătorul desemnat  cu SSM şi aprobate de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana care efectuează  instruirea.

AGENŢI CHIMICI PERICULOŞI 

 LA LOCUL DE MUNCĂ 

Importanţa cunoaşterii agenţilor chimici. 

❖ Peste 50.000 de substanţe şi preparate chimice potenţial dăunătoare ajung la locurile de muncă; 

❖ Anual sunt introduşi în fabricaţie alţi 500 de agenţi chimici noi deoarece, pentru a fi competitivă, industria are în permanenţă nevoie de materiale noi 

❖ Expunerea la agenţii chimici este de multe ori plătită scump; 

❖ Organizaţia Internaţională a Muncii estimează că din totalul de peste 2 milioane de decese care au loc anual, 439 de mii sunt cauzate de chimicale; 

❖ Din totalul de 160 milioane de cazuri de boli profesionale inregistrate anual, 35 de milioane sunt provocate de expunerea la agenţii chimici. 

Pentru a preveni îmbolnăvirea sau accidentarea angajaţilor, prevederile legale impun controlul expunerii lucrătorilor la agenţii chimici periculoşi. 

Agentul chimic periculos: 

❖ este orice substanţă sau preparat care, datorită proprietăţilor fizico-chimice, chimice sau toxicologice, a modului de folosire, a prezenţei acestuia la locul de muncă prezintă risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor; 

❖ peste 2.500 de substanţe sunt deja clasificate la nivelul Uniunii Europene ca fiind periculoase; 

❖ pentru aproape 600 de substanţe sunt stabilite valori limită de expunere profesională (VLE) care nu pot fi depăşite în nicio situaţie. 

Locurile de muncă unde se pot întâlni agenţi chimici periculoşi: 

Agenţii chimici periculoşi sunt în aproape orice loc de muncă din: 

▪ spitale; 

▪ fabric; 

▪ magazine; 

▪ laboratoare; 

▪ saloane de coafură; 

▪ curăţătorii; 

▪ construcţii; 

▪ birouri; 

▪ şcoli; 

▪ ferme, etc. 

 Aceştia pot fi întâlniţi in toate cele trei forme de agregare şi pot apărea în orice fază a unui proces tehnologic (de la materii prime la deşeuri). 

 De asemenea, agenţii chimici pot fi substanţe sau preparate folosite la locul de muncă (ex. adezivi, vopsele, agenţi de curăţire etc.), generate în procesul de muncă (ex. gaze de sudură), care se formează în mod natural (ex. praf). 

 Expunerea la locul de muncă a angajaţilor poate fi: 

⮚ accidentală (explozii, incendii, deteriorări de conducte sau rezervoare etc.); ⮚ curentă, în timpul depozitării, manipulării sau transportului.

Modul de pătrunderea agenţilor chimici în organism: 

⮚ Inhalarea- inspirarea substanţelor sub formă de vapori, gaze, pulberi; ⮚ Contactul agenţilor chimici şi echipamentelor individuale de protecţie contaminate cu pielea şi mucoasele; 

⮚ Ingestia accidentală, din neatenţie sau prin nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă. 

Efectele agenţilor chimici periculoşi asupra sănătăţii lucrătorilor. 

Agenţii chimici periculoşi pot provoca unul sau mai multe din următoarele efecte:  ✔ Intoxicaţii; 

✔ arsuri chimice; 

✔ incendii; 

✔ explozii; 

✔ iritaţii; 

✔ alergii; 

✔ cancer.  

Unele îmbolnăviri, cauzate de expunerea la agenţi chimici periculoşi în mediul de muncă, au loc rapid (intoxicaţii acute), altele apar după un timp lung de expunere (boli profesionale cronice).  Informaţii despre agenţii chimici periculoşi: 

▪ Strângerea de informaţii: 

Angajatorii au obligaţia legală, şi nu numai, de a strânge informaţii asupra riscurilor chimice şi a mijloacelor de prevenire consultând:  

✔ Eticheta; 

✔ fişa tehnică de securitate a agentului chimic; 

✔ medicul de medicina munci; 

✔ alţi specialişti în domeniu; 

✔ internet. 

