INSTRUCTIUNI PROPRII SSM SPECIFICE SALOANELOR DE INFRUMUSETARE

1.0 SCOP 

Prevederile prezentei instructiuni au ca scop eliminarea si/sau diminuarea factorilor de risc specifici saloanelor de infrumusetare. 

2.0 CONDITII SI RESURSE NECESARE 

- Personal calificat si instruit 

- Fisa de aptitudine medicala eliberata de medicul de medicina muncii 

3.0 DOMENIU DE APLICARE 

Prezentele instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca se aplica tuturor lucratorilor din POEME DE BEAUTE S.R.L. care isi desfasoara activitatea pe postul de frizer si coafor si care utilizeaza echipamentul de lucru specific salonului de infrumusetare. Pe uşile de intrare in incaperile in care este interzisa intrarea clientilor, se vor fixa indicatoare cu inscripţia „INTRAREA PERSOANELOR STRĂINE STRICT INTERZISA". 

Inainte de inceperea lucrului, persoanele cu responsabilităţi de serviciu, vor verifica funcţionarea tuturor instalaţiilor, dispozitivelor de protecţie si legătura la centura de impamantare a aparatelor acţionate electric. Când se constata, vizual, astfel de defecţiuni la aparatele si dispozitivele acţionate electric, remedierea acestora se va face numai de personal specializat. 

Este interzis FUMATUL si intrarea cu foc deschis, in incaperile cu pericol de incendiu si explozii. In acest scop, pe usa de la intrarea in incapere se vor monta plăcute de avertizare. 

Lucratorii vor fi instruiţi si asupra masurilor de autoprotectie pe care trebuie sa le aplice pentru a evita accidentarea si imbolnavirea profesionala, precum si pentru acordarea primului ajutor in caz de intoxicare cu substanţe nocive. 

 Prin instruire în domeniul securitatii si sanatatii in munca se întelege un ansamblu de activitati organizate prin care se urmareste însusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitatea muncii, care face parte integranta din pregatirea profesioanala. Instructajul de protectie a muncii este destinat pregatirii personalului si este considerat unul dintre cele mai importante masuri de protectie a muncii. 

 Se efectueaza conform reglementarilor legale în vigoare noilor încadratii în munca celor transferati de la o unitate la alta, celor veniti în unitate ca detasati precum si ucenicilor, elevilor si studentilor care efectueaza practica profesionala.  Scopul instructajului introductiv general este cunoasterea specificului activiatii în unitati, a factorilor de risc principali de accidentare în munca de îmbolnavire profesionala, precum si a masurilor generale de protectie a muncii. 

 Se efectueaza atât celor noi încadrati cât si celor ce se transfera de la un loc de munca la altul în cadrul aceleasi unitati, de catre conducatorul procesului de munca unde îsi va desfasura activitatea persoana instruita. Are loc de a completa si de a aprofunda cunostiintele specifice de protectie a muncii si se efectueaza tuturor angajatilor la intervale de timp stabilite prin norme sau instructiuni în functie de gravitatea riscurilor proprii activitatii desfasurate. 

  

 33

 Instructajul periodic se mai realizeaza si în urmatoarele situatii: 

- la revenirea în productie dupa o absenta mai mare de 30 zile, inclusiv, consecutiva unei incapacitati temporare de munca, datorate unor accidentari sau a unei îmbolnaviri profesionale; 

- când se modifica procesul tehnologic, conditiile de munca, se introduc utilaje sau tehnologi noi. 

 Toate cele 3 faze ale instructajului se incheie prin testarea cunostintelor asimilate. NOŢIUNI DE IGIENĂ A MUNCII 

 În cazul normelor departamentale de protectie a muncii sunt incluse si normele de igiena a muncii, acestea având un rol important în asigurarea si respectarea capacitatii de munca si în prevenirea îmbolnavirilor. 

 Cunoasterea si mai ales respectarea acestor norme sunt obligatori pentru toti cei ce lucreaza în ateliere de frizerie . 

