CAI DE ACCES INTERVENŢIE Şl SALVARE

 

CAI DE ACCES, INTERVENŢIE Şl SALVARE  

Pentru asigurarea condiţiilor de acces , intervenţie şi salvare în caz de incendiu la construcţii  şi instalaţii se prevăd căi de circulaţie (drumuri) necesare funcţional sau fâşii libere de teren,  corespunzător amenajate pentru accesul utilajelor şi autospecialelor de intervenţie ale pompierilor.  

Nu este obligatorie asigurarea unor circulaţii carosabile (drumuri) la cabane, refugii turistice,  construcţii la altitudine (montane), anexe gospodăreşti, etc, precum şi la construcţii încadrate în  categoria de importanţă D (redusă).  

Căile de circulaţie (drumurile) prevăzute, vor asigura accesul fără obstacole  şi pe distanţe cât mai scurte la construcţii, depozite de substanţe combustibile, puncte de  staţionare şi alimentare ale autospecialelor şi surse de apă.  

Căile de circulaţie şi de acces (drumuri) la construcţii şi incinte construite,  care au încrucişări de nivel cu linii c.f. pe care pot staţiona vagoane, vor fi asigurate cu a  doua posibilitate de traversare, astfel încât accesul autospecialelor de intervenţie in caz de  incendiu să fie posibii permanent.  

 Realizarea de curţi închise pe toate laturile de construcţii etajate, nu se recomandă. In  cazurile In care se prevăd totuşi asemenea curţi, în care autospecialele de intervenţie ale pompierilor  nu au acces, este necesară asigurarea posibilităţilor de salvare a persoanelor din clădire prin ferestre  sau goluri ale faţadelor construcţiei accesibile pentru intervenţia serviciilor şi unităţilor de pompieri,  marcându-se corespunzător, astfel încât să fi» uşor de recunoscut în caz de incendiu.  

Curţile interioare neacoperita cu aria mai mare de 600 m2şi închise pe toate  laturile de construcţii, situate la nivelul terenului sau al circulaţiilor carosabile adiacente ori  la o diferenţă de nivel mai mică de 0.50 m fată de aceste circulaţii, se prevăd obligatoriu cu  accese carosabile pentru autospecialele de intervenţie în caz de incendiu, cu gabarite de  minim 3,80 m lăţime si 4,20 m înălţime.  

Pentru curţile interioare menţionate, situata ia diferente de nivel mai mari de 0,50 m (fără acces carosabil), se asigură numai acces pentru personajul de intervenţie (treceri pietonale), cu  lăţimea de minim 1.50 m şi înălţimea de 1,90 m.  

Construcţiile blindate vor avea asigurate posibilităţi de acces pentru  personalul de intervenţie al serviciilor şi unităţilor de pompieri, prin deschideri prevăzute în  pereţii exteriori, protejate cu panouri uşor demontatele din afară şi marcate corespunzător.  

Pentru intervenţia personalului pompierilor direct din exterior. închiderile  perimetrale ale construcţiilor cu pereţi cortină vor avea marcate panourile de vitrare prin  care se poate accede ?n circulaţiile comune orizontale (holuri, vestibuluri, coridoare, etc)  sau în încăperi cu acces permanent în circulaţiile comune.  

Marcarea vizibilă din exterior a cel puţin unui acces pe fiecare etaj al construcţiei este  obligatorie la etajele situate până la 28,00 m faţă de carosabil, pe toate faţadele accesibile  autospecialelor de intervenţie ale pompierilor. 

La construcţiile închise perimetral cu pereţi cortină se vor asigura circulaţii  carosabile în dreptul panourilor de faţadă marcate pentru accesul echipelor de intervenţie  ale pompierilor.  

In interiorul construcţiilor, căile de intervenţie ale personalului serviciilor şi  unităţilor de pompieri vor fi stabilite, amenajate şi marcate corespunzător, astfel încât să fie  uşor de recunoscut in caz de incendiu.  

CAI DE EVACUARE IN CAZ DE INCENDIU:  

In constructii, compartimente de incendiu, incaperi si alte spatii construite vor fi asigurate cai de evacuare prin care, in caz de incendiu, persoanele sa poata ajunge in exterior la nivelul terenului sau al  unor suprafete circulabile, in timpul cel mai scurt si in conditii de siguranta.  

Pentru circulaţiile funcţionale aferente locurilor In care prezenţa oamenilor apare întâmplător -  sunt vizitate de cel mult 8 ori pe schimb pentru verificări, precum şi al încăperilor pentru fumat sau  ale grupurilor sanitare, condiţiile prevăzute pentru căile de evacuare nu sunt obligatorii.  

