Norme generale de protectia muncii

Norme generale de protectia muncii 

TITLU I - Dispozitii generale 

TITLU II - Organizarea protectiei muncii la nivelul angajatorilor 

CAPITOLUL I - Obligatiile angajatorului privind securitatea si sanatatea in munca CAPITOLUL II - Obligatiile si drepturile angajatilor privind securitatea si sanatatea in munca CAPITOLUL III - Principii si criterii de organizare 

CAPITOLUL IV - Organizarea compartimentului de protectie a muncii CAPITOLUL V - Organizarea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca 

CAPITOLUL VI - Angajarea si repartizarea personalului la locurile de munca; examenele  medicale la angajare si periodice 

CAPITOLUL VII - Pregatirea si instruirea personalului 

CAPITOLUL VIII - Formarea si perfectionarea personalului specializat CAPITOLUL IX - Metode si mijloace de propaganda 

CAPITOLUL X - Dotarea cu echipament individual de protectie si echipament individual de  lucru 

CAPITOLUL XI - Acordarea materialelor igienico-sanitare si a alimentatiei de protectie TITLU III - Sarcinile de munca 

CAPITOLUL I - Conceperea si repartizarea sarcinilor de munca 

CAPITOLUL II - Organizarea timpului de munca si de odihna, munca in schimburi CAPITOLUL III - Efortul fizic 

CAPITOLUL IV - Efortul mental 

CAPITOLUL V - Munca femeilor 

CAPITOLUL VI - Munca tinerilor 

TITLU IV - Cladiri si alte constructii 

CAPITOLUL I - Obligatii generale ale proiectantului, executantului, beneficiarului

CAPITOLUL II - Amplasarea cladirilor, depozitelor si a altor tipuri de constructii CAPITOLUL III - Cai de circulatie 

CAPITOLUL IV - Inaltimea cladirilor, dimensionarea suprafetelor si a volumului de lucru CAPITOLUL V - Instalatii tehnico-utilitare 

CAPITOLUL VI - Dotari social-sanitare, puncte de prim ajutor, necesarul de apa potabila,  colectarea si indepartarea reziduurilor 

CAPITOLUL VII - Loc de munca 

CAPITOLUL VIII - Nave de pescuit 

TITLU V - Echipamente tehnice 

CAPITOLUL I - Prevederi comune 

CAPITOLUL II - Principii ergonomice de proiectare si utilizare 

CAPITOLUL III - Sisteme de comanda 

CAPITOLUL IV - Echipamentele tehnice mobile, cu sau fara autopropulsie CAPITOLUL V - Instalatii si echipamente electrice 

CAPITOLUL VI - Instalatii sub presiune, de ridicat si de transportat 

CAPITOLUL VII - Echipamente tehnice prevazute pentru lucrul temporar la inaltime CAPITOLUL VIII - Echipamente pentru fluide energetice 

CAPITOLUL IX - Echipamente portabile si unelte manuale 

TITLU VI - Mediul de munca 

CAPITOLUL I - Agenti chimici 

CAPITOLUL II - Agentii cancerigeni si mutageni 

CAPITOLUL III - Agenti biologici 

CAPITOLUL IV - Microclimat 

CAPITOLUL V - Ventilare industriala 

CAPITOLUL VI - Iluminat 

CAPITOLUL VII - Zgomot

CAPITOLUL VIII - Vibratii 

CAPITOLUL IX - Ultrasunete 

CAPITOLUL X - Radiatii neionizante 

CAPITOLUL XI - Presiunea atmosferica crescuta 

ANEXE 

TITLU I 

Dispozitii generale 

Art. 1. - (1) Normele generale de protectie a muncii cuprind principii generale de prevenire a  accidentelor de munca si bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a  acestora. Acestea au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau  imbolnavire profesionala existenti in sistemul de munca, proprii fiecarei componente a  acestuia (executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca),  informarea, consultarea si participarea angajatilor si a reprezentantilor acestora. 

(2) Prevederile Normelor generale de protectie a muncii, atat cele referitoare la securitatea in  munca, cat si cele referitoare la sanatatea in munca, constituie cadrul general pentru  elaborarea normelor specifice si a instructiunilor proprii de securitate a muncii. 

Art. 2. - (1) Prezentele norme se aplica in toate sectoarele de activitate de pe teritoriul  Romaniei, atat publice cat si private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de  servicii, educationale, culturale, de recreere etc.). 

(2) Normele generale de protectie a muncii se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice,  romane sau straine, ce desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de  lege, atat in calitate de angajator, cat si in calitate de angajat, precum si ucenicilor, elevilor si  studentilor in perioada efectuarii practicii profesionale, cu exceptia celor care au drept obiect  activitati casnice. 

Art. 3. - Pentru activitatile care folosesc surse de radiatii nucleare, precum si pentru  activitatile specifice de prevenire si stingere a incendiilor, vor fi respectate Normele de  radioprotectie si, respectiv, Normele generale de prevenire si stingere a incendiilor. 

Art. 4. - Normele generale de protectie a muncii se revizuiesc periodic si se modifica de cate  ori este necesar, ca urmare a modificarilor de natura legislativa si datorate progresului tehnic. 

Art. 5. - (1) Prevederile prezentelor norme se detaliaza pe activitati sau grupe de activitati  distincte, in cadrul normelor specifice de securitate a muncii si al instructiunilor proprii de  securitate a muncii. 

(2) Normele specifice de securitate a muncii se emit de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii  Sociale si au aplicabilitate nationala.

(3) Elaboratorul, continutul-cadru, termenele si metodologia de elaborare a normelor specifice  de securitate a muncii se stabilesc de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. 

(4) Angajatorul are obligatia de a elabora instructiuni proprii de securitate a muncii, care au ca  scop detalierea si particularizarea prevederilor din normele generale, specifice, a standardelor  si a altor reglementari in domeniu, in functie de particularitatile proceselor de munca. 

(5) Standardele de securitate a muncii se elaboreaza in Comitetele Tehnice de Standardizare, a  caror activitate este coordonata de Asociatia de Standardizare din Romania. 

Art. 6. - Normele specifice si standardele de securitate a muncii, ca si instructiunile proprii de  securitate a muncii se revizuiesc periodic, in concordanta cu modificarile de natura legislativa  si progresului tehnic etc., survenite la nivel national, la nivelul angajatorilor sau la nivelul  proceselor de munca. 

inapoi la cuprins ^ 

TITLU II  

Organizarea protectiei muncii la nivelul angajatorilor 

CAPITOLUL I  

Obligatiile angajatorului privind securitatea si sanatatea  in munca 

Art. 7. - Angajatorul trebuie sa elaboreze si sa faca cunoscuta angajatilor sai politica proprie  de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, care se va orienta catre  activitatile menite sa imbunatateasca securitatea si sanatatea in munca, inclusiv spre  implementarea unui sistem de management al securitatii si sanatatii in munca. 

Art. 8. - Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca este parte componenta a  sistemului general de management. 

Art. 9. - Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca trebuie sa contina: a) cai si modalitati de comunicare strict reglementate si eficiente; 

b) instrumente pentru control si evaluare: 

-analiza initiala; 

-evaluarea si controlul riscului; 

-auditul; 

-analiza efectuata de conducere;

c) principiul imbunatatirii continue a performantei; 

d) abordarea problematicii specifice cu instrumente similare (compatibile) cu cele ale  managementului general. 

Art. 10. - Implementarea sistemului de management al securitatii si sanatatii in munca trebuie  finalizata in termen de 10 ani de la emiterea prezentelor norme, de catre angajatorii care au in  structura compartiment de protectie a muncii. 

Art. 11. - Angajatorul are urmatoarele obligatii in domeniul securitatii si sanatatii in munca: 

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, echipamentelor  tehnice, precum si la elaborarea tehnologiilor de fabricatie si exploatare, solutii conforme  normelor de protectie a muncii, standardelor de securitate a muncii si reglementarilor  specifice, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau reduse la minimum riscurile de accidentare  si imbolnavire profesionala a angajatilor; 

b) sa asigure evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea angajatilor in vederea stabilirii  masurilor de prevenire, incluzand alegerea echipamentului tehnic, a substantelor chimice si a  preparatelor utilizate, amenajarea locurilor de munca etc.; angajatorul trebuie sa dispuna  evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala pentru toate locurile de munca,  inclusiv pentru acele grupuri de angajati care sunt expusi la riscuri particulare; in urma acestei  evaluari, masurile preventive si metodele de lucru stabilite de catre angajator trebuie sa  asigure o imbunatatire a nivelului de protectie a angajatilor si sa fie integrate in toate  activitatile unitatii respective, la toate nivelurile ierarhice; 

c) sa asigure auditarea de securitate si sanatate in munca a unitatii, cu ajutorul institutiilor  abilitate; 

d) sa solicite autorizarea functionarii unitatii din punctul de vedere al protectiei muncii, sa  mentina conditiile de lucru pentru care s-a obtinut autorizatia si sa ceara revizuirea acesteia in  cazul modificarii conditiilor initiale pentru care a fost emisa; 

e) sa stabileasca masurile tehnice si organizatorice de protectie a muncii, corespunzator  conditiilor de munca si factorilor de risc evaluati la locurile de munca, pentru asigurarea  securitatii si sanatatii angajatilor; 

f) sa stabileasca in fisa postului atributiile si raspunderea angajatilor si a celorlalti participanti  la procesul de munca in domeniul protectiei muncii, corespunzator functiilor exercitate; 

g) sa elaboreze instructiuni proprii de securitate a muncii, care sa detalieze si sa  particularizeze prezentele norme si normele specifice de securitate a muncii, in raport cu  activitatea care se desfasoara; 

h) sa asigure si sa controleze, prin personal propriu sau prin personal extern abilitat,  cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatii a masurilor tehnice si organizatorice stabilite,  precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii; 

i) sa ia in considerare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca capacitatea  angajatilor de a executa sarcinile de munca repartizate;

j) sa asigure, pentru angajatii avand o relatie de munca cu durata determinata sau cu caracter  interimar, acelasi nivel de protectie de care beneficiaza ceilalti angajati ai unitatii; 

k) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si educarii angajatilor: afise,  filme, carti, brosuri, pliante, acte normative, manuale, teste, fise tehnice de securitate etc.; 

l) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii, asupra riscurilor la care aceasta  va fi expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor tehnice si organizatorice de  prevenire necesare, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea  incendiilor si evacuarea personalului in caz de pericol iminent; 

m) sa asigure masurile necesare pentru informarea angajatorilor din orice unitate exterioara, ai  caror angajati lucreaza in unitatea sa, referitor la riscurile pentru securitate si sanatate la care  acestia din urma pot fi expusi, precum si la masurile de prevenire si protectie adoptate la nivel  de unitate si loc de munca, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea  incendiilor si evacuarea in caz de urgenta; 

n) sa se asigure ca angajatii din unitati din exterior, care lucreaza in unitatea sa, au primit  instructiuni adecvate referitoare la riscurile pentru securitatea si sanatatea lor la care pot fi  expusi pe durata desfasurarii activitatii respective; 

o) sa asigure resurse pentru instruirea, testarea, formarea si perfectionarea personalului cu  atributii in domeniul protectiei muncii; 

p) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor conform  reglementarilor in vigoare; 

q) sa angajeze numai persoane care, in urma controlului medical si a verificarii aptitudinilor  psihoprofesionale, corespund sarcinilor de munca pe care urmeaza sa le execute; 

r) sa ia masurile necesare informarii compartimentului de protectie a muncii despre angajatii  care au relatii de munca cu durata determinata sau cu caracter interimar, pentru ca acestia sa  fie inclusi in programul de activitate care are ca scop asigurarea conditiilor de securitate si  sanatate in munca; 

s) sa se asigure ca sunt consultati angajatii si/sau reprezentantii lor in problemele referitoare la  masurile si consecintele privind securitatea si sanatatea in munca la introducerea de noi  tehnologii, alegerea echipamentului tehnic, imbunatatirea conditiilor si a mediului de munca,  la desemnarea persoanelor cu atributii specifice sau la angajarea, cand este cazul, a  institutiilor specializate sau persoanelor juridice si fizice abilitate pentru a presta servicii in  domeniul protectiei muncii, la desemnarea persoanelor cu atributii privind primul ajutor,  prevenirea si stingerea incendiilor, evacuarea angajatilor, precum si la modul de desfasurare a  activitatii de prevenire si protectie impotriva riscurilor profesionale, inclusiv a celei de  instruire in domeniu; 

