INSTRUCTIUNE de securitate și sănătate în muncă generală pentru toți lucrătorii

INSTRUCTIUNE 

de securitate și sănătate în muncă generală pentru toți lucrătorii 

Dispoziţii generale 

1. Societatea comercială „---------” SRL este o companie fondată în orașul -----------, Republica Moldova, având ca ramură de producere ale întreprinderii și dotare cu tehnologii și echipamente, utilaje și tehnică agricolă de ultimă generație.  

Legislaţia cu privire la securitate şi sănătate în muncă 

2. Baza normativă a securității şi sănătății în muncă o constituie Legea securităţii şi sănătăţii în muncă Republicii Moldova, Codul Muncii Republicii Moldova şi alte acte legislative ale Republicii Moldova standardele, normele, regulile, instrucţiunile privind protecţia muncii, precum şi actele normative şi juridice.  

3. În scopul asigurării legislative a cerinţelor pentru protecţia muncii se elaborează standarde de stat (STAS), sisteme ale standardelor pentru protecţia muncii şi ulterior în baza Regulilor, STAS urilor şi SSPM la întreprinderi se elaborează instrucţiuni pentru protecţia muncii, standarde etc. 4. Metodele moderne de executare a lucrărilor solicită salariaţilor experienţă profesională şi cunoştinţe profunde, metode avansate de efectuare a lucrărilor, fapt ce poate fi asimilat prin instruirea calificată şi instructajul organizat al muncitorilor şi personalului tehnico-ingineresc în domeniul tehnicii securităţii si igienei industriale. 

5. Organizarea instruirii lucrătorilor privind protecția muncii se efectuează, în conformitate cu STAS 12.0l.004-90, precum şi cu Regulamentul tip cu privire la pregătirea şi ridicarea calificării muncitorilor direct la întreprindere. 

6. Toţi angajaţii sunt obligaţi să urmeze instructajul introductiv (muncitorii, inginerii şi tehnicienii). Toate persoanele angajate urmează instructajului introductiv, indiferent de studii, vechime în muncă în domeniu şi funcţia deţinută. 

7. Instructajul introductiv - general se efectuează de specialistul pentru securitatea în muncă în forma de convorbire, conform programului (instrucţiunii) aprobat de administraţia SRL ”------”.  8. Referitor la ţinerea instructajului introductive-general şi verificarea cunoştinţelor se fac 

înregistrări în Registrul instructajului introductiv şi în dreptul lor semnează în mod obligatoriu persoana instruită şi ceea care a efectuat instructajul. Registrul instructajului introductiv se păstrează șa specialistul în securitate în muncă și sănătate. 

Timpul de muncă şi odihnă 

9. „---------” SRL este stabilită săptămâna de 5 zile de muncă cu o durată de 40 ore modificările în acest domeniu se efectuează doar în baza hotărârilor 

Guvernului Republicii Moldova, iar în cazuri aparte munca este în schimburi.  

10. Pauza pentru masă este de 60 minute, se consideră timp de odihnă, pe care angajații o folosesc după cum cred de cuviinţă şi în acest răstimp pot lipsi de la locul de muncă. Sâmbăta si duminica sunt zile de odihnă.  

Protecţia muncii femeii şi tinerilor. 

11. Se interzice utilizarea muncii femeii la executarea muncilor grele şi nocive precum şi la permutarea şi deplasarea greutăţilor care depăşesc normele limita stabilite.

12. Se interzice antrenarea la executarea lucrărilor pe timp de noapte şi coaptarea suplimentară, precum şi gelegarea femeilor gravide, mamelor care alăptează copii mici şi a mamelor cu copii în vârsta de până la 1,5 ani. 

13. Nu se admite concedierea, din iniţiativa administraţiei, a femeilor gravide, mamelor care alăptează copii mici şi a celor care au copii pană la vârsta de 3 ani. 

14. Nu se admite angajarea în muncă a persoanelor până la vârsta de 16 ani. In anumite cazuri, cu acordul comitetului sindical, pot fi angajate persoane a care au atins vârsta de 15 ani. 

15. Se interzice a utiliza munca persoanelor până la vârsta de 18 ani la executarea lucrărilor grele şi în condiţii agresive de muncă, precum şi la permutarea, deplasarea greutăţilor care depăşesc normele limită stabilite. 

