Instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca specifice îngrijirii persoanelor vârstnice

Instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca specifice  

îngrijirii persoanelor vârstnice 

Elaborate in conformitate cu: 

∙ prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutia din 21 noiembrie 1991, republicata;  ∙ prevederile art. 13 lit. e) din Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006;  ∙ prevederile art. 15 alin. (1) punctul 3 din H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006. 

1. SCOP 

Art.1 Instruirea la locul de munca are ca scop prezentarea riscurilor de accidentare sau imbolnavire profesionala pentru fiecare loc de munca, precum si masurile de prevenire a accidentarilor sau a imbolnavirilor profesionale; 

Art.2 Instructiunile proprii de securitate a muncii specifice fiecarui loc de munca au fost elaborate pentru a preintampina sau chiar a elimina posibilitatea accidentarilor sau a imbolnavirilor profesionale; Art.3 Ele se vor revizui si se vor modifica ori de cate ori va fi necesar ca urmare a modificarilor legislative sau de natura tehnica; 

2 Reguli specifice şi condiții de îngrijire ale persoanelor imobilizate la pat 

Art.4 Instruirea personalului se va face conform legislatiei in vigoare si a instructiunilor proprii specifice activitatilor desfasurate; 

Art.5 Acordarea echipamentului individual de protectie se va face in conformitate cu Hotararea de Guvern nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizare de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca; 

Art.6 Deservirea echipamentelor si aparatelor se face de catre personal specializat si instruit; Art.7 Se interzice introducerea in lucru a unor echipamente pentru care nu exista instructiuni proprii de securitate a muncii; 

Art.8 Imobilizarea îndelungată la pat expune bolnavul la un sir de complicații: 

∙ încetinirea circuitului sanguin ce duce la apariția trombozelor 

∙ respirație îngreunată ce favorizează apariția pneumoniilor 

∙ comprimarea unor porțiuni ale corpului şi la o proasta circulație sanguina în acele zone. Apar astfel escarele(se pot infecta cu ușurință) 

∙ lipsa activității musculare duce la atrofierea(slăbirea şi subțierea) mușchilor 

∙ pierderea tonusului, ceea ce în condiții grele de menținere a igienei favorizează apariția unor afecțiuni dermatologice 

∙ apar constipațiile 

Art.9 Se recomandă controlul zilnic al zonei afectate, spălarea şi uscarea zonei cu blândețe(se evita frecarea), schimbarea poziției la 2 ore, hidratare continua, lenjeria de pat să fie fără cute, aport de vitamine şi proteine, aplicarea de creme hidratante, folosirea de mijloace de sprijinire. Art. 10 Persoanei imobilizate la pat trebuie să i se asigure condiții speciale: 

∙ temperatura camerei trebuie să fie menținută la 20-22ºC 

∙ patul trebuie amenajat cât mai comod  

∙ ferestrele camerei trebuie prevăzute cu jaluzele 

∙ lenjeria de corp trebuie să fie să fie din bumbac şi să nu aibă cute 

Art. 11 Bolnavii vor fi scoși la aer indiferent de anotimp, dar trebuie îmbrăcați adecvat condițiilor climatice. Unii dintre bolnavii imobilizați la pat pot sta, perioade mai scurte sau mai lungi, într-un cărucior. Pentru a face transferul din sau în cărucior, înainte de a-l lua în brațe, pentru a-l pune în cărucior trebuie să ne asiguram mereu că este trasa frâna căruciorului. Se poate sprijini căruciorul şi cu spătarul de zid. 

Art. 11 Pentru prevenirea complicațiilor (trombozelor venoase), bolnavului i se va face un masaj ușor la mâini şi la picioare şi se va proceda la mișcarea active sau pasiva a mâinilor şi picioarelor, precum şi degetelor acestora. Pneumoniile se previn prin ridicarea bolnavului în poziție semișezândă şi prin efectuarea gimnasticii respiratorii (bolnavul va inspira şi va expira adânc, dacă poate, în ritmul respirației, va ridica şi va cobora mâinile). 

Art. 12 Nu se poarta bijuterii, mai ales inele în procesul de îngrijire, deoarece reprezintă pericol de infecții. 

Baia generală 

Art. 13 Pregătirea băii generale: 

∙ informarea asistatului asupra măsurilor ce urmează să fie efectuate 

∙ pregătirea materialelor necesare: recipient de apa, 2 mânuși de baie, prosoape, săpun, apa calda, loțiune de corp, creme de protecție, haine curate, pieptăn. 