Căile de circulaţie prevăzute pentru funcţionarea normală a construcţiilor  trebuie să asigure şi evacuarea persoanelor în caz de incendiu. Căi special destinate  evacuării se prevăd numai atunci când cele funcţionale sunt insuficiente sau nu pot  satisface condiţiile de siguranţă la foc.  

Prevederile din normă constituie condiţii obligatorii la proiectarea si  realizarea căilor de evacuare a persoanelor din construcţiile al căror finisaj interior este  executat din materiale tradiţionale: piatră, ceramică, sticlă, lemn, metal.  

In cazul materialelor de finisaj care în comparaţie cu lemnul se aprind mai uşor, propagă flacăra la suprafaţă mai rapid sau emană mai mult fum ori gaze, prin proiect se vor lua măsuri  suplimentare de protecţie, în conformitate cu specificaţiile tehnice ale produselor respective.  

Căi de evacuare în caz de incendiu sunt considerate circulaţiile libere care,  îndeplinind condiţiile stabilite prin prezentul normativ, asigură evacuarea prin uşi.  coridoare, degajamente, holuri sau vestibuluri la nivelul terenului sau al unor suprafeţe  carosabile astfel: direct; prin case de scări de evacuare; prin terase; baJcoane;logii; pasaje 

de evacuare.  

Căi de evacuare pot fi considerate şi cele care trec prin încăperi sau spaţii  din clădiri civile (publice) sau de producţie, în conformitate şi cu respectarea condiţiilor din  normativ.  

Nu constituie căi de evacuare în caz de incendiu, în general: ascenscarele;  trecerile prin uşi antifoc care se pot bloca în poziţia închisă sau prin uşi încuiate în timpul  funcţionării normale a clădirii; trecerile destinate garniturilor de tren care transportă încărcături periculoase; galeriile, tunelurile etc. prin care se transportă sau vehiculează substanţe cu pericol de incendiu, explozie, intoxicare, afixiere sau abur cu presiune mai  mare de 1 atm.  

Uşile încuiate în timpul funcţionarii normale, pot constitui â doua cale de  evacuare a unei porţiuni din construcţie sau a întregii construcţii, cu excepţia sălilor  aglomerate, dacă:  

-alcătuirea şi dimensionarea lor corespund prevederilor din prezentul normativ;  -sunt dotate cu sisteme de închidere-deschidere uşor manevrabile fără cheie,  ce pot fi acţionate din zona ce se evacuează sau sunt prevăzute cu panouri din  sticlă securizată cu dimensiuni care să permită trecerea fluxurilor de evacuare şi  cu parapete de maximum 0,40 m. In cazul panourilor din sticlă, se vor prevedea  mijloace de spargere şi indicatoare corespunzătoare. Panourile din sticlă securizată astfel realizate pot fi amplasate şi independent, lângă uşi, marcate  corespunzător şi astfel dispuse încât să fie uşor de recunoscut  

Cea de a doua cale de evacuare poate fi constituită şi din una sau mai multe  ferestre (cu ochiuri mobile de min. 0,75 m lăţime si 1,00 m înălţime liberă), având  parapetul la cel mult 1.50 rn deasupra nivelului terenului sau al unei terase prin care se  poate face evacuarea la nivelul terenului, pentru:  

-încăperile supraterane cu cel mult 50 de persoane;  

-încăperile situate la subsol sau demisol, dacă pe întreg nivelul există cel mult  30 de persoane si se asigură în interior scări fixe de acces la parapetele mai  înalte de 1,20 m. La aceste încăperi se admit şi trape de min. 0,80 x 0,80 m  prevăzute în interior cu scări fixe de acces care asigură evacuarea direct din  exterior. 

 

La clădiri înalte, foarte înalte şi la săli aglomerate nu este admisă asigurarea prin ferestre a  celei de a doua căi de evacuare.  

Alcătuirea elementelor de construcţie şi a finisajelor utilizate pe căile de evacuare, se vor  stabili în conformitate cu prevederile prezentului normativ.  

 Traseele căilor de evacuare trebuie să fie distincte şi independente, astfel stabilite încât să asigure distribuţia lor judicioasă, posibilitatea ca persoanele să recunoască cu uşurinţă traseul spre  exterior, precum şi circulaţia lesnicioasă.  

Căile de evacuare, nu trebuie să conducă spre exterior prin locuri in care circulaţia poate fi  blocată în caz de incendiu datorită flăcărilor, fumului, radiaţiei termice etc.  