Supravegherea şi controlul de stat, obştesc şi sindical. 

16. Supravegherea şi controlul de stat asupra respectării legislaţiei de protecţie a muncii este efectuată de organele de stat abilitate (inspectoratele independente în activitatea lor de administraţia întreprinderilor şi de organele ierarhic superioare ale acestora. 

Regulamentul privind modul de comunicare, examinare, raportare şi evidenţă a accidentelor de muncă. 

17. Accident de muncă presupune vătămarea violentă a organismului salariatului (traumă, intoxicaţie acută, electrocutare, şoc tehnic, insolaţie, arsură, degerare, asfixie, lovitură de fulger, leziuni corporale provocate de insecte, animale, consecinţele calamităţilor naturale: cutremur de pământ, alunecări de teren, furtună, vânt puternic, inundaţie etc., influenţei unor 

factori de risc (însuşire, stare, proces, fenomen, compartiment, etc.) în timpul procesului de muncă sau în timpul executării atribuţiilor de serviciu, provocând incapacitate temporară de munca de cel puţin o zi, invaliditate sau deces. 

18. Orice accident de muncă se aduce imediat la cunoştinţa conducătorului unităţii, sau persoanei care îl substituie. In cazul accidentelor mortale, accidentelor ce provoacă invaliditate sau accidentelor colective, conducătorul unităţii este obligat să anunţe imediat telefonic sau prin orice altă cale de comunicare inspectoratul de stat teritorial pentru protecţia muncii în a cărui rază teritorială s-a produs accidentul, forul tutelar, procuratura, inspectorul tehnic al sindicatului de ramură, iar la obiectivele aflate sub controlul organelor pentru supravegherea tehnică sau energetică – organele respective.- 

19. Dacă printre accidentaţi se află si angajaţi altor unităţi, conducătorul unităţii unde s-a produs accidentul îl va anunţa imediat şi pe conducătorul unităţii salariaţilor respectivi. 

20. Pentru examinarea accidentelor soldate cu incapacitate temporară de muncă, conducătorul unităţii este obligat să instituie imediat, prin decizie şi cu acordul organului sindical, o comisie pentru examinarea cazului respectiv. Comisia aceasta va fi constituită din cel puţin 3 persoane: reprezentantul administraţiei, colaboratorul secţiei de protecţie a muncii şi protecţia civilă al unităţii, împuternicitul sindicatului (colectivului de muncă) pentru protecţia muncii. 

21. Accidentul se înregistrează de către unitatea cărei angajat a fost accidentat. În cazul când un salariat se accidentează într-o altă organizaţie, unde a fost trimis pentru executarea unor lucrări în bază de contract, accidentul se înregistrează conform clauzelor contractului referitor la obligaţiile şi responsabilitatea privind protecţia muncii. 

22. Accidentele, unica cauză a cărora este determinată de anumite activităţi, fapte ce nu ţin de procesul muncii sau atribuţiile de serviciu chiar daca acestea se produc în incinta unităţii şi în timpul programului de muncă, joacă, agresiune, influenţa băuturilor alcoolice şi a drogurilor, cazurile de deces sinucidere, precum şi cazurile de vătămare a organismului survenită la comiterii de către accidentaţi a infracţiunilor, furtului avutului unităţii în timpul folosirii mijloacelor de transport, maşinilor, mecanismelor, instalaţiilor, utilajului, uneltelor de muncă ale unităţii în scopuri personale, fără permisiunea patronului, se consideră accidente în afară muncii.

Activităţile, sau faptele menţionate în prezentul punct trebuie să fie confirmate de documentele respective. 

Reguli de ordine interioară. 

23. Muncitorii, funcționarii SRL ”--------” sunt obligați să lucreze cinstit şi cu abnegaţie, să respecte disciplina muncii, să execute la timp şi exact dispozițiile administrației, să respecte principiile pentru protecția muncii şi igiena de producţie, să păstreze patrimoniul întreprinderii. 24. Întreprinderea vinovată (complet sau parţial) de accidentul de munca sau îmbolnăvire profesională este obligată să repare în modul stabilit de lege prejudiciul cauzat de vătămarea organismului sau de zdruncinarea sănătății, precum şi să plătească instituţiilor curative şi de întremare a sănătăţii costul tratamentului. 