∙ se verifica temperatura în încăpere 

∙ se creează un mediu intim 

Art. 14 Desfășurarea băii generale: 

∙ se spăla fata fără săpun şi apoi se șterge 

∙ se descoperă asistatul până la brâu şi se îndepărtează pijamaua 

∙ se spăla mâinile şi gatul şi se șterg 

∙ se spăla pieptul, abdomenul, ombilicul(eventual se curate cu ulei) şi se șterg 

∙ se spăla spatele şi se usucă 

∙ se schimba apa 

∙ se spăla bazinul, picioarele, spațiul interdigital (pericol de infecție cu ciuperci) şi se șterg ∙ se schimba apa 

∙ se spăla organele genitale(întotdeauna dinainte spre înapoi/pentru a nu ajunge bacteriile din rect la organele genitale) şi se șterg 

∙ se aplica loțiune de corp 

∙ se îmbracă asistatul cu haine curate (alese de el) 

Art. 15 Ștergerea la vârstnici se face prin tamponare. 

Art. 16 Igiena intima se efectuează o data pe zi. La persoanele cu incontinenta urinara se realizează de trei ori pe zi. Se folosește apa calda şi materiale de unica folosință sau care pot fi dezinfectate.  Art. 17 Regiunea intima se spăla fără săpun şi nu se folosesc dezinfectante. Uscarea se face prin tamponare. Se va examina starea tegumentului. 

Art. 18 După baie tegumentele vor fi cremuite cu loțiuni hidratante sau speciale pentru tipul de piele şi necesitățile pacientului. Pe cât posibil aceasta măsură trebuie făcută de pacient, eventual se ajuta. Art. 20 Orice modificare de temperatura, culoare, textura va fi trecuta în fișa de observație şi comunicata familiei vârstnicului, dacă este cazul, chiar medicului. Se vor folosi doar loțiuni testate şi recomandate de pacient, familia acestuia sau medic după caz). 

Art. 21 Igiena bucală va fi efectuata de către asistat. La purtătorii de proteze, igiena se va asigura după fiecare masa.  

Art. 22 Pregătirea igienei bucale: 

∙ se informează asistatul 

∙ se pregătește pasta de dinți, periuța, eventual(daca este cazul) lipici de proteza ∙ un pahar cu apa(călduța) 

∙ prosop sau șervetele 

∙ tăvița renala 

Art. 23 Desfășurarea igienei bucale: 

∙ în caz de proteza dentara se va curate cu un jet de apa, gura se clătește cu apa şi apoi asistatul îşi aşează singur proteza 

∙ la asistații imobilizați la pat: pacientul se poziționează cu toracele ridicat. Se susține sub bărbie o tăvița renală. Curățirea efectivă a dinților şi a cavitații bucale se face de către asistat. La asistatii grav bolnavi: 

∙ se întoarce capul într-o parte 

∙ se poziționează o tăvița renală sub bărbie 

∙ se curăță cu un tampon umed sau port tampon gingiile, limba şi părțile laterale. ∙ buzele se șterg uscat prin tamponare şi se aplica crema hidratanta/strugurel 

Art. 24 Igiena ochilor se efectuează odată cu spălarea fetei şi se folosește apa curata. Ochii se spală, curate şi șterg dinspre exterior spre interior. Orice inflamare sau modificare de culoare se notează în fișa de observație. Administrarea de picături şi creme se face de către asistentul medical. Ștergerea ochelarilor intra în atribuții. 

Art. 25 Igiena urechilor: se va curăța doar urechea externa şi spațiul de după ureche şi se folosesc bețișoare umede. Nu se introduce nimic în urechea medie sau interna, deoarece urechea are sistem de autocurățire. La orice modificare a auzului sau aspectului se informează medicul. Așezarea aparatului auditiv intra în atribuții. 

Art. 26 Igiena părului presupune pieptănat zilnic, pe cât posibil de pacient, masaj regulat al pielii capului şi spălarea săptămânală. Atenție la dorințele pacientului. Nu va fi tuns fără acordul sau. După pieptănare se vor curate materialele. 