 Ele prevad: 

- asigurarea unei bune aerisiri si ventilatie la locul de munca; 

- iluminatul natural si artificial; 

- întrtinerea instalatiilor electrice sanitare; 

- alimentarea cu apa potabila, precum si judicioasa amplasare a utilajelor si instalatiilor 

NORME DE IGIENĂ SI PROTECŢIE A MUNCII SPECIFICE 

SALOANELOR DE FRIZERIE SI COAFURA 

Instalatiile electrice ca si aparatele electrice cu care se lucreaza în aceste ateliere vor fi controlate periodic de catre tehnicieni autorizati. Pentru orice defectiune ivita la instalatiile, aparatele sau tablourile electrice se va anunta electricianu de serviciu.Este interzis a se purta foarfeca sau briciul în buzunarul halatului.. Este interzisa întrebuintarea tuturor ustensilelor îninte de a fi dezinfectate. Este interzisa întrebuintarea aparatelor electrice cu mâna uda. 

În timpul deservirii clientilor, lucratorul va executa lucrarea cu cea mai mare atentie pentru a evita accidentele. 

Ustensilele cu care se lucreaza în aceste unitati vor fi bine ascutite si în cea mai buna stare de functionare. 

REGULI CE TREBUIE RESPECTATE ÎN TIMPUL DESFĂSURĂRII ACTIVITĂŢIILOR PROFESIONALE 

 In timpul serviciului personalul este obligat sa poarte halat alb si încheiat care nu se va folosi în afara locului de munca.  

 Înaintea servirii clientilor lucratorul va trebui sa execute în fata clientului stergerea foarfecii, pieptenului, dezinfectarea sculelor dupa fiecare client de septal.  Se va folosi lenjerie curata la fiecare client. 

 Este interzisa purtarea sculelor (foarfeci) în buzunarul halatului pentru a preîntâmpina accidentele. 

 Sticlele si materialele existente pe noptiere trebuie sa fie etichetate cu scris citet aratându-se continutul respectiv. 

 Se interzice servirea clientilor, a persoanelor suferite de boli de piele, par, unghii sau alte boli molipsitoare. Pot fi serviti clientii care prezinta o adeverinta medicala de specialitate din care sa rezulte ca boala respectiva nu este contagioasa.  Atentie deosebita trebuie data la pregatirea apei pentru spalarea parului care sa nu depaseasca temperatura normala si astfel sa produca accidente clientei  Dupa fiecare client se va face curatenie la locul de munca. 

 Locul de munca va fi mentinut în permanenta curat, zilnic, spalat, sters praful, etc.  Toaleta (wc) va fi mentinuta în perfecta stare de curatenie si dezinfectata zilnic. 

 33

 Responsabilul de unitate este obligat sa faca instructajul fiecaruia la locul de munca. 

 Personalul este obligat sa se supuna urmatoarelor examene medicale, controlul periodic lunar dermatovenerian, examenul radioscopic pulmonar, analiza serologica.  Fiecare lucrator va avea în carnetele lor înscrise aceste examene.  

Carnetele se pastreaza la unitate si vor fi prezentate la organele de control.  În fiecare unitate trebuie sa existe dulapior sanitar cu medicamente necesare, conform baremului si care se vor completa la nevoie. Consultatiile medicale pentru membrii cooperatori precum si obtinerea de certificate medicale se face numai la policlinici. Se va afisa în unitate numarul de telefon si adresa policlinicii cu care este în colaborare unitatea. 

 La fiecare loc de munca se vor afisa instructiuni de protectia a muncii cuprinzând principalele prevederi care trebuie respectate pentru evitarea accidentelor de munca si îmbolnavirilor profesionale. 

 Locurile de munca, instalatiile de grad ridicat de pericol în exploatare, astfel sub incidenta decretului 400/81 si nominalizate prin decretia UCECOM nr. 47/81 vor fi amenajate conform prevederilor din decret. 

MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII SPECIFICE ACTIVITĂŢIILOR CU INSTRUMENTE MANUALE 

 Un mare numar de accidente de munca au drept cauza unor instrumente necorespunzatoare. În aceasta categorie intra: întepaturi si taieturi. Pentru evitarea lor trebuie respectate o serie de masuri referitoare la alegerea utilizarea, întretinerea si pastrarea instrumentelor manuale. În primul rând instrumentele manuale trebuie sa fie confectionate din materiale de calitate.  

 Instrumentele manuale actionate electric trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de fixare si cu dispozitive care sa împiedice functionarea lor necontrolata.  Mânerele lor trebuie sa fie netede bine fixate si de dimensiuni care sa permita prinderea lor si sigura si comoda. 

