RESPECTAREA NORMELOR DE PROTECTIA MUNCII NOTIUNI DE BAZĂ. TERMINOLOGIE DE SECURITATE A MUNCII

  

SUPORT DE CURS 

RESPECTAREA NORMELOR DE PROTECTIA MUNCII 

NOTIUNI DE BAZĂ. TERMINOLOGIE DE SECURITATE A MUNCII 

 Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionalizate având  ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă,  apărarea vieţii, integriţăţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor persoane  participante la procesul de muncă. 

 Normele de protecţie a muncii sunt stabilite prin LEGEA PROTECŢIEI MUNCII NR. 90/1996 reprezintă un sistem unitar de măsuri şi reguli aplicate tuturor participanţilor la procesul de muncă. 

1. Accident de muncă  

 Vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitatea temporară de muncă de cel puţin trei zile, invaliditate sau deces. 

 2. Defectare 

 Încetarea capacităţii unei masini, instalaţii, utilaj etc. de a-şi îndeplini funcţia specifică. 

 3. Dispozitiv de protecţie 

 Dispozitiv care reduce sau elimină riscul, singur sau în asociere cu un protector. 

 4. Echipament individual de lucru  

 Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesori cu care este dotat salariatul în procesul de muncă, în scopul prevenirii uzurii premature sau murdăririi excesive a obiectelor personale.  

 5. Echipament tehnic 

 Maşininile, utilajele, instalaţiile, aparatura, dispozitivele, uneltele şi alte mijloace asemănătoare necesare procesului muncii. 

 6. Echipament individual de protecţie 

 Totalitatea mijloacelor individuale de protecţie cu care este dotat executantul în timpul îndepliniri sarcinii de muncă, în vederea asigurării protecţiei sale împotriva pericolele la care este expus. 

 7. Factori de risc 

 Factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente) care, conducând la o disfuncţie a sistemului, pot provoca accidente de muncă sau boli profesionale. 

 8. Instructajul de securitate a muncii  

 Modalitatea de instruire în domeniul securitătii muncii, care se desfăşoară la nivelul unităţilor şi are ca scop însuşirea de către salariaţi a cunoştinţelor şi formarea deprinderilor impuse de securitatea muncii.  

 9. Instrucţiuni specifice de securitate a muncii 

 Reglementări în domeniul securităţii muncii, ale căror prevederi sunt valabile numai pentru activităţile desfăşurate în cadrul unei unităţi.  

 10. Instrucţiuni de utilizare  

 Instrucţiuni a căror elaborare este obligatorie pentru orice produs, constituind parte integrantă a documentaţie pentru certificarea produsului şi prin care, producătorul trebuie să prezinte toate informaţiile necesare utilizării produsului, în conformitate cu scopul pentru care a fost creat şi pentru asigurarea securităţii muncii. 

 11. Mijloc individual de protecţie  

 Mijloc de protecţie (protector) destinat protecţiei unui singur executant şi care se aplică asupra acestuia. 

 12. Noxă (sinonim: factor nociv) 

 Agent fizic, chimic sau biologic cu acţiune dăunătoare asupra organismului, în mediul luat în considerare. 

 13. Prevenire 

 Ansamblul procedeelor şi măsurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru pentru evitarea pericolelor sau reducera riscurilor. 

 14. Protecţie  

 Ansamblul de măsuri care constau în utilizarea mijloacelor de protecţie, cu scopul protejării executanţilor faţă de pericolele care nu au fost suficient evitate sau limitate. 

 15. Protectori 

 Mijloc de protecţie special conceput şi utilizat pentru a realiza protecţia, prin interpunere, ca obstacol fizic între pericol şi persoana expusă.  

 16. Risc 

2

 Probabilitatea asociată cu gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii, într-o situaţie periculoasă. 

 17. Risc profesional 

 Risc în procesul de muncă sau în îndeplinirea sarcinii de muncă. 

 18. Securitatea muncii 

 Situaţie caracterizată prin absenţa riscului în sistemele de muncă. 

 19. Substanţă periculoasă 

 O substanţă care, în virtutea proprietăţilor sale chimice sau fizico-chimice, poate constitui un pericol.  

  

  

NOŢIUNI SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII ÎN UNITĂŢILE DE ALIMENTAŢIE PUBLICA 

CAPITOLUL I. GENERALITĂŢI 

 Art.1 Activitaţii de alimentaţie publică şi hotelieră în condiţiile acţiunilor turistice cu participanţi interni sau străini, i se impune, pe lângă trăsăturile comerciale de bună servire, oferirea unui cadru specific regional şi naţional, promtitudine, amabilitate şi eleganţă, elemente proprii ospitalităţii româneşti. 

 De aceea, serviciile de cazare-masă, trebuiesc astfel asigurate încât ele să completeze într-un mod unitar şi plăcut reuşita sejurului turistic, să întrunească aprecieri positive şi dorinţa clientului de a reveni în acelaşi loc. 

  

 Art.2 Normele de protecţia muncii fac parte integrantă din procesul de producţie şi au ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor profesionale. 

 Art.3 Lucrătorii acestui sector, trebuie să respecte normele de tehnica securităţii muncii la fiecare compartiment de lucru, să şi le însuşească temeinic, participând la toate instructajele ce se fac în unitate de către personalul autorizat la fiecare loc de muncă şi şă semneze, în fişa de instrucaj individual, că a luat la cunoştinţă de aceasta. 

 Art.4 Activitatea turistică este susţinută de o gamă variată de unităţi de alimentaţie publică, o parte din acestea fiind realizate într-un specific care şă întregească atracţia turiştilor atât pe linia modului de prezentare şi dotare, dar mai cu seamă în direcţia sortimentelor ce le oferă şi modului de acordare a serviciilor, astfel: 

 - restaurante, restaurante cu circuit închis, braserii, crame, baruri de noapte, café baruri, discoteci, baruri de zi hoteliere, cofetării, etc.Aceste vor fi prevăzute cu spaţii necesare pentru : deservire, producţie, spălătoare, săli de prelucrare, spaţii de depozitare şi magazii pentru stocul curent. 

 - restaurante de ţinută sau de mare capacitate trebuie să dispună de următoarele spaţii: saloane de servire, săli de recepţie şi de coktail, secţii de producţie (bucătării, laboratoare de cofetărie-patiserie, carmangerii, sectii de prelucrat peşte etc.), spaţii pentru pregătirea preparatelor reci, spaţii pentru executarea prelucrărilor primare(tranşat carne, eviscerare peşte, pregătirea legumelor şi a zarzavaturilor,spaţiu pentru spălătorul de vase şi tacâmuri, spaţiu pentru spălatul paharelorşi ceştilor, spaţiu pentru spălatul vaselor mari de gătit, agregate frigorifice-vitrine, magazii, grup social pentru personalul unităţii, etc.) 

 - la restaurantele mici, braserii, crame, prelucrările primare – tranşarea, pregătire cărnii, peştelui şi legumelor se poate efectua în cadrul bucătăriei propriu-zisă – în locuri amenajate cu mobilier adegvat,marcat prin tăbliţe şi va fi dotat cu mese şi ustensile separate pentru carne, crudă şi fiartă, pentru peşte, zarzavat,etc.  

 Art.5 Întreţinera acestor spaţii, spălatul pardoselilor de grăsimi şi resturi proteice se face zilnic cu soluţie de apă cu detergenţi pentru degresare.Evacuarea resturilor din prelucrarea cărnii, peştelui, zarzavaturilor şi legumelor, se va executa după fiecare preparare de meniuri şi ori de câte ori este nevoie, pentru a evita alunecările pe pardoseli şi infecţiile. 

 Art.6 Resturile menajere nerecuperabile sau nefolositoare rezultate din procesul de producţie şi din operaţiunile de servira consumatorului, se vor colecta în saci din matrial plastic şi depozita în recipiente prevăzute cu capac (etanşe) şi se vor evacua de câte ori este nevoie. 

 Art.7 Unitaţile de alimentaţie publică care au secţii de producţie trebuie şă-şi stabilească o zonă pentru depozitarea gunoiului menajer care să fie la distanţă mare de blocul alimentar şi amenajat conform normelor sanitare.  

 Art.8 Maşinile, utilajele şi ustensilele vor fi verificate înainte de folosirea lor spre a constata dacă sunt în perfectă stare de funcţionare.Se va verifica dacă au fost luate măsuri de siguranţă conform prescripţiilor şi dacă dispozitivele de siguranţă au fost instalate la utilaje şi instalaţii din procesul de producţie. 

 Art.9 Personalul de servire va fi instruit asupra modului de utilizare a agregatelor şi echipamentelor de lucru pentru prevenirea accidentelor.  

 Art.10 Lipsurile şi defectele constatate se vor aduce imediat la cunoştinţa şefului ierarhic superior (şef de unitate, şef bucătar) care trbuie să ia măsuri de remediere. 

 Art.11 Personalul de servire (ospătar, barman) este obligat să poarte echipament de protecţie şi de lucru prevăzut de normative. 

 Art.12 În spaţiile de servire sau de pregătire la cald unde aerul este viciat cu noxe (fum, vapori,etc.) este interzis lucrul fără asigurarea ventilării încăperilor.  

 Art. 13 Este interzisă aşezarea pe pardoseli a vaselor cu lichide fierbinţi, pentru prevenirea accidentelor prin opărire. 

 

 Art. 14 Vasele, ustensilele ce se folosesc la prepararea meniurilor se vor păstra în mod ordonat pe rafturi.  

 Art. 15 Este interzisă folosirea vaselor de ceramică, porţelan sau sticlă, care prezintă crăpături. 

 Art. 16 La terminarea lucrului, angajaţii, trebuie să aşeze mărfurile în rafturi, ustensilele în sertare, vesela compartimentată pe destinaţii, iar produsele alimentare alterabile să fie introduse în spaţii frigorifice. 

 Art. 17 După folosirea utilajelor şi dezmembrarea componentelor, acestea se vor curăţa, spăla, şterge şi se vor aşeza în spaţii special amenajate.  

 Art. 18 La terminarea lucrului, angajaţii, vor decupla toate utilajele de la sursa electrică, vor închide toate robinetele de presiune şi gaze. 

 Art. 19 La terminarea lucrului, se vor strânge toate deşeurile şi se vor transporta la depozitele şi locurile stabilite, se va efectua curăţenia perfectă (igienică).  

CAPITOLUL II . NORME DE SECURITATE A MUNCII ÎN SĂLILE DE SERVIRE 

 Art. 20 Servirea corespunzătoare a consumatorilor se realizează numai dacă sălile de servire îndeplinesc condiţiile privind dotările prevăzute de categoria de încadrare a unităţii respective şi dacă lucrătorii cunosc tehnica servirii şi îşi îndeplinesc cu stricteţe atribuţiile fiecărei funcţii. 

 Art. 21 Indiferent de categoria de încadrare, spaţiile destinate servirii consumatorilor, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii : 

 -intrarea în sala de servire se realizează printr-un hol (entreu) care va despărţi salonul de exterior ; 

 -să aibă aerisire naturală sau mecanică pentru menţinera unui climat proaspăt; unităţie de lux vor fi dotate cu aer condiţionat, garderobă ; 

 -să fie bine luminate natural sau artificial pentru a crea un cadru plăcut de servire ;  -amplasarea meselor şi locurilor de servire se va realiza într-o formă simetrică, ordonat aşezate, iar suprafaţa repartizată trebuie să fie de minimum 1,5 mp/loc persoană.Să aibă spaţii de de circulaţie - culoare - pentru o uşoară servire ;  

-să aibă în vecinătatea sa grupul sanitar (toaletă) cu cabine separate pentru femei şi bărbaţi, dotat corespunzător şi care să se găsească în perfectă stare de curăţenie pentru a se evita emanaţiile de aer viciat ; 

 -spre toaletă şi pe uşile acesteia, trebuie să existe indicatoare, iar în interiorul cabinelor să se găsească în permanenţă materiale dezinfectante, hîrtie igienică, săpun şi prosop de hârtie la chiuvetă sau aerotermă 

 -modul desăvârşit de prezentare şi starea permanentă de curăţenie a saloanelor de servire şi anexelor acestora, sunt cerinţe comerciale şi sanitare, care revin întregului personal. 

 Art. 22 La unităţile de categoria I, de specific sau de lux, dotările şi condiţiile de confort, sunt materializate printr-o tehnicitate mai ridicată a utilajelor de sală : vitrine calde 

şi reci pe rotile, cărucioare pentru servire, aparate de încălzit farfurii, veselă argintată, lenjerie fină, pahare cupă cu picior, gheridoane cu mobilirt tapisat, draperii pluşate, perdele, pardoseli marmură, mochete, etc. 

 Art. 23 Curăţenia sălilor şi anexelor se realizează zilnic şi periodic : întreţinerea şi curăţenia de la sfârşitul programului şi curăţenia generală care se execută de regulă săptămânal. 

CAPITOLUL III . NORME TEHNICE DE SECURITATE A MUNCII ÎN ACTIVITATEA DE SERVIRE A CONSUMATORILOR 

 Art. 24 Personalul repartizat în sălile de servire, trebuie să se prezinte în ţinută de prezentare şi lucru în stare de curăţenie corporală perfectă, respectiv bărbaţii să fie bărbieriţi, părul ordonat aşezat pe cap mâinile curate, unghiile tăiate scurt. Femeile pe lângă acestea, trebuie să fie coafate, iar părul să fie strâns. 

 Art. 25 Odată cu începere programului şi pe toată durata acestuia, personalul de sală trebuie să evite adunările şi conversaţiile inutile. 

 Art. 26 Întreaga activitate de servire se va efectua în linişte, evitându-se trântirea uşilor, a tacâmurilor şi veselei folosindu-se mişcări atente şi de ţinută. 

 Art. 27 În tehnica de servire la masă ospătarii trebuie să ţină seamă de următoarele :  -la începera servirii propriu-zisă a clienţilor, capacele folosite pentru acoperirea supierelor, platourilor şi celorlalte vase pentru transportul preparatelor calde de la bucătărie, se aşează în poziţie inversă pentru a nu se scurge vaporii condensaţi pe faţa de masă, pe timpul servitului şi se va evita aplecare corpului deasupra platoului ; 

 -obiectele căzute trebuie imediat ridicte şi înlocuite ; cănile, carafele şi sticlele se vor aşeza întodeauna pe un suport nu direct pe faţa de masă. Mâncărurile se prezintă şi se servesc întotdeauna pe partea stângă, însă nu înainte de a se tranşa sau porţiona pentru a evita unele inoportunităţi sau chiar accidente ; 

 -toate băuturile se servesc prin dreapta clientului,cu mâna dreaptă, iar paharele nu se vor prinde cu toată măna, evitându-se atingerea pereţilor interiori, ele urmând a fi manipulate numai de partea inferioară sau de picior, prinzându-se cu două degete sau cu trei degete ; 

 -în timpul verii, dacă buteliile incărcate cu lichide sub presiune sunt prea calde, introducerea lor în ghiaţă se va face după ce în prealabil au fost ţinute 30΄ în apa rece pentru evitarea exploziilor ;  

 -dacă clientul fumează este necesar a se schimba cât mai des scrumiera ;  

-dacă s-a spart un pahar sau dacă din farfurii sau vase s-au scurs sau vărsat preparate fluide, ospătarul este obligat să schimbe faţa de masă. Se interzice numai strângerea cioburilor sau ştersul feţei de masă întrucât este posibil rămânerea unor particole mici de sticlă ce pot produce tăieturi. 

 Art. 28 Personalul de servire din salon, nu va servi clientela venită în stare vizibilă de ebrietate, îmbrăcată în haine groase pe care trebuie să le lase la garderobă, recomandându-le cele ce se cuvin în astfel de situaţii.  

 

  

CAPITOLUL IV. NORME TEHNICE DE SECURITATE A MUNCII ÎN FOLOSIREA APARATELOR ŞI DISPOZITIVELOR 

 Aspiratorul de praf 

 Art. 29 Aspiratorul de praf, indiferent de tip şi capacitate, trebuie să fie dotat cu cordon electric şi prize - cu firul nul. 

 Art. 30 Este interzisă folosirea aspiratorului cu defecţiuni de funcţionare a motorului sau cordonul cu izolatia deteriorată. 

 Art. 31 Utilizarea aspiratorului se va face după o verificare a funcţionării motorului, starea furtunului, a anexelor şi a cordonului de alimentare cu energie electrică.Dacă se constată defecţiuni în funcţionare, se va solicita intervenţia personaelor cu calificare (electrician, mecanic). 

 Art. 32 Folosirea aspiratoarelor care efectuează şi alte operaţii pentru care sunt prevăzute o serie dedispozitive, se va face cu respectarea prevederilor de exploatare, elaborate de firma producătoare. 

 Art. 33 Este interzisă utilizarea aspiratoarelor pentru pulverizarea substanţelor insecticide sau a substanţelor explozive.  

 Maşina de curăţat podele 

 Art. 34 Maşina de spălat podele se va utiliza conform prevederilor instrucţiunilor elaborate de firma producătoare. 

 Art. 35 Înainte de conectarea maşinii la reţeaua de curnt electric se va verifica dacă toate dispozitivele sunt bine fixate. 

 Art. 36 Este interzisă exploatarea maşinii de curăţat podele fără a fi legată la nulul de protecţie. 

 Art. 37 Persoanele numite pentru manevrarea maşinii de spălat podele vor fi instruite în acest scop şi dotate cu echipament cu echipament de protecţie electroizolant. 

 Art. 38 La terminarea lucrului,la maşina de spălat podele, se vor demonta dispozitivele folosite şi se vor curăţa, înlăturânde-se toate impurităţile colectate în timpul spălării.  

 Utilaje frigorifice  

 Art. 46 Utilajele frigorifice (dulapuri, vitrine, mese reci şi agregate) se vor instala şi exploata, potrivit prevederilor din Normele specifice de securitate a muncii pentru instalaţii frigorifice. 

 

 Art. 47 Amplasarea instalaţiilor frigorifice se va face cu respectarea distanţelor prevăzute de Normele generale de de protecţie a muncii, asigurând condiţiile normale de lucru. 

 Art. 48 Este interzisă depozitarea diferitelor materiale pe instalaţii frigorifice şi echipamentele aferente. 