Eticheta de pe ambalaje oferă informaţii scrise despre pericole (Fraze de risc sau Fraze R) şi avertismente (Fraze de securitate sau fraze S), iar fondul portocaliu al semnelor grafice arată că substanţa este periculoasă. Acest tip de etichetă se aplică pe toate produsele utilizate, depozitate sau comercializate. 

Exemplu de etichetă:  Semne grafice 

Fraze de risc 

Fraze de securitate

 Fişa cu date de securitate 

Angajatorul trebuie să verifice dacă agenţii chimici periculoşi achiziţionaţi sunt însoţiţi de fişa cu date de securitate a furnizorului, importatorului sau distribuitorului. Dacă nu, trebuie să o solicite acestora. Acest lucru e bine să se realizeze încă înainte de achiziţionarea produsului, pentru a face o evaluare a riscului chimic si a posibilităţilor companiei sale de a asigura managementul acestui risc. 

Fişa cu date de securitate trebuie să ofere informaţii complete privind pericolele şi mijloacele de protecţie. Se pot folosi ca material de informare şi instruire şi stau la baza realizării evaluării de risc. 

Etichetele pentru transport 

 Etichetele pentru transport sunt etichete lipite sau ataşate coletelor şi plăcilor etichete amplasate pe mijloacele de transport. Au forme rombice şi sunt împărţite în două. În general, jumătatea superioară este rezervată exclusiv semnului convenţional, iar jumătatea inferioară, numărului clasei 

Etichetele pentru semnalizarea locurilor de muncă sunt panouri de avertizare, afişate la locurile de muncă, pe rezervoare, conducte, utilaje. Sunt triunghiulare cu o pictogramă neagră pe fond galben şi bordură neagră. 

Informarea angajaţilor 

La un loc de muncă în care se vehiculează agenţi chimici periculoşi trebuie: ▪ Să găsiţi afişată o listă cu agenţii chimici periculoşi utilizaţi în acel loc de muncă şi fişele tehnice de securitate ale acestora; 

▪ Să găsiţi afişate instrucţiuni de lucru şi de protecţie a muncii specifice locului de muncă, cu precizarea riscurilor şi mijloacelor de protecţie adecvate; 

▪ Să fiţi informaţi asupra riscurilor pentru sănătate la care vă expuneţi, să fiţi instruiţi înainte de a începe lucrul.  

Semnalizarea riscurilor chimice este de avertisment 

Masuri de prevenire: 1. Obligatiile angajatorului. Angajatorii trebuie: 

PRIMUL  AJUTOR

MASCĂ DE  PROTECŢIE 

▪ să evite folosirea sau să înlocuiască agentul chimic periculos cu unul mai puţin periculos; ▪ să limiteze numărul personalului expus la minimum posibil; 

▪ să realizeze captarea la sursă a noxelor; 

▪ să asigure dotarea cu echipament individual de protecţie  

▪ să evalueze riscurile profesionale pentru toate operaţiile şi situaţiile previzibile; ▪ să informeze şi să instruiască personalul  

▪ să organizeze supravegherea stării de sănătate şi a serviciului de prim ajutor;  ▪ să elaboreze proceduri de lucru şi de intervenţie în caz de urgenţă. 

 Angajaţii trebuie: 

▪ să-şi însuşească şi să respecte normele de securitate şi sănătate în muncă;  ▪ să nu se expună pericolului de accidentare şi îmbolnăvire profesională; ▪ să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie; 

▪ să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent. 

AGENŢII BIOLOGICI 

Definiţia agenţilor biologici. 

Agenţii biologici contaminanţi: 

✔ sunt consideraţi agenţii biologici (bacterii, virusuri, ciuperci, paraziţi) prezenţi la locurile de muncă; 

✔ acţionează asupra lucrătorilor ca urmare a manipulării unor produse patologice sau a unor materiale contaminante; 

✔ tot agenti biologici se consideră: culturile celulare şi endoparaziţii umani care pot provoca infecţie, alergie sau intoxicaţie. 