 Instrumentele manuale prevazute cu articulatii (foarfeci) nu trebuie sa aiba joc în articulatia bratele de actionare ale acestora vor fi în asa fel confectionate încât la închidere sa ramâna spatiu suficient între ele pentru a preveni prinderea degetelor, se va evita contactul cu partiile ascutite. În timpul transportului instrumentelor taioase, ele vor fi verificate protejate cu teci (huse adecvate); pentru evitarea clientelor vor fi corespunzator si vor fi verificate la fiecare început si sfârsit de lucru. 

Curăţenia la locul de munca se va efectua ori de cate ori este necesar pentru prevenirea alunecării personalului in zona de lucru si crearea unui ambient propice scopului pentru care a fost creat. 

4. RISCURI S.S.M. CARE POT APAREA: 

Cadere la acelasi nivel prin alunecare, dezechilibrare sau impiedicare (Alunecare, datorita necuratirii spatiului de munca). 

Electrocutare prin atingere indirectă sau prin apariția tensiunii de pas : 

- legături la instalaţia de impământare cu grad ridicat de coroziune, fără papuci de priză ; - izolaţii străpunse accidental și scurgeri de condens. 

 Accidentare (neutilizarea, după caz, a echipamentului individual de protecţie). 

5. CERINȚE S.S.M. 

Dotarea și purtarea echipamentului individual de protecție de către lucrători.  33

 

Monitorizarea utilizării corecte a echipamentelor de munca de către conducătorul locului de muncă. 

Aducerea la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala. Utilizarea corecta de catre fiecare angajat in parte a materialelor igienico-sanitare distribuite. 

Fiecare angajat trebuie să cunoască cum se procedează în cazul accidentării lui sau a colegilor săi de munca (primul ajutor, anunţarea şefilor ierarhici, etc). Este interzisă folosirea echipamentelor de muncă defecte şi nepotrivite. 

6. NOŢIUNI DE ACORDARE A PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENT LEŞINUL (LIPOTIMIA) 

Definire, cauze: Leşinul este rezultatul unei oxigenări temporar insuficiente a creierului. O persoană care leşină va fi inconştientă chiar numai pentru câteva momente.  Scopul acordării primului ajutor în caz de leşin este de a creşte oxigenarea creierului. Cauzele obişnuite ale leşinului sunt: 

- oboseala, perioade îndelungate petrecute în aceeaşi poziţie (în picioare sau aşezat), foame, lipsa aerului proaspăt; 

- stări emoţionale, ca, de exemplu: frica, anxietatea, vederea sângelui; - boala, traumatisme, dureri mari. 

Pot exista simptome care preced leşinul: pierdere de echilibru, paliditate, transpiraţie. Se pot lua următoarele măsuri preventive: 

- se asigură aer proaspăt (se deschid uşi/ferestre), dar fără temperaturi excesive; - se slăbeşte strânsoarea hainelor la gât, piept şi talie; 

- dacă persoana este culcată, picioarele se ridică la înălţimea de 10-30 cm faţă de sol. 

Primul ajutor - Se procedează astfel: 

- se verifică dacă victima are căile respiratorii deschise şi dacă respiră; - se slăbesc hainele la gât, piept şi talie; 

- se aşează victima în poziţia de siguranţă (de recuperare); 

- se asigură aer proaspăt şi se protejează victima de temperaturi extreme; - se menţine victima întinsă confortabil încă 10-15 minute după ce şi-a recăpătat cunoştinţa. 

ATENŢIE! 

- Pierderea temporară a cunoştinţei poate fi unul din simptomele care însoţesc o criză cardiacă ischemică sau o comoţie cerebrală. Trebuie avută în vedere o astfel de posibilitate, mai ales când leşinul se produce la persoanele mai în vârstă şi cauza nu este evidentă. 

- Dacă revenirea din leşin nu este rapidă şi completă este necesar ajutor medical. 

SINCOPA 

Ca manifestări, sincopa se aseamănă cu leşinul. Apare rar la oameni sănătoşi şi este cauzată aproape întotdeauna de lovituri în zonele reflexogene (ca plexul abdominal, bărbie, gât, testicule) sau de boli de inimă, hemoragii, boli vasculare, etc. În sincopă, spre deosebire de leşin, pulsul devine neregulat, deosebit de slab şi poate chiar dispărea. 