 Art. 49 Evaporatoarele se vor dezgheţa prin oprirea utilajului, deschiderea uşilor sau a geamurilor glisante şi îndepărtarea gheţii cu apă caldă.  

 Art. 50 Pentru prevenirea alunecării şi protecţia lucrătorilor se vor folosi grătare din lemn aşezate pe pardoseală în zona de lucru. 

 Art. 51 Personalul de deservire va fi instruit cu privire la modul de folosire a instalaţiilor frigorifice în condiţii de securitate, conform prevederilor cărţilor tehnice. 

 Art. 52 Defecţiunile care apar în funcţionarea instalaţiilor frigorifice, vor fi remediate numai de personae de specialitate. 

 Aparat pentru preparat cafea (expresso) 

 Art. 67 Utilizarea aparatului se se va face potrivit instrucţiunilor de funcţionare ale furnizorului. 

 Art. 68 Este interzisă efectuarea operaţiunilor de întreţinere, reparaţii atât timp cât aparatul este racordat la reţeaua electrică. 

 Art. 69 Este interzis demontarea rezervorului din zona - expresso şi zona - filtru atât timp cât aparatul este în funcţiune pentru a evita arderea cu vapori fierbinţi.  

 Art. 70 Defecţiunile care apar vor fi remediate numai de către personal specializat. 

 Cuptor cu microunde 

 Art. 71 Este interzisă introducere obiectelor din metal în cuptor.   

Art. 72 Este interzisă pornire cuptorului cu microunde cu uşa deschisă. 

 Art. 73 Este interzisă acoperirea cu diferite obiecte a uşii precum şi acumularea de murdărie pe suprafaţa de protecţie a acesteia. 

 Art. 74 Defecţiunile care apar în funcţionare vor fi remediate numai de către personal specializat. 

 

 Robot universal 

 Art. 81 Este interzisă montarea dispozitivelor anexe pentru efectuarea operaţiilor dorite, fără ca maşina să fie declupată, în prealabil, de la reţeaua de alimentare cu energie electrică. 

 Art. 82 După fixarea dispozitivului - anexă, maşina se pune în funcţiune în gol pentru a se verifica dacă aceasta a fost montată corect. 

 Art. 83 Pe timpul lucrului maşina va fi supravegheată în permanenţa de către un lucrător instruit, iar la apariţia unei dereglări în funcţionare va acţiona butonul de oprire. 

 Art. 84 La introducerea în sistemul de alimentare a produselor ce se prelucrează (carne, legume, fructe etc.) se vor utiliza sistemele din dotarea maşinii pentru operaţia specifică. 

 Art. 85 Este interzisă apăsarea produselor cu mâna spre sistemele active ale dispozitivelor. 

 Art. 86 Este interzis a se demonta dispozitivul înainte de deconectarea mecanică şi electrică a maşinii. 

 Art. 87 Dispozitivele anexe ce au fost folosite se vor spăla, usca şi depozita în dulapul maşinii.  

 Maşina de feliat 

 Art. 88 Amplasarea maşinii se va face în aşa fel încât accesul la ele să se facă cu uşurinţă. 

 Art. 89 Fixarea alimentelor pe masa mobilă se face cu dispozitivul din dotare prevăzutcu apărători. 

 Art. 90 Este interzis fixarea produselor în timpul tăierii cu mâna.  

Art. 91 Feliile de produse se vor fi luate cu paletă destinată în acest scop. 

 Art. 92 Este interzis manevrarea maşinii de către persoane neinstruite.  

 Art. 93 Curăţirea maşinilor se va face după ce acestea au fost deconectate de la sursa de curent electric. 

 Unelte şi dispozitive 

 Art. 94 Uneltele şi dispozitivele destinate ospătarului vor fi întreţinutre corespunzător şi se vor păstra pe sortimente, în locuri destinate acestui scop. 

Art. 95 Este interzisă folosirea uneltelor fără mânere, cu margini agăţătoare, reparate improvizat, cu fisuri, ruginite etc. 

 Sisteme de ventilaţie 

 Art. 96 Spaţiile destinate servirii alimentelor trebuie să aibă aerisire naturală sau asigurată prin sisteme de ventilaţie pentru menţinera unui climat proaspăt cât şi pentru evacuarea aerului viciat.  

 Art. 97 Unităţile de categorii superioare, vor fi dotate cu instalaţii de condiţionare a aerului în saloane şi spaţii de cazare. 

 Art. 98 În spaţiile de pregătire la cald a preparatelor se va asigura eliminarea aerului viciat prin introducerea aerului proaspăt cu ajutorul sistemelor de ventilaţie. 

 Art. 99 Instalaţiile de gătit (maşinile cu plită, tigăile basculante, friteuzele, grătarele de fript, cuptoarele, etc.) vor fi prevăzute cu hote pentru absorbţia vaporilor, fumului, gazelor, precum şi a difetitelor mirosuri ce se degajă din procesul de preparare a alimentelor. 

 Art. 100 Hotele trebuie să fie fixate deasupra instalaţiei de încălzit la o înălţime de 1,20 m şi să depăşească cu 10-15 cm uşile maşinii de gătit, pentru asigurarea eficienţei necesare pentru absorbţie.  

 Activitatea de curăţenie igienizare 

 Art. 101 Activitatea de curăţenie se va efectua de personal instruit în acest scop.  

Art. 102 Substanţele folosite la curăţarea şi dezinfectarea obiectelor sanitare se vor utiliza conform reglementărilor organelor sanitare şi instrucţiunilor emise de furnizor. 

 Art. 103 Este interzisă curăţarea şi dezinfectarea obiectelor sanitare fără utilizarea echipamentului de protecţie (mănuşi din cauciuc, halate etc.) 

 Art. 104 Este interzis spălarea cu lichide inflamabile a covoarelor, carpetelor, parchetului etc., precum şi uscarea lor în interiorul spaţiilor ce nu sunt destinate acestui scop. 

 Art. 105 Substanţele inflamabile şi combustibile de întreţinere şi curăţenie se păstrează în recipienţi bine închişi, indicându-se pe etichetă conţinutul acestora, în boxe special amenajate cu respectarea normelo P.S.I. 

 Art. 106 Utilizarea substanţelor insecticide se va face de către personal de la firme specializate sau de personal propriu specializat înacest scop. 

 Art. 107 Este interzisă folosirea substanţelor insecticide necunoscute. 

Art. 108 Substanţele insecticide se vor păstra în spaţiu, special amenajat, în recipiente sau cutii cu etichete care să indice conţinutul acestora şi să atenţioneze asupra pericolului pe care îl prezintă.  

  

  

SUPORT DE CURS 

RESPECTĂ NORMELE DE PREVENIRE ŞI STINGEREA INCENDIILOR (P. S. I.)  CAPITOLUL I. DISPOZITII GENERALE  

 Art. 1 Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, stabilesc principiile, regulile şi măsurile generale necesare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor la constructii şi în localităţi în scopul asigurării exigenţei privind siguranţa la foc. 

 Art. 2 Construcţiile trebuie proiectate şi realizate astfel încât, prin soluţiile adoptate, în caz de incendiu, să se asigure : 

 - protecţia şi evacuarea ocupanţilor, ţinând seamă de vârsta, starea de incendiu ; 

 - protecţia serviciilor mobile de pompieri care intervin pentru stingerea incendiilor ; 

 - limitarea pierderilor de vieţi şi bunuri materiale ; 

 - împiedicarea extinderii incendiilor la obiectivele învecinate ; 

 - pervenirea avariilor la construcţii şi instalaţii învecinate, în cazul prăbuşirii construcţiilor. 

  

 Art. 3 Criteriile de performanţă privind cerinţa de calitate ”siguranţa la foc“ sunt : riscul de incendiu, rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc, preântâmpinarea propagării incendiilor, căile de evacuare şi de intrvenţie.  

 Art. 4 Planurile de protecţie împotriva incendiior sunt: planul de evacuare, planul de depozitare a materialelor periculoase şi planul de intervenţie. 

 Art. 5 Riscul de incendiu reprezintă probabilitatea globală de izbucnire a incendiilor, determinată de interacţiunea între materialele şi substanţele combustibile cu sursele potenţiale de aprindere. 

 Art. 6 Rezistenţa la foc este proprietatea unui element de construcţie sau a unei structuri de a-şi păstra stabilitatea la foc. 

 Art. 7 Căile de acces şi de circulaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor trebuie dimensionate, realizate şi marcate, încăt să asigure evacuarea persoanelor, precum şi circulaţia rapidă a forţelor de intervenţie.  

 Art. 8 Sunt interzise fumatul şi intrarea cu foc deschis în încăperile cu pericol de incendiu şi explozie.În acest scop pe uşa de la intrare se vor monta plăcuţe avertizoare. 

 Art. 9 Este interzisă păstrarea vaselor, a bidoanelor cu combustibil lichizi, cu ulei, acizi, vopsele, diluanţi, în interiorul sălilor de instruire cu excepţia locurilor special amenajate. 

 

 Art. 10 Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice (paratrăsnet) a electricităţii statice este obligatorie la construcţii, la construcţii, instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice. 

 Art. 11 În spaţiile de producţie, este interzis accesul persoanelor în număr mai mare decât capacitatea stabilită şi declarată. 

 Art. 12 Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă de sursele de căldură ori se protejează asfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor. 

 Art. 13 Se interzice folosirea surselor de încălzire defecte, nesupravegheate. 

 Art. 14 Instalaţiile tehnlogice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea strictă a instrucţiunlor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de prevenire şi stingerea incendiilor, stabilite de proiectanţii şi producătorii respectivi. 

 Art. 15 Instalaţiile de ventilare şi condiţionare, precum şi cele de transport se proiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât în funcţionare normală, părţile componente (echipamente, motoare, angrenaje, tubulatură etc.) să nu genereze surse care pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să nu faciliteze propagarea incndiului. 

 Art. 16 Instalaţiile de producţie, în care se pot degaja vapori, gaze, pulberi care se pot aprinde, se prevăd cu sisteme de evacuare forţată a acestora, în vederea perântâmpinării acumulării de concentraţii periculoase. 

 Art. 17 Racordarea maşinilor de gătit la instalaţia de gaz trebuie să se facă numai de către un instalator autorizat. După efectuarea racordării, este interzisă verificarea etanşietăţii cu flacără a îmbinărilor operaţia se realizează numai cu emulsie de apă cu săpun. 

 Art. 18 Construcţiile şi instalaţiile tehnologice se echipează cu sisteme, instalaţii, dispozitive, aparate şi alte mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor. 

 Art. 19 Sunt obligatorii : instruirea la începutul cursului şi instruirea periodică a cursanţilor privind normele şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor, studiul planurilor de evacuare şi de intervenţie.  

CAPITOLUL II. CAUZE DE INCENDII 

Incendiul este un proces complex, cu evoluţie nedeterminată, care necesită 4  elemente: 

-existenţa combustibilului şi acţiunea unei surse de aprindere ; 

-iniţierea şi dezvoltarea în timp şi spaţiu : 

-procesul de ardere să fie nemotivat necesitând o intervenţie în scopul lichidării ; -producerea de pierderi materiale în timpul arderii, scopul fiind de reducere la  minim a acestora ;  

1. Surse de aprindere cu flacără 

chibritul 

focuri în loc deschis ( maşini de gătit) 

aparate de tăiere, lipire, sudare oxiacetilenică 

2. Surse de aprindere de natură termică 

ţigara  

becuri incandescente, proiectoare 

particule incandescente 

sobe metalice  

coşuri de evacuare a fumului defecte 

aparate de încălzire electrice 

3. Surse de aprindere de natură electrică 

scurtcircuitul  

instalaţii de iluminat cu fluorescenţă 

electricitate statică ( descărcările electrostatice ) 

surse de autoaprindere (aprindere spontană ) 

incendii intenţionate  

CAPITOLUL III. PRODUSE DE STINGERE 

1. Clase de incendii 

 - clasa A - incendii de materiale solide : lemn, hârtie, rumeguş, materiale textile, piele, cauciuc, materiale plastice care nu se topesc la căldură etc.)  - clasa B - incendii de lichide sau solide lichefiabile : benzină, petrol, alcooli, lacuri, vopsle, ceară, parafină, materiale plastice care se topesc uţor etc.   - clasa C - incendii de gaze : hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de sondă etc.  

 - clasa D - incendii de metale : sodium, potasiu, aluminiu, magneziu, zinc etc.  

2. Produse de stingere 

Apa - se recomandă la stingerea incendiilor din clasa A; 

 - jeturile pulverizate se pot folosi şi la stingerea incendiilor din clasa B; 

 - fiind bună conducătoare de electricitate, apa nu se recomandă la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice aflate sub presiune; 

 - în contact cu unele substanţe sau produse chimice (carbidul, metale ca sodiul, potasiul etc.) poate genera explozii sau degaja gate combustibile care intensifică arderea.  

 

Spuma - spumă chimică, spumă aeromecanică, spumanţi proteici, spumanţi  antialcooli, se recomandă la stingerea incendiilor din clasa A 

 - spumele prezintă o bună rezistenţă chimică 

 - timpul de stingere şi cantitatea folosită sunt mai mici decât la alte  tuipuri de substanţe.  

Aburul - efectul de stingere se bazează pe reducera conţinutului procentual  de oxigen. 

Înlocuitori de haloni - hidrocarburi hidrogenate care reacţionează cu produsele de ardere şi sting incendiul.  

Dioxidul de carbon ( CO2 ) - este folosit la stingerea incendiilor din clasele A, B sau C, precum şi a incendiilor de instalaţii electrice sub tensiune.  

CAPITOLUL IV. STINGĂTOARE (EXTINCTOARE) 

Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acţionate manual, care conţin o substanţă care poate fi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor. 

Conform prevederilor STAS 11959 -1983, se disting cinci categorii de stingătoare, simbolizate şi marcate conform tabelului: 

Eficacitatea fiecărui tip este prezentată în tabel cu următoarele observaţii : 

1. Stingătoarele cu apă pulverizată pot fi utilizate, cu rezultate satisfăcătoare, pentru stingerea lichidelor combustibile cu temperatură de inflamabilitate mai mare de +55ºC, unsorilor , grăsimilor, cerurilor şi altor substanţe solide ce se topesc uşor.  2. Pentru stingerea solvenţilor se utilizează spume speciale.  

3. Pentru incendii din clasa A, stingătoarele cu CO2 sau pulbere pot fi folosite numai asupra unor focare foarte mici, de regulă, în spaţii închise. 4. Scurgerile de gaze combustibile sub presiune pot fi stinse numai dacă există siguranţa posibilităţii întreruperii rapide a sursei de gaz (pentru evitarea unei explozii).  

IMPORTANT : 

 - Stingătorul ales (tip, marcă) va fi avizat de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari; 

 - Amplasarea în locuri joase sau direct pe podea a stingătoarelor nu este recomandată; 

 - Pentru a asigura o intervenţie eficientă, stingătoarele se amplasează în locuri uşor accesibile, în număr suficient ; este necesar a se respecta cu stricteţe recomandările producătorilor; 

 - Nu trebuie utilizată o instalaţie de stingere cu apă în spaţii unde există lichide inflamabile sau produse care în contact cu apa, ar produce reacţii periculoase.  

CAPITOLUL V. MODALITĂŢI DE PREVENIRE 

1. Instalaţii electrice 

IMORTANT: 

 - a se evita amplasarea instalaţiilor electrice în încăperi, spaţii sau zone în care integritatea lor ar putea fi periclitată (temperaturi ridicate, agenţi corozivi, şocuri mecanice, vibraţii etc.); 

 - a se evita amplasarea în încăperi sau spaţii periculoase la electrocutare (zone cu umiditate ridicată); 

 - se va asigura accesul uşor la instalaţiile electrice; 

 - este interzisă amplasare ainstalaţiilor electrice sub conducte sau utilaje pe care pot apărea condens; 

 - aparatele, echipamentele şi receptoarele electrice, care degajă căldură, se amplasează la distanţă faţă de materialele combustibilele;  

 - este obligatorie folosirea prizelor cu contact de protejare în încăperi cu pardoseală conducătoare de electricitate (gresie, mosaic, ciment etc.)  - este interzisă instalarea prizelor în depozite cu mărfuri combustibile; 

 2. Corpuri de iluminat 

IMPORTANT : 

 - în încăperi cu aglomerări de persoane se folosesc corpuri de iluminat executate din materiale incombustibile; 

 - montarea corpurilor de iluminat pe elemente de construcţie din materiale combustibile este interzisă; 

 - în cazul încăperilor cu aglomerări de personae, este prevăzut iluminatul de siguranţă pentru evacuare; 

 - corpurile de iluminat pentru iluminatul de siguranţă se marchează sau se echipează cu lămpi de altă culoare;  

 3. Instalaţii de încălzire 

 Pericolul de incendiu - se datorează cantităţii mari de căldură degajată, precum şi posibilităţii formării unor amestecuri de vapori / gaze inflamabile sau explosive.  Surse de aprindere - aparatele tehnice pot constitui surse de aprindere (de natură termică), obiecte supraîncălzite (pereţi, vase, etc.), suprafeţe radiante, particole şi materiale incandescente (jar, cenuşă, scânteie, etc.) 

IMPORTANT :  

 instalaţiile şi mijloacele de încălzire sau gătit vor fi supravegheate pe timpul funcţionării lor; 

 se vor respecta standardele şi instrucţiunile de folosire ale producătorului; 

 se interzice utilizarea în stare defectă a sistemelor şi instalaţiilor de încălzire şi gătit, precum şi utilizarea de către personae neinstruite; 

 este interzisă uscarea materialelor textile pe instalaţiile de încălzire sau în apropierea instalaţiilor de gătit; 

 

 se impune verificarea şi întreţinerea, în bună stare de funcţionare a instalaţiei, înlăturându-se posibilitatea de producere a scăpărilor de gaze; 

 depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu soluţii de apă cu săpun şi numai de personal instruit în acest scop; 

 este interzis depozitarea materialelor inflamabile în spaţiile unde se găsesc instalaţiile de încălzire şi gătit;  

 4. Construcţii cu risc sporit de incendii : Restaurante . Hoteluri  

 Intensificarea contactelor cu occidentul, îndeosebi pe linie de afaceri, impune,pentru sfera turismului, reevaluarea criteriilor de performanţă pentru restaurante şi hoteluri, conform standardelor europene.Printre aceste criterii, un loc important, alături de asigurarea multiplelor facilităţi, îl ocupă asigurarea unui nivel de securitate a clientului. 