Se pot transmite prin:  

⮚ direct de la bolnavii care primesc îngrijiri medical; 

⮚ indirect: prin obiectele contaminate cu produsele biologice (sânge, urină, materii fecale); patologice (ex: puroi) provenite de la bolnavi sau animale de laborator. Microorganism = entitate microbiologică celulară sau nu, capabilă să se producă sau să transfere material genetic. 

Exemple: 

✔ Bacterii (tuberculoza,leptospiroza ) 

✔ Viruşi (hepatită, gripe, SIDA, turbare) 

✔ Paraziţi (toxoplasmoze, echinococoze) 

✔ Ciuperci (candidoze) 

Cultura celulară = rezultatul creşterii „in vitro”, în afara organismului, a celulelor izolate din organisme multicelulare. 

 Endoparazit uman = un parazit care trăieşte în interiorul unui organism uman. Clasificarea agenţilor biologici 

În funcţie de importanţa riscului de infectare pe care îl prezintă, agenţii biologici se împart în patru grupe:

Activităţile unde sunt identificaţi agenţii biologici: 

∙ Activităţi în instalaţiile de producţie alimentară 

∙ Activităţi profesionale în care există contact cu animale şi/sau produse de origine animală; Activităţi în serviciile de sănătate de toate tipurile inclusiv în unităţile de izolare şi examinare post mortem; 

∙ Activităţi în laboratoare clinice, veterinare şi de diagnostic, laboratoarele de cercetare,  inclusiv laboratoarele de microbiologie de diagnostic; 

∙ Activităţi de eliminare a deşeurilor; 

∙ Activităţi în instalaţiile de transport şi epurare a apelor uzate 

Căile de pătrundere a agenţilor patogeni în organismul uman: 

Microorganismele sunt prezente în mediul înconjurător deci implicit şi în mediul de muncă. Agenţii patologici pot să pătrundă în organism pe: 

a. Cale respiratorie: reprezintă calea cea mai probabilă de infectare microbiană.  ⮚ un număr mare de manopere, obişnuite în mediul spitalicesc, produc aerosoli care pot fi infecţioşi; 

⮚ aceştia sunt produşi: 

✔ la manevrarea lichidelor; 

✔ deschiderea fără precauţie a flacoanelor vidate; 

✔ împroşcări; 

✔ schimbarea aşternutului bolnavilor; 

✔ manipularea animalelor de laborator. 

b. Cale digestivă: una din căile de contaminare pe cale digestivă este pipetarea cu gura, în laboratoare. Frecvent se produc contaminări pe cale digestivă datorită nerespectării regulilor de igienă ( ex. de boli cu transmitere digestivă: enterocolitele acute, hepatita virală A – „boli ale mâinilor murdare”). 

c. Cale cutanată: trecerea microorganismelor prin piele se poate face prin pătrunderea accidentală (răni, înţepături, muşcături) şi apare destul de frecvent în cursul diferitelor activităţi medicale: 

✔ tratamente stomatologice; 

✔ spălarea instrumentarului; 

✔ în cursul intervenţiilor chirurgicale. Hepatitele acute virale de tip B sau C apar frecvent la chirurgi sau stomatologi. 

d. Mucoasa conjunctivală: ochiul fiind foarte vascularizat reprezintă o cale importantă de contaminare, mai ales prin împroşcare oculară (ex. conjunctivite, infecţii oculare, micoze oculare).  

Metode de prevenire a riscurilor biologice: 

Pentru toate activităţile în care se utilizează agenţi biologici ce constituie un risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsuri adecvate:

∙ Principiul înlocuirii (substituţiei): Înlocuirea unui agent biologic periculos printr-un agent deloc sau mai puţin periculos pentru sănătatea lucrătorilor. 