Primul ajutor este acelaşi ca pentru leşin. Dacă apare stop cardio-respirator se iau de îndată măsurile corespunzătoare. Se asigură transportul urgent şi sub supraveghere al victimei la spital. 

 33

MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN FUNCŢIE DE TIPUL PLĂGII ŞI LOCALIZAREA ACESTEIA: 

CONTUZII, VÂNĂTĂI 

Contuziile sau vânătăile produc o pătrundere a sângelui în ţesuturile înconjurătoare. Primul ajutor urmăreşte să reducă alimentarea cu sânge a zonei respective şi să diminueze durerea şi inflamaţia. 

Cea mai bună soluţie constă în aplicarea de comprese reci sau a unei pungi cu gheaţă (în reprize de 15 minute), culcarea persoanei şi ridicarea membrului rănit. O compresă rece se poate realiza prin înmuierea unui prosop în apă rece, stoarcerea lui de excesul de apă şi înfăşurarea acestuia în jurul părţii afectate. Se mai poate turna din când în când apă rece peste compresă, sau aceasta poate fi înlocuită cu o alta; Punga cu gheaţă poate fi pregătită astfel: se umple o pungă de plastic sau de cauciuc cu gheaţă spartă, apoi se scoate aerul din ea şi se închide bine ca să nu se scurgă apa. Punga se înveleşte într-un prosop şi se aplică cu atenţie pe rană, în reprize de 15 minute. Schimbaţi gheaţa dacă este necesar. 

ATENŢIE! 

NU APLICAŢI PUNGA CU GHEAŢĂ DIRECT PE PIELE! 

Compresele reci care se găsesc în comerţ pot fi folosite în locul gheţii. Respectaţi indicaţiile producătorului în aplicarea compreselor. 

PLĂGI MINORE CU SÂNGERĂRI 

Plăgile minore cu sângerări mici, cum ar fi juliturile, tăieturile mici şi zgârieturile minore pot fi spălate cu apă de la robinet şi săpun dacă sunt murdare. Apoi vor fi şterse cu tifon steril şi acoperite cu pansament special preparat sau improvizat. 

PLĂGI GRAVE CU SÂNGERARE ABUNDENTĂ 

Plăgile grave cu sângerare abundentă necesită o apăsare continuă şi directă. Dacă rana este mai mare şi marginile sunt desfăcute, poate fi necesară apropierea marginilor sale înainte de a se apăsa. S-ar putea să fie timp doar pentru extragerea unor corpuri străine din rană. Corpurile străine înfipte nu trebuie scoase. Dacă în rană nu se găsesc corpuri străine, daţi primul ajutor după regulile prezentate mai sus. 

Plăgi cu un corp străin înfipt 

Plăgile cu un corp străin înfipt necesită o atenţie deosebită pentru că acel obiect poate să compromită vasele de sânge retezate în adâncimea rănii. 

NU modificaţi poziţia şi NU scoateţi obiectele ce sunt adânc înfipte în rană, din cauza pericolului de sângerare. Bandajaţi rana de jur împrejurul obiectului pentru a împiedica deplasarea lui, bandaj care să preseze pe locul care înconjoară obiectul, să imobilizeze membrul şi să împiedice o rănire suplimentară. 

Dacă obiectul înfipt este mic şi nu iese prea mult din rană, acordaţi primul ajutor astfel: - acoperiţi uşor rana şi obiectul cu pansament, având grijă să nu apăsaţi pe obiect; - faceţi un bandaj circular destul de mare ca să acopere toată rana; - puneţi acest bandaj pe pansament şi asiguraţi-vă că obiectul nu este presat; - înfăşuraţi acest bandaj cu o faşă îngustă. 

Dacă obiectul este lung şi a rămas prea mult afară din rană, procedaţi astfel: - faceţi un pansament în jurul obiectului pentru a acoperi rana; 

- puneţi în jurul obiectului comprese pentru a-l împiedica să se mişte; - fixaţi compresele cu un bandaj îngust având grijă să nu se exercite presiune asupra obiectului înfipt. 