Număr căi de evacuare 

In construcţii, compartimente de incendiu sau porţiuni de construcţii  independente din punctul de vedere al circulaţiei, de regulă, persoanele trebuie să aibă acces la cel puţin două căi de evacuare, care pe cât posibil, să ducă în direcţii opuse.  

A doua cale de evacuare poate fi constituită din ferestre sau trape exterioare dacă prin  acestea se asigură evacuarea în condiţii corespunzătoare de siguranţă a persoanelor, conform  prevederilor normativului, art. 2.6.8 din P 118-99. 

Asigurarea unei singure căi de evacuare este admisă atunci când conform  proiectului, la fiecare nivel se pot afla simultan maximum 20 de persoane - indiferent de  timpul (lungimea) de evacuare realizat, precum şi in cazurile în care numărul persoanelor  este mai mare dar timpul (lungimea) traseului de evacuare se înscrie în valoarea admisă 

pentru coridoare înfundate, în funcţie de gradul de rezistentă la foc, risc sau categorie de  pericol de incendiu, tip de dădire şi destinaţie, conform prevederilor normativului.  La clădirile înalte, foarte înalte şi ia sălile aglomerate, precum şi în situaţiile stabilite în  normativ, sunt obligatorii minimum două căi de evacuare.  

Alcătuirea şi gabaritele căilor de evacuare, timpul (lungimea) de evacuare,  traseele, precum şi numărul de fluxuri de evacuare, trebuie să asigure circulaţia  lesnicioasă şi fără obstacole, conform normativului.  

Alcătuirea căilor de evacuare  

Uşile folosite pe căile de evacuare trebuie să fie cu deschidere de tip  obişnuit, pe balamale sau pivoţi.  

Pe căile de evacuare nu se admite utilizarea uşilor care se pot bloca  datorită funcţionării defectuoase a mecanismelor lor auxiliare, precum şi uşile de lipglisant,  ghilotină, basculant, etc. Fac excepţie uşile pentru maximum 5 persoane capabile să se evacueze  singure, precum şi cazurile prevăzute în normativ.  

Uşile pliante şi cele turnante (cu foi care pot fi uşor pliate) pot fi folosite pe căile de evacuare  numai dacă în acestea sau în imediata lor apropiere sunt prevăzute uşi pietonale obişnuite (pe  balamale) sau panouri din sticlă securizată conform art 2.6.7.  

Deschiderea uşilor de pe traseul evacuării, de regulă, trebuie să se facă in  sensul deplasării oamenilor spre exterior, cu excepţia uşilor prin care se evacuează cei  mult 30 persoane valide şi a cazurilor prevăzute in normativ,  

Prin deschidere uşile de evacuare nu trebuie să se împiedice una de alta  sau să stânjenească evacuarea  

In dreptul uşilor de evacuare nu se admit praguri cu înălţimea mai mare de  2,5 cm. Dacă acestea sunt necesare, se vor racorda la pardoseală prin pante. In situaţiile  admise de normativ uşile de evacuare practicate în alte uşi cu dimensiuni mari, pot avea  praguri cu înălţimea cât mai mică, dar nu mai mult de 0,40 m.  

Scări interioare  

Scările interioare pot fi închise (amplasate In case proprii de scări) sau  deschise (amplasate în holuri, vestibuluri, atriumuri etc.) potrivit prevederilor normativului.  Scările de evacuare, de regulă, trebuie să ducă, pe aceeaşi verticala, de la ultimul nivel pentru  care asigură evacuarea, până la nivelul ieşirii în exterior la nivelul terenului ori al unor suprafeţe  exterioare carosabile, sau pe o terasă de pe care evacuarea poate fi continuată până la nivelul  terenului.  

Persoanele intrate în casa scării, trebuie să poată ajunge fără a o mai părăsi, până la nivelul  ieşirii în exterior. 

Fac excepţie scările din interiorul apartamentelor de locuit şi scările întrerupte la care  evacuarea din punctul de întrerupere până la nivelul terenului poate fi continuată în siguranţă prin  terase sau prin alte case de scări sau holuri cu acces direct în exterior. Legătura directă între două scări interioare întrerupte, trebuie să se realizeze printr-un palier comun.  