25. Pentru încălcarea actelor legislative şi a altor acte normative de protecţie a muncii angajaţi poartă răspundere disciplinară, materiala, penală în modul stabilit de legislaţia în vigoare. 

Principalii factori de producție agresivi şi cauzele accidentelor produse la întreprindere. 

26. Factorii de producție agresivi după tipul lor de acțiune asupra organismului uman se divizează în 4 grupe principale: fizic, chimic, biologici și psihofiziologici. 

27. Cauzele principale ale accidentării în muncă se împart în următoarele grupe: 1. Cauzele dependente de executant. 

a) omisiuni 

b) executarea necorespunzătoare a lucrărilor (din care rezultă situații periculoase sau nocive); 

c) executarea unor lucrări în afară sarcinii de muncă (din care rezultă stări periculoase sau nocive); 

d) expunerea, în afara sarcinii de muncă, la factori periculoși sau nocivi. 

2. Cauzele dependente de mijloacele de producție: 

a) cauze de natură fizică; 

- deplasări sub efectul gravitaţiei; 

- mişcări funcţionale ale maşinilor, mecanismelor; 

- mişcări funcţionale şi disfuncţionale; 

- obiecte sau suprafeţe periculoase (pericol la contact, manipulare, deplasare); - corpuri sau suprafeţe cu temperaturi (pericol la contact sau manipulare); - curent electric. 

d) cauzele de natură chimica (pericol la contact sau manipulare); 

c) cauzele de natură biologică (pericol la contact sau manipulare): 

- culturi sau preparate ce conţin microorganisme; 

- microorganisme 

e) alte cauze proprii mijloacelor de producție care efectuează securitatea muncii la îndeplinirea sarcinilor de muncă. 

3. Cauzele dependente de sarcina de muncă: 

- repartizarea necorespunzătoare a executanţilor la locurile de muncă; 

- deficienţe de îndrumare, supraveghere şi control; 

- lipsuri în asigurarea condiţiilor de securitate şi igienă a muncii. 

4. Cauzele dependente de condiţiile de muncă: 

a) cauza de natură fizică: 

- temperatura aerului; 

- presiunea mediului; 

- condiţii de iluminare; 

- radiaţii electromagnetice; 

- calamităţi naturale: 

b) cauze de natură chimica (pericol la inhalare): 

c) cauze de natură biologică (pericol la inhalare):

- suspensii de microorganisme în aer; 

d) alte cauze proprii mediului de muncă care efectuează securicea muncii, climatul psihosocial. 

Metodele de bază şi mijloacele tehnice de prevenire a cazurilor nefaste faţă de utilajul tehnic şi procesele tehnologice în standarde. 

28. Dispozitivele de siguranţă se instalează la maşinile unelte, mecanismele de ridicare şi la alt utilaj la care se exclude posibilitatea cuplării mecanismului când sunt deschise părţile mobile sau automată (oprirea) într-o anumită poziţie. 

29. Dispozitive de protecţie în forma de panouri, îngrădiri, ecrane mantale de protecţie etc. izolează sectoarele, locurile şi sursele periculoase în care aflarea ersoanelor poate avea urmări nedorite pentru sănătatea celor care lucrează. 

30. Dispozitive de semnalizare - culori şi semne de siguranţă. Cu dispozitive de semnalizare sunt dotate maşinile unelte, maşinile şi mecanismele pentru a se produce un semnal sonor sau de lumină care interzice executarea în continuare a lucrărilor, fără a înlătura cauzele ce au provocat oprirea lor pre avariată.  

Culorile de semnalizare şi semnele securităţii sunt destinate atragerii atenţiei lucratorilor asupra pericolului direct şi informării necesare. Sunt stabilite amatoarele culori de semnalizare: - roşu (interzicere, pericol direct, mijloc de stingere a incendiului); 

- galben (avertizare, un posibil pericol); 

- verde (prescripţie, securitate); 

- albastru (indicaţie, informaţie). 