 Îndeplinirea unor cerinţe de prevenirea şi stingere a incendiilor este obligatorie pentru intrarea în reţeaua hotelieră internaţională şi acordarea unui număr sporit de stele(clasificare superioară).Un hotel considerat sigur din punct de vedere al protecţiei la foc va atrage, într-o mult mai mare măsură, delegaţii, oameni de afaceri şi turişti străini. 

 Managerul unui hotel, indiferent de mărimea acestuia, are responsabilitatea de a micşora riscul iniţierii unui incendiu, de a proteja viaţa persoanelor cazate şi a personalului hotelului, dacă incendiul s-a produs. 

 Principalele pericole de incendiu pentru hoteluri şi restaurante apar datorită :  - instalaţiilor electrice improvizate, neîntreţinute, neprotejate, aparate electrice lăsate sub tensiune, instalaţii defecte; 

 - acumulări de gunoi, hârtii, ambalaje etc.; 

 - amplasarea unor materiale combustibile prea aproape de sursa de căldură; 

 - utilizarea greşită a maşinilor de gătit din bucătării (stropii de ulei încins pot provoca aprinderea cârpelor sau a altor materiale combustibile cu care intră în contact) şi necurăţarea hotelor de depunerile de grăsime; 

 - utilizarea unui abajur combustibil sau folosirea pentru iluminatul obscur a unor lumânări aşezate deseori fără măsuri de protecţie; 

 - neglijenţa fumătorilor; 

 - existenţa sistemelor de încăltire, a sistemelor de condiţionare şi ventilare a aerului (ce favorizează propagarea rapidă); 

 - depozitarea gunoiului în condiţii necorespunzătoare;  

IMPORTANT :  

  

 - reglementările privind căile de evacuare sunt severe şi trebuie respectate cu prioritate şi stricteţe; 

 - se cosideră căi de evacuare circulaţiile libere care duc la uşi, coridoare, holuri, vestibuluri în exterior - direct sau prin casa scării; 

 - nu constituie căi de evacuare: ascensoare, tuneluri, galerii, etc.; 

 - asigurarea unor căi de evacuare sigure, marcate şi illuminate corespunzător; 

 - deschiderea uşoară a uşilor, în sensul fluxului de evacuare;   - bucătăriile, saloanele de servire, important factor de risc, trebuie dotate cu stingătoare adecvate (CO2, pulbere), precum şi cu aparatură de control şi reglare a maşinilor de gătit: termostate, vană închidere gaze, întrerupător electric din exterior etc.; 

 - asigurarea condiţiilor optime de intervenţie pentru pompieri;  - organizarea unui serviciu de securitate, în special noaptea;  - instalarea mijloacelor de avertizare în caz de incendiu; 

 - instruirea periodică a personalului asupra locului de amplasare şi a modului de folosire a stingătoarelor ; 

- a se evita pe căile de evacuare : montarea de uşi false, draperii, oglinzi, praguri, blocarea cu diferite materiale 

SUPORT DE CURS 

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ DE NEVOIE 

  

CAP. I MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE RĂNIRE 

 Orice rană se poate infecta uşor cu microbii de pe obiectul care a produs rănirea, de pe pielea rănită, din praf, din pământ, de pe mâinile persoanei care dă primul ajutor, de la pansamente murdare, etc. 

 O atenţie deosebită trebuie acordată rănilor murdărite cu pământ, pentru a se evita îmbolnăvirea de tetanos, se vor lua măsuri urgente pentru administrarea serului antitetanic.  Plaga sau rana este starea patologică produsă prin acţiunea unor agenţi mecanici, fizici sau chimici. 

 Clasificarea plăgilor: 

1. plăgi prin agenţi mecanici provocte de: 

 - înţepare, tăiere, jupuire (escoraţia), muşcătura, împuşcare;  

2. plăgi prin agenţi fizici provocte de: 

 - căldură (arsuri), frig (degerături), curent; 

 3. plăgi prin agenţi chimici provocate de: 

- acizi, baze, alte substanţe caustice; 

- 

 Materiale necesare: soluţii dezinfectante şi degresante ( apa oxigenată, rivanol 1%, alcool 70%, tinctură de iod), comprese sterile, feşe de tifon, vată, foarfece, pense.. 

 Tehnica acordării primului ajutor: se spală zona, se curăţă de corpuri srăine (dacă este cazul ) se dezinfectează şi se opreşte sângerarea ( în cazul în care esteeste afectată şi artera se opreşte sângerarea prin presare sau garou), după care se pansează rana în condiţii sterile.  

CAP. II MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE ARSURI 

 În cazul arsurilor (termice sau chimice) singurul indicator al calităţii primului ajutor este asigurarea unui timp cât mai scurt de la producera accidentului şi până la începerea tratamentului specific în spital. 

 Arsurile se tratează diferit funcţie de gravitatea lor: 

 Arsurile de gradul I  

 - se caracterizează printr-o înroşire şi uşoară inflamare a pielii;   

- se tratează cu jecolan, după care se aplică un pansament steril; 

 

 Arsurile de gradul II  

 - se caracterizează prin apariţia unor băşici sau răni deschise (se disruge epiderma);  

- se tratează cu jecolan, se pansează şi se trimite accidentatul la cabinetul medical; 

 Arsurile de gradul III  

 - sunt considerate accidente grave, arsurile sau opăririle afectează mai mult de o treime din suprafaţa corpului; 

 Tehnica acordării primului ajutor: se scot hainele de pe suprafaţa arsă a corpului, se aplică pe suprafaţa arsă un pansament steril uscat, se evită spargerea băşicilor, după care rănitul se trimite la spital.  

CAP. III MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENTE ELECTRICE 

 Frecvent, se produc accidente din cauza instalaţiilor electrice neexecutate conform normativelor în vigioare sau care sunt reparate de personal necalificat, sau folosite de de personal neinstruit. 

 Atenţie ! 

 Prima măsură care se ia este scoaterea accidentatului de sub tensiune (atingerea persoanei care se găseşte sub tensiune, prezintă pericol pentru persoana care intervine.  După scoaterea de sub tensiune a accidentatului, se aşează pe un loc uscat, se acordă primul ajutor de urgenţă : aplicarea respiraţiei artificiale. 

 Înainte de a se recurge la respiraţia artificială, este necesr: 

- se eliberează accidentatul de îmbrăcămintea care îi stânjeneşte respiraţia; 

- dacă gura este încleştată, se va deschide, în aşa fel încât dinţii de jos să i depăşească pe cei de sus.  

 Respiraţia artificială se face în cazul pierderii cunoştinţei şi al opririi şi diminuării respiraţiei. 

 Respiraţia artificială se poate face prin două metode: 

1. Metoda Schäfer  

- Accidentatul va fi culcat cu faţa în jos, aşezându-i-se un rulou în regiunea abdomenului;  

- Capul, rotat spre dreapta, se sprijină pe mâna stângă îndoită în unghi drept; 

- Mâna dreaptă i se aduce în extensie de-a lingul capului; 

- Expiraţia se realizează printr-o compresiune energică efectuată prin apăsarea cu ambele palme la baza toracelui; 

- Se efectuează 10-12 respiraţii pe minut. 

  

 2. Metoda Howard – Thompson 

 

- Accidentatul va fi culcat pe spate;  

- I se introduce sub umeri un rulou, membrele de-a lungul capului; 

- În zona toracelui se execută o apăsare puternică, astfel încât braţele victimei să rămână în extensie;  

CAP. IV MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE HEMORAGIE 

 - Se ridică membrul rănit în sus;  

 - Se acoperă rana care sângerează cu un pansament steril şi se presează timp de 4- 5 min; 

 - Dacă hemoragia nu se opreşte prin pansare, se procedează la presarea vaselor deasupra rănii cu un garou, cordon de tifon, ori prin îndoirea membrului. 

 Atenţie ! 

 În toate cazurile de hemoragie puternică se va chema de urgenţă medical.   

 În cazul hemoragiilor nazale, accidentatul se aşează cu capul dat uşor pe spate, i se deschide gulerul, i se pune o compresă rece la rădăcina nasului. 

CAP. V MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE LEŞIN 

 Lipotimia sau leşinul este declanşat de oboseală, emoţie, foame, lipsă de aer (săli închise, spaţii neventilate, etc.) şi este determinată de oprirea circulaţiei sângelui spre creier (timp de 6 secunde) şi duce la pierderea conştiinţei. 

 Măsurile de prim ajutor: 

- bolnavul este culcat pe spate, cu capul mai jos decât trunchiul şi membrele inferioare, pentru a se favoriza irigarea creierului; 

- stropirea cu apă rece pe faţă şi lovirea cu palmele peste obraz; 

- în acelaşi scop, se poate da bolnavului să miroasă esenţe puternice: eter, apă de colonie, oţet, etc.  

 Hemoragia cerebrală sau revărsarea de sânge în encefal este unul din cele fregvente accidente vasculare şi cel mai grav.bolnavul îşi pierde repede conştiinţa, cade şi intră în comă. 

 Când accidentul s-a produs în locuri în care bolnavul poate fi ţinut la pat, este chemat medical care va hotărâ momentul potrivit penru a fi transportat la spital.În alte condiţii bolnavii vor fi transportaţi (preferabil cu targa) la cel mai apropiat spital evitându-se pe cât posibil trepidaţiile de transport. 

CAP. VI MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE LUXAŢII ŞI FRACTURI  

 1. Luxaţii 

 Se recomandă repaus absolut, aplicarea compreselor reci şi imobilizarea membrului luxat. 

 Locul accidentat nu se masează, membrul luxat nu se mişcă. 

 2.Fracturi  

 Primele măsuri sunt imobilizarea membrului respective şi suprimarea durerii prin administrarea de calmante (algocalmin. piramidon, antinevralgic, etc.).   Imobilizarea urmăreşte împiedicarea mişcării oaselor fracturate cu ajutorul atelelor care vor fi căptuşite cu vată, cârpe. Legarea lor se face cu fâşii de pânză nu prea strâns.  Atelele trebuie să depăşească cele două articulaţii ale membrului fracturat, pentru a imobiliza oasele la nivelul fracturii. 

 Se va evita orice mişcare bruscă, care poate duce la dislocarea fragmentelor osoase şi implicit la leziuni ale vaselor şi nervilor, devenind o fractură deschisă. În această situaţie, se va proceda ca în cazul unei plăgi (pansament steril, oprirea hemoragiei), ulterior tratând fractura. 

CAP. VII MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE RĂNIRI DATORATE PĂTRUNDERII CORPURILOR STRĂINE 

 Dacă un corp străin pătrunde pătrunde sub piele sau sub unghii, va fi îndepărtat numai dacă există certitudinea că operaţi va fi executată cu uşurinţă şi în întregime. La cea mai mică complicaţie se va apela la medic. După înlăturarea corpului străin, locul rănit va fi bandajat cu tinctură de iod. 

 Corpurile străine, care pătrund în ochi, vor fi înlăturate prin ştergerea ochiului cu un tampon de vată sau tifon sau prin spălare cu un jet de soluţie de acid boric sau apă curată. Jetul de soluţie va fi îndreptat de la unghiul exterior (de la tâmplă) spre cel interior (spre nas). Nu se admite frecarea ochiului. 

 Corpurile străine din trahee şi faringe vor fi înlăturate numai de medic.  

CAP. VIII MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN ACCIDENTELE CHIMICE 

 Accidentele chimice sunt consecinţa acţiunii agresive a unor substanţe chimice sub formă de gaze, vapori, soluţii sau pulberi asupra organismului. 

 Ele se manifestă prin arsuri chimice, intoxicaţii sau otrăviri. 

 Căile prin care substanţele toxice pătrund în organism: 

 organele respiratorii 

 organele digestive 

 pielea 

 

 Toxinele pătrund în organism, cel mai fregvent prin căile respiratorii, trecând în plămâni şi răspândindu-se prin intermediul sângelui în tot organismul.  Toxinele pătrund pe căile digestive când nu sunt respectate regulile de igienă.   Substanţele chimice pot fi: 

 toxice (otrăvitoare) 

 iritante 

 Substanţele toxice produc intoxicaţii: 

 acute, când substanţa pătrunde brusc în cantităţi mari; 

 cronice, când substanţa se acumulează treptat în organism; 

 Tehnica acordării primului ajutor: 

 În cazul arsurilor chimice provocate de acizi, baze şi oxidanţi puternici care disrug pielea şi ţesuturile: 

 se spală locul respective cu multă apă, după care se va pudra cu bicarbonat de sodiu (în cazul acizilor) sau se va turna oţet diluat ( în cazul bazelor); 

 arsura ochiului, fiind foarte periculoasă se spală cu multă apă; 

 intoxicaţiile cu gaze, se va scoate accidentatul din mediul toxic, folosindu-se masca de gaze sau o batistă umedă la nas, va fi dus la aer curat, unde i se va face respiraţie artificială.  

 CAP. IX MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE DEGERĂTURI 

 Accidentele de acest gen sunt posibile, în restaurantele aflate la altitidine.  Tehnica acordării primului ajutor: 

 membrul degerat, poate fi cufundat într-un vas cu apă la temperatura camerei;  

 treptat temperatura apei va creşte până ajunge la temperatura corpului (37ºC); 

 după ce locul degerat s-a înroşit va fi uns cu o cremă şi legat cu un pansament cald; 

 după pansare, mâna sau piciorul va fi ţinut ridicat, pentru a reduce durerea şi a preveni complicaţiile; 

 nu se recomandă fricţionarea cu zăpadă, deoarece poate zgâria piele iritată; 

 pentru fricţionarea părţilor degerate ale corpului, se recomandă folosirea mănuşilor calde şi uscate.  

SUPORT DE CURS 

EFECTUAREA CONTROLULUI MEDICAL PERIODIC 

  

CAPITOLUL I. GENERALITĂŢI  

  

 Examinările medicale periodice sunt obligatorii pentru toţi angajaţii care, prin natura muncii pe care o prestează pot determina răspândirea unor boli sau care, lucrează în condiţii dăunătoare sănătăţii. 

 Examenale necesare şi periodicitatea examinărilor sunt stabilite prin reglementări ale Ministerului Sănătăţii. 

 Periodic, respectiv lunar, trimestrial, semestrial, - în funcţie de postul ocupat - personalul din alimentaţie, trebuie să se prezinte la controlul medical, iar rezultatele acestuia se consemnează în carnetul medical. 

 Conducerea unităţii - şeful de unitate, şeful de sală, bucătarul şef – trebuie să controleze zilnic, întregul personal cu privire la ţinuta fizică, starea de igienă personală şi starea sănătăţii.  

 Angajaţii care prezintă semne de tulburări acute digestive, boli ale pielii şi alte boli transmisibile, vizibile, nu vor fi admişi la lucru recomandându-le în acest sens a se prezenta la organele medicale, teritoriale (medicul de familie), care le va recomanda măsurile ce trebuiesc luate.  

 Observaţie : A se revedea Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 976 / 1998, Capitolul V “ Norme privind personalul unităţilor alimentare “ - suport de curs - Lecţia A - 3 .  

SUPORT DE CURS 

RESPECTĂ LEGISLAŢIA ÎN DOMENIUL ALIMENTAR 

O R D I N U L 

MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII nr. 976 / 1998 

pentru aprobarea Normelor de igienă privind producţia, prelucrarea, depozitarea , păstrarea , transportul şi desfacerea alimentelor 

CAPITOLUL I . Norme generale  

 Art. 1 Prezentele norme de igienă se aplică tuturor unităţilor alimentare care produc, prelucrează, servesc, depozitează, transportă şi desfac produse alimentare. 

 Art. 2 Toate unităţile alimentare care produc, prelucrează, servesc, depozitează, transportă şi desfac alimente funcţionează pe bază de autorizaţie sanitară. 

 În caz de schimbare sau extindere a activităţii, unitatea va solicita o nouă autorizaţie sanitată. 

 Autorizaţia sanitară se vizează anual (la 12 luni calendaristice). 

 Art. 3 Amplasarea, construcţia şi reamenajarea unităţilor alimentare de orice fel se fac cu aviziul sanitar al direcţiilor de sănătate publică judeţene, al agenţiei de protecţie a mediului judeţene şi al direcţiior judeţene de urbanism şi amenajarea teritoriului. 

 Art. 4 Se interzice amplasarea de unităţi cu profil alimentar în spaţii de locuit.Se admit activităţi de desfacere a alimentelor şi de alimentaţie publică la parterul blocurilor, numai în spaţii comerciale existente, destinate prin proiect. 

 Art. 5 Unităţile alimentare trebuie să aibă asigurată şi să folosească permanent în activitatea lor apă potabilă curentă, rece şi caldă, în cantitate suficientă şi corespunzătoare calitativ condiţiilor înscrise în actele normative.  În localităţile sau în zonele lipsite de reţele publice de distribuire a apei potabile este permisă folosirea apei de fântână prin instalaţii proprii, corespunzătoare din punct de vedere igienico-sanitar şi a condiţiilor de potabilitate.  

 Art. 6 Unităţile alimentare trebuie să fie dotate cu instalaţii pentru colectarea şi îndepărtarea igienică a reziduurilor lichide (reţea de canalizare), care trebuiesc 

izolate pentru a preveni orice posibilitate de infiltraţie şi impurificare a spaţiilor şi produselor. 

 Art. 7 Colectarea reziduurilor solide, precum şi a resturilor alimentare lichide se va face în recipiente etanşe cu capac, confecţionate din material rezistent, uşor de spălat şi de dezinfectat. 

 Acestea vor fi depozitate în spaţii (încăperi, boxe sau platforme acoperite) special destinate şi amenajate în acest scop, prevăzute cu mijloace pentru prevenirea accesului muştelor şi rozătoarelor, cu paviment impermeabilizat, amenajat în pantă spre o gură de scurgere şi dotat cu posibilităţi de spălare. 

 Evacuarea reziduurilor solide se va face înainte ca acestea şă depăşească capacitatea de depozitare şi să intre în descompunere. 

 Art. 8 Condiţiile de ventilaţie, iluminat, zgomot şi vibraţii din unităţile alimentare trebuie să se încadreze în normele de igienă stabilite de Ministerul Sănătăţii. 