Plăgi prin înţepare 

 33

E posibil ca plăgile prin înţepare să nu prezinte o sângerare externă abundentă, dar ele pot provoca o sângerare internă, mai ales dacă rana este la piept (torace)sau abdomen. Unele dintre aceste răni, cum ar fi cele prin împuşcare, pot avea un orificiu la intrare şi unul la ieşire. Astfel de răni sunt serioase, pentru că ţesuturile interne sunt distruse şi există sângerare internă şi infecţie în profunzimea rănii. Controlaţi sângerarea şi acordaţi primul ajutor pentru răni. 

Plăgi prin strivire 

Reprezintă vătămări grave ale membrelor sau ale întregului corp produse de materiale grele ca: nisip, zidărie, utilaje sau altele de acest fel. Ţesuturile sunt distruse pe întindere mare, iar organele interne pot fi rupte. Plăgile prin strivire pot fi agravate şi prin fracturi. Plăgile prin strivire la o scară mai mică, cum ar fi cea a unei mâini, sunt grave, dar nu reprezintă în general un pericol mortal. 

Plăgile grave prin strivire pot produce complicaţii grave, ajungând până la şoc şi insuficienţă renală. Chiar dacă rănitul nu prezintă semne şi simptome de şoc la scoaterea de la locul accidentului, primul ajutor trebuie acordat imediat pentru a împiedica instalarea şi agravarea şocului.  

Astfel: 

- protejaţi victima faţă de alte circumstanţe posibile de accidentare; - opriţi sângerarea (sângerările); 

- aplicaţi pungi cu gheaţă pe zona rănită; 

- trataţi împotriva şocului. 

Plăgile palmei 

Plăgile palmei produc de obicei sângerări abundente pentru că zona este foarte vascularizată. 

Daţi primul ajutor pentru o rană de-a latul palmei (transversală) astfel: - acoperiţi rana cu un pansament gros; 

- îndoiţi degetele peste pansament ca să se formeze pumnul şi să apese pe rană; - bandajaţi mâna închisă cu un bandaj triunghiular, cu centrul pe interiorul încheieturii pumnului, aduceţi capetele de jur împrejurul mâinii ca să se încrucişeze în diagonală peste degete şi legaţi în jurul încheieturii; 

- ridicaţi şi sprijiniţi mâna într-o eşarfă. 

Dacă rana este longitudinală (de-a latul palmei) procedaţi astfel: 

- puneţi pansamentul pe rană şi bandajaţi mâna cu degetele întinse. O faşă aplicată în jurul 

mâinii va menţine rana închisă; 

- ridicaţi şi sprijiniţi mâna cu o eşarfă. 

Sângerările din limbă sau obraz 

În acest caz folosiţi un pansament steril sau o cârpă curată şi apăsaţi pe rană cu degetul mare şi cu un alt deget până încetează sângerarea. 

Sângerări la nivelul scalpului 

Sângerările la nivelul scalpului (pielii păroase a capului) pot fi serioase dacă nu sunt complicate cu o fractură a craniului sau prin existenţa unui obiect înfipt. Când acordaţi primul ajutor în astfel de cazuri, evitaţi să palpaţi, să apăsaţi sau să infectaţi rana. 

Procedaţi astfel: 

- curăţaţi rana de murdărie; 

- aplicaţi un pansament gros, steril, care să fie destul de mare pentru a depăşi marginile rănii şi bandajaţi strâns; 

- dacă aveţi de-a face cu un obiect înfipt, aplicaţi un pansament compresiv în jurul lui. 

Sângerările din nas 

 33

Sângerările din nas pot apărea spontan sau pot fi produse prin suflarea nasului, printr-o lovitură directă sau în cazuri mai serioase, prin rănire indirectă cum ar fi o fractură a craniului (şi atunci NU opriţi curgerea sângelui). 

În sângerări ale nasului, rezultate din alte cauze, acordaţi primul ajutor astfel: - aşezaţi rănitul în poziţie şezând, cu capul înclinat uşor în faţă; 

- puneţi-l pe rănit să-şi strângă nările între degetul mare şi arătător timp de aproximativ 10 

minute, respirând pe gură; 

- desfaceţi articolele de îmbrăcăminte la gât şi piept; 

- spuneţi victimei să stea liniştită pentru a evita creşterea pulsului şi a sângerării; - îndemnaţi-o să respire pe gură şi să nu-şi sufle nasul câteva ore după ce sângerarea s-a oprit, 

pentru ca cheagul format să nu se desprindă; 

- dacă în urma acestor măsuri sângerarea nu se opreşte, duceţi accidentatul la spital. Sângerări din urechi 

Sângerările din urechi pot fi însoţite şi de o eliminare a unui lichid gălbui. Acest simptom indică o fractură craniană, ceea ce este foarte grav. 