Există 4 grupe de semne ale securităţii care interzic, avertizează prescriu şi indică. Semne de interzicere - ce interzic anumite acţiuni:  

- un cerc de culoare roşie cu margine albă; 

Semne de avertizare - se avertizează asupra unui posibil pericol: 

-un triunghi cu laturi egale de culoare galbenă cu margine neagră; 

Semne de prescripţie - permit a efectua anumite acţiuni: 

-un patrat de culoare verde cu margini albe; 

Semne de indicaţie-indică locul aflării unor obiecte, mecanisme: 

- un triunghi albastru cu margini albe. 

31. Securitatea contra curentului electric. Acţiunea curentului electric asupra organismului uman. Trecând prin organismul anului curentul electric acţionează termic, electrolitic şibiologic. - acţiunea lui termică se manifestă prin arsuri exterioare ori interioare ale unor părţi ale corpului omenesc, încălzirea vaselor de sânge si a sângelui. 

- electrolitic-în descompunerea sângelui şi a altor lichide organice; 

- biologic - afectează ţesutul viu al organismului fapt ce provoacă contractarea convulsivă a muşchilor, inclusiv ai inimii, plămânilor. 

Se cunosc două tipuri de afectare a organismului: traume electrice şi şoc electric. - traumele electrice prezintă arsuri, semne electrice, metalizarea pielii, leziuni corporale; - electrocutarea - se împarte în 3 grade şi gradul superior-moartea clinică şi biologică. 

Condiţiile ce intensifică pericolul electrocutării. Când persoana se atinge momentan de 2 puncte între care există curent. Intensitatea curentului, durata de acţiunei asupra organismului omului, opunerea organismului sunt factorii de bază ai electrocutării. 

32. La executarea lucrărilor la instalaţiile electrice sunt admise persoanele care au audiat instructajul respectiv, fiind instruite în ceea ce priveşte metodele securităţii muncii, testate cunoştinţelor şi cunoaşterii instrucţiunilor, în conformitate cu funcţia pe care o deţin şi în cea ce priveşte executarea lucrărilor, categoria de calificare în domeniul tehnicii securităţii muncii şi persoanele cărora nu le este contraindicată executarea unor astfel de lucrări. 

33. Pentru asigurarea tehnicii securităţii la instalaţiile electrice în funcţiune este necesară efectuarea următoarele măsuri organizatorice: 

- numirea persoanelor responsabile pentru organizarea şi executarea lucrărilor; - întocmirea ordinului sau dispoziţiei pentru executarea lucrărilor;

- crearea accesibilităţii executării lucrărilor; 

- organizarea supravegherii executării lucrărilor; 

- întocmirea actelor de finalizare a lucrărilor, pauzelor în muncă, transferurilor la un alt loc de munca; 

34. Măsuri tehnice: 

- deconectarea instalaţiei (sau a unui detaliu al ei) 

- blocarea mecanică a cablului, scoaterea siguranţelor, deconectarea firelor electrice; - instalarea indicatorilor de securitate, împrejmuirea; 

- instalarea prizei de pământ; 

- izolarea locului de lucru, montarea semnelor de prescripţie. 

35. Principalele reguli ale securităţii muncii la exploatarea utilajului electric.Pentru a pregăti locul de muncă spre executarea lucrărilor cu curent închis este necesară efectuarea în ordinea stabilită a următoarelor măsuri tehnice: 

- efectuarea deconectărilor necesare şi luarea măsurilor pentru neadmiterea conectării greşite sau spontane a aparatajului de comutare; 

- pe fişele de comandă manuală şi pe lăcăţile telecomande de la aparatajul de comutare vor fi atârnate placarde de interdicţie; 

- verificarea lipsei curentului la detaliile de transportare a curentului la care trebuie să fie montate prize de legare cu pământul, pentru a proteja persoanele de electrocutare; - legare la pământ (sunt incluse cuţitele de legare cu pământul, instalate prizele partanter); - expunerea placardelor de avertizare şi permitere, la necesitate, a îngrădirii locurilor de muncă şi părţilor conducătoare de curent; 

- toate lucrările se vor executa cu echipament de protecţie individual şi scule în adecvate, muncitorii trebuie să fie instruiţi şi să posede ordinul-admisie pentru executarea lucrărilor. 

Organizarea locului de muncă. 