∙ Aplicarea unor măsuri de protecţie colectivă prin care , angajatorul trebuie să reducă riscul de expunere la cel mai scăzut nivel: 

✔ limitarea numărului lucrătorilor expuşi sau susceptibili de a fi expuşi; 

✔ evitarea sau limitarea riscului de răspândire la locul de munca (procesul muncii, control tehnic , izolare); 

✔ semnalizare de securitate; 

✔ luarea masurilor de protecţie colectivă şi furnizarea de EIP pentru riscurile care pot interveni ulterior 

✔ măsuri de igienă adecvate; 

✔ elaborarea unui plan de urgenţă în caz de accidente cu agenţi biologici patogeni; ✔ detectarea prezenţei agenţilor biologici patogeni în afara incintei de izolare sau detectarea ruperii izolării; 

✔ prevederea procedurilor şi mijloacelor pentru : trierea, colectarea, depozitarea, transportul şi eliminarea deşeurilor (în special : recipiente sigure şi uşor identificabile); 

✔ măsuri care se permită manipularea şi transportul agenţilor biologici la locul de muncă. 

∙ Stabilirea unor reguli de securitate (interzicerea băutului, mâncatului, fumatului, în locul in care există un risc de contaminare); 

∙ Acordarea de echipament individual de protecţie, depozitate într-un loc special, dezinfectate şi verificate (daca este EIP de unică folosinţă = deşeu contaminat); ∙ Instalaţii sanitare speciale: spălarea ochilor, antiseptice etc. 

∙ Dispoziţii speciale în cazul manipulării de eşantioane de origine umană sau animală. 

Măsuri de protecţie individuală:  

∙ respectarea procedurilor de lucru; 

∙ instruirea corespunzătoare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; ∙ obligativitatea purtării echipamentului individual de protecţie şi a echipamentului individual de lucru din dotare; 

∙ vaccinarea lucrătorilor expuşi la riscuri biologice. 

• Informarea asupra riscurilor  

În cadrul procesului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, a lucrătorilor expuşi la contaminări cu agenţi biologici patogeni, vor fi transmise toate informaţiile necesare, referitoare la: 

∙ riscurile la care sunt expuşi; 

∙ reguli de igienă;

∙ mijloace de evitare a expunerii; 

∙ utilizarea obligatorie a echipamentului individual de lucru şi de protecţie; ∙ modalităţile de triere, colectare, depozitare, transport, eliminare a deşeurilor; ∙ prevenirea si gestionarea incidentelor; 

∙ proceduri de urgenţă în caz de accident. 

● Igiena mâinilor pe bază de alcool:  

✔ mâinile trebuiesc frecate pentru a se obţine un rezultat cat mai eficient; ✔ umezirea mâinilor;  

✔ aerisirea mâinilor;  

✔ omorârea microorganismelor în 15 secunde.  

∙ Curăţenia la locul de muncă; 

∙ Prevenirea formării de aerosoli; 

∙ Folosirea de echipament individual de protecţie (EIP), proiectat să protejeze pielea şi membranele mucoase ale ochilor, nasului şi gurii angajaţilor împotriva expunerii la materiale potenţial infecţioase;  

∙ Vaccinări, dacă este posibil (ex. Hepatită A/ B, Tetanus).  

CONCLUZII  

Principii generale  

Angajatorii au obligaţia legală de a proteja sănătatea şi securitatea angajaţilor împotriva tuturor pericolelor biologice la locul de muncă.  

∙ Pe baza evaluării de risc, se va crea un program de măsuri: un program scris, determinarea expunerii, comunicarea riscului, răspunsul la expunere, procedura de urmărire a expunerii, ţinerea evidenţei. 

∙ Informarea, consultarea şi instruirea angajaţilor asupra riscurilor şi asupra metodelor de protecţie: acces la ghiduri şi regulamente, epidemiologie şi simptome ale bolilor, mod de transmitere, plan de control al expunerii la locul de muncă, identificarea riscului, măsuri de protejare, vaccine, răspuns în caz de urgenţă şi urmărirea expunerii, semnalizare, etichetare.  

∙ Monitorizarea riscurilor şi revizuirea metodelor de prevenire.  

• Angajatorul trebuie să asigure un loc de muncă sigur/curat. 

∙ Suprafeţele de lucru, echipamentul şi alte obiecte refolosibile trebuiesc decontaminate dacă au intrat în contact cu sânge sau alte fluide . 

∙ Barierele de protecţie a suprafeţelor /echipamentelor trebuiesc înlocuite atunci când au fost contaminate sau la sfârşitul turei.  