Procedaţi astfel: 

- NU încercaţi să opriţi curgerea de sânge sau alte lichide; 

- NU acoperiţi urechea cu tifon; 

- anunţaţi medicul imediat şi acordaţi primul ajutor astfel: 

• aplicaţi un bandaj cervical; 

• puneţi un pansament steril lejer pe ureche; 

• culcaţi rănitul pe partea afectată sprijinind cu atenţie capul şi gâtul, cu partea superioară a corpului uşor ridicată; 

• dacă rănitul vomită sau dacă trebuie să-l părăsiţi, puneţi-l în poziţia de recuperare pe partea afectată; 

• controlaţi respiraţia şi circulaţia; 

• luaţi măsurile împotriva şocului. 

FRACTURI 

Generalităţi: Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii unui os, cu alte cuvinte, orice rupere, zdrobire sau plesnire (fisurare) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai puternic (cădere de la înălţime, lovitură, strivire, tamponare, izbire, răsucire, etc.). Corpul omenesc are peste 200 de oase, de diferite mărimi şi forme (oase lungi, scurte, late), grupate în: oasele capului, ale trunchiului şi ale membrelor. 

Toate oasele se pot fractura, dar cel mai des, fracturile se produc la oasele lungi ale membrelor, la oasele bazinului şi ale coloanei vertebrale. 

Cazurile mai frecvente ale fracturilor sunt urmare a accidentelor de muncă şi de circulaţie şi a activităţilor sportive. De asemenea, se produce un număr mare de fracturi în situaţia unor catastrofe (cutremure, prăbuşiri de mine, ciocniri de trenuri, etc.). Bărbaţii între 25-50 ani înregistrează cel mai mare număr de fracturi; la copii fracturile sunt destul de rare; la vârstnici fracturile se produc şi la traumatisme uşoare. Prevenirea fracturilor 

Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor deprinderi de securitate în diferite activităţi profesionale, casnice, sportive, etc.  

De asemenea trebuie evitate: 

- Suprafeţele accidentate sau încărcate cu diferite obiecte (obstacole): unelte, materiale, 

cordoane de racord, furtunuri, etc.; 

- Pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor, carpetelor sau traverselor; 

 33

- Scările luminate insuficient şi blocate (aglomerate) cu obiecte diferite, fără balustradă, 

acoperite cu gheaţă şi/sau zăpadă; 

- Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri înalte, a scărilor pliante defecte, a scărilor neasigurate; 

- Neutilizarea balustradelor şi centurilor de siguranţă atunci când se lucrează la înălţime. 

Tipuri de fracturi 

Cunoaşterea diferitelor tipuri de fracturi este foarte importantă în luarea măsurilor de prim ajutor adecvate, care să nu agraveze fractura şi să prevină complicaţiile: transformarea unei fracturi incomplete într-una completă, a unei fracturi complete într-una cu deplasare, a unei fracturi închise într-una deschisă, etc. 

În funcţie de modul de producere al accidentului, trebuie suspectată o fractură chiar şi la distanţă de locul de acţiune a agentului agresor. 

Fracturile se produc ca urmare a acţiunii directe sau indirecte a agentului agresor. Astfel: - Fractura directă se produce la locul de aplicare a forţei respective, deci la locul de acţiune a 

agentului agresor (de exemplu: căderea unei greutăţi pe coapsă, gambă, mână; o lovitură aplicată pe coloană, fractură prin glonţ). Acest tip de fractură interesează în special oasele care nu au toată suprafaţa acoperită de muşchi (cubitus, tibie, claviculă). - Fractura indirectă este fractura care se produce la distanţă de locul de aplicare a forţei 

respective, deci de locul de acţiune a agentului agresor. Fractura indirectă se poate produce prin: 

• Flexie. Agentul agresor acţionează asupra unei extremităţi a osului, cealaltă extremitate fiind fixată; osul se rupe acolo unde curbura este mai mare (de exemplu, fractura de claviculă prin căderea pe umăr, fractura gâtului femurului prin cădere pe genunchi, etc.); 