Art. 27 Spălatul parului la pacientul imobilizat la pat: 

∙ are loc la 3 zile 

∙ se informează pacientul 

∙ se pregătesc materialele (șampon, balsam, apa calda, lighean, pieptăn) 

∙ se aplica sub cap o aleza din plastic 

∙ cu o mână se sprijină capul, iar cu cealaltă se spală 

∙ se evită strângerea parului în coc sau folosirea acelor de par 

∙ se curate materialele 

Art. 28 Rasul pe cât posibil se face de către persoana îngrijită. Se va asigura o buna iluminare şi se pregătesc materialele specifice. După obișnuință se va face un ras uscat sau umed iar apoi se aplica loțiuni fără alcool şi se curate materialele. 

Art. 29 Igiena unghiilor se recomandă preliminari baia parțială a degetelor. Se pregătesc ustensilele (forfecuța de unghii/unghiera, pila, prosop, crema de mâini). Unghiile de la mâini se taie curbat şi unghiile de la picioare se taie drept. Ustensilele folosite sunt doar de folosință personală. Nu se acționează în nici un fel asupra patului unghial. 

Art. 30 Vârstnicul trebuie impulsionat să schimbe îmbrăcămintea în funcție de momentul purtării acesteia. Pentru persoanele cu diverse boli şi deficiente este necesar ajutor divers pentru a se îmbrăca şi încălța. Acest ajutor poate fi verbal(prin încurajare) sau fizic(ajutor direct). Cu aceste persoane trebuie exersate periodic acțiunile îmbrăcării/dezbrăcării, încălțării/descălțării pentru a-şi putea recăpăta o oarecare independență atât cât este posibil. 

Art. 31 Prepararea hranei se face ținând cont de specificul vieții vârstnicului(active/sedentar) şi de starea de sănătate a acestuia. 

 

Art. 32 Tacâmurile şi vesela utilizata trebuie să nu fie uzate sau ciobite şi să fie în locuri ușor accesibile. Este bine că spațial bucătăriei să fie în așa fel organizat încât persoanei sa-i fie comoda deplasarea intre diversele puncte de lucru ale bucătăriei. Obiectele electrice e bine a fie 

Îngrijirea persoanei cu handicap 

Art. 33 Îngrijitorul personal are atribuția de a asigura alimentația zilnica, corecta şi la timp a persoanei cu handicap. El va ajuta persoana cu handicap să mănânce şi să bea regulat. Servirea mesei trebuie să fie un prilej că adultul să învețe să se servească singur, să mănânce cu cât mai puțin ajutor posibil din partea îngrijitorului personal. dacă exista contraindicații ale medicului, persoana cu handicap va consuma din toate categoriile de alimente.  

Art. 34 Dacă persoana este imobilizata la pat sau se afla în cărucior, se mișcă cu greutate, felul şi cantitatea alimentelor consumate trebuie astfel aleasa încât să nu duca la îngrășare şi chiar obezitate, fiind mult mai expuse la apariția escarelor. Este indicat să se consume mai puține grăsimi, macaroane, dulciuri și se va manca puțin seara. 

Art. 35 O atenție deosebita trebuie acordată și în cazul în care persoana are lipsa de pofta de mâncare și pierde în greutate. Va asigura ceea ce îi cere și îi place să mănânce cel puțin până la restabilirea poftei de mâncare. 

Art. 36 Locul unde mănâncă persoana cu handicap trebuie ales ținând cont de situația lui, îndeosebi de necesitatea de a fi în mijlocul familiei, împreună cu ceilalți.  

Art. 37 Îngrijitorul personal va face tot ce îi sta în putința pentru că toată familia să se strângă în jurul mesei, la micul dejun, pe cât posibil la prânz și obligatoriu seara, împreună cu persoana cu deficiente. în cazul în care aceasta mănâncă singura, se poate considera uitată, părăsită, neglijată. Art. 38 Daca pot fi hrănite cu toate tacâmurile i se va da să mănânce cu tacâmul corespunzător. Unele persoane nu pot fi hrănite decât cu lingurița. Îngrijitorul trebuie să servească lichidele din vase umplute pe jumătate. dacă persoana îngrijită trebuie hrănită în poziția culcat, îngrijitorul se va așeza în dreapta acesteia si-l va susține capul cu mana stânga, iar cu dreapta îl va hrăni. 

Art. 39 Îngrijitorul trebuie să aibă răbdare, să nu grăbească persoana care mănâncă. Îmbucăturile vor fi mici. Supravegherea persoanei cu handicap în timpul mesei este necesara mereu. Persoana în cauza poate înghiți mai greu alimentele. Alimentele trec mai ușor prin stomac dacă se apleacă capul în fata. Art. 40 Unele persoane îşi dau fără voia lor capul pe spate. în acest caz, persoana asistata va fi așezată pe un scaun cu spătar înalt. 