 Art. 9 Utilajele şi mobilierul tehnologic din dotarea unităţilor alimentare vor fi confecţionate din materiale rezistente la lovituri şi coroziune, neferoase, uşor de curăţat, care să nu afecteze proprietăţile nutritive, fizico-chimice şi organoleptice şi să nu favorizeze contaminarea microbiană a alimentelor cu care vin în contact. 

 Utiljele şi mobilierul tehnologic trebuie construite cu suprafeţe netede, fără locuri de reţinere a reziduurilor alimentare sau greu accesibile, astfel încât să poată fi demontate şi curăţate cu uşurinţă. 

 Art. 10 În toate unităţile alimentare procesul de producţie trebuie astfel stabilit, încât să se asigure desfăşurarea fluxului într-un singur sens şi să se evite încrucişările de faze insalubre şi salubre. 

 Art. 11 Toate unităţile alimentare vor fi dotate, după caz, cu spaţii suficiente de depozitare a produselor finite şi semifabricate, a materiilor prime şi auxiliare, precum şi a ambalajelor, încât să nu se permită degradarea, impurificarea sau contaminarea. 

 Pentru păstrarea materiilor prime, a semifabricatelor şi produselor finite uşor alterabile vor fi dotate cu spaţii frigorifice, comparimentate (separat produsele crude de cele care au suferit preparare termică, separat de cele care emană mirosuri specifice de cele care împrumută mirosuri), prevăzute cu posibilităţi de control şi înregistrare a temperaturii. 

 Funcţionarea instalaţiilor frigorifice trebuie asigurată în permanenţă, iar temperatura realizată în interior ve fi înregistrată.  

 Unităţile care folosesc în cursul activităţii produse congelate vor avea încăperi şi instalaţii care să asigure efectuarea corectă a decongelării. 

 Spaţiile destinate depozitării alimentelor vor fi păstrate în stare de curăţenie, iar periodic vor fi curăţate, reparate, dezinsectizate şi deratizate.  Art. 12 În toate unităţile alimentare se va asigura funcţionarea corectă şi permanentă a aparaturii de control şi de înregistrare a parametrilor care condiţionează salubritate prelucrării şi păstrării materiilor prime, semifabricatelor şi produselor finite (sterilizarea, pasteurizarea, refrigerarea, congelarea etc.)  

 Art. 13 Unităţile alimentare au obligaţia de a folosi materii prime, materii auxiliare, semifabricate şi ambalaje care să corespundă normelor de igienă. 

 

 Unităţile alimentare au obligaţia de a efectua, prin analize de laborator sau prin procedee, controlul respectării nirmelor de igienă privind materiile prime, auxiliare, semifabricate şi produse finite. 

 Art. 14 Toate unităţile alimentare trbuie să fie dotate şi aprovizionate, după necesitate şi cantitate suficientă, cu utilaje, ustensile şi materiale specifice pentru întreţinerea igienică corespunzătoare (spălare şi dezinfecţie). 

 Substanţele dezinfectante folosite în concentraţiile corespunzătoare trebuie să fie numai cele avizate de Ministerul Sănătăţii. 

 Utilajele şi ustensilele folosite pentru igienizarea grupurilor sanitare vor fi păstrate separat, în spaţii special destinate şi marcate corespunzător.  Încăperile unităţilor alimentare vor fi astfel amenajate şi dotate, încât să nu permită accesul insectelor şi rozătoarelor. 

 Art. 15 În toate unităţile alimentare trebuie să fie asigurată dotarea cu anexe social-sanitare corespunzătoare cu număr şi capacitate normativelor de proiectare şi protecţia muncii în vigoare. 

 Pentru păstrare echipamentului sanitar de protecţie a alimentelor şi a îmbrăcămintei individuale a personalului se vor asigura spaţii dotate şi dimensionate în funcţie de profilul unităţii. 

 Se va păstra separat echipamentul folosit la operaţiunile de curăţenie şi igienizare. 

 Art. 16 Toate unităţile sunt obligate să efectueze periodic - în funcţie de necesitate sau la recomandarea organelor sanitare - lucrările de igienizare şi revizuire a instalaţiilor şi utilajelor, operaţiuni care se execută în afara perioadei de activitate a unităţii.  

 Art. 17 Pentru sectoarele cu risc pentru consumatori în unităţile de producţie şi alimentaţie publică este obligatorie angajarea de personal calificat în profilul în care lucrează.  

  

CAPITOLUL II . Norme de igienă privind activitatea de alimentaţie publică 

 Art. 18 Prezentele norme se referă la toate unităţile de alimentaţie care pregătesc, servesc preparate culinare şi produse de cofetărie-patiserie în care vănzarea şi consumul produselor se face, de regulă, pe loc sau pentru consumul casnic. 

 Art. 19 Tipurile de unităţi de alimentaţie publică sunt cele prevăzute de reglementările legale. 

 Art. 20 Pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare în vederea unei prelucrări şi preparări a alimentelor corespunzătoare, în funcţie de profilul, unităţile de alimentaţie publică sau colectivă vor avea din construcţie spaţiile necesare pentru circuitele funcţionale: 

sală de mese; 

sală de preparare a mâncărurilor; 

spaţii de păstrare a alimentelor; 

anexe social-sanitare; 

  

 Art. 21 Spaţiile vor fi proiectate şi amplasate, astfel încât să permită desfăşurarea fluxului tehnologic într-un singur sens, evitându-se încrucişările între fazele insalubre şi cele salubre. 

 În spaţiile de preparare şi în anexe pereţii vor fi impermeabilizaţi cu materiale corespunzătoare (faianţă, gresie, vopsele speciale) pe o înălţime de 1,80 m, iar pavimentul va fi prevăzut cu sifoane de scurgere racordate la canalizare.  

 Art. 22 Sala de mese va avea asigurat minimum 1,2 m² pentru un loc la masă. Celelalte dotări vor fi cele prevăzute de reglementările legale. 

 Art. 23 Spaţiile de preparare a mâncărurilor sunt constituite din bucătării şi dintr-o serie de camere anexe în care se face prelucrarea preliminară a alimentelor.  Spaţiile de prelucrare preliminară a alimentelor (curăţare, spălare, tocare) cu circuite separate pentru legume, carne, peşte, ouă. 

 În funcţie de categoria de încadrare a unităţii vor exista anexe, precum: laborator de cofetărie, patisserie, zonă pentru ceai, cafea, lapte, cameră pentru prepararea mâncărurilor reci (salate, maioneze, preparate cu gelatină, sandviciuri, aperitive reci), complet separate de bucătăria propriu-zisă. 

 Art. 24 În unităţile de alimentaţie publică cu un singur spaţiu de producţie - bucătărie, în care se realizează prepararea, fierberea sau coacerea alimentelor, se vor folosi ca materii prime numai produse agroalimentatre gata curăţate, porţionate şi ambalate. 

Spălarea veselei pentru servire şi a vaselor de bucătărie se va face separat, într-un loc anume stabilit şi amenajat, unde nu se fac alte operaţiuni de preparare; acest loc va fi strict delimitat. 

Vesela curată pentru masă trebuie să fie păstrată în spaţii separate de vasele de bucătărie. 

 Art. 25 Spaţiile de păstrare a alimentelor sunt reprezentate de: depozite, magazii, beciuri şi spaţii frigorifice. 

Produsele alimentare ambalate vor fi depozitate separate de obiectele de inventar, ambalajele goale, substanţele pentru curăţenie şi dezinfecţie. Produsele perisabile (materiile prime) se vor păstra în spaţii frigorifice separate, la temperatura prevăzută de furnizor. 

Preparatele finite şi cele care se consumă fără a mai fi prelucrate termic, se vor păstra separat de carne, peşte, viscere crude şi preparatele de carne crude (mititei, carne tocată etc.)  

Pâinea, chiflele, cornurile se vor păstra în spaţii special amenajate, în coşuri de răchită, material plastic sau navete, cu condiţia ca acestea să fie acoperite, la adăpost de praf şi de insecte şi să nu fie aşezate direct pe paviment. 

 

 Art. 26 Anexele social-sanitare cuprind: camere-vestiar, cabine cu duşuri, grupuri sanitare (WC) şi chiuvete pentru personal şi separate pentru clienţi, birouri, boxe pentru reziduuri.  

 Grupurile sanitare (WC) pentru personal şi cele pentru consumatori, în orice fel de unitate de alimentaţie publică sau colectivă, vor fi în permanenţă întreţinute în perfectă stare de funcţionare şi vor fi dotate cu hârtie igienică, săpun şi şerveţele de hârtie la chiuvetă. 

 În unităţile mici de alimentaţie publică cu până la 3 salariaţi, de tipul patiseriilor, barurilor de zi, lacto-barurilor, nu este necesar grup sanitar separate de cel al consumatorilor. 

 Art. 27 Dotarea cu ustensile şi utilaje se face ţinându-se seamă de natura, volumul şi profilul unităţii de alimentaţie publică. Nu se vor folosi vase şi ustensile de bucătărie degradate.  

 Art. 28 Produsele alimentare ambalate vor fi depozitate separate de ambalajele goale, substanţele pentru curăţenie şi dezinfecţie. 

 În unităţile alimentare folosirea gheţii naturale este permisă numai pentru răcirea băuturilor îmbuteliate. Gheaţa va proveni numai din gheţării autorizate sanitar.  

 Art. 29 În unităţile de alimentaţie publică şi alimentaţie colectivă, care pregătesc şi servesc preparate culinare, se vor respecta următoarele condiţii de protecţie sanitară a alimentelor: 

 1. Operaţiunile de prelucrare a cărnii, peştelui, legumelor şi produselor de cofetărie şi patiserie se vor efectua în încăperi sau în compartimente separate. De asemenea, se vor separa operaţiunile de prelucrare a cărnii şi peştelui crud de operaţiunile finale de preparare a acestor produse. 

 Toate operaţiunile de preparae a cărnii crude (tranşare, tocare, preparare mititei, cârnaţi proaspeţi, chiftele etc.) se efectueată într-un spaţiu destinat numai acestor operaţiuni. Spaţiul va fi dotat cu butuc, funduri de lemn, marcate distinct, ustensile (maşină de tocat, topor etc.), bazine ce se vor fi racordate la instalaţia de apă caldă, rece şi la canalizare.  

 Operaţiunile de preparare a peştelui crud se efectuează în condiţii similare. 

 2. Materia primă şi produsele finite se vor prelucra pe mese (sau funduri de lemn) diferite, marcate vizibil: “peşte crud”, “peşte fiert”, “pâine” etc. 

 3. Preparatele culinare finite, până la servirea lor de către consumator, vor fi păstrate la o temperatură de minimum +60ºC (mâncăruri calde) sau la maximum +8ºC (prepararte reci).  

 4. Refolosirea ca materie primă a preparatelor culinare finite ori amestecarea tocăturilor de carne crudă cu cele tratate termic nu este permisă. 

 5. În unităţile de alimentaţie colectivă şi alimentaţie publică, în care sunt servite grupuri organizate (turişti, mese comune etc.), se vor consuma numai mâncăruri pregătite în aceeaşi zi, din care se vor păstra probe (în recipiente curate, 

 

opărite, închise ermetic şi etichetate) timp de 48 ore la o temperatură de +4ºC, în spaţii frigorifice special destinate acestui scop.  

 6. Nu este permisă încorporarea în preparate a grăsimilor folosite la prăjire. 

 7. Legumele şi fructele care se consumă în stare crudă se vor spăla sub curent continuu de apă potabilă.  

 8. Nu este permisă păstrarea alimentelor, cu excepţia peştelui, în contact cu gheaţa sau cu apa rezultată din topirea gheţii.  

 9. Nu este permisă servirea băuturilor, fructelor şi legumelor în contact cu gheaţa, cu excepţia cuburilor de gheaţă preparate din apă potabilă, în congelatoare speciale.  

 Art. 30 În cazul în care, pentru depozitarea materiilor prime uşor alterabile şi nealtrabile, nu se poate asigura decât o încăpere, este obligatorie îndeplinirea următoarelor condiţii: 

 - Dotarea corespunzătoare cu rafturi sau recipiente pentru toate produsele nealterabile. 

 - Asigurarea unui spaţiu frigorific pentru produsele alterabile, cu compartiment separat pentru carne crudă, care să nu aibă o temperatură mai mare de +4ºC. 

 - Asigurarea unei ventilaţii naturale sau cu sistem tip “aer condiţionat”.   - Aprovizionarea cu materii prime uşor alterabile, îndeosebi cu carne şi lapte, să se facă pe măsura capacităţii spaţiului de răcire şi să nu depăşească nevoile de consum pentru o zi. 

 Art. 31 În unităţile care sunt lipsite de spaţiu pentru organizarea bucătăriei (snak-baruri, pizzerii etc.) preparatele culinare specifice acestora se pot executa în sala de de consum, în faţa consumatorilor, cu obligaţia ca prin organizara, dotarea şi întreţinerea locului respectiv să se asigure o curăţenie permanentă, iar unitatea să dispună de posibilităţi de ventilaţie (naturală sau mecanică)  

  

 CAPITOLUL III . Norme de igienă privind depozitarea şi transportul alimentelor 

 Art. 32 Depozitarea alimentelor trebuie să se facă în condiţii care să prevină modificarea proprietăţilor nutritive, organoleptice şi fizico-chimice, precum şi contaminarea microbiană. În acest scop alimentele vor fi depozitate în încăperi sau spaţii special amenajate, protejate de insecte şi rozătoare, dotate cu instastalaţiile şi aparatura necesare pentru asigurarea controlului condiţiilor de temperatură, umiditate, ventilaţie etc., stabilite prin acte normative în vigoare.  

 Art. 33 Aşezarea produselor alimentare se va face separat pe sortimente, pe zile de fabricaţie, pe grătare sau rafturi, în stive, rânduri distanţate, astfel încât să se asigure o bună ventilaţie şi accesul persoanelor şi al mijloacelor care controlează sau manipulează produsele depozitate.  

 

 - Nu se vor introduce în spaţiile de depozitare produsele alimentare conţinute în ambalaje murdare, degradate sau care nu corespund normelor de igienă. 

 - În spaţiile destinate depozitării alimentelor nu se vor introduce produse care pot constitui surse de contaminare a acestora. 

 Art. 34 Unităţile alimentare vor fi dotate cu spaţii necesare pentru depozitarea ambalajelor. Pereţii acestor spaţii vor fi etanşi, nepermiţând accesul rozătoarelor. Se interzice depozitarea ambalajelor de transport în spaţii de producţie, de preparare sau de vânzare a alimentelor.  

 Art. 35 Transportul alimentelor se efectuează în funcţie de perisabilitatea produselor, numai cu mijloace autorizate sanitar, igienice care să asigure pe toată durata transportului păstrarea nemodifăcată a caracteristicilor nutritive, organoleptice, fizico-chimice si microbiologice, precum şi împotriva prafului, insectelor, rozătoarelor şi altor posibilităţi de poluare, degradare şi contaminare atât a produselor transportate cât şi a ambalajelor.  

 Art. 36 Mijloacele de transport al alimentelor trebuie să fie amenajate şi dotate în funcţie de natura produsului transportat, iar pe pereţii exteriori se va înscrie denumirea produselor respective (carne, pâine, lactate etc.). Pereţii exteriori şi platforma vor fi confecţionate din materiale rezistente, impermeabile, uşor de curăţat. 

 Art. 37 Alimentele uşor alterabile vor fi transportate cu mijloace de transport frigorifice,prevăzute şi dotate cu mijloace de ventilaţie şi frigorifice, inclusiv cu aparatură pentru control şi înregistrarea temperaturii.Pentru transportul în cadrul aceleiaşi localităţi sau cu o durată mai mică de 4 ore se pot folosi mijloace de transport izoterme. 

 - Carnea în carcasă se transportă agăţată pe cârlige din material inoxidabil.  - Se permite transportarea de alimente sub formă de materii prime şi semifabricate împreună cu produse finite care se consumă fără altă prelucrare termică, dacă este se asigură condiţii corespunzătoare pentru fiecare categorie. 

 - Alimentele vor fi însoţite pe timpul transportului de documentele care să certifice că produsele au fost recepţionate conform actelor normative în vigoare. 

 - Producătorul este obligat să asigure transportul produselor numai în maşină autorizată.  

 Art. 38 Mijloacele de transport al alimentelor, precum şi ambalajele de transport trebuie păstrate permanent în perfectă stare tehnică şi de curăţenie; aceste vor fi spălate şi dezinfectate după fiecare transport. 

 Art. 39 Personalul care asigură transportul şi manipularea alimentelor uşor perisabile şi a pâinii va purta echipament de protecţie sanitară a alimentelor pe toată durata operaţiunilor în care acesta vine în contact direct cu alimentele şi va avea carnet de sănătate. 

  

  

CAPITOLUL IV . Norme de igienă privind desfacerea alimentelor 

 Unităţi de desfacere a alimentelor 

  

1. Magazine alimentare 

 Art. 40 Magazinele alimentare trebuie să aibă din construcţie următoarele spaţii : 

 - sală de desfacere; 

 - magazie de alimente; 

 - magazie de ambalaje; 

 - grup social-sanitar (vestiar şi WC). 

 Art. 41 Magazinele alimentare trebuie să aibă asigurată în permanenţă apa caldă şi rece, în cantitate suficientă şi corespunzătoare calitativ conform normelor. 

 Art. 42 Dotări minime obligatorii: 

 - rafturi şi spaţii în sala de desfacere; 

 - rafturi şi grătare din lemn în magazii 

 - Pentru alimentele uşor alterabile, care se menţin la rece, nu sunt premise supraaglomerarea spaţiilor frigorifice de păstrare şi expunere, precum şi introducerea în acelaşi spaţiu a produselor crude şi semifabricate împreună cu cele care au suferit tratament termic înainte de consum (se vor prevede spaţii frigorifice separate pentru aceste categorii de alimente). 

 - În magazinele alimentare cu o singură sală de desfacere (cu o suprafaţă de minimum 20 m²) se pot amenaja raioane separate pentru preparate din carne şi lactate şi pentru carne crudă preambalată, care să fie prevăzute cu spaţii frigorifice de expunere şi depozitare. 