• Răsucire. În general, în această categorie se încadrează accidentele provocate de prinderea hainelor sau membrelor de o maşină, bandă, agregat, fapt care duce la ruperea oaselor la distanţă prin fracturi spiroide (de exemplu, fractura coastei prin rotirea violentă a corpului, în timp ce piciorul este blocat pe sol); 

• Tracţiune. Un segment de membru este prins şi atârnă sau este tras de un agregat producându-se şi o mică rotaţie; 

• Presiune. Cele mai frecvente fracturi prin presiune se produc prin căderi de la înălţime: fracturi de călcâi, genunchi, şold şi coloană vertebrală în cazul căderilor în picioare; fracturi de antebraţ, braţ şi claviculă în căderile pe palme sau pe cot. Fracturile mai pot fi clasificate în complete şi incomplete. 

- Fracturile complete interesează osul pe toată grosimea sa, având forme variabile: de-a 

curmezişul, piezişă, spiralată. 

În raport cu poziţia fragmentelor osoase (rămase sau nu în contact) fracturile complete pot fi: 

• Cu deplasare (mai grave). Deplasarea fragmentelor osoase se poate produce de-a lungul, de-a curmezişul osului sau capetele oaselor se încalecă; 

• Fără deplasare (mai puţin grave). 

Fracturile mai pot fi: 

• închise, când cel puţin pielea a rămas intactă; 

• deschise, când s-a produs şi o rană prin care focarul de fractură comunică cu exteriorul. Fracturile deschise sunt mai grave, ele fiind însoţite de hemoragii (uneori foarte importante) şi putâd fi complicate cu infecţii. 

 33

Fracturile pot fi: 

• unice (un singur focar de fractură); 

• multiple (mai multe focare). 

O fractură complicată este aceea în care oasele au produs şi leziuni ale organelor interne precum rupturi ale vaselor de sânge, ficatului, plămânilor sau splinei. Alţi termeni sunt utilizaţi pentru a descrie tipuri particulare de fracturi, dar caracteristicile acestora nu pot fi determinate la primul ajutor. Astfel: 

- dacă un os este rupt în mai mult de două segmente, atunci se spune că este zdrobit (fractură 

cominutivă); 

- o ruptură incompletă este numită fisură; 

- fracturile epifizare sunt leziuni ale capetelor oaselor (care includ suprafaţa de creştere a 

oaselor lungi);  

- fracturile diafizare sunt leziuni ale segmentului osos dintre capetele unui os lung; - ruperile produse de tensiuni repetate sunt numite fracturi de oboseală; - ruperile produse prin boli osoase sunt fracturi patologice. 

Semne şi simptome 

Înainte de a proceda la examinarea accidentatului este absolut necesar ca salvatorul să se informeze asupra agentului agresor, a modului de acţiune a acestuia precum şi asupra căror părţi din organism a acţionat. 

Trebuie suspectată fractura dacă: 

- traumatismul este produs de o forţă externă puternică; 

- s-a auzit o trosnitură sau o pocnitură. 

Examinarea accidentatului se realizează cu atenţie şi blândeţe pentru a nu provoca leziuni suplimentare. Membrul accidentat este comparat cu cel valid pentru a determina gradul de deformare. Îmbrăcămintea trebuie tăiată pentru a permite examinarea zonei traumatizate. Pot fi prezente unul sau mai multe din următoarele semne şi simptome: Semne de probabilitate: 

- Durerea şi sensibilitatea dureroasă sunt maxime la locul fracturii, cu ocazia mişcării sau palpării 

porţiunii rănite; trebuie avut în vedere faptul că şi o simplă contuzie musculară poate provoca durere. 

- Deformarea regiunii traumatizate este un semn de fractură, dar şi hematomul şi luxaţia pot deforma zona afectată. 

- Impotenţa funcţională pierderea funcţiunii sau imposibilitatea efectuării mişcării părţii 

rănite este întotdeauna prezentă ca urmare a durerii şi deformării (uneori lipsa mişcării nu este decât un act de apărare împotriva durerii). 

- Scurtarea membrului fracturat (prin deplasarea pe verticală a fragmentelor osoase) poate fi un semn preţios, dar el poate apărea şi în luxaţie. 

- Vânătaia (echimoza) apare mai târziu şi uneori la distanţă de locul fracturii şi indică difuzarea sângelui din focarul de fractură în straturile pielii. Acest semn poate apărea şi după o contuzie simplă. 