36. La organizarea locului de muncă este necesar să se prevadă planificarea raţională, aranjarea comodă a sistemelor de conducere (semnalizare (legătură) a sculelor, materialelor, pieselor brute (documentaţia şi literatura necesară), să fie o acţiune numită a nocivităţilor de producţie, locurile periculoase se vor bloca şi îngrădi, iluminatul să fie adecvat şi organizată, să nu lipsească mobila specială, să fie vopsite mecanismele, utilajului, deservirea tehnică. Toate aceste cerinţe contribuie la prevenirea traumatismului şi ridicarea productivităţii muncii. 

Reguli de bază privind deplasarea mijloacelor de transport interuzinală sau în cadrul serviciului şi funcţionarea dispozitivelor de ridicare. 

37. Viteza mijloacelor de transport pe teritoriul întreprinderii nu va depăşi 10 km/oră, iar la ocolire - 5 km/oră. 

38. Se interzice transportarea persoanelor care neantrenate în această operaţie, precum şi la transportarea încărcăturilor de gabarit mare, substanţelor nocive, explozive şi uşor inflamabile. 39. Deplasarea persoanelor este permisă doar pe trotuare, iar unde acestea lipsesc- pe marginea părţii carosabile, în întâmpinarea mijlocului de transport în deplasare. 

40. La executarea lucrărilor de ridicare se admit macaragii şi legatori de sarcini instruiţi, care posedă dreptul de a munci în acest domeniu. 

41. Pentru legarea sarcinilor încărcăturii se vor folosi dispozitive probate şi bucle. 

42. Se interzice a ridica încărcătura, dacă pe ea se află oameni, precum şi a ridica sau atrage încărcătura ce depăşeşte capacitatea mecanismului. 

43. Se interzice permutarea încărcăturii pe deasupra încăperilor, planşeurilor şi locurilor unde se află oameni. 

Ventilaţia industrială.

44. Ventilaţia încăperilor de producţie serveşte la asigurarea condiţiilor sanitare şi igienice cuvenite la locul de muncă şi în funcţie de destinaţie deosebim ventilaţie de aspiraţie şi în suprapresiune, ventilaţie naturală şi artificială. 

45. Ventilaţia naturală reprezintă un schimb de aer prin găurile construcţiei din cauza diferenţei de temperaturi sie aerului din clădire şi din exterior. 

46. Ventilaţia mecanică (de aspiraţie şi refulare, ventilaţie generală şi locala); - ventilaţia prin aspiraţie înlătură din încăpere aerul viciat, ventilaţie în suprapresiune aduce aer curat; 

- ventilaţia generală se efectuează pentru a înlătura emisiile nocive care se răspândesc în toată încăperea de producţie; 

- ventilaţia locală de la locurile de muncă înlătură emisiile nocive (praf, aşchii, fum). Iluminarea industrială. 

47. Rolul iluminării în sistemul general de măsuri pentru protecţia muncii. Iluminarea la întreprindere contribuie la ridicarea productivităţii muncii şi calităţii producţiei fabricate, influenţează pozitiv psihologic asupra lucrătorilor, ridică intensitatea securitatea muncii şi diminuează rata traumatismul la întreprindere. 

48. Iluminarea artificială: mărimile de bază ale tehnicii de iluminat, sisteme de iluminare, surse de lumină, corpuri de iluminare generală şi locală. Iluminarea artificială se prevede în cazurile când iluminarea naturală este insuficientă sau lipseşte. 

49. Iluminarea generală se foloseşte pentru iluminarea întregii încăperi (teren), iar iluminarea locală se utilizează pentru iluminarea locului de muncă. 

50. Iluminarea de lucru este obligatorie pentru toate terenurile şantierelor de construcţie şi încăperile, iar iluminarea de avarie este prevăzută pentru asigurarea iluminării minime în caz de deconectare bruscă a iluminării de lucru. 

Protecţia contra zgomotului şi vibraţiei. 

51. Influenţa zgomotului şi vibraţiei asupra organismului omului, Zgomotul este un proces sonor, nefavorabil receptării, în cursul vorbirii şi influenţează negativ asupra sănătăţii omului, pe care îl poate asurzi, se modifică tensiunea arterială şi înrăutăţeşte văzul, perturbează coordonarea mişcărilor. 