Art. 41 In caz de înec cu alimente, pentru a salva persoana în cauza, aceasta este ridicata de urgenta în poziția șezând, iar persoana care-l îngrijește se aşează în picioare în spatele bolnavului. Brațele celui care da ajutorul îl vor înconjura pe bolnav, iar palmele vor fi încrucișate ori se va prinde cu una încheietura celeilalte pe burta bolnavului. Cel care oferă ajutor va strânge cu putere brațele, apăsând abdomenul în zona epigastrica(zona stomacului). Datorita acestei apăsări bruște, aerul din plămânii bolnavului va ieși cu putere, eliminându-se şi mâncarea înghițită greșit şi care ar putea provoca sufocarea persoanei. 

Art. 42 Unele persoane salivează abundent în timpul mesei, motiv pentru care este indicat să aveți la îndemână un prosop curat sau șervetele de hârtie. 

Art. 43 Pentru a învață asistatul să mănânce corect, când mâncați dumneavoastră personal observați tot ce faceți. Spuneți cu voce tare: duc mâncarea la gura. Deschid gura. Închid gura. După aceea buzele iau mâncarea - mișcă limba înainte şi înapoi, în jos, pe lateral. Dinții mesteca mâncarea în sus şi în jos, pe lateral. Strâng obrajii. Împing mâncarea spre gat, pentru a o înghiți. Observați apoi cum mănâncă bolnavul şi încercați sa-l îndrumați şi să-l corectați. Va v-a privi cum mestecați. Poziția corecta a capului este foarte importanta pentru hrănire.  

Art. 44 La alcătuirea alimentației zilnice pentru un vârstnic sănătos trebuie să avem în vedere solicitarea fizica la care este supus. 

 

Art. 45 Reguli de administrare a medicamentelor: 

∙ respectarea medicației prescrise 

∙ identificarea medicamentelor de administrat prin verificarea etichetei 

∙ verificarea calității medicamentelor 

∙ respectarea caii de administrare 

∙ respectarea orarului şi a ritualului prescris de medic 

∙ respectarea dozei prescrise 

∙ respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor 

∙ lămurirea bolnavului asupra medicației prescrise 

∙ anunțarea imediata a greșelilor de administrare a medicamentelor 

∙ administrarea imediata a medicamentelor deschise 

Art. 46 Medicamentul la care doza prescrisa este apropiata de cea toxica se poate transforma, prin nerespectarea orarului, în otrăviri datorită cumulării dozelor. Medicamentele se pot administra pe cale orala, rectala sau instilații. 

Art. 47 Administrarea medicamentelor pe cale rectala se efectuează când medicamentele pot irita mucoasa stomacului şi bolnavul prezintă tulburări de deglutiție sau grețuri şi vărsături. Medicamentele pot fi administrate sub forma de clisma sau supozitoare. 

Art. 48 Administrarea supozitoarelor se efectuează pentru calmarea durerilor, a constipației. Materiale necesare: mânuși de cauciuc, vaselina, supozitor, tava medicinala, tăvița renală. Se pregătesc materialele necesare şi se transporta lângă bolnav, căruia i se va explica necesitatea tehnicii. Se aşează bolnavul în decubit lateral cu membrele inferioare ușor flexat. Ne spălam pe mâini şi luam mânușa de cauciuc, după care despachetam supozitorul, îl punem puțin în apa calda sau îl ungem cu vaselina-cu mana stângă se desface orificiul anal, iar cu mana dreapta se introduce supozitorul-cu partea ascuțita înainte-si se împinge cu arătătorul până când va trece se sfincterul intern al anusului. Se scot mânușile şi se aşează în tivita renala sin e spălam pe mâini cu apa şi săpun. 

Art. 49 Clisma reprezintă introducerea prin anus în rect şi colon a unor lichide pentru îndepărtarea materiilor fecale sau tratamente. 

Art. 50 Spălătura vaginala după cum îi spune şi numele reprezintă spălări ale vaginului şi se realizează cu ajutorul unui dispozitiv numit irigator. Irigatorul este compus dintr-un burduf de plastic cu canula. în recipient sau burduf se introduce lichidul cu care se face spălătura vaginala (apa distilata şi o substanța medicamentoasa). De asemenea, poate fi un ceai de plante. în cazul unei afecțiuni vaginale numai medicul specialist trebuie să facă recomandarea acestui tip de tratament. 