t) sa acorde reprezentantilor angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca  un timp adecvat, care va fi considerat timp de munca, si sa le furnizeze mijloacele necesare  pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile prevazute in prezentele norme;

u) sa ia masuri corespunzatoare pentru ca numai angajatii care au fost instruiti adecvat sa  poata avea acces la locurile de munca unde exista riscuri pentru securitatea si sanatatea  acestora; 

v) sa asigure periodic sau ori de cate ori este cazul, verificarea incadrarii nivelului noxelor in  limitele admise, prin masuratori efectuate de catre organisme abilitate sau laboratoare proprii  abilitate; 

w) sa stabileasca si sa tina evidenta locurilor de munca cu pericol deosebit si sa identifice  locurile de munca unde pot aparea stari de pericol iminent; 

x) sa comunice, cerceteze, inregistreze, declare si sa tina evidenta accidentelor de munca, a  bolilor profesionale, a accidentelor tehnice si a avariilor; 

y) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a  aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a  substantelor nocive degajate in procesele tehnologice; 

z) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca in timpul  controlului sau al cercetarii accidentelor de munca; 

aa) sa asigure realizarea masurilor stabilite de inspectorii de munca, cu ocazia controalelor si a  cercetarii accidentelor de munca; 

bb) sa desemneze, din oficiu sau la solicitarea inspectorului de munca, persoanele care  participa la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de munca; 

cc) sa ia masuri pentru a nu se modifica starea de fapt rezultata din producerea unui accident  de munca mortal sau colectiv, in afara cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera alte  accidente sau avarii cu consecinte grave, sau ar periclita viata accidentatilor sau a altor  angajati; 

dd) sa anunte imediat producerea unor avarii tehnice, evenimente, accidente de munca sau  imbolnaviri profesionale la inspectoratul teritorial de munca si organele de urmarire penala  competente, potrivit legii; 

ee) sa asigure dotarea, intretinerea, verificarea echipamentelor individuale de protectie si a  echipamentelor individuale de lucru si sa nu permita desfasurarea nici unei activitati de catre  angajatii sai fara utilizarea corecta de catre acestia a echipamentului din dotare; 

ff) sa acorde, la recomandarea medicului, materiale igienico-sanitare si alimentatie de  protectie; 

gg) sa asigure supravegherea medicala corespunzatoare a riscurilor pentru sanatate la care  angajatii sunt expusi in timpul lucrului; 

hh) sa asigure intocmirea fisei de expunere la riscuri profesionale pentru fiecare angajat expus  si completarea acesteia de fiecare data cand se produc schimbari ale procesului de productie; 

ii) sa intocmeasca evidenta nominala a angajatilor cu handicap si a celor cu varsta sub 18 ani.

CAPITOLUL II  

Obligatiile si drepturile angajatilor privind securitatea si  sanatatea in munca 

Art. 12. - Angajatii vor desfasura activitatea in asa fel incat sa nu expuna la pericole de  accidentare sau imbolnavire profesionala persoana proprie sau alti angajati, in conformitate cu  pregatirea si instruirea in domeniul protectiei muncii primita de la angajatorul sau. 

In acest scop angajatii au urmatoarele obligatii: 

a) sa-si insuseasca si sa respecte normele si instructiunile de protectie a muncii si masurile de  aplicare a acestora; 

b) sa utilizeze corecte chipamentele tehnice, substantele periculoase si celelalte mijloace de  productie; 

c) sa nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrara a dispozitivelor de  securitate ale echipamentelor tehnice si ale cladirilor, precum si sa utilizeze corect aceste  dispozitive; 

d) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta  situatie care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala; 

e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca in cel mai scurt timp posibil  accidentele de munca suferite de persoana proprie sau de alti angajati; 

f) sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa  informeze de indata conducatorul locului de munca; 

g) sa refuze intemeiat executarea unei sarcini de munca daca aceasta ar pune in pericol de  accidentare sau imbolnavire profesionala persoana sa sau a celorlalti participanti la procesul  de productie; 

h) sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru  care a fost acordat; 

i) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice in domeniul securitatii  si sanatatii in munca, atata timp cat este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea sa se  asigure ca toate conditiile de munca sunt corespunzatoare si nu prezinta riscuri pentru  securitate si sanatate la locul sau de munca; 

j) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice in domeniul securitatii  si sanatatii in munca, atata timp cat este necesar, pentru realizarea oricarei sarcini sau cerinte  impuse de autoritatea competenta pentru prevenirea accidentelor si bolilor profesionale; 

k) sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si de cercetare in  domeniul protectiei muncii.

Art. 13. - Angajatii nu pot fi implicati in nici o situatie in costurile financiare ale masurilor de  prevenire referitoare la securitatea si sanatatea in munca. 

Art. 14. - (1) Angajatii si reprezentantii lor in domeniu au dreptul sa ceara angajatorului sa ia  masurile cele mai potrivite si au dreptul sa prezinte acestuia propunerile lor de masuri pentru  eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala. 

(2) Angajatii si reprezentantii acestora cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca nu  pot fi supusi unor prejudicii din cauza activitatii desfasurate in scopul prevenirii accidentelor  si imbolnavirilor profesionale. 

Art. 15. - Angajatul care, in caz de pericol iminent, paraseste locul de munca, nu trebuie sa fie  supus la nici un prejudiciu din partea angajatorului si trebuie sa fie protejat impotriva oricaror  consecinte defavorabile si injuste. Fac exceptie cazurile unor actiuni nejustificate sau ale unor  neglijente grave ale angajatului. 

Art. 16. - (1) In caz de pericol iminent, angajatul poate lua, in lipsa sefului ierarhic superior,  masurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajati. 

(2) Angajatorul se va asigura din timp ca angajatii sunt apti, in situatia precizata la alineatul  precedent, sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si  mijloacele tehnice de care dispun. 

Art. 17. - (1) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca  vor beneficia de timpul necesar exercitarii atributiilor specifice. Timpul alocat acestei  activitati va fi considerat timp de munca. 

(2) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca au dreptul  la o instruire corespunzatoare; instruirea, formarea si perfectionarea lor se realizeaza in timpul  programului de lucru si pe cheltuiala unitatii, fie in cadrul acesteia, fie in unitati exterioare. 

Art. 18. - Angajatorul va lua masurile necesare pentru ca angajatii cu atributii specifice  privind protectia muncii, ca si reprezentantii angajatilor pe probleme de securitate si sanatate  in munca: 

a) sa fie informati referitor la riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala, la masurile  de prevenire si de protectie corespunzatoare, inclusiv la cele privind primul ajutor, prevenirea  si stingerea incendiilor si evacuarea personalului; 

b) sa aiba acces la evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala si la  masurile de protectie stabilite, la evidentele privind accidentele de munca si bolile  profesionale, la dosarele de cercetare a accidentelor; 

c) sa fie informati cuprivire la existenta institutiilor si organizatiilor de profil la nivel national  si local. 

Art. 19. - a) Angajatii si/sau reprezentantiilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in  munca pot sa apeleze la autoritatile competente si sa semnaleze observatiile lor in timpul  inspectiilor pe probleme de securitate si sanatate in munca, in cazul in care considera ca 

masurile luate si mijloacele asigurate de angajator sunt neadecvate scopului prevenirii  accidentelor si imbolnavirilor profesionale. 

b) In timpul controlului efectuat de catre inspectorii de munca, reprezentantilor angajatilor  trebuie sa li se acorde posibilitatea de a supune atentiei acestora observatiile lor. 

CAPITOLUL III  

Principii si criterii de organizare 

Art. 20. - La nivelul angajatorului se vor respecta urmatoarele principii de organizare a  activitatii de protectie a muncii: 

a) obligatia de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor, in toate aspectele referitoare la  munca, revine angajatorului; 

b) obligatiile angajatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu vor afecta principiul  responsabilitatii angajatorului; 

c) in contextul responsabilitatii sale, angajatorul va lua masurile necesare pentru asigurarea  securitatii si sanatatii angajatilor, respectiv prevenirea riscurilor de accidentare, informarea si  instruirea, precum si realizarea cadrului organizatoric. Aceste masuri vor fi periodic adaptate  tinand seama de schimbarea conditiilor de munca, in scopul de a imbunatati situatia existenta. 

Art. 21. - Angajatorul va implementa masurile de asigurare a securitatii si sanatatii angajatilor  tinand seama de urmatoarele principii generale de prevenire: 

a) evitarea riscurilor; 

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; 

c) combaterea riscurilor la sursa; 

d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca,  alegerea echipamentului tehnic si a metodelor de munca, pentru a evita activitatile monotone  si cele desfasurate intr-o cadenta predeterminata si a reduce efectele lor asupra sanatatii; 

e) adaptarea la progresul tehnic; 

f) inlocuirea pericolelor prin nonpericole sau pericole mai mici; 

g) dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzatoare si coerente, care sa cuprinda  tehnologiile, organizarea muncii si a conditiilor de munca, relatiile sociale si influenta  factorilor de mediu; 

h) prioritatea masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala; i) prevederea de instructiuni corespunzatoare pentru angajati; 

j) protejarea grupurilor expuse la riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala.

Art. 22. - In indeplinirea obligatiilor sale, angajatorul organizeaza, dupa caz, compartimentul  de protectie a muncii si comitetul de securitate si sanatate in munca, acest lucru neabsolvindu l de responsabilitate. 

Art. 23. - In situatia in care un loc de munca este utilizat in comun de mai multeunitati,  angajatorii acestora vor coopera in implementarea prevederilor privind securitatea si sanatatea  in munca. Luand in considerare natura activitatilor, ei isi vor coordona actiunile de prevenire  a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala, se vor informa reciproc si vor informa  pe angajati si reprezentantii acestora privind riscurile de accidentare si imbolnavire  profesionala. 

Art. 24. - (1) In situatiile in care angajatorii nu-si pot realiza sarcinile ce le revin din legea  protectiei muncii si alte acte normative prin specialistii proprii, vor solicita serviciile unor  persoane juridice sau fizice abilitate pentru a presta servicii in domeniul protectiei muncii. 

(2) Atunci cand se indeplinesc conditiile de la alineatul precedent, angajatorul are obligatia sa  asigure informarea institutiilor sau a firmelor respective asupra factorilor cunoscuti sau  susceptibili de a afecta securitatea si sanatatea angajatilor, precum si accesul la orice date  referitoare la riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala, masurile de prevenire si  protectie adecvate, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor  si evacuarea personalului. 

Art. 25. - In cazul in care angajatorul contracteaza servicii sau persoane specializate din  exterior pentru realizarea activitatii de prevenire si protectie, acesta nu este exonerat de  raspunderile ce ii revin in domeniu. 

CAPITOLUL IV  

Organizarea compartimentului de protectie a muncii 

Sectiunea 1  

Generalitati 

Art. 26. - In vederea stabilirii structurii organizatorice a activitatii de protectie a muncii se vor  aplica criteriile generale de organizare optima a unei activitati, astfel incat sa se evite  suprapunerile in desemnarea competentelor si raspunderilor si sa se asigure o dimensionare  adecvata a elementelor de structura. 

Art. 27. - La stabilirea structurii organizatorice a activitatii de protectie a muncii se va tine  seama de: 

a) volumul activitatilor desfasurate (numar personal, volum productie etc.); b) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala; 

c) modul de organizare teritoriala a activitatii. 

Art. 28. - Structura organizatorica a activitatii de protectie a muncii se va stabili astfel:

a) la nivelul tuturor persoanelor juridice cu un numar de angajati mai mare de 50, se va  organiza un compartiment de protectie a muncii, subordonat direct angajatorului; 

b) personalul cu atributii in domeniul protectiei muncii trebuie sa urmeze cursuri de formare  si/sau perfectionare in domeniul securitatii si sanatatii in munca; 

c) compartimentul de protectie a muncii cuprinde: 

-serviciul de securitate a muncii; 

-serviciul medical de medicina a muncii; 

d) in cazul in care numarul de angajati la nivelul persoanelor juridice este mai mic de 50  (inclusiv), se vor desemna 1 - 2 persoane cu atributii si in domeniul protectiei muncii  (specialisti in securitatea si sanatatea in munca); 

e) in situatia prevazuta la pct. d), daca angajatorul este competent in domeniul protectiei  muncii, poate el insusi sa isi asume atributiile pentru realizarea securitatii si sanatatii  angajatilor, fara a mai desemna alte persoane in acest scop. 