∙ Echipamentul contaminat trebuie decontaminat înainte să fie folosit sau trebuie semnalizat ca reprezentând un bio-risc. 

Obligaţiile lucrătorilor expuşi la riscuri biologice 

∙ Obligaţiile angajaţilor sunt de a utiliza echipamentul individual de protecţie furnizat de angajator. 

∙ În zonele de expunere trebuie să fie respectată interdicţia de mânca, bea, fuma, precum şi cele referitoare la aplicarea de cosmetice sau folosirea lentilelor de contact.  ∙ Este interzisă depozitarea de alimente/băuturi în frigidere, dulapuri sau pe rafturi unde exista sânge sau alte fluide şi materiale potenţial contaminatoare. 

∙ Depozitarea şi transportarea sângelui sau a altor fluide şi materiale potenţial contaminatoare (dinţi extraşi, ţesuturi) trebuie să se facă în containere închise care să prevină scurgerea şi care trebuie semnalizate cu semnul de bio-risc. 

∙ Angajaţii trebuie să îşi schimbe îmbrăcămintea după terminarea programului şi să nu ia aceste haine acasă. 

Protecţia împotriva incendiilor şi exploziilor 

 Angajatorul stabileşte, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, le actualizează ori de câte ori apar

modificări şi le aduce la cunoştinţa salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror alte persoane interesate. 

Angajatorul asigură identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitate şi asigură corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor. Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale: a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de către administrator; 

b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator; 

c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor; 

d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor; 

e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, care au atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor; 

f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu; 

g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor. 

 În caz de incendiu, oricare salariat trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personalului serviciilor de urgenţă. 

 Periodic, angajatorul verifică dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor. 

Măsuri de prevenire a incendiilor cauzate de exploatarea instalaţiilor electrice: ✔ evitarea supraîncălzirii instalaţiilor electrice prin conectarea de consumatori peste puterea proiectată; 

✔ interzicerea montării cablurilor, tablourilor electrice direct pe elemente de construcţie din materiale combustibile;

✔ prevederea de carcase de protecţie (etanşate corespunzător şi menţinute închise) pentru tablourile de distribuţie, relee, contactoare; 

✔ protejarea corpurilor de iluminat cu bec incandescent cu globuri de protecţie; ✔ interzicerea improvizaţiilor la instalaţiile electrice, de încălzire, ventilaţie şi climatizare sau a funcţionării cu defecţiuni a acestora. 

 Măsuri de prevenire a incendiilor cauzate de exploatarea instalaţiilor de gaze şi încălzire: ✔ verificarea periodică a etanşeităţii instalaţiei de gaz pentru depistarea scurgerilor; ✔ utilizarea conductelor şi furtunelor certificate pentru alimentarea consumatorilor; 

✔ este obligatorie verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de evacuare a fumului 

✔ se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile 

✔ utilizarea doar a aparatelor electrocasnice şi de încălzit certificate şi verificate ✔ golurile practicate în pereţi pentru trecerea conductelor se vor etanşa corespunzător în vederea limitării propagării incendiilor;  

✔ produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţe de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.  

 Măsuri de prevenire a incendiilor în seţiile/cabinetele de radiologie şi la încăperile de depozitare a radiografiilor: 

✔ arhiva şi clişeele radiografice trebuie depozitate în clădiri separate şi în încăperi speciale; ✔ radiografiile se vor păstra în dulapuri (rafturi) metalice sau lăzi închise etanş, la distanţă de cel putin 1,00 m de surse de căldură 

✔ în încăperea în care se depozitează clişeele radiografice, fumatul şi folosirea focului deschis sunt interzise. 