Pentru a împiedica pătrunderea fumului pe căile de evacuare şi  propagarea incendiilor de la un nivel la altul, scările, indiferent dacă sunt luate sau nu în  calcul la evacuare, de regulă, se separă de restul clădirii prin pereţi şi planşee alcătuite  conform prezentului normativ. Scări interioare deschise sunt admise numai în cazurile şi  condiţiile menţionate în normativ.  

inchiderea casei scărilor trebuie să se facă astfel încât accesul persoanelor la cel pu(in două scări de evacuare, acolo unde acestea sunt obligatorii, să fie posibil fără a se trace prin casa vreuneia  din ele.  

Holurile etajeJor in care debuşează liber scări de evacuare, pot fi asimilate  cu casele de scări, dacă sunt destinate numai pentru circulaţie sau aşteptare şi dacă sunt  separate faţă de restul construcţiei, conform prevederilor pentru casele de scări respective.  în pereţii interiori ai caselor de scări se pot practica numai goluri de acces  la nivelurile construcţiei. Pentru iluminarea casei de scări, a vestibulurilor de etaj şi a  coridoarelor, se pot prevedea goluri numai în condiţiile admise de normativ şi protejate  corespunzător.  

Golurile de acces la casele de scări de evacuare, se protejează conform  prevederilor normativului, de regulă, prin: uşi pline sau cu geam simplu sau armai, ori uşi  etanşe şi rezistente la foc, sau încăperi tampon, în situaţiile admise conform normativului  şi corespunzător realizate şi echipate. In toate situaţiile, uşile de acces la casele de scări,  se prevăd cu sisteme de autoînchidere sau închidere automată, după caz, cu excepţia  celor de la clădirile de locuit care nu sunt clădiri înalte sau foarte Înalte.  

Casele de scări de evacuare ale nivelurilor supraterane se recomandă să nu fie continuate tn subsolul clădirilor, iar când aceasta nu este posibil sau justificat, se  admite numai în condiţiile stabilite la art 2.6.25 la 2.6.28.  

Atunci când în subsolurile respective sunt numai încăperi cu risc mic de  incendiu şi au densitatea sarcinii termice rezultată din mobilier, finisaje şi materiale  adăpostite de maximum 210 MJ/mz, scările de evacuare continuate la subsol, se separă în  aceiaşi mod ca la nivelurile supraterane. dacă în normă nu se dispune altfel.  

In cazurile tn care încăperile subterane au ferestre cu suprafaţa totală de  minim 1/100 din suprafaţa pardoselii şi adăpostesc destinaţii (funcţiuni) similare celor de la  nivelurile supraterane sau spaţii tehnice, depozite, ori ateliere de întreţinere ocupând cel  mult 1/4 din aria construită a nivelului, de regulă, casele de scări continuate la subsol se  separă de nivelurile subterane la fel ca la cele supraterane, iar golurile de acces se  protejează prin uşi rezistente la foc minimum 45 minute, prevăzute cu dispozitive de  autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.  

Rampa de acces la subsol poate fi dispusă în continuarea casei de scări  supraterane, dacă este separată de rampele aferente nivelurilor supraterane prin pereţi  rezistenţi la foc minim 2 % ore, şi planşee rezistente la foc minim 1 oră, recomandându-se  ca evacuarea subsolului să se realizeze independent de nivelurile supraterane ale clădirii.   Subsolul poate comunica funcţional cu casa de scări a nivelurilor supraterane, de regulă,  printr-o uşă etanşă la foc 1 oră dispusă la cota parterului, în afara cazurilor în care  normativul dispune altfel.  

Scările supraterane de evacuare a persoanelor pot avea rampe directe  (neseparate) spre subsol atunci când asigură accesul la încăperi şi spaţii legate funcţiona!  de cele supraterane şi daca aceste funcţionalităţi sunt separate de restul subsolului cu  alte destinaţii prin pereţi C0 (CA1) rezistenţi la foc minimum 3 ore şi uşi etanşe la foc 1 oră 

(1,5 ore pentru încăperi cu densitatea sarcinii termice de 840 MJ/m2 sau mai mare),  In casele de scări de evacuare nu vor fi fi amenajate spaţii de lucru, de  depozitare ori cu alte destinaţii (în afară de circulaţie) şi nu vor fi introduse conducte de  gaze naturale pentru utilizări tehnologice, conducte pentru lichide combustibile sau tuburi  colectoare de gunoi sau alte materiale.  

Se admite amplasarea în casa scărilor a instalaţiilor care nu prezintă pericol de incendiu sau  explozie, dacă nu reduc gabaritul necesar pentru evacuare. 

In cazul amplasării tuburilor colectoare de gunoi sau alte materiale, în încăperi adiacente  separate, dar care comunică cu casele scărilor de evacuare, se vor lua măsuri corespunzătoare  pentru a se împiedica pătrunderea fumului şi a focului în casa scării.  