Art. 29. - Compartimentul de protectie a muncii, respectiv angajatii cu atributii in domeniul  protectiei muncii trebuie sa dispuna de mijloace adecvate pentru desfasurarea activitatii. 

Sectiunea 2  

Organizarea serviciului de securitate a muncii 

Art. 30. - (1) Functia principala a serviciului de securitate a muncii va fi cea de fundamentare  a deciziilor privind securitatea muncii. Serviciul de securitate a muncii are atributii specifice  in realizarea acestor decizii. 

(2) Numarul de angajati ai serviciului de securitate a muncii se va stabili in raport cu numarul  total al personalului din unitatea/subunitatea pentru care s-a infiintat, riscurile de accidentare  si imbolnavire profesionala si repartizarea teritoriala a unitatii. 

Art. 31. - Atributiile personalului din cadrul serviciului de securitate a muncii sunt: 

a) sa asigure evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala la locurile de  munca, precum si sa reevalueze riscurile ori de cate ori sunt modificate conditiile de munca si  sa propuna masurile de prevenire corespunzatoare, ce vor alcatui programul anual de protectie  a muncii; evaluarea riscurilor presupune identificarea factorilor de risc de accidentare si  imbolnavire profesionala si stabilirea nivelului de risc pe loc de munca si unitate; 

b) sa asigure auditarea securitatii si sanatatii in munca la nivelul unitatii ori de cate ori sunt  modificate conditiile de munca si sa stabileasca nivelul de securitate; auditarea presupune  analiza activitatii si stabilirea gradului de conformitate cu prevederile actelor normative in  vigoare; 

c) sa controleze, pe baza programului de activitate, toate locurile de munca, in scopul  prevenirii accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale;

d) sa verifice periodic, dar nu la mai mult de un an, sau ori de cate ori este nevoie daca noxele  se incadreaza in limitele de nocivitate admise pentru mediul de munca, pe baza masuratorilor  efectuate de catre organismele abilitate sau laboratoare proprii abilitate si sa propuna masuri  tehnice si organizatorice de reducere a acestora unde este cazul; 

e) sa participe si sa-si dea avizul la angajarea personalului, respectiv la modul in care acesta  corespunde cerintelor de securitate; 

f) sa asigure instruirea si informarea personalului in probleme de protectie a muncii, atat prin  cele trei forme de instructaje (introductiv general, la locul de munca si periodic), cat si prin  cursuri de perfectionare; 

g) sa asigure evaluarea cunostintelor dobandite in procesul de instruire prin examene, teste,  probe practice etc.; 

h) sa propuna masuri pentru formarea personalului cu responsabilitati in domeniul protectiei  muncii, in functie de necesitatile concrete; 

i) sa organizeze propaganda de protectie a muncii; 

j) sa elaboreze lista cu dotarea personalului cu echipamente individuale de protectie si de  lucru, sa participe la receptia mijloacelor de protectie colectiva si a echipamentelor tehnice  inainte de punerea lor in functiune; 

k) sa participe la cercetarea accidentelor de munca si sa tina evidenta acestora; 

l) sa colaboreze cu serviciul medical pentru cunoasterea la zi a situatiei imbolnavirilor  profesionale, efectuarea de controale comune la locurile de munca pentru identificarea  factorilor de risc de imbolnavire profesionala si propunerea masurilor de securitate  corespunzatoare; 

m) sa propuna sanctiuni sau stimulente economice pentru modul in care se realizeaza  programul de masuri de protectie a muncii; 

n) sa propuna sanctiuni sau stimulente economice pentru modul in care se respecta cerintele  de securitate a muncii in organizarea si desfasurarea proceselor tehnologice la toate locurile  de munca; 

o) sa colaboreze cu serviciul medical in fundamentarea programului de masuri de protectie a  muncii; 

p) sa colaboreze cu reprezentantii angajatilor cu atributii pentru securitatea si sanatatea in  munca, cu persoanele juridice sau fizice abilitate angajate pentru a presta servicii in domeniu  si cu reprezentantii sindicatelor pentru realizarea programelor privind imbunatatirea  conditiilor de munca incluse in contractele colective. 

Sectiunea 3  

Organizarea structurilor medicale de medicina muncii

Art. 32. - Angajatorii din sectoarele public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain,  sunt obligati sa asigure supravegherea starii de sanatate a tuturor angajatilor prin servicii  medicale de medicina muncii. 

Art. 33. - (1) Structurile medicale de medicina muncii functioneaza potrivit reglementarilor  Ministerului Sanatatii si Familiei, activitatea acestora avand un caracter predominant  preventiv. 

(2) Structurile medicale de medicina muncii au urmatoarele atributii: profesionale; a) sa participe la evaluarea riscurilor privind imbolnavirilor  

b) sa monitorizeze starea de sanatate a angajatilor prin: 

-examene medicale la angajarea in munca; 

-examen medical de adaptare; 

-control medical periodic; 

-examen medical la reluarea activitatii; 

c) sa indrume activitatea de reabilitare profesionala, reconversia profesionala, reorientarea  profesionala in caz de accident de munca, boala profesionala, boala legata de profesie sau  dupa afectiuni cronice; 

d) sa comunice existenta riscului de imbolnavire profesionala catre toti factorii implicati in  procesul muncii; 

e) sa consilieze angajatorul privind adaptarea muncii si a locului de munca la caracteristicile  psihofiziologice ale angajatilor; 

f) sa consilieze angajatorul pentru fundamentarea strategiei de securitate si sanatate la locul de  munca; 

g) sa participe la sistemul informational national privind accidentele de munca si bolile  profesionale. 

Art. 34. - Prestarea serviciilor medicale de medicina muncii se realizeaza sub coordonarea  medicului de medicina muncii la nivelul structurilor medicale de medicina muncii, care sunt: 

a) cabinete de medicina muncii din intreprinderi, organizate ca unitati publice sau private; b) cabinete de medicina muncii din centre medicale, publice, private; 

c) sectii de medicina muncii din institute de sanatate publica; 

d) sectii clinice sau compartimentele de medicina muncii si boli profesionale; e) compartimente de medicina muncii din directiile de sanatate publica teritoriale.

Art. 35. - In structurile medicale de medicina muncii vor fi incadrati medici de medicina  muncii, iar in cabinetele de medicina muncii din intreprindere pot fi incadrati medici de  medicina muncii si medici cu competenta in medicina de intreprindere, conform  reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei. 

Art. 36. - Personalul medical cu studii superioare si medii necesar, aparatura de specialitate,  materialele sanitare consumabile, dotari si conditii pentru buna functionare a acestor structuri,  se asigura de catre angajator potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei. 

Art. 37. - Asigurarea supravegherii expunerii profesionale este responsabilitatea angajatorului  si se realizeaza prin cabinetele medicale de medicina muncii inregistrate in registrul unic al  cabinetelor medicale de la nivelul directiilor de sanatate publica. 

Art. 38. - Exercitarea atributiilor de serviciu ale personalului medical si mediu sanitar se  efectueaza in conformitate cu reglementarile Ministerului Sanatatii si Familiei. 

Art. 39. - Pentru asigurarea atributiilor ce revin structurilor medicale de medicina muncii,  angajatorii vor lua urmatoarele masuri: 

a) angajarea personalului numai dupa un examen medical prealabil, cu confirmarea scrisa a  medicului de medicina muncii ca locul de munca sau meseria propusa nu este contraindicata  din punct de vedere medical viitorului angajat; 

b) programarea, cu acordul personalului medical, a controlului medical periodic al angajatilor,  potrivit reglementarilor tehnice ale Ministerului Sanatatii si Familiei, si urmarirea efectuarii  integrale a acestuia; 

c) respectarea recomandarilor medicale rezultate in urma examenelor la angajare, a  controalelor medicale de adaptare si periodice si a examenului medical la reluarea activitatii. 

Angajatorii nu au dreptul sa intervina prin nici un mijloc in influentarea activitatii medicale, a  continutului acesteia, a concluziilor si masurilor medicale stabilite. 

Art. 40. - Activitatea de medicina muncii la nivel judetean, respectiv al municipiului  Bucuresti, este coordonata si monitorizata de catre directiile de sanatate publica, prin  compartimentele de medicina muncii, care vor organiza periodic analiza activitatii serviciilor  medicale de medicina muncii. 

Art. 41. - Constatarile reiesite din examinarile medicale efectuate prin structurile de medicina  muncii vor fi comunicate trimestrial directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului  Bucuresti, in vederea organizarii actiunilor profilactice necesare. 

Situatia statistica a activitatii desfasurate va fi inaintata anual, directiilor de sanatate publica  judetene si a municipiului Bucuresti, care o vor transmite institutelor de sanatate publica. 

Art. 42. - Medicul de medicina muncii si medicul cu competenta de medicina de intreprindere  sunt obligati sa prezinte comitetului de securitate si sanatate in munca, rapoarte scrise cu  privire la situatia starii de sanatate a angajatilor in relatie cu conditiile de munca si riscurile  profesionale, la actiunile medicale intreprinse si eficienta acestora.

Art. 43. - Institutele de Sanatate Publica Bucuresti, Timisoara, Iasi, Cluj- Napoca si Tg.  Mures asigura asistenta si indrumare tehnica de medicina muncii in zonele arondate si  efectueaza studii de cercetare si evaluare a riscurilor profesionale. 

CAPITOLUL V  

Organizarea Comitetului de Securitate si Sanatate in  Munca 

Art. 44. - Pentru a asigura participarea angajatilor la elaborarea si aplicarea deciziei in  domeniul protectiei muncii, in unitatile cu un numar de angajati mai mare de 50, se va  organiza Comitetul de securitate si sanatate in munca. 

Organizarea si functionarea acestuia este reglementata prin Ordin al ministrului muncii si  protectiei sociale privind aprobarea regulamentului de organizare si functionare a Comitetului  de securitate si sanatate in munca. 

Art. 45. - (1) Modalitatea de desemnare a reprezentantilor angajatilor in comitetele de  securitate si sanatate in munca va fi stabilita prin contractul colectiv de munca, respectandu-se  reglementarile legale in vigoare. 

(2) Reprezentantii angajatilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor beneficia de  timpul necesar exercitarii atributiilor specifice. Timpul alocat acestei activitati va fi considerat  timp de munca; el va fi negociat in contractul colectiv de munca si va fi stabilit in functie de  numarul de angajati si de complexitatea activitatii. 

(3) Formarea reprezentantilor angajatilor pe probleme de securitate si sanatate in munca se  realizeaza in timpul orelor de munca si pe cheltuiala unitatii. 

Art. 46. - Comitetul de securitate si sanatate in munca se intruneste la initiativa angajatorului,  cel putin o data pe trimestru si ori de cate ori este nevoie in ramurile de activitate cu riscuri  mari de accidentare si imbolnavire profesionala. 

Art. 47. - Angajatorul trebuie sa prezinte cel putin o data pe an Comitetului de securitate si  sanatate in munca un raport scris cu privire la situatia securitatii si sanatatii in munca, la  actiunile care au fost intreprinse si eficienta acestora in anul incheiat, precum si programul de  protectie a muncii pentru anul urmator. 

CAPITOLUL VI  

Angajarea si repartizarea personalului la locurile de  munca; examenele medicale la angajare si periodice 

Sectiunea 1  

Prevederi generale 

Art. 48. - (1) Examenul medical la angajarea in munca, controlul medical periodic si  examenul medical la reluarea activitatii reprezinta supravegherea activa a sanatatii angajatilor  in relatie cu cerintele locului de munca si, in mod particular, cu factorii nocivi profesionali.

(2) In sensul acestui capitol, factori nocivi profesionali (sinonim: noxe profesionale) sunt  factori fizici, chimici, biologici si psihosociali prezenti in mediul de munca, actionand  independent sau in interrelatie, precum si orice element relevant din organizarea activitatii  pentru care exista dovezi stiintifice de asociere pozitiva semnificativa intre expunere si  modificarea reversibila sau ireversibila a structurii sau functionalitatii unui organ, sistem,  aparat sau a organismului in ansamblul lui. 

Art. 49. - (1) Bolile profesionale, in sensul Legii Protectiei Muncii, sunt afectiunile care se  produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii cauzate de factori nocivi fizici,  chimici, biologici sau psihosociali caracteristici locului de munca, precum si de  suprasolicitarea diferitelor aparate si sisteme ale organismului in cadrul procesului de munca,  indiferent de tipul de contract de munca existent intre angajator si angajat. 