Măsuri de prevenire a incendiilor în laboratoare şi farmacii: 

✔ lichidele şi substanţele care prezintă pericol de incendiu trebuie manipulate cu atenţie deosebită şi trebuie depozitate în vase etichetate, în cantităţi strict necesare lucrărilor de laborator şi departe de sursele de aprindere; 

✔ încălzirea lichidelor şi substanţelor este recomandabil să se facă cu ajutorul aburului şi a apei calde; 

✔ 

✔ reactivii se păstrează în magazii, numai în dulapuri închise; 

✔ vasele de sticlă şi flacoanele cu lichide combustibile se protejează cu ambalaje incombustibile ermetice, care să impiedice împrăştierea conţinutului; 

✔ alcoolul, eterul şi alte lichide cu pericol de incendiu trebuie păstrate numai în încăperi incombustibile separate sau în dulapuri metalice 

✔ reactivii şi alte substanţe şi materiale a căror păstrare la un loc poate să provoace acumularea de căldură, formarea concentraţiilor explozive, iniţierea autoaprinderii, trebuie păstraţi separat, în ambalaje corespunzătoare şi în dulapuri incombustibile;

✔ operaţiile cu substanţe care intră în reacţie cu degajare de fum şi gaze toxice se vor efectua numai în locuri special amenajate (nişe) cu asigurarea unor bune condiţii de ventilaţie a încăperii; 

✔ manipularea lichidelor inflamabile se va face cu grijă şi cu asigurarea etanşării recipientelor.  

Măsuri şi reguli generale privind apărarea împotriva incendiilor în spitale: ⮚ echiparea spaţiilor cu mijloace adecvate de primă intervenţie – stingătoare adecvate spaţiului de lucru (cu pulbere, stingătoare cu CO2), hidranţi interiori, hidranţi exteriori; ⮚ verificarea periodică a acestor mijloace – verificarea stingătoarelor cu firme atestate, întreţinerea hidranţilor exteriori (protejarea lor pe timp de iarnă), asigurarea dotării hidranţilor cu accesorii;  

⮚ păstrarea căilor de evacuare libere, evitându-se depozitarea de materiale sau amenajarea de spaţii prin care se reduce gabaritul căii de evacuare; 

⮚ marcarea corespunzătoare a căilor de evacuare cu indicatoare standartizate astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă de către toţi utilizatorii; ⮚ deschiderea uşilor de pe traseul evacuării, de regulă, trebuie să se facă în sensul deplasării oamenilor spre exterior; 

⮚ asigurarea iluminatului de siguranţă alimentat din surse corespunzătoare – pentru continuarea lucrului (în special în săli de operaţie) şi instalaţii de semnalizare a ieşirilor de urgenţă;  

⮚ dotarea spaţiilor cu sisteme de detectare şi semnalizare a incendiilor; ⮚ echiparea construcţiilor cu sistem de alarmare în caz de incendiu prevăzute cu buton de declanşare pe fiecare nivel; 

⮚ asigurarea accesului autospecialelor de intervenţie la cel puţin două faţade a clădirilor.  

Măsuri şi reguli privind evacuarea bolnavilor din spitale : 

✔ evacuarea bolnavilor trebuie să se desfăşoare conform planului de evacuare care  trebuie cunoscut şi aplicat de către întreg personalul spitalului;  

✔ pentru bolnavii netransportabili se vor lua toate măsurile care se impun pentru a se  asigura la nevoie salvarea acestora, fără pericol;  

✔ pentru fiecare încăpere în parte trebuie stabilite traseele de evacuare, locul unde vor fi  adăpostiţi bolnavii şi mijloace cu care sunt evacuaţi cei ce nu se pot deplasa singuri;  ✔ evacuarea persoanelor din spitalele neuro-psihice, precum şi a celor de pediatrie, se va  face în conformitate cu condiţiile specifice;  

✔ după evacuare se impune un control atent al tuturor încăperilor, în special la spitalele de copii şi la cele de neuro – psihiatrie; 

Măsuri de prevenire a situaţiilor de urgenţă: 

✔ instruirea periodică a personalului (cu accent pe partea de alarmare, evacuare şi primă  intervenţie); 

✔ planificarea şi executarea periodică a exerciţiilor de evacuare şi intervenţie ✔ dotarea spaţiilor cu mijloace de stingere adecvate specificului activităţii;

✔ verificarea periodică a mijloacelor de stingere de către firme atestate şi pregătirea  personalului în folosirea lor; 

✔ sprijinirea pregătirii personalului de către specialiştii inspectoratelor pentru situaţii de  urgenţă, în vederea instruirii eficiente şi executării exerciţiilor de evacuare şi intervenţie.