Art. 51 Îngrijirea plăgii presupune: 

∙ se suprima durerea 

∙ se efectuează oprirea sângerării 

∙ se tratează plaga. 

Art. 52 Se explica bolnavului necesitatea tehnicii şi se aşează într-o poziție cât mai comoda, în funcție de zona unde este așezată plaga. dacă plaga a fost pansata se desface fașa şi se ridica pansamentul vechi cu grija pentru a nu produce dureri prin dezlipire-pansamentul se poate desprinde şi cu ajutorul apei oxigenate. Se îndepărtează din plaga eventualele secreții prin tamponare cu comprese sterile uscate care se arunca în tivita renala. Cu un tampon înmuiat în apa oxigenata-turnata din sticla, se curate plaga de câteva ori, la fiecare ștergere folosind un alt tampon. Doar marginile plăgii se șterg cu un tampon uscat, apoi se dezinfectează cu alcool iodat, tincturi de iod, după care se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile uscate care să depășească marginile plăgii. dacă plaga supurează peste comprese se pune un strat de vata sterile ce se fixează cu leucoplast. 

 

Art. 53 Îngrijitorul la domiciliu va supraveghea starea de sănătate a persoanei asistate pe tot parcursul procesului de îngrijire. Se vor urmări zilnic parametrii funcțiilor vitale. Parametrii se refera la tensiune arteriala, puls, temperatura corpului, număr de respirații/minut, felul scaunului etc. Art. 54 Apetitul este urmărit prin urmărirea cu conștiinciozitate a cantității de alimente şi lichide consumate zilnic. Refuzul de alimente este analizat pentru identificarea corecta a cauzelor care l-au provocat şi a modificărilor în starea de sănătate. 

Acordarea primului ajutor persoanei asistate 

Primul ajutor în caz de criza dispneica 

Art. 55 Criza de dispnee poate apărea în orice perioada de evoluție a unei boli pulmonare sau cardiace şi se manifesta prin: greutate în respirație, agitație, transpirații, stare de sufocare. Art. 56 Prima măsura ce trebuie efectuata este așezarea bolnavului cât mai confortabil în fotoliu, se deschid geamurile, se slăbesc hainele prea strânse, se desface cureaua, cravata, se scot pantofii. dacă asistatul este cunoscut că astmatic se poate folosi chiar pompa de aerosoli. în perioada cât se efectuează aceste manevre se solicita ambulanta. 

Primul ajutor în caz de infarct miocardic 

Art. 57 Este forma extrema a cardiopatiei ischemice şi a anginei dureroase, se manifesta cu dureri foarte mari mai ales în partea stângă a pieptului. Uneori durerile sunt atât de mari încât provoacă leșin. La toate acestea se adăuga greața, panica cu senzația de moarte iminenta, senzație de urinare, greutate în respirație.  

Art. 58 Asistatul se aşează întins în pat cu trunchiul ridicat, se administrează nitroglicerina sub limba, algocalmin sau aspirina, se mișca cât mai puțin şi se transporta la spital-cu ambulanta. Primul ajutor în caz de colica abdominala 

Art. 59 Colica abdominala este o durere greu de localizat la nivelul abdomenului. Poate fi cauzata de multiple afecțiuni: ulcer, gastrita, sarcina extrauterina. Asistatul se aşează în pat, se acoperă şi se asigura o temperatura confortabila în camera. Se încearcă ameliorarea durerii prin administrarea de algocalmin sau piafen şi se solicita ambulanta. 

Primul ajutor în colica renala 

Art. 60 Colica renala este o durere la nivelul rinichilor ce iradiază în tot abdomenul şi care are drept cauza migrarea unui calcul în căile urinare. Durerea este însoțită de vărsături şi grețuri. Se asigura asistatului un loc confortabil în pat şi o temperatura mai ridicata, dacă se poate, se administrează lichide şi calmante. Se solicita ambulanta 

Primul ajutor în caz de fracturare 

Art. 61 Fracturile sunt leziuni ce apar în urma acțiunii unui traumatism puternic asupra osului, constând în întreruperea continuității acestuia. în funcție de modul de acțiune al agentului vulnerant şi de intensitatea lui, fracturile pot fi: 

∙ fracturi închise –tegumentele în jurul focarului de fractura sunt intacte 

∙ fracturi deschise –focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plagă 

∙ fracturi directe –in care agentul traumatizant acționează chiar la locul de producere a fracturii ∙ fracturi indirecte –traiectul de fractura apare la distanta de la locul de acțiune al agentului vulnerant 

Art. 62 Metoda cea mai sigura de diagnostic în cazul suspiciunii de fractura este efectuarea radiografiei. 