(2) Sunt considerate de asemenea boli profesionale afectiunile produse in conditiile enuntate  mai sus, afectiuni suferite de elevi, studenti, ucenici, in timpul efectuarii practicii profesionale  si de personalul care lucreaza in perioada de proba. 

Art. 50. - (1) Declararea, cercetarea si evidenta bolilor profesionale constituie obligatie in  conformitate cu prevederile Legii Protectiei Muncii. 

(2) Evidenta primara a bolilor profesionale se pastreaza la nivelul serviciului de medicina a  muncii care deserveste unitatea respectiva. 

(3) Intoxicatia acuta profesionala se considera si accident de munca, iar boala transmisibila  profesionala se declara si ca boala transmisibila, conform normelor antiepidemice in vigoare. 

Art. 51. - (1) Bolile profesionale ale caror declarare, cercetare si evidenta sunt obligatorii sunt  prezentate in anexa nr. 2. 

(2) Lista ramane deschisa si pentru alte boli, pentru care se face dovada relatiei  noxa/suprasolicitare - boala profesionala. 

Art. 52. - Bolile legate de profesie sunt boli cu determinare multifactoriala, la care unii factori  determinanti sunt de natura profesionala; ele sunt precizate in anexa nr. 3. 

Art. 53. - Angajatorii din orice domeniu de activitate, atat din sectorul public cat si din  sectorul privat, sunt obligati sa respecte reglementarile privind examenul medical la angajarea  in munca, controlul medical periodic si examenul medical la reluarea muncii. 

Art. 54. - Angajatorii sunt obligati sa asigure fondurile si conditiile necesare pentru efectuarea  examenului medical la angajare, a controlului medical periodic si a examenului medical la  reluarea activitatii, angajatii nefiind implicati in nici un fel in costurile aferente supravegherii  medicale specifice riscurilor profesionale, in costurile imbolnavirilor profesionale, ale  accidentelor de munca si ale reabilitarii profesionale dupa boala profesionala sau accident de  munca. 

Art. 55. - (1) Examenul medical la angajarea in munca, controlul medical periodic si  examenul medical la reluarea activitatii vor fi efectuate in conformitate cu prevederile acestor  norme.

(2) In cazuri argumentate medical, stiintific, statistic, metodologia se va adapta periodic prin includerea si a altor reglementari de supraveghere medicala, specifica noilor riscuri  profesionale. 

Sectiunea 2  

Examenul medical la angajarea in munca 

Art. 56. - (1) Examenul medical al persoanelor la angajarea in munca stabileste: 

a) aptitudinea/aptitudinea conditionata/inaptitudinea permanenta sau temporara in munca  pentru profesia/functia si locul de munca in care angajatorul il va desemna sa lucreze; 

b) compatibilitatea dintre eventualele afectiuni prezente in momentul examinarii si viitorul loc  de munca; 

c) faptul ca persoana care urmeaza a fi angajata nu prezinta o afectiune ce pune in pericol  sanatatea si securitatea celorlalti angajati de la acelasi loc de munca; 

d) faptul ca persoana care urmeaza a fi angajata nu prezinta afectiuni ce pun in pericol  securitatea unitatii si/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate; 

e) faptul ca persoana care urmeaza a fi angajata nu reprezinta un risc pentru sanatatea  populatiei careia ii asigura servicii. 

(2) In functie de rezultatul examenului medical la angajarea in munca, medicul de medicina  muncii face propuneri pentru: 

a) adaptarea postului de munca la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice si la  starea de sanatate a angajatului; 

b) indrumare a persoanei care urmeaza a fi angajata catre alte locuri de munca; 

c) includere in circuitul informational si operational a acelor persoane care necesita o  supraveghere medicala deosebita. 

Art. 57. - Examenul medical la angajarea in munca se efectueaza obligatoriu pentru: 

a) persoanele care urmeaza a fi angajate cu contract pe perioada determinata sau  nedeterminata; 

b) persoanele care reintra in activitate dupa o intrerupere mai mare de 6 luni pentru locurile de  munca cu factori nocivi profesionali; 

c) persoanele care reintra in activitate dupa o intrerupere mai mare de 12 luni pentru locurile  de munca fara expunere la factori nocivi profesionali; 

d) persoanele care sunt transferate sau detasate in alte locuri de munca sau alte activitati; e) ucenicii, elevii, studentii, angajatii care urmeaza a fi instruiti pe meserii si profesii;

f) angajatii care isi schimba meseria sau profesia. 

Art. 58. - (1) Examenul medical la angajarea in munca se face la solicitarea angajatorului care  va completa fisa de solicitare a examenului medical la angajare (anexa nr. 4) si fisa de  expunere la riscuri profesionale (anexa nr. 5). 

(2) In situatia transferului, angajatul este obligat sa prezinte si copia dosarului medical de la  serviciul medical de medicina muncii care a deservit locul sau de munca anterior. 

Art. 59. - Examenul medical la angajarea in munca consta din: 

a) anamneza medicala profesionala si neprofesionala si examenul clinic, conform dosarului  medical (anexa nr. 6); 

b) examene medicale complementare, clinice si paraclinice, conform fiselor din anexa nr. 7. 

Art. 60. - La indicatia medicului de medicina muncii, pentru stabilirea incompatibilitatilor  medicale cu riscurile profesionale evaluate, examenul medical la angajarea in munca pentru  locurile de munca si activitatile cu expunere la factori nocivi profesionali cuprinde si examene  medicale suplimentare celor indicate in anexa nr. 7. 

Rezultatele examenului clinic si ale celorlalte examene medicale se inregistreaza in dosarul  medical (anexa nr. 6). 

Art. 61. - Medicul de medicina muncii, in baza: 

-fisei de solicitare (anexa nr. 4), a 

-fisei de expunere la riscuri profesionale (anexa nr. 5), a 

-dosarului medical (anexa nr. 6) si a 

-examenelor medicale complementare indicate in anexa nr. 7, completeaza fisa de aptitudine  (anexa nr. 8), cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt conditionat, inapt  temporar sau inapt pentru locul de munca respectiv. 

Fisa de aptitudine se completeaza numai de catre medicul de medicina muncii, in doua  exemplare, unul pentru angajator si celalalt pentru angajat. 

Sectiunea 3  

Controlul medical de adaptare si controlul medical periodic 

Art. 62. - Controlul medical de adaptare in munca se efectueaza la indicatia medicului de  medicina muncii. 

Art. 63. - Controlul medical periodic are ca scop: 

a) confirmarea sau infirmarea aptitudinii in munca pentru profesia/functia si locul de munca  pentru care s-a facut angajarea si s-a eliberat fisa de aptitudine;

b) depistarea aparitiei unor boli care constituie contraindicatii pentru activitatile si locurile de  munca cu expunere la factori nocivi profesionali; 

c) diagnosticarea bolilor profesionale; 

d) diagnosticarea bolilor legate de profesie; 

e) depistarea bolilor care ar constitui risc pentru viata si sanatatea celorlalti angajati la acelasi  loc de munca; 

f) depistarea bolilor care ar constitui risc pentru securitatea unitatii, pentru calitatea produselor  sau pentru populatia cu care angajatul vine in contact prin natura activitatii sale. 

Art. 64. - (1) Controlul medical periodic se efectueaza obligatoriu tuturor angajatilor,  indiferent de tipul contractului de munca. 

(2) Periodicitatea examinarii periodice este stabilita in fisele din anexa nr. 7 si ea poate fi  modificata numai la propunerea medicului de medicina muncii, cu informarea angajatorului. 

(3) Pentru angajatii care nu se regasesc in fisele din anexa nr. 7, controlul medical periodic se  face anual. 

Art. 65. - (1) Controlul medical periodic include: 

a) inregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut in intervalul de la examenul  medical in vederea angajarii sau de la ultimul control medical periodic pana in momentul  controlului medical respectiv; 

b) examenul clinic (conform anexei nr. 6). 

c) examene clinice si paraclinice complementare, efectuate pentru: 

-angajatii care lucreaza in conditii de expunere la factori nocivi profesionali, in conformitate  cu fisele din anexa nr. 7; 

-angajatii care lucreaza in conditii fara expunere la factori nocivi profesionali, diferentiat in  functie de varsta, sex, stare de sanatate. 

(2) Medicul de medicina muncii poate propune efectuarea si a altor examene clinice si  paraclinice, in corelatie cu prezenta unor noi factori nocivi profesionali sau cu datele din  literatura de specialitate, cu informarea si aprobarea angajatorului. 

(3) Rezultatele se inregistreaza in dosarul medical. 

(4) Concluzia se finalizeaza prin completarea fisei de aptitudine (anexa nr. 8) numai de catre  medicul de medicina muncii, in doua exemplare, unul pentru angajator si celalalt pentru  angajat. 

Sectiunea 4  

Examenul medical la reluarea activitatii

Art. 66. - Examenul medical la reluarea activitatii se face dupa o intrerupere a activitatii de  minimum 90 zile pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive, in termen de  7 zile de la reluarea activitatii. 

Art. 67. - Acest examen medical are ca scop: 

a) confirmarea aptitudinii angajatului pentru exercitarea profesiei/functiei avute anterior sau  noii profesii/functii; 

b) stabilirea unor masuri de adaptare a locului de munca si a profesiei/functiei, daca este  cazul; 

c) reorientarea spre un alt loc de munca care sa asigure angajatului mentinerea sanatatii si a  capacitatii sale de munca. 

Art. 68. - Medicul de medicina muncii poate efectua acest examen ori de cate ori il considera  necesar, in functie de natura bolii sau a accidentului pentru care angajatul a absentat. 

Sectiunea 5  

Consultatii spontane 

Art. 69. - Orice angajat poate consulta medicul de medicina muncii pentru orice simptome pe  care le atribuie conditiilor de munca si activitatii desfasurate. 

Art. 70. - Acest examen trebuie finalizat printr-o decizie a medicului de medicina muncii,  care este imputernicit sa ia toate masurile necesare unei supravegheri medicale individuale  si/sau colective pentru prevenirea imbolnavirilor profesionale si a accidentelor de munca,  pentru mentinerea sanatatii si capacitatii de munca. 

Sectiunea 6  

Recurs la concluzia medicului de medicina muncii privind aptitudinea sau  inaptitudinea in munca 

Art. 71. - Persoana examinata poate introduce recurs contra deciziei medicului de medicina  muncii, privind aptitudinea de munca. 

Art. 72. - Recursul trebuie sa fie adresat medicului de medicina muncii desemnat de directia  de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, in termen de 7 zile lucratoare de la  data primirii deciziei. 

Art. 73. - Medicul de medicina muncii desemnat de directia de sanatate publica teritoriala, ii  va convoca pe medicul de medicina muncii implicat si pe persoana examinata, in termen de  21 de zile lucratoare de la data primirii recursului. Decizia medicala va fi consemnata de  medicul de medicina muncii desemnat de directia de sanatate publica judeteana teritoriala  intr-un proces verbal si va fi comunicata in scris angajatorului. 

Sectiunea 7  

Prevederi finale

Art. 74. - (1) Dosarul medical si fisa de expunere la riscuri profesionale se pastreaza la  cabinetul de medicina muncii unde s-au efectuat examenul medical de angajare si controlul  medical periodic. 

(2) Inregistrarile medicale vor fi pastrate o perioada de timp cel putin egala cu durata medie  de expunere - afectare a starii de sanatate pentru fiecare categorie de risc profesional, astfel: 

-cabinetul de medicina muncii va pastra dosarele medicale, fisele de expunere la riscuri  profesionale si datele de morbiditate profesionala; 

-angajatorul va pastra lista locurilor de munca cu riscuri profesionale si concluzia examinarii  medicale (fisa de aptitudine). 

(3) In cazul schimbarii cabinetului de medicina muncii, inregistrarile medicale se predau  noului cabinet de medicina muncii agreat de angajator. 

Art. 75. - La transferul in alta unitate, angajatului i se vor inmana copii ale dosarului sau  medical si ale fisei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la cabinetul de  medicina muncii al unitatii respective. 

Art. 76. - Angajatorii in procedura de faliment vor informa cabinetul de medicina muncii si  vor preda inregistrarile medicale directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului  Bucuresti. 