Casele de scări se recomandă să fie iluminate natural, direct din exterior.  

Iluminatul natura) al caselor de scări se poate face indirect prin goluri  protejata cu elemente rezistente la foc minimum 30 minute, din coridoare sau încăperi cu  densitatea sarcinii termice sub 105 MJ/m2 

In construcţii de gradul I... III de rezistenţă la foc. de regulă, iluminatul  numai cu lumină artificială se admite dacă se asigură, în caz de incendiu, evacuarea  fumului din casele de scări prin dispozitive automate si cu comandă manuală, având  lecţiunea de cel puţin 5% din suprafaţa orizontală construită a acestora, dar minimum 1  mp si se asigură funcţionarea in orice moment a unui sistem de iluminat artificial. Excepţie  fac situaţiile nominalizate în normativ.  

Golurile pentru (luminare practicate în pereţii exteriori ai caselor de scări  vor fi protejate contra radiaţiei termice ce rezultă în timpul eventualelor incendii produse în  construcţii, instalaţii sau depozite din vecinătatea lor, sau chiar în porţiuni ale aceleaşi  construcţii, situate la distanţe mai mici decât cele admise conform art. 2.2.2.  

Scări de evacuare interioare deschise se admit în cazurile si condiţie  prevederilor normativului, în funcţie da destinaţie, precum si atunci cînd asigură evacuarea  cel mult două niveluri succesive.  

Casele de scări de evacuare, trebuie să aibă ieşiri la nivelul terenului sau  al unor suprafeţe exterioare carosabile, astfel:  

a) direct în exterior;  

b) prin hol sau vestibul;  

c) prin coridor de maximum 10 m lungime, cu acces în exterior direct sau printr-un  hol ori vestibul;  

d) prin tunel de evacuare cu lungimea maximă de 200 m, cu acces în exterior si  care este alcătuit din elemente CO (CA1J rezistente la foc corespunzător  densităţii sarcinii termice a încăperilor adiacente, fără a fi însă mai mici de 2ore  pentru pereţi si 1 oră pentru planşee. Uşile din pereţii tunelului vor fi rezistente  la foc 1 oră spre încăperi cu sarcina termică peste 420 MJ/m2 si echipate cu  dispozitive de autoînchidere automată în caz de incendiu. 

Holul, vestibulul sau coridorul prin care se asigură accesul spre exterior, trebuie să e separat  de încăperile şi coridoarele interioare învecinate de la parter prin pereţi C0 [CAI) rezistenţi la foc  minimum o oră, cu excepţia holurilor de tip atrium fa care se asigură nasurile de protecţie specifice  acestora.  

 Holurile de la parter, prin care se asigură accesul spre exterior a/ scărilor 9 evacuare, pot  comunica liber cu garderobe supravegheate, încăperi de recepţie pentru ublic şi spaţii funcţional  necesare (comerţ, alimentaţie, întruniri, etc). Toate scările de vacuare a nivelurilor supraterane. pot  avea accesul spre exterior printr-un hol comun.  

Scările deschise, în situaţiile admise în normativ, pot avea acces spre exterior prin paţiile în  care sunt amplasate.  

Uşile caselor de scări prevăzuta pentru asigurarea evacuării în caz de incendiu la uVelul terenului sau  al unei suprafeţe carosabile, dar neutilizate în circulaţia funcţională «rentă, se prevăd  Grinzile, podestele şi treptele scărilor interioare de evacuare trebuie să plinească condiţiile  de comportare la foc prevăzute în prezentul normativ.  

 Inclinarea rampelor scărilor de evacuare, suprafaţa şi forma treptelor şi  podestelor, trebuie să permită o circulaţie lesnicioasă si sigură a persoanele»  respectându-se prevederile reglementărilor specifice.  

Scările cu rampe curbe (helicoidale) sunt considerate căi de evacuau  numai în porţiunea de rampă în care lăţimea minimă a treptei este de 18 cm, iar lăţime  maximă de 40 cm, dacă treptele au aceeaşi formă şi dimensiune pe toată desfăşurare scării.  