Art. 63 Complicații imediate ce apar în caz de fractură: 

∙ transformarea unei fractură închise într-o fractura deschisa 

∙ lezarea vaselor sau a nervilor aflate în vecinătate 

∙ infecția focarului de fractura 

Complicații tardive: 

∙ cicatrizarea anormala a plăgii osoase(in unele boli cronice) 

∙ întârzierea consolidării fracturii 

Art. 64 Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicării mișcărilor fragmentelor osoase fracturate.  

Art. 65 Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi şi lățimi diferite, în funcție de regiunile la nivelul cărora se aplica.  

Art. 66 Pentru a avea siguranța că fractura nu se deplasează nici longitudinal şi nici lateral imobilizarea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu articulațiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractura. Înainte de imobilizare se efectuează o tracțiune ușoara, nedureroasa a segmentului în ax. Acest lucru e valabil numai în cazul fracturilor închise. Fracturile deschise se imobilizează în poziția găsită, după pansarea plăgii de la acel nivel, fără a tenta reducerea lor prin tracțiune. 

Primul ajutor în epilepsie 

Art. 67 Criza de epilepsie este un episoade brutal, caracterizat prin căderea bolnavului, însoțită de convulsii şi de salivație abundenta sub forma de spuma la gura. O data declanșată criza nu se mai poate intervenii așa că se va proteja bolnavul de lovituri şi se va urmări eliberarea cailor respiratorii prin introducerea intre arcadele dentare a unui prosop rulat.  

Art. 68 Bolnavul se întinde la pământ şi se întoarce capul într-o parte.  

Art. 69 Se tine bolnavul de membre, se așteaptă sfârșitul crizei şi se cere ajutor de specialitate. dacă până la sosirea ambulantei criza s-a terminat, bolnavul se aşează în pat, într-o camera liniștită şi întunecoasă unde se supraveghează permanent. 

Primul ajutor în hemoragii 

Art. 70 Hemoragia reprezintă exteriorizarea de sânge din aparatul circulator. Permanent se va avea grija să nu se vina în contact direct cu sângele bolnavului. Oprirea sângerării se face prin aplicarea unui garou sau prin apăsarea direct ape rana. 

Art. 71 Garoul se aplica deasupra sau sub rana şi se strânge până se observa reducerea debitului de sânge din rana. dacă bolnavul nu se poate transporta la spital imediat, garoul se slăbește treptat din jumătate în jumătate de ora. Garourile pot fi improvizate din cordoane, curele, fâșii de pânza etc. Art. 72 Oprirea hemoragiei prin comprimare este indicate în cazul unor răni ale trunchiului, abdomenului sau capului. Se aplica pe rana 1-2 comprese sterile, apoi o pânza curate, un prosop împăturit şi se apasă. 

Primul ajutor în caz arsuri 

Art. 73Primul lucru care trebuie făcut este scoaterea accidentatului din focar, fără a atinge suprafața pielii, trăgându-l de haine, curea etc. Urmează stingerea zonelor fumegânde şi răcirea corpului cu apa. Art. 74 Se îndepărtează cu grija hainele, fără a trage de cele care par a fi lipite de piele, se învelește persoana într-un cearceaf curat şi se transporta imediat la spital, având grija să fie bine acoperit. 

Primul ajutor în caz de intoxicații 

Art. 75 I se da bolnavului să bea cât mai multa apa, nu se provoacă vărsături şi nu se dau lichide care se crede că ar putea neutraliza toxicul. Nu se va veni în contact cu hainele asistatului şi nici cu lichidul de spălătură. 

Primul ajutor în caz electrocutare 

Art. 76 Prima măsura care trebuie luata este întreruperea curentului electric, iar dacă acest lucru nu este posibil se transporta accidentatul din acea zona sau se îndepărtează firul.  

Art. 77 Nu se atinge conductorul electric şi nici corpul persoanei electrocutate(se utilizează obiecte de lemn).  

Art. 78 După scoaterea din mediu accidentatul se va întinde pe un pat plan tare şi se verifica funcțiile vitale. dacă este cazul se eliberează căile respiratorii şi se face masaj cardiac. 

Prezentele instructiuni intocmite in conformitate cu legislatia in vigoare vor fi aduse la cunostinta lucratorilor.