Art. 77. - La intreruperea temporara (somaj) sau definitiva (pensionare) a activitatii  angajatului, cabinetul de medicina muncii va preda dosarul medical al acestuia medicului sau  de familie. 

Art. 78. - Medicul de medicina muncii si medicul de familie al angajatului se vor informa  reciproc si operativ referitor la aparitia unor modificari in starea de sanatate a angajatului. 

Art. 79. - Pentru protectia sanatatii comunitare, metodologia de evaluare a starii de sanatate a  populatiei active, la angajare, periodica, la reluarea muncii se poate completa cu examinarile  specifice sectorului de activitate (coprocultura, RPA, test serologic pentru lues etc.) la  indicatia cabinetului de medicina muncii si/sau a autoritatii de sanatate teritoriale (medicina  muncii si/sau epidemiologie), cu acordul partenerilor sociali. 

Art. 80. - Dosarul medical este protejat de prevederile legislatiei in vigoare privind secretul  medical si este necomunicabil angajatorului. 

Art. 81. - Angajatii au acces la toate informatiile referitoare la starea lor de sanatate. 

CAPITOLUL VII  

Pregatirea si instruirea personalului 

Sectiunea 1  

Generalitati

Art. 82. - Pregatirea si instruirea in domeniul protectiei muncii este parte componenta a  pregatirii profesionale si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de  securitate si sanatate in munca. 

Art. 83. - Pregatirea generala in domeniul protectiei muncii se realizeaza in invatamantul  tehnic (preuniversitar si universitar), iar la nivelul unitatii, prin instructajul de protectie a  muncii. 

Art. 84. - Invatamantul de toate gradele, de stat si particular, va include in programa analitica  cursuri speciale care sa cuprinda cunostinte de protectie a muncii, atat generale, cat si  specifice profilului de invatamant. 

Art. 85. - Instructajul de protectie a muncii la nivelul unitatii se efectueaza, in functie de  posibilitati, fie in cadrul unitatii, fie in afara acesteia, in timpul programului de lucru. 

Art. 86. - Instructajul de protectie a muncii cuprinde trei faze: 

-instructajul introductiv general; 

-instructajul la locul de munca; 

-instructajul periodic. 

Art. 87. - Persoanele care efectueaza instruirea (instructori) trebuie sa fie specialisti in  securitate si sanatate in munca. 

Art. 88. - Costul pregatirii si instruirii angajatilor nu trebuie sa fie suportat de catre acestia. 

Art. 89. - La instruirea personalului in domeniul protectiei muncii vor fi folosite mijloacele,  metodele si tehnicile de instruire de care dispune invatamantul intensiv (expunerea,  demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii la retroproiector,  instruire asistata de calculator etc.). Fiecare angajator are obligatia sa asigure baza materiala  corespunzatoare unei instruiri intensive (mijloace audio-vizuale si materiale de instruire si  testare). 

Art. 90. - Fiecare cabinet de protectie a muncii trebuie sa dispuna de programe de instruire - testare, pe meserii sau activitati. 

Art. 91. - (1) Instructajul de protectie a muncii (introductiv general, la locul de munca si  periodic) se va consemna in mod obligatoriu in fisa individuala de instructaj, conform  modelului din anexa nr. 81, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii.  Completarea fisei de instructaj se va face cu pasta sau cerneala, imediat dupa verificarea  instructajului. 

(2) Dupa efectuarea instructajului la incadrarea in munca (instructajul introductiv general si  instructajul la locul de munca), fisa de instructaj se semneaza de cel care a fost instruit, de cel  care a efectuat si verificat instructajul, confirmand, pe baza examinarii persoanei instruite, ca  aceasta si-a insusit cunostintele necesare de protectie a muncii.

(3) Dupa efectuarea instructajului periodic, fisa de instructaj se semneaza de cel instruit si de  cel care a efectuat instructajul, confirmand, pe baza examinarii persoanei respective, ca  aceasta si-a insusit materialul predat. Verificarea instructajului periodic se face prin sondaj de  catre seful ierarhic al celui care efectueaza instructajul si de catre persoanele din conducerea  unitatii, care vor semna fisele de instructaj ale persoanelor verificate, confirmand astfel ca instructajul a fost facut corespunzator. 

Art. 92. - Fisa de instructaj se intocmeste pentru personalul permanent sau detasat, pentru  angajatii sezonieri, temporari sau zilieri, si va fi pastrata de conducatorul procesului de  munca, respectiv de cel care are sarcina efectuarii instructajului la locul de munca. 

Art. 93. - (1) Pentru vizitatorii in grup se intocmesc fise de instructaj colectiv, conform  modelului din anexa nr. 82. 

(2) Pentru personalul tehnico-ingineresc din institutii si institute de cercetari si proiectari,  precum si pentru delegatii straine, este obligatorie prezenta unui insotitor din unitate, fara a se  intocmi fisa de instructaj. 

Sectiunea 2  

Instructajul introductiv general 

Art. 94. - Instructajul introductiv general se face: 

a) noilor incadrati in munca, angajati cu contracte de munca indiferent de forma acestora; b) celor transferati de la o unitate la alta; 

c) celor veniti in unitate ca detasati; 

d) elevilor scolilor profesionale, liceelor industriale si studentilor, pentru practica  profesionala; 

e) persoanelor aflate in unitate in perioada de proba in vederea angajarii; f) persoanelor angajate ca angajati sezonieri, temporari sau zilieri; 

g) persoanelor delegate in interesul serviciului; 

h) persoanelor care viziteaza sectoare productive. 

Art. 95. - Scopul instructajului introductiv general este de a informa despre activitatile  specifice unitatii respective si principalele masuri de protectie a muncii care trebuie respectate  in timpul lucrului. 

Art. 96. - Instructajul introductiv general se face in cadrul cabinetului de protectie a muncii  sau in alte spatii special amenajate, de persoane cu atributii si responsabilitati in domeniul  protectiei muncii, imputernicite prin decizie de catre angajator. 

Art. 97. - Instructajul introductiv general se face individual sau in grupuri de cel mult 20  persoane.

Art. 98. - (1) Durata instructajului introductiv general depindede specificul activitatii,  complexitatea proceselor tehnologice, de gradul de mecanizare si automatizare si de nivelul  de pregatire al noilor incadrati. 

(2) Aceasta durata va fi stabilita prin instructiuni proprii si nu va fi mai mica de 8 ore. 

(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele care viziteaza sectoarele productive,  carora li se vor prezenta succint activitatile, riscurile si masurile de prevenire din unitate, si  care vor fi insotite pe toata durata vizitei. 

Art. 99. - (1) In cadrul instructajului introductiv general se vor expune, in principal,  urmatoarele probleme: 

a) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii; b) legislatia de protectie a muncii in vigoare; 

c) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de protectie a muncii; d) masuri tehnico-organizatorice de prevenire, alarmare, interventie, evacuare si prim ajutor. 

(2) Continutul instructajului introductiv general si programul de desfasurare vor fi intocmite  de catre persoanele cu atributii in domeniu si aprobate de angajator. 

Art. 100. - (1) Dupa terminarea perioadei de instructaj introductiv general, personalul instruit  va fi supus verificarii cunostintelor de protectie a muncii pe baza de teste. Rezultatul  verificarii va fi consemnat in fisa de instructaj. 

(2) Nu vor putea fi angajati cei care nu si-au insusit cunostintele prezentate in instructajul  introductiv general. 

Sectiunea 3  

Instructajul la locul de munca 

Art. 101. - (1) Instructajul la locul de munca se face dupa instructajul introductiv general si  are ca scop prezentarea riscurilor si masurilor de prevenire specifice locului de munca unde a  fost repartizata persoana respectiva. 

(2) Instructajul la locul de munca se face intregului personal prevazut la art. 94, precum si  personalului transferat de la un loc de munca la altul in cadrul aceleiasi unitati, in grupe de  maximum 30 persoane. 

Art. 102. - Instructajul la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de  munca respectiv. 

Art. 103. - (1) Durata instructajului la locul de munca depindede complexitatea  echipamentului tehnic sau locului de munca la care se va lucra si nu va fi mai mica de 8 ore  repartizate pe timpul perioadei de lucru de proba. Aceasta durata se stabileste de seful  compartimentului respectiv (atelier, sectie, sector etc.), impreuna cu seful compartimentului  de protectie a muncii.

(2) Instructajul la locul de munca se face pe baza prevederilor normelor specifice de securitate  a muncii, precum si a instructiunilor proprii, elaborate pentru locul de munca la care va lucra  persoana respectiva. 

(3) Se vor efectua exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a  mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor. 

Art. 104. - (1) Instructajul la locul de munca va cuprinde informatii privind: a) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca; b) prevederile normelor specifice de securitate a muncii si ale instructiunilor proprii; c) masurile de prim ajutor in caz de accidentare. 

(2) Prezentarea problemelor mentionate la alin. (1) se va face in baza unui material scris. 

(3) Instructajul la locul de munca va include obligatoriu demonstratii practice privind  activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura. 

Art. 105. - Admiterea definitiva la lucru a persoanei instruite se va face numai dupa ce seful  ierarhic superior celui care a facut instructajul a verificat ca persoana supusa instructajului si-a  insusit cunostintele de protectie a muncii. 

Sectiunea 4  

Instructajul periodic 

Art. 106. - Instructajul periodic se face intregului personal si are drept scop aprofundarea  normelor de protectie a muncii. Acest instructaj se va completa in mod obligatoriu si cu  demonstratii practice. 

Art. 107. - (1) Instructajul periodic se face de catre conducatorul locului de munca respectiv. 

(2) Intervalul intre doua instructaje periodice pentru angajati va fi stabilit prin instructiuni  proprii in functie de conditiile locului de munca, dar nu va fi mai mare de 6 luni. 

(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul intre doua instructaje periodice va fi de  cel mult 12 luni. 

Art. 108. - Instructajul periodic se va face suplimentar celui programat in urmatoarele cazuri: a) cand un angajat a lipsit peste 30 zile lucratoare; 

b) cand s-a modificat procesul tehnologic, s-au schimbat echipamentele tehnice ori s-au adus  modificari la echipamentele existente; 

c) cand au aparut modificari ale normelor de protectie a muncii sau ale instructiunilor proprii  de securitate a muncii, inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in  unitate;

d) la reluarea activitatii dupa accident de munca; 

e) la executarea unor lucrari speciale. 

Art. 109. - Instructajul periodic se va face pe baza unei tematici care va fi pastrata la persoana  ce efectueaza instruirea. 

CAPITOLUL VIII  

Formarea si perfectionarea personalului specializat 

Sectiunea 1  

Generalitati 

Art. 110. - Formarea si perfectionarea specialistilor in domeniul securitatii si sanatatii in  munca are ca scop pregatirea personalului cu atributii in acest domeniu, respectiva  personalului incadrat in compartimentele de specialitate, a reprezentantilor sindicatelor si  patronatului, a membrilor din comitetele de securitate si sanatate in munca, precum si a altor  categorii de personal din diferite ramuri de activitate. 

Art. 111. - Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, prin institutiile sale abilitate, in  colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii asigura indrumarea metodologica a activitatii  de formare-perfectionarea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca. 

Art. 112. - Categoriile de personal cu atributii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in  munca sunt: 

-specialist in securitatea in munca; 

-auditor de securitate si sanatate in munca; 

-evaluator al riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala in sistemul de munca; -medic de medicina muncii. 

Art. 113. - Specialistii in securitatea in munca trebuie sa aiba studii tehnice, de preferinta  superioare. 

Sectiunea 2  

Formarea personalului specializat 

Art. 114. - Formarea specialistilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca se realizeaza  prin cursuri postliceale sau postuniversitare organizate de Ministerul Muncii si Solidaritatii  Sociale, pe baza unor programe elaborate in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii. 

Art. 115. - (1) Cursurile de formare postliceale se organizeaza de catre Ministerul Muncii si  Solidaritatii Sociale sau de catre institutii specializate cu atributii in domeniul protectiei  muncii, pe o durata de minimum 180 de ore.

(2) Absolvirea cursurilor de formare postliceale este atestata prin diploma de absolvire  eliberata de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de catre institutiile de specialitate cu  atributii in domeniu. 

Art. 116. - (1) Cursurile de formare postuniversitare se organizeaza de catre Ministerul  Muncii si Solidaritatii Sociale, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, pe o durata  de minimum 180 de ore. 