 - În magazinele care tranşează şi desfac carne crudă alături de alte alimente se vor asigura circuite separate (sală de primire şi tranşare, spaţii frigorifice, raion separate de desfacere). 

Pentru raioanele de preparate din carne, de lactate, brânzeturi şi pâine plata se face numai la casă, nu direct la vânzător. 

 - Pentru amenajarea unui raion de vânzare a pâinii este necesară o suprafaţă de minimum 10 m². 

 Art. 43 Semiprepartele din carne crudă şi tocăturile din carne se expun în vitrine frigorifice, separate de alte semipreparate. 

 Alimentele neambalate, care se consumă fără o prelucrare termică, vor fi servite cu ustensile adegvate (cleşti, linguri, etc.). 

 În unităţile de desfacerea a pâinii şi produselor de panificaţie şi în alte asemenea unităţi care desfac produse neambalate se vor lua măsuri care să nu permită alegerea manuală a produselor de către cumpărători. 

 

 Art. 44 Aprovizionarea acestor magazine pe aceeaşi uşă cu cea de acces a cumpărătorilor se va face cu întreruperea activităţii în timpul efectuării acestei operaţiuni. 

 Art. 45 Expunerea la vânzare a produselor alimentare se face la temperatura recomandată de producător. 

 Art. 46 Depozitarea ouălor în crofaje sau lăzi se face în spaţii frigorifice, fără miros străin. Vânzarea ouălor în unităţi de desfacere se face în raioane separate sau în raioane cu produse preambalate.  

  

 - Este intrzisă vănzarea ouălor la raionul de preparate din carne ori produse din lapte sau la raioanele de produse alimentare neambalate care se consumă ca atare, fără a mai fi supuse unui proces termic. Ouăle vor fi ştanţate cu data ouatului, individual sau pe ambalaj. 

 Art. 47 În magazinele alimentare este interzisă depozitarea ambalajelor în încăperile de vânzare, în spaţiile de circulaţie, vestiare sau trotuarele aferente.  

 Art. 48 În magazinele alimentare în care se autorizează şi desfacerea produselor nealimentare este interzisă vânzarea produselor cu risc de influenţare a proprietăţilor organoleptice ale alimentelor sau de contaminare cu substanţe nocive. 

2. Comerţul de mic detaliu stabil şi ambulant  

 Art. 49 Prin comerţul de mic mic detaliu se înţelege desfacerea de alimente în cantităţi şi sortimente restrânse, pe o perioadă determinată, în puncte fixe sau mobile. 

 Art. 50 Punctele fixe de desfacere stradală (chioşcuri, barăci şi tonete) a alimentelor trebuie astfel dotate şi amenajate, încât să asigure condiţii igienice corespunzătoare pentru protejarea, păsrarea şi servirea produselor, precum şi pentru menţinerea salubrităţii în vecinătatea punctului de desfacere. 

 Art. 51 Punctele fixe de desfacere stradală a alimentelor, precum şi unităţile mobile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii şi să aplice măsuri pentru protecţia sanitară a produselor şi consumatorilor : 

 - să fie dotate cu stelaje, rafturi etc, pentru păstrare produselor ambalate precum sau a fructelor şi legumelor, precum şi cu vitrine închise pentru produse neambalate, iar pentru produse perisabile, cu vitrine frigorifice şi frigidere;  

 - să fie racordate la reţelele publice de apă potabilă şi de canalizare ori să fie dotate cu instalaţii de apă potabilă, de colectare şi evacuare în condiţii igienice a apei uzate;  

 - să aibă reecipiente cu capac etanş pentru colectarea reziduurilor solide, iar în exterior coşuri pentru colectarea hârtiilor şi a resturilor; 

 - să folosească veselă (tacâmuri, pahare), care va fi spălată şi dezinfectată după fiecare folosire şi uscată în poziţie verticală fără utilizarea cârpelor;  - este interzisă refolosirea veselei şi a paharelor de unică folosinţă; 

 Art. 52 Cărucioarele şi tonetele folosite pentru comerţul stradal mobil de alimente trebuie să fie închise, cu pereţi netezi vopsiţi în ulei sau lac de culoare deschisă şi dotate cu coşuri pentru hârtii şi resturi; vor purta o inscripţie care să indice denumirea şi adresa societăţii comerciale. 

 Art. 53 Organele sanitare pot permite vânzarea produselor din carne (fripte sau prăjite), a produselor de patiserie şi panificaţie în cărucioare, vitrine sau tonete mobile numai dacă îndeplinesc următoarele condiţii : 

 - să funcţioneze în apropierea unităţii alimentare de la care se aprovizionează ( maximum 20 m) 

 - să fie amenajate conform cerinţelor sanitare, pentru a asigura protecţia alimentelor împotriva prafului şi a muştelor; 

 - să fie aprovizionate numai cu preparate proaspete şi pentru o perioadă de cel mult 4 ore; 

 - să păoartă denumirea societăţii comerciale şi numărul autorizaţiei de funcţionare a unităţii-mamă;  

 Art. 54 Vânzarea îngheţatei este permisă prin comerţul de mic detaliu stabil în următoarele condiţii: 

 - prin sistem automat (aparat de îngheţată), care trebuie să fie amplasat în vecinătatea unităţii care o prepară, racordat la apă rece curantă şi caldă prevăzut cu spaţiu frigorific, cu echipament de protecţie şi cu casete închise pentru păstrarea vafelor, cornetelor şi a paharelor de unică folosinţă; 

 - îngheţată neambalată, servită prin porţionare cu cleşti speciali; va fi păstrată în în vase din inox sau alte materiale aprobate de Ministerul Sănătăţii, în tonete frigorifice. Transportul de la furnizor se va face cu maşini frigorifice destinate numai acestui scop;  

 - îngheţata va fi păstrată numai în congelator; 

 - este interzisă recongelarea îngheţatei după topire sau amestecarea în aceeaşi caserolă a mai multor loturi de îngheţată cu dată de fabricaţie diferită. 

 Art. 55 Produsele de patiserie şi panificaţie neambalate se vor vinde din ambalaje curate, la adăpost de praf şi de muşte, fiind servite numai cu ustensile speciale. Este interzis a se permite consumatorilor să aleagă produsele cu mâna. 

 Art. 56 Vânzătorul ambulant va purta echipamentul de protecţie a alimentelor şi ecuson. 

 Art. 57 Comerţul cu băuturi răcoritoare se poate face la puncte fixe (dozatoare, îmbuteliate) sau la puncte mobile (numai îmbuteliate). 

 

 Art. 58 Băuturile răcoritoare la dozator vor fi servite în următoarele condiţii:  

- să existe racord la apă potabilă şi la canalizare; 

 - să aibă dispozitiv de spălare a paharelor cu apă; 

 - să aibă tejghea cu suprafaţă imprmeabilă, prevăzută cu tăvi de scurgere pentru paharele spălate; 

 - prepararea băuturilor se va face la punctual de desfacere prin adăugare de apă şi CO2, concentratul fiind livrat în vase sigilate. 

 Art. 59 Distribuitoarele automate de băuturi calde şi reci, sandviciuri, de produse ambalate etc. vor fi amplasate în locuri la care accesul pentru întreţinera igienică să fie uşor. Produsele vor fi înlocuite înainte de expirarea termenului de valabilitate. 

 Art. 60 Băuturile îmbuteliate vor fi puse în vânzare numai după ce vânzătorul va controla conţinutul la lumină şi va verifica dacă sticla este închisă ermetic; în cazul în care observă corpuri străine, sediment sau lichid tulbure, le va scoate din consum. 

4. Pieţele alimentare  

 Art. 61 Pieţele alimentare sunt destinate numai comercializării produselor agroalimentare şi de uz gospodăresc. 

 Art. 62 Adminisraţia pieţelor va acorda vânzare liberă producătorilor numai în limita posibilităţilor de asigurare a spaţiului de vânzare. 

 Art. 63 Pieţele alimentare din localităţile care dispun de reţele de apă şi canalizare vor fi prevăzute cu : 

 - platou impermeabilizat dotat cu fântâni arteziene, hidranţi şi cu guri de canalizare; 

 - WC public cu compartimente separate pentru bărbaţi şi femei;  

- boxă cu paviment pentru păstrare recipientelor în care se colectează reziduurile; 

 - bazine compartimentate pentru spălarea legumelor şi fructelor;  

- vitrine, mese fixe, grupate pe categorii de alimente; 

 - grătare sau suprafeţe din lemn, pentru depozitarea alimentelor; 

 Art. 64 Chioşcurile şi rulotele de desfacere a alimentelor vor fi dotate cu chiuvete cu chiuvete, sifoane de scurgere, recipiente pentru colectarea reziduurilor solide. 

 Art. 65 Vânzătorii şi producătorii vor asigura întreţinerea curăţeniei. 

 Art. 66 Locul de desfacere a cărnii crude şi a produselor de măcelărie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 

 - paviment impermeabilizat, uşor lavabil, prevăzut cu sifoane de pardoseală;  

- pereţi impermeabilizaţi până la înălţimea de 1,80 m; 

 - racord la apă curentă şi de apă caldă curentă; 

 - racord la canalizare; 

 - prevăzut cu camere sau dulapuri frigorifice; 

 - tranşarea se va face pe butuci, spălaţi şi dezinfectaţi după încetarea vânzării; 36

 - pentru toate produsele (carne crudă şi produse de măcelărie),înainte de a le  vinde, producătorul va prezenta dovada controlului sanitar-veterinar.   

-administraţia pieţelor este obligată să asigure producătorilor echipament de  protecţie; 

 Art. 67 Locul de desfacere a peştelui proaspăt trebuie să îndeplinească  următoarele condiţii: 

 - să aibă amenajat spaţiu separat cu paviment din material impermeabil şi uşor  lavabil, prevăzut cu sifon de pardoseală; 

 - pereţii să fie impermeabilizaţi până la 1,80 m; 

 - racord la apă rece, caldă şi canalizare; 

 - peştele va fi păstrat în vase din material uşor lavabil (inox, material plastic  alimentar); 

 - peştele adus spre vânzare va fi prezentat pentru control organelor sanitar veterinare din pieţe; 

 - vânzătorii vor purta echipament de protecţie asigurat de administraţia pieţelor; 

 Art. 68 Locul de desfacere a laptelui şi a derivatelor din lapte trebuie să  îndeplinească următoarele condiţii: 

 - vânzarea laptelui şi a produselor lactate se va face în locuri speciale, pe mese  placate cu material impermeabil şi uşor lavabil, prevăzute cu vitrine;  - ambalajele cu produse lactate vor fi acoperite cu tifon curat, hârtie albă, capac  din metal;  

 - producătorul va avea asupra sa dovada controlului sanitar-veterinar şi carnetul  de sănătate, conform prevederilor Ministerului Sănătăţii, înainte de a-şi vinde  produsele; 

 - vânzătorul va purta echipament de protecţie complet; 

 Art. 69 Vânzarea legumelor şi fructelor se va face în spaţii separate, curate, în  lăti sau navete. 

 Art. 70 Vânzarea animalelor şi a păsărilor vii se va face numai în zone special amenajate din teritoriul pieţei şi separate de locul de desfacere a celorlalte produse alimentare; zonele respective vor fi astfel dotate: 

- pavimentul va fi impermeabilizat şi prevăzut cu gură de captare a apelor de spălare; 

- va exista sursă de apă rece; 

- vor exista pubele pentru colectarea reziduurilor şi dejecţiilor. 

 Art. 71 Se permite pătrunderea în zona de vânzare a păsărilor şi animalelor vii a vehiculelor cu tracţiune animală, cu condiţia să li se asigure o zonă impermeabilzată cu posibilităţi de spălare, la o distanţă de cel puţin 20 m de locuinţe sau de alte zone de vânzare.  

  

  

CAPITOLUL IV . Controlul respectării normelor de igienă prin 

teste de salubritate 

 Art. 72 În scopul prevenirii bolilor prin nerespectarea normelor de igienă, inspectorii sanitari vor recolta periodic din unităţile alimentare care produc, prepară, servesc, depozitează, transportă şi desfac alimente, teste de salubritate de pe suprafeţele de lucru,utilaje, ustensile, ambalaje, de pe mâini şi de pe echipamentul de lucru al personalului care manipulează alimente şi din aerul din încăperile de lucru. 

 Astfel de teste de salubritate se vor recolta în caz de suspiciune de contaminare a unor alimente, dar mai ales în cazul toxiinfecţiilor alimentare. 

CAPITOLUL V . Norme privind personalul unităţilor alimentare 

 Art. 73 În unităţile alimentare operaţiunile de manipulare, preparare, transport, servire şi de desfacere a alimentelor vor fi executate numai de personae care au efectuat controlul medical la angajare şi periodic, la unităţile sanitare şi în condiţiile stabilite de Minisrerul Sănătăţii. 

 Se exceptează personalul zilier din unităţile industriale care prelucrează alimente de origine vegetală şi plante industriale, în cazul în care acestea sunt supuse sterilizării termice în procesul tehnologic. 

 Art. 74 În toate unităţile alimentare conducătorii acestora sau persoanele din unitate special desemnate, au obligaţia de a verifica zilnic starea de igienă individuală a personalului şi de a depista persoanele care prezintă febră, diaree sau infecţii acute ale nasului, gâtului sau ale pielii. 

 Toate persoanele care lucrează la prelucrarea, manipularea, transportul, servirea sau desfacerea alimentelor sunt obligate să se supună vaccinărilor în condiţiile stabilite de Ministerul Sănătăţii, să se prezinte (sau să anunţe) la unitatea sanitară în cazul în care au febră, tulburări digestive acute sau infecţii ale pielii şi să nu îşi reia activitatea decât după primirea avizului medical. 

 Art. 75 Toate persoanele care lucrează la manipularea, prepararea, transportul, servirea şi desfacerea alimentelor sunt obligate: 

 - să poarte în timpul lucrului, în raport de specificul locului de muncă şi în conformitate cu actele normative în vigoare, echipamentul de protecţie sanitară a alimentelor, alb sau de culoare deschisă, curat, care să acopere îmbrăcămintea şi părul capului şi să impermeabil în părţile care vin în contact cu umezeala; persoanele care execută operaţiuni de curăţare nu vor purta echipamentul de protecţie sanitară în cursul efectuării acestor operaţiuni; 

 - să nu intre în WC cu echipamentul sanitar de protecţie a alimentelor;  - să îşi spele mâinile cu apă şi săpun înainte de începerea lucrului şi ori de câte ori este necesar în cursul activitaţii, în special după folosirea WC-ului. 

 Art. 76 Toate persoanele care lucrează la manipularea, transportul, servirea şi la desfacerea alimentelor sunt obligate să îşi însuşească şi să îşi reâmprospăteze cunoştinţele de igiena alimentelor necesare în activitatea lor. 

 Art. 77 La nivelul fiecarei unităţi de alimentaţie va exista o evidenţă a controlului medical pentru tot personalul din subordine.  

CAPITOLUL VI . Dispoziţii finale 

 Art. 78 Prevederile prezentului ordin reprezintă cerinţele minime pentru asigurarea funcţionarii unităţilor de alimentaţie. 

 Pot fi solicitate amenajari sau proceduri suplimentare de către medicul inspector de specialitate, astfel încât să nu existe riscuri pentru sănătatea populaţiei.  Medicul de specialitate va stabili împreună cu conducerea societăţii punctele critice de control care vor fi monitorizate. 

 Verificarea respectării prezentului ordin este efectuată de personalul de specialitate din cadrul inspectoratelor judeţene de sănătate publică şi a municipiului Bucureşti, precum şi de alte organisme abilitate de Ministerul Sănătăţii.  Pentru nerespectarea prezentului ordin se aplică prevederile Legii nr. 98/1994. 

O R D I N U L 

MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII nr. 536 / 1997 

pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei 

CAPITOLUL I. Norme de igienă la unităţile de alimentaţie publică 

 Art. 79 Curăţarea, dezinfecţia, dezinsecţia, deratizarea, precolectarea şi evacuarea deşeurilor solide se vor face cu respectarea următoarelor condiţii: 

 - Curăţarea şi dezinfecţia: 

 Prin curăţare se înţelege îndepărtarea mecanică (manuală sau automată) a oricăror forme de deşeuri, praf, sau depuneri de materiale nefolositoare, rezultate în urma unor activităţilor umane, în unităţile de alimentaţie publică 

 Prin dezinfecţie se înţelege reducerea numărului de germeni saprofiţi şi distrugerea de germeni patogeni prin mijloace fizice sau chimice; cea mai utilă metodă este spălarea cu apă fierbinte (77ºC - 82ºC timp de 1 minut), urmează în ordinea costului spălarea cu un detegent anionic şi dezinfecţia cu o substanţă chimică; 

 - pardoselele se curăţă cu ştergătorul umezit cu un detergent anionic; dezinfecţia chimică se face numai dacă suprafeţele sunt vizibil murdărite cu sânge sau lichide biologice; măturatul uscat este interzis; 

 - covoarele şi mochetele se curăţă prin folosirea zilnică a aspiratorului de praf, se şterg cu detergent adegvat, periodic sau când sun vizibil murdare, măturatul uscat este interzis; 

 - pereţii şi plafoanele, dacă sunt finisate cu materiale lavabile, se curăţă cu detergent periodic, în cazul finisajelor nelavabile cu aspiratorul de praf;  - mobila şi pervazurile se şterg de praf, zilnic, cu material moale, impregnat pentru a reţine praful; obiectele aflate la înălţime şi tapiţeria mobilei se vor curăţa zilnic, cu aspiratorul;  

 - WC-urile se curăţă şi se dezinfectează cu perie, praf de curăţat, detartrant;  

- chiuveta nu va fi prevăzută cu scurgător de lemn, nu se admit tuburi de cauciuc care să prelungească robinetele; chuiveta se curăţă şi se dezinfectează zilnic;  

 - săpunul şi dispozitivele pentru distribuirea săpunului, săpunul solid se păstrează într-o savonieră care să permită scurgera apei, este de preferat montarea dispozitivelor de săpun;  

 - alte obiecte, cum ar fi: telefonul, vazele de flori, scrumierele etc. se curăţă cu detergent, zilnic; 

 - echipamentele şi materialele de curăţat: cârpele, bureţii, periile, ştergătoarele se spală zilnic cu detergenţi şi se clătesc cu apă fierbinte; se usucă şi se depozitează uscate;  

  

 Dezinfecţia periodică se va face la intervale stabilite dar nu mai mari de 3 luni, iar deratizarea se va face la intrvale de maximum 6 luni; între operaţiunile periodice, se vor aplica proceduri de dezinsecţie şi deratizare curentă.  