Scările cu trepte balansate pot fi considerate căi de evacuare, numi  pentru un singur flux de evacuare a utilizatorilor, dacă îndeplinesc condiţiile de alcătuire:  dimensionare stabilite in normativ şi reglementările de specialitate  

In construcţiile cu trei sau mai multe niveluri, se va asigura posibilitatea de ridicare a  furtunurilor până la locul în care urmează a fi folosite, prin ferestrele caselor de scări plasate pe  faţadele accesibile (cu condiţia ca sub aceste ferestre să nu se prevăd  copertine sau elemente constructive proeminente care să împiedice ridicarea furtunurilor; 

 

Atunci când casele de scări nu au ferestre, se prevăd goluri cu lăţimea de cel puţin 20 cm situate pe  aceeaşi verticală, practicate în podeşte ori între vanguri.  

Fac excepţie casele de scări prevăzute cu coloane (conducte) uscate fi» destinate  alimentării cu apă în caz de incendiu.  

Scările de evacuare pot fi înlocuite în toate cazurile prin planuri înclinaţi  dacă satisfac prevederile din prezentul normativ şi reglementările tehnice referitoare Ia  scări (închidere, rezistenţă la foc, dimensionare, etc).  

Pantele planurilor înclinate vor fi de maximum 1:10 (1:8 în dreptul ieşirilor de  clădire) şi prevăzute cu strat de uzură care să împiedice alunecarea persoanelor.  

Scări exterioare deschise  

Scările de evacuare exterioare deschise pot fi amplasate independent, in  exteriorul construcţiei sau alipite acesteia pe maximum trei laturi. Ele pot înlocui scările  interioare de evacuare necesare sau pot constitui o continuare a acestora, dacă sunt  executate din materiale C0 (CA1), cu rezistenţă la foc de minimum 15 minute şi dacă:  

-respectă prevederile referitoare la dimensioarea scărilor de evacuare;  

-sunt protejate conform art 2.6.44. din P 118-99.  

Scările exterioare deschise de evacuare trebuie să fie astfel amplasate sau  protejate, încât circulaţia să nu poată fi blocată de flăcările sau fumul produs - în caz de  incendiu - în construcţia pentru care ele asigură evacuarea, ori datorită avarierii unor  conducte de aburi, lichide sau gaze combustibile, acizi sau substanţe toxice, etc,  amplasate la mai puţin de 3.00 m de gabaritul scării.  

Se consideră satisfăcătoare protejarea scărilor prin amplasarea lor în dreptul unor porţiuni  pline de perete C0 (CA1) şi minimum 15 minute rezistenţă la foc, care în proiecţie orizontală depăşesc cu minimum 3,00 m gabaritul scării, sau prin ecranarea scării celemente rezistente la  foc minim 15 minute faţă de golurile din perete (cu excepţia celor ţacces la scări) şi conductele  menţionate mai sus, care se află la distanţă mai mică 3,00 m.  

Golurile de acces la scările exterioare deschise se protejează prin uşi etanşe la fa 15 minute,  echipate cu sisteme de autoînchidere sau prin treceri şicanate, corespunzător necesităţilor  funcţionale.  

Terase si curti interioare  

Terasele circulabile, balcoanele şi logiile care constituie căi de evacuare  trebuie să fie CO (CA1) cu excepţia izolaţiilor combustibile montate pe placă de beton -  rezistente la foc de cel puţin 1 oră şi protejate împotriva blocării circulaţiei prin căderea  unor elemente aprinse ale construcţiei.  

Terasele cu lăţime mai mică de 6,00 m şi balcoanele utilizate la evacuare, trebuie să fie  protejate cu parapete pline, împotriva efectelor incendiilor de la nivelele inferioare sau din vecinătate.  Pot servi la evacuare şi porţiuni ale teraselor necirculabile, dacă îndeplinesc condiţiile de mai  sus şi se iau măsuri de dirijare, organizare şi protecţie a traseelor stabilite pentru evacuare.  Curţile interioare şi spaţiile libere dintre construcţii pot fi luate în  consideraţie pentru evacuarea persoanelor în caz de incendiu dacă au lăţimea suficientă pentru trecerea numărului de fluxuri rezultate din calcul, fără a fi mai mică de 3,50 m.  Evacuarea prin terase, balcoane, logii, curţi interioare sau prin spaţiile  dintre clădiri se poate face numai dacă circulaţia nu poate fi blocată datorită flăcărilor sau a fumului.  

Dimensionarea căilor de evacuare Criterii de calcul  

Calculul căilor de evacuare (pentru mai mult de cinci persoane) constă în  determinarea gabaritelor necesare şi stabilirea lungimii traseelor, astfel încât să se asigure  evacuarea rapidă din construcţie, în timpul normat  

Evacuarea persoanelor din construcţie se consideră că se face ordonat,  sub formă de fluxuri (şiruri de persoane aşezate una în spatele celeilalte), care circulă prin  căile de evacuare spre exteriorul construcţiei.  