(2) Absolvirea cursurilor de formare postuniversitare este atestata prin diploma de absolvire  eliberata de Ministerul Educatiei si Cercetarii. 

Art. 117. - Durata cursurilor de formare se considera timp de munca. 

Art. 118. - Cheltuielile necesare pentru formarea specialistilor se suporta de catre angajator. 

Art. 119. - Angajarea personalului sau atestarea sa pe post in cadrul compartimentelor de  protectie a muncii se face pe baza diplomelor de absolvire a cursurilor de formare postliceale  sau postuniversitare. 

Sectiunea 3  

Perfectionarea personalului 

Art. 120. - (1) Perfectionarea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca se  realizeaza prin cursuri organizate de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de catre  institutii specializate cu atributii in domeniul protectiei muncii, pe o durata de minimum 15  ore, pe diferite tematici. 

(2) Cursurile de perfectionare se adreseaza personalului cu atributii in domeniul protectiei  muncii, ce au absolvit cursurile de formare, dupa o perioada minima de 3 ani. 

(3) Absolvirea cursurilor de perfectionare este atestata prin diploma de absolvire eliberata de  Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de catre institutiile specializate cu atributii in  domeniu. 

Art. 121. - Durata cursurilor de perfectionare se considera timp de munca. 

Art. 122. - Cheltuielile necesare pentru perfectionarea specialistilor se suporta de catre  angajator. 

CAPITOLUL IX  

Metode si mijloace de propaganda 

Art. 123. - Angajatorii sunt obligati sa asigure organizarea unei activitati permanente de  propaganda in domeniul protectiei muncii, utilizand formele si mijloacele cu continut specific  (filme, afise, pliante, cataloage, brosuri, carti, informari, concursuri, simpozioane etc.). 

Art. 124. - Centrul metodologic de organizare si realizare a instruirii si propagandei la nivelul  angajatorilor este cabinetul de protectie a muncii.

Art. 125. - (1) Cabinetele de protectie a muncii se vor organiza la nivelul tuturor angajatorilor  cu cel putin 50 de angajati, inclusiv cu contract temporar de munca. 

(2) Angajatorii care au filiale, sectii etc., raspandite in tara vor infiinta cabinete mobile de  protectie a muncii. 

Art. 126. - Cabinetul de protectie a muncii trebuie sa aiba o suprafata care sa permita  desfasurarea activitatii de instruire in conditii optime. 

Art. 127. - Cabinetul de protectie a muncii trebuie sa fie dotat astfel incat sa se poata  desfasura in mod corespunzator orice forma de instruire (de exemplu: mobilier, aparatura  audio-vizuala, teste etc.). 

Art. 128. - Materialele de instruire-testare si propaganda in domeniul protectiei muncii  necesare cabinetului de protectie a muncii sunt urmatoarele: 

-manuale si cursuri de specialitate; 

-teste de verificare a cunostintelor pe meserii sau activitati; 

-norme de securitate a muncii; 

-standarde de securitate a muncii; 

-carti, brosuri, indrumare, cataloage, pliante, reviste; 

-casete video cu specific de protectie a muncii; 

-diapozitive; 

-afise de protectie a muncii; 

-machete; 

-mostre de echipamente individuale de protectie; 

-mulaje; 

-panouri grafice; 

-fotomontaje etc. 

Art. 129. - La realizarea materialelor de instruire-propaganda in domeniul protectiei muncii  se va tine seama de urmatoarele criterii generale: 

-continutul materialelor sa fie in concordanta cu bazele teoretice ale protectiei muncii; -continutul sa fie in concordanta cu legislatia in vigoare din domeniu; 

-realizarea materialelor sa se bazeze pe principiile pedagogiei moderne;

-continutul si realizarea materialelor sa fie adecvate nivelului de pregatire al subiectilor carora  li se adreseaza. 

Art. 130. - (1) Materialele de instruire - testare si propaganda utilizate in cabinetele de  protectie a muncii vor avea in mod obligatoriu avizul Ministerului Muncii si Solidaritatii  Sociale. 

(2) Criteriile generale si specifice in baza carora se face avizarea sunt detaliate in Normele  metodologice privind avizarea documentatiilor cu caracter tehnic privind informarea si  instruirea in domeniul protectiei muncii. 

Art. 131. - Angajatorii au obligatia sa asigure materialele necesare tuturor formelor de  instruire si propaganda in domeniul protectiei muncii. 

Art. 132. - Organizarea si dotarea cabinetelor de protectie a muncii cu toate materialele si  mijloacele necesare se vor finanta din fondurile angajatorilor. 

CAPITOLUL X  

Dotarea cu echipament individual de protectie si  echipament individual de lucru 

Art. 133. - Dotarea cu echipament individual de protectie se face in scopul prevenirii  accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale. 

Art. 134. - Echipamentele individuale de protectie trebuie sa fie utilizate atunci cand riscurile  nu pot fi evitate sau limitate prin mijloacele tehnice de protectie colectiva sau prin masuri,  metode sau procedee de organizare a muncii. 

Art. 135. - (1) Echipamentul individual de protectie se acorda gratuit angajatilor de catre  angajator. 

(2) Personalului detasat, elevilor sau studentilor in practica, vizitatorilor, personalului cu  atributii de indrumare si control etc., de asemenea, li se acorda gratuit echipament individual  de protectie. 

Art. 136. - (1) In vederea acordarii echipamentului individual de protectie angajatorul trebuie  sa efectueze evaluarea riscurilor conform tabelului orientativ din anexa nr. 9. In functie de  aparitia unor riscuri noi sau a altor modalitati de protectie, acesta poate fi completat. 

(2) Lista cuprinzand echipamentele individuale de protectie, precum si activitatile care  necesita utilizarea echipamentelor individuale de protectie sunt prezentate in anexele nr. 10 si  11, cu caracter orientativ. 

Art. 137. - (1) Angajatorul este obligat sa intocmeasca lista interna de dotare cu echipament  individual de protectie adecvat executarii sarcinilor de munca in conditii de securitate. 

(2) Inainte de alegerea unui echipament individual de protectie, angajatorul trebuie sa  evalueze in ce masura, echipamentul individual de protectie pe care intentioneaza sa-l  utilizeze, raspunde cerintelor art. 147, dupa cum urmeaza:

a) analiza si evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace; 

b) definirea caracteristicilor pe care trebuie sa le aiba echipamentul individual de protectie  pentru a proteja eficient impotriva riscurilor prevazute la pct. a), tinand cont de eventualele  surse de riscuri proprii acestora; 

c) compararea caracteristicilor precizate la pct. b) cu caracteristicile echipamentului individual  de protectie. 

Evaluarea trebuie revizuita in functie de modificarile elementelor componente. 

(3) Lista interna de dotare cu echipamente individuale de protectie intocmita de catre  angajator trebuie discutata si convenita in comitetele de securitate si sanatate in munca sau cu  reprezentantii angajatilor/sindicat, dupa caz. 

Art. 138. - (1) Angajatorul este obligat sa asigure conditii pentru efectuarea verificarilor legale, depozitarea, curatarea, denocivizarea, intretinerea si repararea mijloacelor individuale  de protectie in conformitate cu instructiunile de utilizare ale producatorilor. 

(2) Angajatorul este obligat sa inlocuiasca echipamentul individual de protectie care nu mai  corespunde din punctul de vedere al calitatilor de protectie, cand se constata acest lucru,  indiferent de motiv. 

Art. 139. - Angajatorul va furniza si va pune la dispozitie angajatilor si/sau reprezentantilor  lor informatii adecvate despre fiecare echipament individual de protectie si de lucru. 

Art. 140. - Angajatorului ii revine in totalitate obligatia instruirii angajatilor asupra tuturor  masurilor care trebuie luate privind securitatea si sanatatea acestora la utilizarea  echipamentului individual de protectie in timpul lucrului, astfel: 

a) trebuie sa asigure instruirea in prealabil a angajatului asupra riscurilor impotriva carora este  protejat prin purtarea echipamentului individual de protectie; 

b) trebuie sa asigure instruirea si sa organizeze, daca este cazul, un antrenament in purtarea  echipamentului individual de protectie. 

Art. 141. - In cazul in care diferiti factori de risc impun utilizarea concomitenta a mai multor  echipamente individuale de protectie, acestea trebuie sa fie compatibile si sa-si pastreze  eficacitatea in raport cu riscurile respective. 

Art. 142. - Echipamentul individual de protectie este destinat in principiu utilizarii  individuale. In cazul in care, prin forta imprejurarilor acesta va fi utilizat de mai multe  persoane, se vor lua masuri corespunzatoare pentru ca diferitilor utilizatori sa nu le fie afectata  starea de sanatate sau de igiena. 

Art. 143. - Echipamentele individuale de protectie, cu exceptia unor cazuri particulare si  exceptionale, trebuie sa fie utilizate numai in scopul prevazut. Echipamentele individuale de  protectie se vor utiliza conform instructiunilor insotitoare care trebuie elaborate pe intelesul  angajatului.

Art. 144. - Conditiile de utilizare ale unui echipament individual de protectie, in special cele  referitoare la durata purtarii, sunt determinate in functie de gravitatea riscului, frecventa  expunerii la risc si caracteristicile locului de munca al fiecarui angajat, precum si de  performantele echipamentului individual de protectie. 

Art. 145. - (1) Angajatii si celelalte categorii de persoane care beneficiaza de echipament individual de protectie au urmatoarele obligatii: 

a) sa cunoasca caracteristicile si modul corect de utilizare a echipamentului individual de  protectie din dotare; 

b) sa poarte intregul echipament individual de protectie pe toata durata indeplinirii sarcinii de  munca sau activitatii pe care o desfasoara in unitate; 

c) sa utilizeze echipamentul individual de protectie numai in scopul pentru care acesta a fost  atribuit si sa se preocupe de conservarea calitatilor de protectie ale acestuia; 

d) sa prezinte echipamentul individual de protectie la verificarile periodice prevazute in  instructiunile de utilizare si pentru curatare sau denocivizare; 

e) sa solicite un nou echipament individual de protectie, atunci cand din diverse motive cel  avut in dotare nu mai prezinta calitatile de protectie necesare. 

(2) Degradarea echipamentului individual de protectie din vina angajatului caruia i-a fost  atribuit sau instrainarea lui, inainte de expirarea duratei de utilizare prevazute, atrage  raspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii. 

(3) Nepurtarea echipamentului individual de protectie se sanctioneaza conform legislatiei in  vigoare. 

Art. 146. - Angajatul participant la procesul de munca are dreptul de a refuza executarea  sarcinii de munca daca nu i se asigura echipamentul individual de protectie prevazut in  reglementarile in vigoare, fara ca refuzul sa atraga asupra sa masuri disciplinare. 

Art. 147. - Un echipament individual de protectie trebuie sa fie conform reglementarilor  legale in vigoare corespunzatoare, referitoare la proiectarea si fabricarea sa din punctul de  vedere al securitatii si sanatatii in munca. In toate cazurile, un echipament individual de  protectie trebuie: 

a) sa fie adecvat corespunzator riscurilor pe care le previne, fara a induce el insusi un risc  suplimentar; 

b) sa raspunda conditiilor existente la locul de munca; 

c) sa tina seama de cerintele ergonomice si de sanatate ale angajatului; 

d) sa fie adaptat conformatiei purtatorului. 

Art. 148. - (1) Echipamentul individual de lucru se acorda de catre angajator, in conditiile  negociate prin contractul colectiv de munca.

(2) Cheltuielile necesare privind dotarea cu echipament individual de lucru sunt suportate in  proportie de minimum 50% de catre angajator, din capitolul alte cheltuieli de exploatare sau  din sumele prevazute cu aceasta destinatie in buget pentru unitatile finantate de la bugetul de  stat, respectiv de la bugetele locale, iar diferenta se suporta de catre angajat. 

Art. 149. - Obligatiile producatorilor si importatorilor de echipamente individuale de protectie  si de lucru privind fabricarea si comercializarea oricarui model nou, prin care se garanteaza  calitatea din punctul de vedere al protectiei asigurate pentru domeniul de utilizare previzibil,  sunt definite in "Normele metodologice privind certificarea calitatii de protectie a  sortimentelor de echipament individual de protectie si de lucru si avizarea introducerii in  fabricatie", cu completarile si modificarile ulterioare. 