 Colectarea reziduurilor solide se face în recipiente metalice sau în cutii cu pungi din material plastic, închise etanş şi evacuarea ritmică a acestora, cu spălare şi dezinfectare după golire;  

 Este obligatorie amenajare de încăpri sau platforme pentru depozitarea recipientelor de colectare a reziduurilor, racordate la un hidrant şi reţeaua de canalizare, pentru a putea fi curăţate şi dezinfectate; 

 Instalaţiile de iluminat, încălzit şi ventilaţie, existente în dotarea unităţilor, vor fi menţinute în perfectă stare de funcţionare, revizuite periodic şi exploatate la parametrii la care au fost proiectaţi. Filtrele instalaţiilor de ventilaţie şi aer condiţionat trebuie păstrate curate şi uscate. Praful depus în canalele de ventilaţie îndepărtează cu aspiratorul de praf. 

L E G E A nr. 98/1994 

privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de igienă şi sănătate publică 

CAPITOLUL I. Contravenţii la normele privind avizarea şi autorizarea sanitară  

 Art. 1 Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă urmatoarele: 

 - Nesolicitarea de la Inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă teritorială, a avizului sanitar pentru proiectarea, amplasarea şi executarea unităţilor de producţie cu profil alimentar şi de alimentaţie publică. 

 - Nesolicitarea sau nerespectarea avizului sanitar emis de Ministerul Sanătăţii sau de Insapectoratul de poliţie sanitară penru folosirea în procesele tehnologice a unor substanţe si tehnologii.  

 - Nesolicitarea, de la Inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă a autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru persoane juridice, unităţi şi persoane fizice care desfăşoara activităţi la domiciliu, cu 15 zile înainte de intrarea în funcţiune a acestora sau funcţionarea în alte condiţii decât cele prevazute de autorizaţia sanitară.  

 Art. 2 Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă urmatoarele: 

 - Nerespectarea de către persoanele juridice şi fizice a clauzelor impuse prin avizul sanitar, privind proiectarea, amplasarea şi executarea construcţiilor şi instalaţiilor de orice fel.  

 - Funcţionarea oricărei unităţi fără autorizaţie sanitară. 

 - Neândeplinirea măsurilor prescrise de Inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă care au drept scop prevenirea ori combaterea bolilor transmisibile, a intoxicaţiilor accidentale favorizate şi întreţinute de factori nocivi ca urmare a poluării mediului de viaţă şi de muncă. 

 - Punerea în consum public de noi sortimente de produse alimentare navizate de către Ministerul Sănătăţii.  

CAPITOLUL II. Contravenţii la normele de igiena referitoare la zonele de locuit  Art. 3 Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă urmatoarele: 

 - Nerespectarea măsurilor corespunzatoare privind emanările de mirosuri respingătoare, pulberi, fum, reziduri lichide sau solide rezultate din activităţi cu caracter industrial în zonele locuite, din depozitarea sau prelucrarea de materiale care produc asemenea substanţe. 

 - Producerea în mod repetat a zgomotelor care depăşesc limitele maxime stabilite de normele de igienă în vigoare pentru zonele locuite. 

 - Nerespectarea de către personanele fizice a normelor de igienă în locuinţele şi gospodăriile proprii, dacă acestea creează riscul raspândirii unei epidemii.  - Neefectuarea periodică, de către persoanele juridice din a căror activitate rezultă poluanţi de orice natura, a auto-controlului de laboratorul aflat în zona de protecţie sanitară.  

 - Poluarea atmosferei din zonele locuite, cu pulberi, gaze şi vapori ce conţin substanţe dăunatoare sănătaţii peste limitele maxime admise de normele în vigoare.   Repetarea abaterii duce la retragerea autorizaţiei de funcţionare.  

CAPITOLUL III. Contravenţii la normele de igienă referitoare la aprovizionarea  cu apă a populaţiei 

 Art. 4 Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă urmatoarele: 

 - Neasigurarea şi neefectuarea controlului potabilităţii apei în condiţiile stabilite de Inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă, de către unităţile de orice fel care exploatează instalaţii de aprovizionare cu apa. 

 - Clorinarea defectuoasă a apei distribuite populaţiei ca apă potabilă, tradusă prin valori ale clorului rezidual liber sub 0,1 mg/dm în reţeaua de distribuţie sau depăşirea concentraţiei de 0,5 mg/dm .  

 - Utilizarea de către persoane fizice şi juridice autorizate la prepararea băuturilor răcoritoare, produse culinare şi altele, a unor surse de apă fară a cunoaşte indicatorii de calitate a apei respective.  

 - Darea în consum public, ca apă pentru băut, a apei care nu corespunde condiţiilor de potabilitate prevăzute în standardele de stat în vigoare.  - Nerespectarea obligaţiei prevăzute în normele de igienă în vigoare privind tratarea apei în cazul utilizării surselor de suprafaţă pentru instalaţii de aprovizionare cu apă potabilă. 

 - Depunerea reziduurilor solide şi lichide de orice fel în vecinătatea surselor de apă potabilă. 

 -Nemarcarea vizibilă a surselor şi a reţelelor de apă din incinta unităţilor de orice fel şi a locurilor publice care nu corespund condiţiilor de potabilitate.  

CAPITOLUL IV. Contravenţii la normele de igienă privind alimentele şi  protecţia sanitară a acestora 

 Art. 5 Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă urmatoarele: 

 - Utilizarea personalului de intreţinere a curăţeniei din anexele sanitare şi curţi la manipularea alimentelor ori la întreţinerea curăţeniei utilajelor sau încăperilor de prelucrare sau de depozitare a alimentelor.  

 - Utilizarea, la întreţinerea curăţeniei din afara sălilor de producţie din anexele sanitare, a salariaţilor care lucrează în procesele tehnologice de producţie alimentară, la prelucrarea sau manipularea alimentelor. 

 - Neefectuarea operaţiunilor manuale de curăţare a locurilor de muncă, utilajelor, ustensilelor, suprafeţelor de lucru şi ambalajelor în condiţile stabilite de normele de igienă în vigoare. 

 - Aşezarea, chiar şi provizorie, direct pe trotuar, în curţi sau pe paviment a ghieţii artificiale, precum şi a navetelor si tăvilor folosite la transportul produselor de panificaţie şi de cofetărie, a cărnii, preparatelor din carne şi semipreparatelor culinare.  - Nerespectarea în unităţile de alimentaţie publică a obligaţiei stabilite prin normele de igienă în vigoare de a păstra timp de 36 ore la rece în recipiente curate şi închise, câte o probă din fiecare fel de mâncare servită. 

 - Nerespectarea de către conducerile unităţilor de alimentaţie publică şi cantine a normelor de igienă referitoare la întocmirea meniurilor şi prepararea hranei.   - Neasigurarea dotării unităţilor de alimentaţie permanente sau sezoniere cu veselă şi tacâmuri în număr cel puţin egal cu numărul de consumatori zilnici.  - Neasigurarea spălării şi dezinfecţiei, după fiecare transport a mijloacelor auto folosite la transportul alimentelor. 

 - Aprovizionarea unităţilor alimentare care produc şi prelucrează alimente uţor alterabile în cantităţi care depăşesc posibilităţile de păstrare şi prelucrare a acestora.  - Neinstruirea personalului oricărei unităţi din sectorul alimentar cu privire la obligaţiile ce-i revin în respectarea regimului de întreţinere igienică a instalaţiilor, ulilajelor şi ustensilelor folosite la prelucrarea alimentelor şi în aplicarea măsurilor de igienă la locul de muncă. 

 Art. 6 Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă :  

 - Transportul alimentelor sub formă de materii prime şi semifabricate împreună cu produse finite care se consumă prin prelucrare termică. 

 - Nerespectarea de către conducatorul unităţii alimentare a obligaţiei de verificare zilnică a stării de igienă individuală şi de sănătate a personalului din subordine, precum şi primirea în unitate a personalului bolnav sau convalescent de boli transmisibile fără aviz medical.  

 - Folosirea în unităţile alimentare a gheţii naturale, cu excepţia cuburilor de ghiaţă, preparate în congelatoare, din apă potabilă.  

 - Neizolarea conductelor de canalizare care traversează unităţile alimentare.  - Organizarea deficitară a procesului de producţie alimentară, favorizându-se încrucişările de faze salubre cu cele insalubre. 

 - Refolosirea ca materie primă a preparatelor culinare finite, amestecarea tocăturilor de carne crudă cu cele tratate termic, folosirea repetată a grăsimilor alimentare la operaţiunile de prăjire şi încorporarea în prepararte a grăsimilor folosite la prăjire.  

 - Efectuarea transportului alimentelor cu mijloace de transport neautorizate în acest scop. 

 - Neasigurarea şi nerespectarea la punctele fixe de desfacere stradală a alimentelor şi băuturilor răcoritoare a condiţiilor şi măsurilor privind protecţia sanitară a alimentelor şi consumatorilor. 

 - expunerea şi vânzarea în ambalaje degradate a produselor alimentare prambalate. 

 - Folosirea în laboratoarele şi unităţile de alimentaţie publică a ouălor de rată la prepararea prăjiturilor, cremelor, îngheţatei sau a oricărui alt produs.  - Neasigurarea funcţionării în permanenţă a spaţiilor frigorifice din unităţile alimentare, neasigurarea controlului şi înregistrării temperaturii, neântreţinerea lor privind repararea, igienizarea lor. 

 Art. 7 Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă urmatoarele: 

 - Recepţia şi introducerea în procesul de producţie sau prelucrare a materiilor prime şi auxiliare, semifabricate sau finite cu modificări organoleptice şi fizico-chimice fără constatatrea salubrităţii lor pe baza certificatelor de calitate eliberate de de către furnizori şi, după caz, de către organele sanitar-veterinare.  

 - Nerespectarea normelor de igienă şi a normelor sanitar-veterinare referitoare la prepararea şi păstrarea produselor din carne tip sângerate, a cremelor de ouă şi a maionezei.  

 - Nerespectarea măsurilor privind prepararea, păstrarea, transportul şi servirea îngheţatei. 

 - Neasigurarea în unităţile de alimentaţie publică a spaţiilor şi circuitelor funcţionale pentru depozitare, prelucrare culinară şi consum. 

 - Neasigurarea depozitării şi păstrării alimentelor în condiţii care să prevină modificările proprietăţilor nutritive, organoleptice şi fizico-chimice, precum şi contaminarea microbiană. 

 - Neasigurarea, în unităţile alimentare a condiţiilor de igienă în cursul producţiei, preparării, depozitării, transportului şi servirii alimentelor prin operaţiuni de curăţare, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare. 

 - Neasigurarea dotării şi aprovizionării unităţilor alimentare, cu utilaje, ustensile şi materiale specifice pentru spălare, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare. 

 Art. 8 Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă următoarele: 

 - Punerea în consum a alimentelor care sunt contrafăcute sau care prezintă:  - semen organoleptice de alterare;  

 - semne de infestare cu paraziţi; 

 - semen ale contactului cu rozătoare; 

 - miros şi gust străine de natura produsului; 

 - gust, miros sau pete de mucegai, cu excepţia mucegaiurilor selecţionate admise; 

 - conţinut de substanţe chimice neavizate de Ministerul Sănătăţii sau peste limite admisede norme; 

 - conţinutul de corpi străini, cu excepţia cazurilor în care norma prevede o limită maximă admisă a acestora; 

 - conţinut de aflatoxină B1 peste 5 micrograme/kg pentru seminţe şi făinuri de cereale leguminoase uscate, seminţe oleaginoase, arahide, miez de nucă, alune, concentrate şi isolate proteice vegetale;  

 - Recondiţionarea, fără avizul Inspectoratului de poliţie sanitară şi medicină preventivă, a produsele alimentare retrase din consum ca necorespunzătoare.  

 - Folosirea, la prepararea produselor alimentare, a unor adjuvanţi sau a altor substanţe chimice neavizate ori interzise de Ministerul Sănătăţii, cât şi depăşirea cantităţilor în cazul celor avizate. 

 - Folosire apei industriale pentru anumite operaţiunii tehnologice în industria alimentară şi alimentaţie fără avizul Inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă.  

  

  

CAPITOLUL V. Contravenţii la normele de igienă privind condiţiile de muncă şi controlul medical profilactic al personalului 

 Art. 9 Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă următoarele: 

 - Neanunţarea, la Inspectoratul de pliţie sanitară şi medicină preventivă, a cazurilor de boli profesionale depistate de medic. 

 - Neprezentarea salariatilor de orice fel si a persoanelor fizice la examinarile medicale periodice stabilite deMinisterul Sanatatii. 

 - Nesolicitarea avizului medical prealabil la schimbarea locului de munca al unui salariat. 

 Art. 10 Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă urmatoarele: 

 - Angajarea oricarei persoane, fără a fi supusă controlului medical din care să rezulte că persoana este aptă a fi angajată şi nu prezintă un risc pentru îmbolnavirea populaţiei. 

 - Menţinerea unei persoane într-un loc de muncă, pentru care organele sanitare au stabilit o contraindicaţie medicală temporară sau permanentă. 

 - Depaşirea în zona de muncă, a limitelor admisibile stabilite prin normele de igienă pentru temperatura aerului, viteza curenţilor de aer, umiditate, temperatura medie a suprafeţelor încalzite şi radiaţii calorice, cu excepţia cazurilor când cerinţele procesului tehnologic o impun. 

 - Depăşirea, în zona de munca, a limitelor admisibile pentru zgomote şi vibraţii.  

- Nerespectare normelor de igienă a muncii privind condiţiile de iluminare a zonelor de muncă. 

 - Neacordarea materialelor igienico-sanitare stabilite prin normele de protecţia muncii. 

 - Neasigurarea echipamentului de protecţie a muncii, folosirea incorecta de către salariaţi, ori puratarea în afara unităţii. 

 - Nerespectarea normelor de protecţie a muncii privind instruirea practica a elevilor şi studenţilor în atelierele şcoală, precum şi nerespectarea prescripţiilor medicale referitoare la orientarea profesională cu boli cronice sau infirmităţi. 

 - Neanunţatrea la Inspectoratul de poliţie sanitară, în primele 24 de ore de la producere, a cazurilor de intoxicaţii acute profesionale, colective sau mortale, de către personalul medico-sanitar care asigură asistenţa medicală a unităţii. 

 -Amenajarea de spaţii de producţie şi alimentaţie, ateliere sau locuri de muncă fără aviz sanitar. 

 - Neasigurarea, de către agenţii economici şi instituţiile socio-culturale, a anexelor social-sanitare necesare. 

 Art. 11 Contravenţiile se constată de : 

- Inspectorii de poliţie sanitară, medicii igienişti şi de medicină a muncii, asistenţii medicali de igienă. 

- Inspectorii de specialitate din Inspecţia de stat a apelor, împuterniciţi de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.  

- Ofiţerii şi subofiţerii de poliţie.  

 Art. 12 Funcţionarea unităţilor de orice fel cu încălcarea normelor legate de igienă atrage retragerea autorizaţiei de funcţionare.  

 Neacceptarea controlului igienico-sanitar sau refuzul colaborării cu organele de control în efectuarea acestuia duce la retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare. 

 Art. 13 Produsele alimentare şi nealimentare care nu corespund normelor în vigoare şi care constituie risc pentru sănătatea consumatorilor vor fi oprite de la consumul uman. 

 Art. 14 În situaţii epidemiologice deosebite Inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă poate dispune măsuri speciale: carantină, izolare în spital sau domiciliu, interdicţia accesului la unele locuri de muncă, paza specială a frontierei. 

  

  

SUPORT DE CURS 

RESPECTAREA REGULILOR DE IGIENĂ ŞI SECURITATE ALIMENTARĂ 

 CAPITOLUL I. IGIENA ALIMENTAŢIEI  

 1.1. VALOAREA NUTRITIVĂ. GENERALITĂŢI 

 Igiena alimentaţiei este acea parte a igienei care are ca obiectiv cunoaşterea şi punerea în valoare a efectelor favorabile ale alimentaţiei asupra stării de sănătate şi îndepărtarea ca produsele alimentare să devină factor dăunător pentru consumator.  După natura şi rolul lor în organism, substanţele nutritive se împart în cinci grupe principale: 

 PROTEINE 

 LIPIDE 

 GLUCIDE  

 ELEMENTE MINERALE 

 VITAMINE 

 Deoarece nici un aliment natural sau realizat industrial nu conţine toate substanţele nutritive în cantităţi adecvate diferitelor categorii de consumatori, alimentele au fost clasificate după provenienţa şi valoarea lor nutritivă în opt grupe : 

 1. laptele şi brânzeturile; 

 2. carnea, peştele şi preparatele;  

 3. ouăle; 

 4. legumele şi fructele; 

 5. produsele cerealiere şi leguminoasele uscate; 

 6. zahărul şi produsele zaharoase; 

 7. grăsimile alimentare; 

 8. băuturile nealcoolice şi alcoolice; 

 Alimentul poate constitui un vehicul pentru o serie de agenţi patogeni (bacterii, viruşi, paraziţi, noxe chimice) care pot provoca îmbolnăvirea consumatorului.   

 1.1.1. LAPTELE ŞI BRÂNZETURILE 

 Valoarea nutritivă 

 Laptele constituie cea mai importantă sursă de calciu. 

 Laptele constituie o sursă importantă de proteine şi conţine 3,6% grăsimi emulsionate, fapt ce facilitează digestia şi absorbţia lor.  

 Totodată, laptele conţine o cantitate relativ scăzută de glucide (lactoză) pe seama căreia are loc procesul de fermentaţie lactică. 

 Datorită conţinutului scăzut în elemente calorigene şi conţinut ridicat de apă, valoarea calorică a laptelui este scăzută (65 cal/100ml); laptele are un conţinut redus de vitamina C, de elemente minerale: Fe, Cu, Mg, dar un conţinut bogat în sodiu (Na).  Necesarul de lapte este de 300 – 500 ml/zi pentru adolescenţi, 500 – 600 ml/zi pentru femei gravide, persoane expuse la mediu toxic şi de 200 – 300 ml/zi prntru adulţi. Aportul de brânzeturi variză între 20 – 30 gr/zi.  