Numărul de fluxuri ce trebuie asigurat pentru evacuarea persoanelor şi  gabaritele necesare trecerii fluxurilor de evacuare se calculează conform prevederilor  normativului.  

Lăţimea rampelor scărilor de evacuare, de regulă, se determină după nivelul din care provine cel mai mare număr de fluxuri, fără a se cumula fluxurile care vin  de la niveluri diferite, cu excepţiile prevăzute în normativ. 

Dacă deasupra nivelului care determină dimensionarea rampelor scării se  află alte niveluri cu un număr mai mic de persoane, lăţimea porţiunii de scară situată deasupra sa poate fi mai mică, fiind dimensionată corespunzător numărului de persoane  cel mai mare al unuia din nivelurile respective.  

La scările cu rampe ramificate, calculul lăţimii se face pentru rampa  principală. Lăţimea fiecărei rampe ramificate trebuie să fie de cel puţin 60% din lăţimea  rampei principale.  

Lăţimea fiecărui podest al scărilor de evacuare nu trebuie să fie mai mică decât cea a celei mai late rampe pe care o intersectează.  

La scările cu rampe ramificate lăţimea podesiului central va fi cel puţin egală cui celei mai late  rampe ramificate.  

 Atunci când căile de evacuare In exterior ale celorlalte niveluri sunt comune cu cele ale  parterului, lăţimea ieşirilor spre exterior (uşi de la nivelul parterului! trebuie să asigure trecerea  numărului total de persoane determinat prin însumarea:  

-numărului de persoane care vin prin scări interioare de la nivelul cel mai  populat al clădirii;  

-60 % din numărul de persoane aflat la parterul clădirii;  

-60 % din numărul de persoane care vin prin scările interioare de la subsol.  

Determinarea fluxurilor de evacuare  

Numărul de fluxuri ce trebuie asigurate pentru evacuarea persoanelor se  determină cu relaţia:  

F = N/C în care: 

F = numărul de fluxuri;  

N = numărul de persoane care trebuie să treacă prin calea de evacuare;  

C = capacitatea normată, de evacuare a unui flux;  

Rezultatele din relaţie se rotunjesc la numărul întreg imediat superior.  

Numărul de persoane (N) pentru care se calculează căile de evacuare este  constituit din capacitatea maximă simultană de persoane, stabilită prin proiect pe niveluri şi  total construcţie.  

Capacitatea de evacuare a unui flux (C) se determină în funcţie de tipul,  destinaţia şi riscul (categoria de pericol) de incendiu a construcţiei, conform prevederilor  normativului.  

Pentru construcţiile în care se pot afla simultan un număr mare de  persoane, numărul de fluxuri de evacuare rezultat din calcul pentru uşile exterioare ale  construcţiei poate fi redus procentual, cu acordul beneficiarului, astfel:  

-cu 10 % pentru cele care necesită 10-20 fluxuri de evacuare;  -cu 20 % pentru 21 -30 fluxuri;  

-cu 25 % pentru mai mult de 30 fluxuri.  

Gabaritele căilor de evacuare  

 Lăţimea liberă necesară pentru trecerea fluxurilor de evacuare, în raport cu numărul acestora,  este de minimum:  

-0.80 m pentru un flux:  

-1,10 m pentru două fluxuri;  

-1,60 m pentru trei fluxuri;  

-2,10 m pentru patru fluxuri;  

-2.50 m pentru cinci fluxuri;  

Lăţimile intermediare se consideră valabile pentru trecerea numărului inferior de fluxuri.  Lăţimea căilor de evacuare pentru mai mult de 50 de persoane, nu va  micşorată în sensul de circulaţie spre exterior, chiar dacă este mai mare decât «  rezultată din calcul.  

Dimensiunile brute (nefinisate) ale coridoarelor şi ale scărilor precum  cele ale golurilor de comunicaţie practicate în pereţii acestora (uşi), se stabilesc astfel  încât spaţiul liber necesar pentru trecerea numărului de fluxuri să nu fie redus cu mai mult  de 0,10 m pe înălţimea de maximum 2,10 m de la cota pardoselii (prin proeminenţe al  pereţilor, tocurilor, căptuşelilor, canaturilor de uşi sau ferestre în poziţie deschişa 

finisajelor interioare, instalaţiilor, etc). Lăţimea rampelor scărilor se măsoară până Ia  balustrade, (care de regulă nu trebuie să micşoreze gabaritul liber al circulaţiei).  