52. Metodele de baza în combaterea zgomotului şi vibraţiei: 

- înlocuirea procesului tehnologic; 

- izolarea agregatelor în funcţiune cu apărătoare se disipare; 

- feţuirea pereţilor şi plafoanelor cu materiale fonoabsorbante; 

- instalarea pe pernuţe a maşinilor-unelte: 

- scoaterea utilajului din încăperile de serviciu. 

- utilizarea căştilor. 

Mijloace individuale de protecţie 

Mijloacele de protecţie după specificul şi aplicarea lor se împart in 2 categorii: 

- mijloace de protecţie colectivă; 

- mijloace de protecţie individuală. 

Securitatea contra incendiilor 

53. Cerinţele generale de securitate contra incendiilor sunt expuse în instrucțiunile interne ale întreprinderii.  

Securitatea contra incendiilor se asigură: 

- prin sistemul de preîntâmpinare a incendiului;

- sistemul de protecţie contra incendiilor, 

Cauzele principale de apariţie a incendiilor sunt: 

- comportarea neatentă cu focul; 

- scurtcircuitul în reţeaua electrică; 

- defecţiunile utilajului, maşinilor şi mecanismelor; 

- detunături; 

- autoaprindere; 

- nerespecţarea regulilor de securitate în apropierea obiectivelor inflamabile şi cu pericol de explozie (producerea scânteilor la baterea metalului de metal), etc. 

54. Măsurile generale de asigurare a securităţii contra incendiilor: 

- întreţinerea ordinii pe teritoriul întreprinderii; 

- eliberarea trecerilor şi acceselor; 

- ţinerea sub pază a substanţelor uşor inflamabile; 

- respectarea de către lucrători a regulilor de comportare cu focul; 

- asigurarea şi întreţinerea mijloacelor de stingere a incendiilor la nivelul necesar; - menţinerea capacităţii de muncă a echipelor 

- existenţa unui plan de evacuare şi pregătirea adecvată a mijloacelor de evacuare; -.executarea la timp a lucrărilor preventive planificate în cadrul Serviciului termoenergetic şi la alte obiective cu pericol de incendiu. 

55. Mijloace primare de stingere a incendiilor sunt: 

- extinctoarele; 

- nisipul; 

- apa; 

- pâslă şi alte obiecte, care se aplică în funcţie de obiectul de ardere, 

56. La apariţia incendiului este chemată echipa de salvare la telefonul 901, personalul de deservire împreuna cu echipa benevolă de stingere a incendiului încep lichidarea incendiului şi evacuarea valorilor materiale, conform unui plan elaborat. 

Primul ajutor în caz de avarie. 

57. La electrocutarea unei persoane urmează ca ea să fie scoasă de sub acţiunea curentului, apoi se va chema, la telefonul 112, ambulanţa şi se va efectua respiraţie artificială "gura în gură" si până la sosirea medicului se va masa inima în funcţie de starea victimei. 

58. La producerea traumelor mecanice se va opri sângele prin pansare strânsă sau legare cu cordonul, iar la fracturare se vor aplica alifii, arsurile termice se vor pansa. 59. În cazul când pe anumitele părţi al corpului nimeresc acizi sau baze e necesar a spăla abundent cu apă curata locul arsurii şi a transporta victima la punctul medical. 60. La intoxicarea cu clor victima în timpul verii va fi scoasă la aer curat, şi într-un loc călduţ şi aerisit - în acelelalte perioade al anului. Ulterior victimei i se vor spăla ochii, nasul, gura cu o soluţie de 20% de sodă, se va favoriza respiraţia ( se va descheia gulerul, cureaua, brâul, etc.), fiind asigurată liniştea deplină, vom înveli-o cu o plapumă sau haine călduroase: i se va da lapte călduţ, cel mai bine e să utilizeze aerul îmbinat cu vapori de apă sau spirt medical. În acest scop apa sau aerul se împrăştie în aerul din zona organelor respiratorii. 

Se interzice a utiliza soluţie de amoniac. Dacă apare tusa, asfixia, se înveniţesc buzele, victimei i se va da să respire din balonul cu oxigen, se interzice a-i face respiraţie artificială, excepţie fiind doar atunci când victima nu respiră. Înainte de a începe respiraţiei artificială este necesar a apăsa de 2-3 ori pe cutia toracică, în scopul eliminării aerului reţinut în caile de respiraţie. 

După acordarea primului ajutor medical victima este trimisă în instituţia curativă.