CAPITOLUL XI  

Acordarea materialelor igienico-sanitare si a alimentatiei  de protectie 

Art. 150. - Materialele igienico-sanitare se acorda obligatoriu si gratuit angajatilor in scopul  asigurarii igienei si protectiei personale, in completarea masurilor generale luate pentru  prevenirea unor imbolnaviri profesionale. 

Art. 151. - Materialele igienico-sanitare, cantitatile respectivesi periodicitatea acordarii  acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca,  la recomandarea medicului de medicina muncii, pe baza caracteristicilor locurilor de munca. 

Art. 152. - Trusele sanitare de acordare a primului ajutor medical constituie materiale  igienico-sanitare, iar continutul si modul de dotare se stabilesc conform reglementarilor  Ministerului Sanatatii si Familiei. 

Art. 153. - Personalul serviciului de medicina muncii are obligatia instruirii angajatilor in  vederea utilizarii corecte a materialelor igienico-sanitare distribuite si urmaririi eficientei  acestora in prevenirea unor boli profesionale. 

Art. 154. - Angajatii sunt obligati sa utilizeze materialele igienico-sanitare primite in  conformitate cu indicatiile personalului sanitar. 

Art. 155. - (1) Alimentatia de protectie se acorda conform legii, obligatoriu si gratuit, de catre  angajator pentru angajatii care lucreaza in locuri de munca cu conditii grele si vatamatoare. 

(2) Stabilirea alimentelor ce se vor acorda ca alimentatie de protectie, cantitatea, precum si  categoriile de persoane care beneficiaza vor face obiectul contractului colectiv de munca  si/sau contractului individual de munca, in baza recomandarii efectuate de catre medicul de  medicina muncii. 

Art. 156. - Principiile care stau la baza acordarii alimentatiei de protectie sunt urmatoarele: 

a) alegerea unor alimente care, prin continutul lor in substante nutritive (proteine, lipide,  glucide, elemente minerale, vitamine), pot completa o ratie calorica insuficienta sau incorecta,  dezechilibrele, carentele sau excesele alimentare;

b) urmarirea ca alimentele acordate sa asigure pastrarea structurii si functionalitatii organelor  si sistemelor mai sensibile la agresivitatea agentului nociv din mediul de munca (ficat, rinichi,  sistem nervos, gonade etc.); 

c) urmarirea ca alimentele acordate sa asigure elementele necesare proceselor de conjugare a  noxelor chimice in vederea eliminarii lor dinorganism(sulfoconjugare, cisteinoconjugare,  glicocoloconjugare, glutamicconjugare, glicuronoconjugare, acetilare, metilare). 

Art. 157. - Criteriile pentru alegerea alimentelor care vor fi oferite ca supliment alimentar  sunt: 

-caracteristicile fiziologice ale persoanelor (tineri sub 21 ani, femei gravide sau care  alapteaza, daca depun efort intens); 

-intensitatea mare a efortului fizic si necesitatile alimentare suplimentare; -natura agentilor nocivi (metale sau metaloizi, gaze sau vapori toxici etc.); -organul tinta al toxicului (ficat, rinichi, sistem nervos etc.); 

-starea de sanatate a persoanei respective si acceptabilitatea respectivului aliment; -posibilitatea de achizitionare si de asigurare a alimentelor recomandate in tot cursul anului. inapoi la cuprins ^ 

TITLU III 

Sarcinile de munca  

CAPITOLUL I  

Conceperea si repartizarea sarcinilor de munca 

Art. 158. - Sarcinile de munca si activitatile corespunzatoare se vor organiza astfel incat  exigentele profesionale determinate de natura si caracteristicile sarcinilor de munca, de  specificul mediului de munca (inclusiv mediul psiho-social), de interactiunea operator echipament tehnic si de relatiile interumane sa corespunda capacitatilor fizice, fiziologice si  psihologice ale angajatilor asigurandu-se astfel solicitari profesionale in limite normale,  confort fizic si psihic, conditii de securitate si sanatate in munca. 

CAPITOLUL II  

Organizarea timpului de munca si de odihna, munca in  schimburi 

Art. 159. - Timpul de munca, regimul pauzelor, munca in schimburi, precum si intensitatea  acesteia, se vor stabili potrivit reglementarilor in vigoare, in cadrul contractului colectiv de 

munca, luand in considerare particularitatile activitatilor profesionale, existenta unor factori  de risc in mediul de munca si capacitatea de adaptare a personalului angajat; stabilirea acestor  elemente se va face cu sprijinul serviciilor medicale de intreprindere si a specialistilor in  medicina muncii din teritoriu. 

Art. 160. - (1) Angajatii, lucratori de noapte, a caror activitate se desfasoara in conditii  speciale/deosebite sau care implica eforturi fizice ori mentale deosebite, nu trebuie sa lucreze  noaptea mai mult de 8 ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore. 

(2) In conditiile mai sus mentionate, activitatea trebuie definita in contractele colective de  munca sau in acordurile incheiate intre partenerii sociali, luand in considerare efectele si  riscurile inerente muncii de noapte. 

Art. 161. - (1) "Lucratorii de noapte" si "lucratorii in schimburi" trebuie sa beneficieze de  asigurarea conditiilor de securitate si sanatate in munca, corespunzator naturii activitatii  desfasurate. 

(2) Serviciile sau mijloacele de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii,  asigurate de catre sau prin compartimentele de protectie a muncii lucratorilor de noapte si  lucratorilor in schimburi trebuie sa fie echivalente celor acordate celorlalti angajati si  disponibile in orice moment. 

Art. 162. - Angajatorul care intentioneaza sa organizeze activitatea dupa un anumit ritm,  trebuie sa tina seama de principiul general de adaptare a muncii la om, in special in vederea  evitarii activitatilor monotone si a celor desfasurate intr-o cadenta predeterminata, in functie  de tipul de activitate si de cerintele de securitate si sanatate. O atentie speciala trebuie  acordata organizarii pauzelor pe parcursul zilei de lucru. 

CAPITOLUL III 

Efortul fizic 

Art. 163. - Din punctul de vedere al efortului fizic, activitatile profesionale se clasifica in  functie de metabolismul energetic (productia de caldura metabolica), in conformitate cu  tabelul 1. 

Tabelul 1 

Metabolism energetic, 

Activitate/Clasa de metabolism 

Repaus (0) 

Activitate cu efort fizic mic (metabolism redus) (1) 

Activitate cu efort fizic mediu (metabolism mediu)  (2) 

Activitate cu efort fizic mare (metabolism intens)  (3) 

Activitate cu efort fizic foarte mare (metabolism 

pentru o

 

NOTA: 1W=0,86 Kcal/h 

Art. 164. - Pentru prevenirea riscurilor determinate de efortul fizic, trebuie evitate: -pozitiile de munca vicioase si/sau fixe; 

-miscarile extreme; 

-miscarile bruste; 

-miscarile repetitive. 

Art. 165. - In acest sens, angajatorul trebuie sa asigure: 

-evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea angajatilor; 

-respectarea criteriilor ergonomice privind proiectarea locurilor de munca si a activitatii; 

-instruirea si formarea adecvata a angajatilor privind modul de desfasurare a activitatii  profesionale, apeland la specialistii din domeniul securitatii si sanatatii in munca. 

Art. 166. - In activitatile profesionale cu efort fizic mare, repartizarea angajatilor cu varsta  peste 45 ani se va face numai cu avizul medicului de medicina muncii. 

La repartizarea femeilor si tinerilor in astfel de activitati se vor avea in vedere si prevederile  capitolelor V si VI din titlul II. 

Art. 167. - Angajatorul trebuie sa ia masuri tehnico-organizatorice pentru evitarea sau  reducerea riscurilor de accidentare si/sau de afectare a sanatatii, determinate de manipularea  manuala a maselor, luand in considerare urmatoarele elemente de referinta: 

a) caracteristicile masei; manipularea manuala a unei mase poate prezenta riscuri, in special  de afectiuni dorsolombare, daca masa este: 

-prea grea sau prea mare; 

-incomoda sau greu de apucat; 

-instabila sau are un continut ce risca sa se deplaseze; 

-plasata astfel incat trebuie manipulata la o anumita distanta de trunchi sau cu flexia ori rotatia  trunchiului; 

-susceptibila sa produca leziuni asupra angajatilor din cauza marginilor si/sau a consistentei  sale, in special in eventualitatea unei ciocniri;

b) efortul fizic necesar; efortul fizic poate prezenta riscuri, in special de afectiuni  dorsolombare daca: 

-este prea mare; 

-nu poate fi realizat decat printr-o miscare de rasucire a trunchiului; 

-antreneaza o miscare brusca a masei de transportat; 

-este realizat atunci cand corpul se afla intr-o pozitie instabila; 

c) caracteristicile mediului de munca; caracteristicile mediului de munca pot determina o  crestere a riscurilor, in special in afectiuni dorsolombare, daca: 

-nu exista suficient spatiu, in special pe verticala, pentru realizarea activitatii; -pardoseala este alunecoasa sau prezinta neregularitati care determina dezechilibrare; 

-locul unde se desfasoara activitatea de munca sau mediul de munca nu permit angajatului sa  manipuleze manual masele la o inaltime sigura sau intr-o pozitie de lucru confortabila; 

-pardoseala sau planul de lucru prezinta denivelari care impun manipularea masei la diferite  niveluri; 

-pardoseala sau punctul de sprijin al piciorului sunt instabile; 

-temperatura, umiditatea sau circulatia aerului sunt necorespunzatoare; 

d) cerintele activitatii; activitatea poate prezenta riscuri, in special de afectiuni dorsolombare,  daca implica una sau mai multe dintre cerintele urmatoare: 

-efort fizic frecvent si prelungit care solicita in special coloana vertebrala; -perioada insuficienta de repaus fiziologic sau de recuperare; 

-distante prea mari pentru ridicare, coborare sau transport; 

-ritm al activitatii impus printr-un proces care nu poate fi schimbat de catre angajat; e) factori individuali de risc; angajatul poate fi expus riscului daca: 

-este necorespunzator din punct de vedere fizic sa realizeze sarcina respectiva; -poarta haine, incaltaminte sau alte lucruri personale necorespunzatoare; -nu are cunostintele sau instructajul adecvat ori necesar. 

Art. 168. - (1) Limitele maxime admise pentru ridicare, purtare, tragere si impingere manuala  a maselor sunt prezentate in tabelul 2.

(2) Este necesar ca manipularea maselor sa fie realizata corect, in conformitate cu principiile  fiziologice si biomecanice. 

Tabelul 2 

Limite maxime admise pentru manipularea manuala a maselor (in kg) 

 

Tip de manipulare Varsta (ani) 

Ridicare Purtare 

16-1

9 

8 

1

9 

8 

Tragere 

Impingere 

NOTA: 

-rar: sub 5% din durata schimbului; 

-frecvent: intre 6 - 10% din durata schimbului; 

-foarte frecvent: peste 10% din durata schimbului. 

CAPITOLUL IV  

Efortul mental 

Art. 169. - Continutul si intensitatea efortului mental in activitate depind de continutul si  natura sarcinii de munca, de volumul si complexitatea informatiilor necesar de receptionat si  prelucrat, de complexitatea si responsabilitatea deciziilor necesar de elaborat, de natura,  complexitatea si dificultatea raspunsurilor efectoare. 

Art. 170. - Angajatorul trebuie sa tina seama ca efortul mental in activitate difera in functie de  raportul dintre variabile profesionale (exigente, conditii demunca, riscuri profesionale) si  variabile individuale(capacitati profesionale individuale) si se reflecta in niveluri diferite de  solicitare (subsolicitare, solicitare optima, solicitare maxima, suprasolicitare) a organismului,  a diferitelor sale sisteme, functii, capacitati (senzorial perceptive, cognitive, psihomotorii)  inclusiv a planului emotional.

Art. 171. - Obiectivarea si masurarea efortului mental in activitate se realizeaza prin  intermediul urmatoarelor categorii de indicatori si tehnici: 

a) indicatori si tehnici de analiza si evaluare a exigentelor sarcinii de munca, pe baza  evidentierii unor parametri obiectivi ai acesteia: exigente temporale, complexitate-viteza,  atentie, precizie; 

b) indicatori si tehnici de evaluare subiectiva: scale de apreciere a senzatiei subiective de  efort, a starii fizice si psihice individuale pe parcursul activitatii, la sfarsitul acesteia si chiar a  starii individuale din timpul liber; 

c) indicatori si tehnici de performanta (de comportament), care permit obtinerea unor  indicatori ai efortului mental prin intermediul unor elemente de performanta in realizarea  sarcinii sau de comportament (modificari ale strategiilor de operare in functie de efort); 

d) indicatori si tehnici psihofiziologice, de evaluare a dinamicii unor parametri  psihofiziologici si biochimici implicati in realizarea sarcinii de munca de-a lungul unei  perioade de lucru. 