In pereţii coridoarelor şi scărilor pentru evacuarea a mai mult de 50 de  persoane sunt admise nişe cu parapetul (limita inferioară) la mai mult de 1,20 m deasupra  pardoselii sau cu marginea lor superioară la maximum 0,90 m de pardoseală.  

Lătjmea coridoarelor, rampelor şi podestelor scărilor ce sunt utlizate pentru  evacuarea a peste 50 de persoane nu trebuie să fie redusă de uşi sau ferestre care se  deschid spre acestea şi pot fi blocate în poziţie deschisă de persoanele care se  deplasează pentru a ieşi din construcţie.  

Fac excepţie ferestrele al căror parapet este de cel puţin 2,00 m fată de nivelul pardoselii sau al  treptelor din dreptul lor.  

Uşile deschise spre podestele scărilor de evacuare nu trebuie să reducă gabaritul acestora,  determinat prin calcul.  

In faţa uşilor ascensoarelor pentru persoane, de regulă, lăţimea podestelor scărilor trebuie să fie de  cel puţin 1,60 m. Fac excepţie cazurile în care uşile de palier ale ascensoarelor sunt glisante sau se  închid rotindu-se în aceiaşi sens cu cel în care se deplasează fluxul de evacuare spre exterior, cazuri in  care lăţimea podestului se poate reduce la 1,20 m.  

De regulă lăţimea liberă de trecere a unei uşi de evacuare nu trebuie să depăşescă 2,50 m. Dacă lăţimea uşii este mai mare, ea se împarte cu montanţi solid  încastraţi în spaţii de trecere cu lăţimea de maximum 2,50 m fiecare.  

Fac excepţie uşile a căror lăţime este de cel puţin două ori mai mare decât-cea necesară trecerii  fluxurilor de evacuare, precum şi cele monumentale.  

Lăţimea rampei scărilor de evacuare, de regulă, nu trebuie să fie mai mare  de 2,50 m între pereţi şi balustradă sau între două balustrade ale aceleiasi rampe. Atunci  când lăţimea rampei este mal mare, se împarte prin balustrade intermediare în spaţii se  maxim 2,50 m lăţime.  

Nu este obligatorie prevederea balustradelor intermediare la rampele:  

-folosite urcând, pentru a ajunge la ieşire;  

-cu lăţimea cel puţin de două ori mai mare decât cea necesară fluxurilor de  evacuare, sau sunt scări monumentale.  

Inălţimea liberă pe căile de evacuare trebuie să fie de minimum 2,00 m.  

Pentru poduri sau subsoluri, această înălţime poate fi de minimum 1.90 m iar usile din pod şi  subsol pot avea înălţimea liberă de 1,80 m.  

Timpul de evacuare (lungimea căilor de evacuare)  

La determinarea timpului de evacuare, respectiv a lungimii căii de evacuare, se ia in  considerare traseul parcurs în axa căii de evacuare, de la punctul de plecare până la o ieşire în  exterior, sau până la o scară de evacuare închisă sau deschisă, ori degajament protejat, ţinând  seama de poziţia diferitelor echipamente sau obiecte cu amplasament fix care trebuie ocolite,  respectându-se nivelele de performanţă admise în normativ.  

La stabilirea timpului de evacuare (lungimii căii de evacuare) nu se iau în  consideraţie distanţele parcurse:  

-pe scările de evacuare şi de la baza acestora spre exterior precum şi în  interiorul degajamentelor protejate;  

-în interiorul încăperilor în care nu se depăşeşte timpul (lungimea) de evacuare  admisă pentru coridoare înfundate.  

 Determinarea perioadei teoretice de timp necesare evacuării utilizatorilor  se efectuează prin raportarea lungimilor de evacuare admise la viteza medie de deplasare,  considerată 0,4 m/sec, pe orizontală şi 0,3 m/sec, pe verticală (scări, pante).  

Marcarea căilor de evacuare  

Traseele căilor de evacuare trebuie marcate cu indicatoare conform  reglementărilor tehnice (conform STAS 297/1-1998, STAS 297/2-1992, SR ISO 6309/ 1998).  La clădirile cu peste două niveluri supraterane, în cazul coborârii scărilor  de evacuare sub nivelul terenului, în condiţiile menţionate la art. 2.6.24., se vor lua măsuri  pentru îndrumarea circulaţiei de evacuare spre ieşirea în exterior.  

Documentaţiile tehnico-economice ale construcţiilor vor cuprinde, după caz, planuri de  evacuare, cu indicarea şi marcarea căilor de urmat în caz de incendiu.