Semne sigure: 

- Mişcarea anormală ivită în afara articulaţiilor indică în mod sigur o fractură completă. 

Aceasta însă nu trebuie să fie căutată de salvator îndoind gamba, coapsa, braţul sau antebraţul victimei. Ea poate fi observată în timp ce accidentatul se mişcă sau se agită din cauza durerii; cel mult i se cere să-şi ridice membrul în cauză, putându-se constata atunci că mişcarea nu se transmite extremităţii acestuia. 

 33

- Crepitaţia sau frecătura rezultă din frecarea segmentelor osoase între ele, în timp ce accidentatul execută o mişcare; este periculos să fie căutată în mod intenţionat deoarece pot fi provocate complicaţii. 

Primul ajutor în fracturi 

Primul ajutor în fracturi are rolul să prevină complicaţiile şi leziunile ulterioare şi să diminueze durerea şi umflarea zonei. 

Reguli generale 

Ce nu trebuie făcut: 

- Nu trebuie să se acţioneze brutal sau să i se impună victimei mişcări inutile. - Victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea fracturii, 

pentru că toate acestea pot să provoace complicaţii: 

• Accentuarea durerii (cauză a şocului); 

• Deplasarea fragmentelor osoase uneori ascuţite şi tăioase care distrug muşchi, vase de sânge sau nervi provocând hemoragii sau paralizii; 

• Transformarea fracturii închise într-una deschisă, ceea ce implică, de asemenea, o serie de complicaţii în plus. 

Ce trebuie făcut: 

- primul ajutor se acordă la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un pericol 

pentru salvator sau pentru victimă. În acest caz, victima trebuie aşezată în cel mai apropiat loc sigur, unde rănile sale să poată fi temporar asistate şi stabilizate; - în cazul de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la pansarea rănii. 

Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, dar nu trebuie forţat să intre înapoi în rană. 

- ca şi în alte traumatisme este necesară administrarea unui calmant (antinevralgic, algocalmin. etc.) pentru a diminua durerea. 

- obiectivul principal al primului ajutor este reprezentat de imobilizarea focarului fracturii pentru a prevenii complicaţiile şi a alina durerea. Imobilizarea se realizează cu ajutorul atelelor confecţionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucăţi de scândură sau placaj, cozi de mătură, şipci, paturi, etc.) 

Imobilizarea fracturii trebuie să respecte următoarele reguli: 

- Ca regulă generală, orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii (încheieturi): cea de 

deasupra şi cea de dedesubtul focarului de fractură (proximal şi distal). - La membre, atelele se pun de o parte şi de alta a focarului de fractură ( sau membrul se 

aşează într-o gutieră specială). 

- Atelele se învelesc în vată (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stânjeni 

circulaţia sau a nu mări durerea. 

- Se evită aplicarea atelelor pe locul unde osul vine în contact direct cu pielea (faţa antero 

internă a gambei, de pildă). 

- Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizată, golurile se umplu cu vată. 

- Se trage apoi o faşă, la început circulară, apoi şerpuitoare, în jurul atelelor şi membrului 

fracturat, obţinând astfel o imobilizare provizorie (imobilizarea de durată –în aparat gipsat urmând să se facă la un serviciu medical de specialitate). Trebuie să se aibă în vedere că 

 33

faşa prea strânsă stânjeneşte circulaţia sângelui şi accentuează durerea, iar faşa prea largă este egală cu lipsa imobilizării. 

- Orice accentuare a durerii indică agravarea situaţiei şi necesită controlarea poziţiei membrelor, a bandajelor şi nodurilor şi a circulaţiei sângelui la extremităţi. Nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi făcute peste atelă şi nu pe zona descoperită deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe tegumente. 

- Cel puţin două persoane trebuie să conlucreze la efectuarea imobilizării. Una ridică membrul fracturat cu o mână, în timp ce cu palma cealaltă sprijină locul fracturii, iar cealaltă persoană aplică atelele şi trage faşa. 

Transportarea accidentatului la spital urmează după imobilizare. Până atunci se va asigura în continuare supravegherea accidentatului luându-se în continuare măsurile necesare pentru prevenirea şocului: acoperirea cu pleduri sau haine, administrarea de calmante pentru durere şi de lichide, dacă victima este conştientă.