 Riscuri de îmbolnăvire şi măsuri de prevenire  

 Laptele poate fi contaminat cu microorganisme de la : 

- animle bolnave, 

- persoane care manipulează alimentul, bolnave sau sănătoase purtătoare de germeni, 

- ambalaje, utilaje, 

- unii vectori ca muştele, rozătoarele. 

 Germenii mai frecvent vehiculaţi sunt: 

- bacilul Koch bovin - se separă mai ales în fracţiunile grase ale laptelui, supraveţuind în brânzeturi câteva luni;  

- brucelele 

- salmonelele de diferite tipuri; în brânzeturi se pot menţine intervale de mai multe săptămâni, aciditatea crescută creează un mediu neprielnic multiplicării lor; 

- virusul febrei aftoase – în genera în mediu acid, inactivându-se. 

 Dintre agenţii patogeni, pentru care laptele constituie o cale de vehiculare, menţionăm:  

- virusul hepatitei epidemice, 

- virusul poliomelitei 

- vibrionul holeric, 

- bacilul dizenteric.  

  

 Laptele poate fi contaminat şi cu substanţe chimice, cum ar fi:  - pesticidele, care provin din furajele tratate, 

- substanţe (antibiotice) folosite în tratarea animalelor, 

- conservanţi alimentari: bromocet, carbonat de sodiu, apă oxigenată.  

 Pentru protecţia acestui aliment deosebit de important pentru alimentaţia omului, se întreprind numeroase măsuri: 

  

- recoltarea acestuia în condiţii cât mai igienice, 

- starea de sănătate a animalului, a persoanei care recoltează, 

- igiena utilajelor de recoltat lapte,  

- răcirea imediată a produsului. 

 

 Una din operaţiile efectuate obligatoriu în fabricile de prelucrare a laptelui este pasteurizarea, constând în încălzirea laptelui până la temperaturi ce variază între 65-85°C, prin care se distrug formele vegetative ale germenilor patogeni. 

 După pasteurizare, laptele se păstrează la frigider până la consum şi nu se lasă la expus la lumină, deoarece aceasta determină inctivarea vitaminei B2. Se protejează de muşte, gândaci sau zone mirositoare al căror iz e împrumutat de lapte.  

1.1.2. CARNEA ŞI DERIVATELE 

Carnea poate fi consumată sub formă de: 

- carne proaspătă, repede alterabilă şi consumabilă la scurt timp după sacrificare; - carne refrigerată, păstrată la temperaturi de 0 - 5°C;  

- carne congelată. 

Preparatele din carne pot fi împărţite în două subgrupe: 

- preparate din carne netocată, care reprezintă părţi din carcasa animalului supuse unor procedee ca uscarea, afumarea, fierbera; astfel se pot obţine pastrama, muşchiul ţigănesc, şunca fiaetă şi presată;  

- preparate din carne tocată care se prepară după diferite reţete, cu tocătură, grăsimi, condimente, azotîţi, aditivi alimentari; apoi se introduc în membrane şi se prelucrează termic.. Unele salamuri pot fi afumate, realizându-se diferite sortimente cu durată de păstrare mai mare sau mai mică.  

 Valoarea nutritivă  

  

 Carnea, peştele şi preparatele din ele sunt principalele surse de proteine de calitate superioară.  

 Carnea şi derivatele sunt surse de vitamine din complexul B, în special vitamina PP, B2, B6, B12, B1. Ficatul conţine şi vitamine liposolubile A, D.  

1.1.3. OUĂLE 

Sub denumirea de ouă, în alimentaţie, se inţeleg ouăle de găină, dar sunt consumate şi cele de raţa, gâscă, curcă, porumbel, prepeliţă. 

Valoarea nutritivă 

Oul constitue în primul rând o sursă de vitamine, conţinând atât cele liposolubile ( A,D,E,K), cât şi hidrosolubile ( B2,B6,B12, acid pantotenic). 

Toate vitaminele sunt concentrate în gălbenuş, cu excepţia vitaminei B2. Oul mai este de asemenea, o importantă sursă de proteine de calitate superioară. 

Conţinutul în lipide variază în funcţie de pasărea de la care provin, cea mai mare cantitate de lipide fiind în ouăle de înotătoare( raţa, gâscă). 

Riscuri de îmbolnavire şi măsuri de prevenire 

Ouăle pot vehicula salmonele,ouăle de raţă prezentând cel mai frecvent acest risc. Contaminarea cu salmonele se mai poate face de la persoanele care prelucrează ouăle sau de la rozătoare. 

 

1.1.4. LEGUMELE ŞI FRUCTELE  

Valoarea nutritivă 

Marea lor valoare nutritivă este dată de vitaminele conţinute, precum şi de bogăţia lor în elemente minerale şi glucide. Legumele şi fructele aduc cantitaţi importante de vitamina C, furnizând 90-95% din nevoile organismului uman în acid ascorbic. 

Spălarea şi pastrarea în apă, după decojire sau fragmentare, timp îndelungat, precum şi fierberea şi sterilizarea, distrug cantităţi mai mari sau mai mici de vitamina C. Legumele şi fructele reprezintă totodată o sursă de vitamina K. Cele mai bogate legume în această vitamină sunt: spanacul, varza, urzicile. 

Fructele şi legumele mai contribuie şi la asigurarea raţiei alimentare şi pentru alte vitamine ca vitamina E (în nuci, alune, mazăre şi fasole verde) sau vitaminele din complexul B. Ele mai sunt şi o excelentă sursă de elemente minerale potasiul fiind cel mai bine reprezentat, alături de care se găseşte calciul, fierul, magneziul, fosforul, cuprul. 

Fructele şi legumele sunt alimente indispensabile în asigurarea unei alimentaţii raţionale. 

Riscuri de îmbolnăvire şi măsuri de prevenire 

Legumele şi fructele, deşi nu constitue un mediu prielnic pentru proliferarea micro organismelor, pot transmite boli bacteriene, virotice şi parazitare: dizenteria bacilară, febra tifoidă, paratifoidă, holera, hepatita epidemică, poliomielita, giardioza, ascaridioza, lambliaza, teniaza, etc. Contaminarea acestor produse cu microorganisme se face prin: 

 apele poluate folosite la irigarea culturilor; 

 îngrăşăminte fecaloide sau de grajd incomplet neutralizate; 

 prin intermediul vectorilo, în special al mustelor; 

 prin intermediul persoanelor bolnave si purtătoare sănătoase de germeni, care vin în contact cu aceste alimente. 

1.1.5. CEREALELE ŞI LEGUMINOASELE USCATE  

Valoarea nutritivă 

Cerealele şi leguminoasele sunt o importantă sursă de proteine, glucide, vitamine ale complexului B, în special vitamina B1. Ele mai conţin şi vitamina E la nivelul embrionului. Cerealele şi leguminoasele sunt sărace în caroten, vitamina D şi vitamina C. 

Cât priveşte conţinutul de elemente minerale, ele sunt foarte bogate în fosfor, potasiu, magneziu, fier şi unele oligoelemente cum sunt cuprul, zincul, manganul. Sunt sărace în calciu şi sodiu. 

Cerealele constitue un aliment ieftin care asigură o mare parte din aportul glucidic şi proteic. Astfel consumul de pâine poate varia între 300-700g/ zi la un adult, la care se adaugă 50-80g alte derivate cerealiere şi circa 25-35g leguminoase uscate. 

În general, se recomandă pentru consumul adultului sănătos sau obez, pâinea neagră sau intermediară, fiind mai echilibrate nutritiv şi suficient de bogate in celuloză, care asigură tranzitul normal şi curaţirea mai bună a tubului digestiv de derivaţi ai colesterolului. 

 

Pâine albă, saracă în acid fitic, se foloseşte pentru grupele de consumatori ale cărori nevoi de calciu sunt crescute sau de către bolnavii care prezintă intoleranţe degestive pentru cantităţi mari de celuloză şi hemiceluloză. 

Riscuri de îmbolnăvire 

Pentru cereale un mare risc îl prezintă contaminarea cu mucegaiuri,care,în anumite condiţii, pot elabora o serie de micotoxine. 

Cerealele şi leguminoasele uscate pot fi atacate de diferiţi paraziţi gărgăriţe, găndaci, fluturi, care deşi nu sunt patogeni pentru om , modifică defavorabil aspectul produselor şi grăbesc alterarea lor. 

1.1.6. PRODUSELE ZAHAROASE 

Spre deosebire de grupele anterioare, acestea sunt alimente mult rafinate, conţinând un singur principiu alimentar, glucidele. Datorită caracteristicilor senzoriale, această grupă cunoaşte o largă raspăndire în rândul tuturor categoriilor de consumatori.  

Valoarea nutritivă 

Dulciurile au un conţinut sărac în vitamine, proteine şi elemente minerale. 

Datorită proprietăţilor organoleptice (gust, colorit, arome) dulciurile sunt foarte apreciate şi omul are tendinţa de a consuma cantitaţi mai mari, depaşind raţia recomandată. Consumul exagerat duce la creşterea în greutate, mergând până la instalarea obezitaţii exogene. 

1.1.7. GRĂSIMILE ALIMENTARE  

Grăsimile se împart în două subgrupe: 

 grăsimi de origine animală ( untura, untul, seul, grăsimea de pasăre) 

 grăsimi de origine vegetală ( ulei din seminţe de floarea soarelui, soia, dovleac, din germeni de porumb). 

Valoarea nutritivă 

Grăsimile alimentare constitue o importantă sursă de lipide, care contribuie la asigurarea reţiei calorice. Fiind alimente foarte concentrate, au valoare calorică mare, 9,3 cal/g. 

Alterarea şi insalubrizarea grăsimilor 

Păstrarea îndelungată şi necorespunzătoare a grăsimilor duce la modificarea aspectului organoleptic şi chiar la apariţia unor efecte dăunătoare pentru consumator. Alterarea grăsimilor, numită şi râncezire, constă în mai multe transformări fizico-chimice, cele mai importante fiind hidroliza trigliceridelor şi oxidarea acizilor graşi. 

Grăsimile se pot altera şi prin încălzire la temperaturi foarte ridicate ce depaşesc 200-250 ºC. În aceste condiţii, ele se pot descompune, formând substanţe toxice. La acest fenomen sunt mai sensibile grăsimile de origine vegetală care conţin acizi graşi polinesaturaţi . 

1.1.8. BĂUTURILE NEALCOOLICE ŞI ALCOOLICE 

După conţinutul lor în alcool etilic, băuturile se împart în nealcoolice şi alcoolice. Băuturile nealcoolice includ: 

 apa carbogazoasă; 

 apele minerale; 

 băuturile răcoritoare ; 

 sucurile de legume şi fructe; 

 nectarul; 

 ceaiul; 

 cafeaua. 

Valoarea nutritivă 

 reechilibrarea hidrică a organismului; 

 prin zahărul adăugat şi prin alte glucide din fructe asigură necesarul energetic al organismului ; 

 vitamine; 

 săruri minerale; 

 prin acizii organici şi CO2 excită secreţia de sucuri digestive; 

 cresc diureza cu eliminarea de uree şi acid uric, depurând organismul uman 

Riscuri de contaminare ale băuturilor nealcoolice  

Contaminare chimică poate avea loc accidental (prin detergenţi rămaşi după spălare, reziduurile de substanţe cu care au fost stropite fructele) sau intenţionat (prin cantitatea mare de aditivi, care se introduc pentru a „îmbunatăţi” calitaţiile senzoriale sau pentru mărirea perioadei de conservabilitate. 

O clătire insuficientă a sticlelor se însoţeşte de apariţia de detergent în produsul finit. Prin băuturile racoritoare se pot transmite toate bolile ce se transmit prin apă: dizenteria, holera, poliomielita, febra tifoidă, boala diareică acută, hepatita epidemică de tip A. 

CAPITOLUL II. MICROBIOLOGIE. GENERALITĂŢI 

Lumea fiinţelor vii din natură nu se limitează numai la acelea pe care le putem vedea cu ochiul liber. Există numeroase organisme vii, care pot fi văzute numai cu ajutorul unor instrumente optice (microscoape). 

Din această categorie fac parte şi microbii. Ei sunt foarte răspândiţi, în natură găsindu-se pretutindeni: în apă, aer, alimnte, sol, pe suprafeţe, pe plante, pe animale, pe om. Acolo unde au contiţii de dezvoltare, sunt în număr foate mare şi rezistă timp îndelungat. 

Care sunt condiţiile de dezvoltare pentru microbi? 

 hrană ( supot nutritiv); 

 temperatură; 

 umiditate. 

Atunci, când au un suport nutritiv bogat ( în alimente), o temperatură corespunzătoare dezvoltării lor şi o umiditate crescută, microorganismele se înmulţesc foarte repede, numărul lor ajungând la sute de milioane şi chiar miliarde.  

Nu toate microorganismele produc însă îmbolnăviri. După acţiunea pe care o au faţă de organismul uman şi animal, microorganismele se împart în 2 mari categorii: 

 microorganisme patogene-capabile să provoace îmbolnăvirea organismelor în care au pătruns ; 

 microorganisme nepatogene-care nu provoacă îmbolnăvirea organismelor.  Aceştia din urmă au rol pozitiv în natură, deoarece descompun substanţe organice complexe în combinaţii simple, eliberează carbonul, fixează azotul, fertilizează solul. 

Dintre microbii care nu produc îmbolnăviri, în sectorul alimentar sunt importanţi cei folosiţi la unele procese tehnologice, cu ajutorul lor obţinându-se produse lactate acide, brânzeturi, murături, băuturi alcoolice, etc. 

Orice lucrător din sectorul alimentar trebuie să fie conştient de faptul că importanţa muncii lui constă în asigurarea de alimente corespunzătoare, necontaminate, pentru consumator. 

2.1. ÎMPIEDICAREA CONTAMINĂRII ALIMENTELOR 

Rolul curăţeniei 

Asigurarea curăţeniei- măsuri importantă pentru reducerea contaminării produselor alimentare. 

Murdăria reprezintă o sursă importantă de microbi, de aceea se impun măsuri, care să limiteze contactul ei cu alimentele. 

Acest lucru se poate realiza nu ferind alimentele de murdărie, ci înlaturând murdăria din calea alimentului. 

Curăţenia în sectorul alimentar nu echivalează cu lipsa murdăriei vizibile, cu practica de a spăla pavimentul cu apă rece, fără detergent, nu echivalează cu ştergerea mesei cu o cârpă, cu clătirea în grabă a veselelor şi veselei, cu alte practici de acelaşi fel,din păcate încă destul de răspândite. 

Curăţenia trebuie făcută in mod permanent şi continuu. 

Se consideră „un ghinion” dacă unitatea este controlată şi este găsită murdară ! Acest lucru arată deficienţe în organizarea activitaţii, arată că mai persistă încă mentalitatea că trebuie făcut curat după ce unitatea s-a murdărit şi nu în mod permanent şi continuu. 

Pentru evitarea acestor situaţii se impune îmbinarea judicioasă a: 

 curăţeniei de fond; 

 curăţeniei curente; 

 curăţeniei în timpul funcţionării unităţii: 

• Curăţenia de fond se asigură prin spălarea minuţioasă cu apă caldă şi detergent a întregii unităţi, fără a neglija nici o părticică, ştregerea prafului, îndepărtarea păianjenilor, curăţirea şi spălarea meselor, vitrinelor, dulapurilor, spaţiilor frigorifice, utilajelor, asigurarea curăţeniei în jurul unităţii. Curăţenia de fond corespunzătoare creează condiţii favorabile pentru reducerea numărului de microbi, muşte, rozătoare. 

Este important de ştiut că eficienţa de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare (DDD) depinde de gradul de curaţenie din unitate.  

• Aplicarea mijloacelor chimice peste murdărie este doar o risipă! 

DDD reprezintă etapele finale ale curăţenie de fond, pe care în nici un caz nu o pot înlocui! 53

Curăţenia de fond nu poate fi făcută oricum, ci trebuie organizată pe baza unui grafic precis, care să cuprindă datele: când se efctuează, personalul care o va executa,mijloacele care se vor folosi, responsabilităţile pentru efectuarea ei! 

Curăţenia corectă înseamnă absenţa microbilor sau un număr foarte redus al acestora. 

• Curăţenia curentă, se asigură zilnic sau de câteva ori pe zi, în funcţie de specificul activităţii. Cuprinde doar suprafeţele murdărite în timpul activităţii, însă trebuie efectuată cu aceeaşi meticulozitate, folosind apa caldă, detergentul, substanţe dezinfectante. 

Este important, ca în timpul efectuării curăţeniei să nu se ridice praf, să nu se răspândească murdăria. Procesul tehnologic trebuie mult diminuat, chiar oprit iar produsele alimentare trebuiesc bine acoperite. 

• Curătenia în timpul funcţionării unităţii este o activitate neplanificată, de întreţinere şi intervenţie operativă pentru localizarea şi îndepărtarea imediată a murdăriei. În timpul funcţionării unor unităţi, apar anumite faze care duc inevitabil la murdărirea locului de muncă. 

Exemplu: curăţirea legumelor, peştelui, păsărilor. Legumele pot conţine milioane de microbi, intestinul peştelui sau păsărilor la fel, ouăle au pe coaja lor mii de microbi. În timpul manipulării acestor produse, pe mese, pe mâini, pe alte suprafeţe vor ajunge inevitabil milioane de microbi. 

Dacă nu se izolează procesele insalubre de cele salubre, dacă nu spălăm bine utilajele, mâinile murdare, vor fi puternic contaminate. De aceea se impune ca aceste operaţii insalubre să se efectueze obligatoriu în spaţii separate, iar frazele insalubre să nu se încrucişeze cu cele salubre ( curate). 

Se consideră că nivelul de curăţenie la grupul sanitar reflectă gradul de civilizaţie şi de curaţenie din unitate. Grupul sanitar trebuie spălat şi dezinfectat ori de câte ori este nevoie, astfel în cât să nu emane nici un miros. 

Reziduuirile solide şi lichide din unitate trebuiesc colectate şi îndepărtate corect. Este important ca, pentru reziduurile lichide reţeaua de canalizare să funcţioneze perfect. Reziduurile solide se colectează pe categorii, în recipiente separate, bine închise păstrate în locuri izolate, protejate de rozătoare, muşte. 

Pentru ca acţiunile de curăţenie să fie eficiente, este necesar, ca ele să se desfăşoare în toate verigile lanţului alimentar.  

Activitatea lucrătorului din sectorul alimentar este strâns legată de activitatea colegilor din aceeaşi unitate, de lucrătorii din alte unităţi, cea mai mică neglijenţă îm orice fază a circuitului alimentar răsfrângându-se asupra întregului sector. 

O verigă importantă în sectorul alimentar este transportul produselor alimentare. Contaminarea produselor se datorează fie utilizării unor mijloace de transport neadecvate, fie recipientelor necorespunzătoare. 

Mijloacele de transport pentru produsele alimentare obligatoriu se spală şi se dezinfectează corect. 

Rolul personalului în contaminarea produselor alimentare. Controlul medical periodic 

De multe ori microbii ajung pe produsele alimentare de pe mâinile noastre murdare. De aceea, înainte de începerea lucrului, precum şi după orice maipulare sau operaţie care murdăreşte mâinile, trebuie să ne spălăm corect pe mâini, cu apă caldă şi săpun.Acest lucru presupune că, la ieşirea din grupul sanitar şi în camera de lucru să existe sursă de apă ( chiuvetă) dotată cu săpun şi prosoape. 

Prin mâinile murdare se pot transmite boli specifice omului: 

 hepatita epidemică de tip A; 

 febra tifoidă; 

 poliomielita; 

 dizenteria; 

 holera 

Dar şi paraziţi intestinali şi microbi care produc toxiinfecţii alimentare. Microbii care pot determina îmbolnăviri se pot localiza în intestinul, în gâtul sau în nasul angajaţilor, pe piele ( plăgi diferite infectate, furunculi, panariţiu). 

Personalul din unităţile alimentare trebuie obligatoriu ca, înainte de angajare să efectueze controlul medical, iar pe parcurs, să se prezinte la controlul medical periodic. De asemenea atunci când este bolnav, se interzice activitatea în unităţile cu profil alimentar. 

Contaminarea produselor alimentare se mai poate face datorită nerespectării regulilor de igenă în folosirea echipamentului de protecţie. Echipamentul are drep scop protejarea alimentelor de microbii de pe îmbrăcămintea şi corpul lucrătorului şi nu protejarea îmbrăcămintei acestuia. Halatele trebuiesc imediat schimbate, ori de câte ori este nevoie, ori de câte ori sunt murdare. 

Echipamentul de protecţie îşi pierde rostul dacă este păstrat în dulap, împreună cu hainele de stradă. 

Nu este permisă intrarea în WC cu echipamentul de protecţie.!!!  

Este absolut necesar să se asigure posibilitatea ca echipamentul să fie scos înaintea intrării la WC şi reâmbrăcarea lui numai după spălarea mâinilor. 

Rolul muştelor în contaminarea produselor alimentare 

Circulând şi ajungând în locurile cele mai insalubre (gunoi, WC, etc) muştele se încarcă cu un număr imens de microbi. 

Prezenţa muştelor pe produsele alimentare indică întotdeauna contaminarea acestora!!! Într-o unitate alimenatră, prezenţa muştelor este un „semn de alarmă” pentru public, avertizându-l asupra riscului care s-ar expune consumând produsele din unitatea respectivă. Combaterea muştelor se bazează pe: 

 curăţenia perfectă din unitatea şi din jurul unităţii.Prin aceasta, fiind îndepărtate şi distruse ouăle şi larvele de muscă, se întrerupe ciclul reproductiv, se împiedică apariţia muştelor adulte; 

 împiedicarea pătrunderii muştelor ăn unitatea prin montarea la ferestre şi uşi a sitelor;  „regula de aur” - în oricare unitate alimentară, nici un aliment nu trebuie să fie descoperit 

Rolul rozătoarelor în contaminarea produselor alimentare 

Rozătoarele sunt puternic contaminate cu microbi pe care-i înatâlnesc, datorită modului lor de viaţă şi alimntaţiei. Contactul rozătoarelor cu alimentele se face de oblicei noaptea, existând timpul necesar pentru ca microbii ajunşi pe produsele alimentare să se înmulţească. Orice aliment venit în contact cu rozătoarele poate provoca îmbolnăviri!!! Contaminarea produselor are loc nu numai prin contactul direct cu rozătoarele, ci şi prin dejectele acestora ( urin, fecale). 

Urmele de rozătoare dintr-o unitate ( chiar dacă nu vedem rozătoare ) reprezintă un semnal de alarmă, care impune luarea unor măsuri imediate de distrugere. 

2.2. PREVENIREA ÎNMULŢIRII MICROBILOR ÎN ALIMENTE  

O uşoară contaminare este totuşi inevitabilă cu prilejul manipulării, transportului şi prelucrării produselor alimentare. Această contaminare redusă poate să rămână fără urmări, dar numai cu condiţia să luăm măsurile necesare pentru a împiedica înmulţirea microbilor, ştiut fiind că îmbonăvirea se produce exclusiv în catul în care contaminarea microbiană iniţială sau secundară este îndeajuns de mare. 

Pentru a ne da mai bine seama ce risc reprezintă ănmulţirea microbilor în produsele alimentare sau în mâncăruri, menţionăm că la fiecare 20-30 de minute poate avea loc un ciclu de înmultire. Înmultirea făcându-se prin diviziune, într-un timp scurt de la un microb se poate ajunge la câteva miliarde. 

Pentru împiedicarea înmulţirii microbilor în produsele alimentare, acţionăm asupra condiţiilor esenţiale pentru existenţa acestora, şi anume asupra umidităţii şi temperaturii. Pe măsură ce creşte umiditatea, iar temperatura se apropie de 37°C microbii se înmulţesc mai repede. Temperatura joasă, sub 4°C ( corespunzătoare cele asigurate de un frigider bun), opreşte înmulţirea microbilor , temperatura de 60-70°C acţionând 20-30 minute, omoară microbii, iar temperatura de fierbere (100°C) îi omoară mai repede. 

Un produs puternic contaminat cu microbi nu-şi ameliorează calitatea prin faptul că este păstrat la rece! 

Trebuie evitată încălzirea repetată a mâncărurilor, alternată cu păstrarea lor la rece. În perioada de vară trebuie acordată o atenţie deosebită organizării corecte a transportului produselor alimentare, pentru a evita ca temperatura ridicată să contribuie la înmulţirea microbilor. În acest scop se recomandă utilizarea unor mijloace frigorifice sau izoterme, sau efectuarea transportului în timpul nopţii, când temperatura este mai coborâtă. 

2.3. DISTRUGEREA MICROBILOR EXISTENŢI ÎN PRODUSELE ALIMENTARE 

O mare atenţie trebuie acordată, din acest punct de vedere, spălării corecte a produselor alimentare înainte de a fi date în consum sau înainte de a fi supuse prelucrării. Spălarea legumelor şi a fructelor duce la o reducere importantă a numărului de microbi aflaţi pe suprafaţa lor. 

Măsura cea mai sigură de distrugere a microbilor din alimente este prelucrarea termică.În funcţie de durata şi de temperatura la care se face prelucrarea termică, se obţine fie o distrugere totală a microbilor (sterilizare), fără a fi distruşi şi sporii, din care pot lua naştere alţi microbi. 

Presupunând că am obţinut un produs cu un conţinut scăzut de germeni, trebuie luate toate măsurile pentru a preveni recontaminarea lui.Această etapă implică cea mai mare responsabilitate, deoarece pentru multe produse nu mai intervine nici un proces termic, deci nici o măsură de reducure a microbilor care ajung în produs. 

2.4. AMBALAREA CORECTĂ 

O măsură importantă pentru protejarea produselor finite este ambalarea corectă. Ambalajele ( sticle, bidoane, material plastic, hârtie) trebuie să fie perfect salubre, pentru a nu constitui factori de contaminare. Condiţiile de păstrare ale produselor ambalate sunt aceleaşi ca şi pentru cele neambalate,în ceea ce priveşte temperatura şi umiditatea. 

Rezultă, aşadar, că pentru a asigura un produs de bună calitate, pentru a elimina orice risc pentru consumator, este necesar ca în toate fazele circuitului să se asigure o contaminare minimă, condiţii dezavantajoase de înmulţire a microorganismelor şi măsuri de distrugere a microbilor existenţi în produsele alimentar 

 

CAPITOLUL III . EPIDEMIOLOGIA BOLILOR INFECŢIOASE TRANSMISIBILE 

Epidemiologia este ştiinţa care: 

1. studiază cauzele apariţiei, extinderii şi dispariţiei bolilor transmisibile; 

2. elaborează cele mai eficiente metode de prevenire şi de combatere a bolilor transmisibile; 

Boala infecţioasă = orice boală determinată de un agent patogen; 

Agentul patogen = microorganismul (bacterii, virusuri, protozoare) care poate determina in anumite conditii o boală infecţioasă; 

Boala transmisibilă = boala infecţioasă care se transmite de la diferite surse de infecţii la o persoană receptivă. 

Transmiterea unei boli este condiţionata de prezenţa a 3 factori,numiţi factori epidemiologici principali: 

 I. Sursa de infecţie; 

 II. Calea de transmitere; 

 III. Organismul receptiv (populaţia) 

Prevenirea bolilor transmisibile presupune măsuri adresate acestor 3 factori epidemiologici principali. 

1.1. Izvorul (sursa) de infecţie  

Sursa de infecţie sunt purtătorii de germeni, care sunt persoane sănătoase sau aparent sănătoase care au în organismul lor germeni patogeni. 

Eliminarea germenilor patogeni în mediul extern se face prin: 

 secreţii nazofaringiene ; 

 salivă; 

 secreţii purulente ale tegumentelor şi mucoaselor; 

 dejecţii; 

 sânge; 

 glandele mamare; 

 urină. 

Măsuri ce trebuiesc luate împotriva izvorului de infecţie: 

 depistarea precoce a bolnavilor şi purtătorilor ; 

 izolarea lor la domiciliu sau la spitalul de boli contagioase, în conformitate cu Instrucţiunile Ministerului Sănătăţii; 

 aplicarea tratamentului adecvat. 

1.2 Calea de transmitere 

Este calea pe care agentul o parcurge de la izvorul de infecţie până la persoana receptivă. Transmiterea poate fi: 

a) directă, prin contactul direct între persoane; 

b) indirectă, realizată prin intermediul unor elemente din mediul extern, ce reprezintă factori de transmitere ai infecţiei: apă, aer, alimente, obiecte, mănă murdară, vectori, etc. 

1.2.1. Rolul mâinii murdare în transmiterea bolilor infecţioase 

Contaminarea mâinilor se poate produce : 

57

 cu germenii propriului organism, proveniţi din secreţii nazofaringiene, puroi,urina, materii  fecale, etc. 

 prin contact direct cu izvorul de infecţie; 

 prin contact indirect cu elemente contaminate din mediul extern. 

Germenii de pe mâinile contaminate pot fi introduşi direct în gură sau nas, sau pot contamina apa, alimentele, obiectele cu care persoanele receptive vin în contact. 

1.2.2. Rolul alimentelor în transmiterea bolilor infecţioase 

Alimentele de origine animală pot fi contaminate prin: 

 provenienţa lor de la animale bolnave ( trichineloza, febra aftoasă, salmoneloze, tuberculoză, antrax); 

 prin urina şi excrementele animalelor bolnave sau purtătoare de germeni patogeni ( salmoneloze, febra Q, bruceloză, tuberculoză); 

 prin intermediul solului (bacilul botulinic); 

 prin intermediul vectorilor ( muscă, şoareci, şobolani); 

 prin intermediul măinilor murdare, al secreţiilor nazofaringiale şi al sputei persoanelor bolnave, convalescente sau purtătoare de germeni, în timpul manipulării, transportului,distribuţiei alimentelor. 

Alimentele de origine vegetală pot fi cintaminate prin : 

 irigarea culturilor cu ape fecaloid-menajere_ 

 folosirea excrementelor umane sau animale ca îngrăşăminte; 

 în timpul transportului, dfistribuţiei si prelucrării lor. 

1.2.3. Rolul obiectelor în transmiterea bolilor infecţioase  

Contaminarea obiectelo se face prin murdărirea lor directă cu secreţiile şi excreţiile bolnavilor sau purtătorilor ,prin sânge sau prin intermediul altor căi de transmitere : aer (praf), apă, sol, muşte. 

Exemple de obiecte care pot fi implicate în transmiterea bolilor infecţioase : instrumentar medical, instrumentar nemedical care taie sai înţeapă, lenjerie, veselă, tacâmuri, cărţi, scaune de la WC-uri, bani, etc. 

Prin intermediul obiectelor se poate transmite marea majoritate a agenţilor patogeni. 

1.2.4. Rolul apei în transmiterea bolilor infecţioase 

Apele se pot contamina prin pătrunderea în sursele de apă a dejectelor umane şi animale şi a rezidurilor rezultate din activitatea umană. 

Principalele afecţiuni care se pot transmite prin apă sunt : dizenteria, holera, hepatita virală tip A, lambilaza, boala diareică acută, febra tifoidă, leptospiroza, poliomielita,etc. De regulă, poarta de intrare a germenilor în organism este tractul digestiv. 

Cunoaşterea căilor de transmitere este importantă pentru aplicarea măsurilor de întrerupere a transmiterii bolilor. 

Asupra căilor de transmitere se aplică, după caz, măsuri de: 

 curaţenie; 

 dezinfecţie; 

 dezinsecţie; 

 deratizare; 

 sterilizare. 

Dezinfecţia realizează o distrugere în proporţie de 99% a formelor vegetative de viaţa, daca este aplicată corespunzător.  

Boli infecţioase 

• Tifosul Exantematic 

Este o boală infecţioasă gravă, transmisă la om prin păduchele de corp sau de cap. • Malaria 

Este o boală produsă de un protozoar care se transmite la om prin ţănţarul din specia  Anopheles şi se manifestă clinic prin accese de febră , anemie, spleno-megalie ( splină mărită).Are  o evoluţie acută sau cronică. 

• Hepatita Virală 

Este o boală infecţioasă, specifică omului, produsă de mai multe virusuri cu caracter hepatotrop şi care, introduse în organism pe cale digestivă sau-în mod incidental-pe cale parentală, provoacă o îmbolnăvire generală a organismului şi mai ales a ficatului, manifestată prin simptome generale infecţioase, digestive şi hepatice, însoţite sau nu de icter. 

Există mai multe tipuri de hepatite virale: 

 hepatita virală A 

 hepatita virală B 

 hepatita virală C  

 hepatita virală D 

• Salmonelozele 

Sunt infecţii acute, foarte raspândite atât la om cât şi la animale determinate de diverse tipuri de bacterii. 

Febra tifoidă produsă de salmoneloze 

Este o boală infecţioasă acută, transmisibilă specifică omului, caracterizată clinic prin febră prelungită,stare tifică, erupţie lenticulară, tulburăti digestive. 

Toxiinfecţii alimentare produsă de salmoneloze 

Toxiinfecţiile alimentare apar sub formă de focare epidemice colective sau familiale, după consumul unor alimente contaminate. 

Alimentele cele mai des incriminate sunt: carnea şi preparatele din carne, laptele şi derivatele, peştele şi produsele din peşte, produse de cofetărie, preparate din alimente vegetale. Izvorul de infecţie principal este reprezentat de: carnea de păsăre şi ouă (în special de raţa), porci, bovine, peşte, crustacee, rozătoare. Omul constitue cel de-al doilea rezervor. 

Toxiinfecţia alimentară produsă de stafilococi 

Este determinată de enterotoxina stafilococică prezentă în alimentul contaminat consumat. Aceasta este rezistentă la căldură. 

Izvorul de infecţie principal este omul: cu infecţii stafilococice cutanate (paraziţii, piodermite, furuncule), respiratorii sau purtător sănătos (nazal, faringian) de stafilococ. Contaminarea se produce prin contact direct, tuse, strănut, în timpul manipulării, pregătirii sau servirii alimentelor. 

Izvoare de infecţie secundare pot fi şi animalele bolnave prin produsele lor contaminate (carnea, laptele). 

Combatere 

 

1.depistarea bolnavilor şi a alimentului incriminat cu scoaterea lui din consum; 2.controlul multilateral şi repetat (sanitar şi veterinar) al tuturor produselor alimentare  vegetale şi animale; 

3.controlul periodic al tuturor persoanelor din sectorul alimentar şi al unităţilor alimentare  (curăţenie, dezinfecţie, dezinsecţie,deratizare); 

4.păstrarea în condiţii igienice şi adecvate a alimentelor; 

5.prelucrarea termică suficientă şi pregătirea corectă înainte de a fi consumate; 6.respectarea condiţiilor de folosire a gheţii şi a apei; 

7.educaţia pentru sănătate. 

• Dizenteria Bacilară 

Este o boală infecţioasă şi contagioasă, exclusiv umană, determinată de bacterii din genul Shigella. 

Transmiterea se realizează prin: mâini murdare, alimente şi obiecte contaminate, (rol important deţinându-l muştele!). Au fost descrise epidemii care au avut cale de transmitere apa, laptele, îngheţată,alte produse alimentare de persoane infectate. 

• HIV-SIDA 

SIDA = Sindromul imunodeficienţei umane dobândite 

Este produsă de HIV =virusul imunodeficienţei umane 

HIV+ = persoană infectată cu HIV 

Sursa de infecţie : persoane HIV+ sau în stadiul SIDA 

Calea de transmitere : 

A.Contact sexual neprotejat cu o persoană HIV+ sau cu SIDA; 

B.Prin pătrunderea de celule sau fluide contaminate în propriul flux sanguin;  1. transfuzii cu sânge sau preparate de sânge contaminate cu HIV; transplanturi şi grefe cu organe şi ţesuturi contaminate; 

 2. prin utilizarea instrumentarului medical contaminat cu HIV; 

 3. prin utilizarea instrumentarului nemedical, care produce înţepături sau tăieturi, contaminate cu HIV ; 

C.De la mamă la copil: 

 1. în timplu sarcinii ; 

 2. în timpul naşterii; 

 3. prin alăptare. 

Infecţia cu HIV evoluează în 2 stadii: 

 1. stadiul HIV+ 2. stadiul SIDA