Art. 172. - Consecintele solicitarii psihice si psihofiziologice si a efortului mental in  activitate, ca urmare a interactiunii factorilor profesionali cu cei individuali si  extraprofesionali, se urmaresc stadial: de la primele faze ale unor modificari/tulburari  localizabile si reversibile, pana la cele cu caracter ireversibil, patologic, pana la instalarea  bolilor profesionale sau legate de profesie. 

CAPITOLUL V  

Munca femeilor 

Art. 173. - (1) La repartizarea in munca a femeilor se va tine seama de caracteristicile lor  morfo-functionale si de starile fiziologice specifice. 

(2) Prevederile acestui capitol au ca obiect implementarea masurilor care sa promoveze  imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca a angajatelor gravide, a angajatelor lauze si a  celor care alapteaza, grup considerat vulnerabil fata de anumite riscuri. 

(3) Pentru a beneficia de aceste prevederi, femeile angajate gravide, lauze si care alapteaza  trebuie sa informeze angajatorul asupra starii lor fiziologice. 

Art. 174. - (1) Pentru femeile gravide, lauze si care alapteaza, angajate in activitati  susceptibile sa prezinte un risc specific de expunere la agenti, procese sau conditii de munca,  a caror lista este prezentata in tabelul 3, angajatorul trebuie sa evalueze natura, gradul si  durata de expunere a angajatelor in unitatea respectiva, pentru a depista orice risc pentru  securitatea si sanatatea angajatelor si orice efect posibil asupra sarcinii sau alaptarii si pentru a  stabili masurile care trebuie luate. 

(2) Femeile angajate gravide, lauze si care alapteaza si/sau reprezentantii lor trebuie sa fie  informati asupra rezultatelor evaluarii la care s-a facut referire in alin. (1) precum si asupra  tuturor masurilor referitoare la sanatatea si securitatea in munca.

Art. 175. - (1) Daca rezultatele evaluarii, la care se face referire in art. 174 (1), evidentiaza  riscuri pentru securitatea sau sanatatea femeilor angajate ori efecte asupra sarcinii sau  alaptarii, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporara  a conditiilor de munca si/sau a programului de lucru al angajatei respective, sa fie evitata  expunerea acesteia la riscurile respective. 

(2) Daca modificarea conditiilor de munca si/sau a programului de lucru nu este tehnic si/sau  obiectiv posibila sau nu poate fi ceruta din motive bine intemeiate, angajatorul trebuie sa ia  masurile necesare pentru a schimba locul de munca al angajatei respective. 

(3) Prevederile acestui articol trebuie sa se aplice in functie de situatia respectiva, atunci cand  o angajata care exercita o activitate interzisa in virtutea art. 176 devine gravida sau alapteaza  si isi informeaza angajatorul despre aceasta. 

Tabelul 3 

Lista agentilor, procedeelor si conditiilor de munca la care s-a facut referire in  art. 174 

A. Agenti 

1. Agenti fizici considerati ca agenti cauzali pentru leziuni ale foetusului si/sau dezlipire de  placenta, in special: 

a) socuri, vibratii sau miscari bruste; 

b) manipularea manuala de mase grele implicand riscuri, in special la nivelul coloanei  vertebrale dorsolombare; 

c) zgomot; 

d) radiatii ionizante; 

e) radiatii neionizante; 

f) ambiante termice extreme, reci sau calde; 

g) miscari si pozitii de munca, deplasari (in interiorul sau in exteriorul institutiei), oboseala  mentala, fizica, alte eforturi fizice legate de activitatea angajatelor femei, in sensul  prevederilor acestui capitol. 

2. Agenti biologici 

Agentii biologici din grupele de risc 2, 3 si 4 in sensul prevederilor prezentelor norme  referitoare la agentii biologici, in masura in care se stie ca acesti agenti sau masurile  terapeutice cerute de existenta lor, pun in pericol sanatatea femeii gravide si a copilului ce  urmeaza a se naste si in masura in care nu apar inca in tabelul 4. 

3. Agenti chimici

Urmatorii agenti chimici, in masura in care se stie ca pun in pericol sanatatea femeii gravide si  a copilului ce urmeaza a se naste si in masura in care nu apar inca in tabelul 4: 

a) agentii cancerigeni si/sau mutageni, in masura in care nu apar inca in anexele nr. 31si 32; b) agentii chimici din anexa nr. 31 din prezentele norme; 

c) mercurul si derivatii sai; 

d) medicamentele antimitotice; 

e) monoxidul de carbon; 

f) agentii chimici periculosi cu cale de absorbtie cutanata. 

B. Procedee 

Procedeele industriale prezentate in tabelul 8. 

C. Conditii de munca 

Activitati subterane miniere. 

Art. 176. - (1) Femeile angajate gravide nu pot fi obligate, in nici un caz, sa realizeze  activitatile cu risc de expunere la agentii si conditiile de munca care ar putea sa le puna in  pericol securitatea sau sanatatea, prezentate in tabelul 4, partea A. 

(2) Femeile angajate care alapteaza nu pot fi obligate, in nici un caz, sa realizeze activitati cu  risc de expunere la agentii si conditiile de munca care ar putea sa le puna in pericol securitatea  sau sanatatea, prezentate in tabelul 4 partea B. 

Art. 177. - Femeile angajate care se incadreaza in sensul prezentelor prevederi beneficiaza de  concediu de maternitate si de alte drepturi, in conformitate cu legislatia in vigoare. 

Tabelul 4 

Lista agentilor si conditiilor de munca la care s-a facut referire in art. 176 A. Femei angajate gravide 

1. Agenti 

a) Agenti fizici: 

Activitatea in atmosfera hiperbarica, de exemplu, in incinte presurizate si la scufundari  subacvatice. 

b) Agenti biologici: 

-toxoplasma;

-virusul rubeolei, exceptand cazurile in care se dovedeste ca angajata gravida este suficient  protejata fata de acesti agenti prin imunizare. 

c) Agenti chimici: 

Plumbul si derivatii sai, in masura in care pot fi absorbiti de organismul uman. 2. Conditii de munca 

Activitati subterane miniere 

B. Femei angajate care alapteaza: 

1. Agenti 

Agenti chimici 

Plumbul si derivatii sai, in masura in care acesti agenti pot fi absorbiti de organismul uman. 2. Conditii de munca 

Activitati subterane miniere 

CAPITOLUL VI  

Munca tinerilor 

Art. 178. - Prevederile acestui capitol au drept scop protejarea tinerilor impotriva oricarei  munci susceptibile sa dauneze securitatii, sanatatii sau dezvoltarii lor fizice, psihologice,  morale sau sociale sau sa pericliteze educatia acestora. 

Art. 179. - Angajatorul este obligat sa garanteze tinerilor conditii de munca adaptate varstei  lor. 

Art. 180. - (1) Prevederile cuprinse in acest capitol se aplica oricarei persoane in varsta de  pana la 18 ani care are un contract sau un raport de munca definit prin legislatia in vigoare. 

(2) Ele nu se aplica lucrarilor ocazionale sau de scurta durata care vizeaza: a) serviciul casnic exercitat intr-o gospodarie particulara sau 

b) activitatea care este considerata ca nefiind vatamatoare, daunatoare sau periculoasa pentru  tineri, in intreprinderile familiale. 

Art. 181. - (1) Angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru asigurarea securitatii si  protejarea sanatatii tinerilor, tinand seama in special de riscurile specifice prevazute la art.184  (1). 

(2) Angajatorul trebuie sa puna in practica masurile prevazute la aliniatul 1 pe baza evaluarii  riscurilor existente pentru tineri si legate de munca acestora.

Evaluarea trebuie sa fie efectuata inainte ca tinerii sa inceapa munca si la orice modificare  semnificativa a conditiilor de munca si ea trebuie sa vizeze in principal urmatoarele elemente: 

a) echipamentul tehnic si organizarea locului de munca si a postului de munca; b) natura, nivelul si durata expunerii la agenti fizici, biologici si chimici; 

c) organizarea, alegerea si utilizarea echipamentelor tehnice, in special a agentilor utilizati,  masinilor, aparatelor si dispozitivelor, precum si manipularea acestora; 

d) organizarea procedeelor de munca si a desfasurarii muncii si interactiunea acestora  (organizarea muncii); 

e) stadiul formarii si informarii tinerilor. 

Atunci cand aceasta evaluare demonstreaza existenta unui risc pentru securitatea, sanatatea  fizica sau mentala ori dezvoltarea tinerilor, trebuie sa fie asigurate evaluarea si supravegherea  sanatatii tinerilor, la intervale regulate, in mod gratuit si adecvat, in conformitate cu  reglementarile Ministerului Sanatatii si Familiei. 

Art. 182. - Angajatorul este obligat sa informeze pe tineri asupra eventualelor riscuri si asupra  tuturor masurilor luate in ceea ce priveste securitatea si sanatatea lor. 

Art. 183. - Angajatorul implica serviciile de protectie si de prevenire in planificarea, aplicarea  si controlul conditiilor de securitate si de sanatate aplicabile in munca tinerilor. 

Art. 184. - (1) Tinerii trebuie sa fie protejati impotriva riscurilor specifice pentru securitatea,  sanatatea si dezvoltarea lor, riscuri care rezulta din lipsa lor de experienta, din constientizarea  insuficienta a riscurilor existente sau potentiale ori din faptul ca tinerii sunt inca in dezvoltare. 

(2) In acest scop, se interzice munca tinerilor in activitati care: 

a) depasesc capacitatile lor fizice sau psihologice; 

b) implica o expunere nociva la agenti toxici, cancerigeni, care determina alterari genetice  ereditare, avand efecte nocive pentru fat pe durata graviditatii sau avand orice alt efect nociv  cronic asupra fiintei umane; 

c) implica o expunere nociva la radiatii; 

d) prezinta riscuri de accidentare pe care se presupune ca tinerii nu le pot identifica sau  preveni, din cauza absentei simtului lor de securitate sau a lipsei lor de experienta ori de  pregatire; 

e) pun in pericol sanatatea din cauza frigului ori caldurii extreme sau din cauza zgomotului ori  vibratiilor. 

Printre activitatile care sunt susceptibile sa antreneze riscuri specifice pentru tineri, in sensul  alin. (1), figureaza in special:

-activitatile care implica o expunere nociva la agentii fizici, biologici si chimici mentionati in  tabelul 5 la partea I si 

-procedeele si activitatile mentionate in tabelul 5 la partea II. 

Art. 185. - Pentru adolescenti, pot fi autorizate derogari de la art.184 alin. (2), atunci cand  aceste activitati sunt indispensabile pentru formarea lor profesionala si cu conditia ca protectia  securitatii si sanatatii sa le fie asigurata prin faptul ca lucrarile sunt efectuate sub  supravegherea unei persoane competente. 

Tabelul 5 

Lista de agenti, procedee si activitati la care se face referire in art.184 I. Agenti 

1. Agenti fizici 

a) Radiatiile ionizante; 

b) Munca in atmosfera hiperbarica, de exemplu in incintele presurizate, la scufundari  subacvatice. 

2. Agenti biologici: agentii biologici din grupele 3 si 4 in sensul prevederilor prezentelor  norme referitoare la agenti biologici. 

3. Agenti chimici 

a) Substantele si preparatele care sunt clasificate in toxice, foarte toxice, corosive sau  explozive. 

b) Substantele si preparatele care se clasifica in nocive si prezinta urmatoarele riscuri: -pot determina efecte ireversibile foarte grave; 

-pot determina efecte ireversibile; 

-pot antrena o sensibilizare prin inhalare; 

-pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea; 

-pot cauza cancer; 

-pot cauza modificari genetice ereditare; 

-pot avea efecte grave pentru sanatate in caz de expunere prelungita; 

-pot reduce fertilitatea; 

-pot determina aparitia pe durata graviditatii, a unor efecte nocive pentru copil.

c) Substantele si preparatele care se clasifica in iritante si prezinta urmatoarele riscuri: -sunt inflamabile; 

-pot antrena o sensibilizare prin inhalare; 

-pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea. 

d) Substantele si preparatele vizate de prevederile prezentelor norme referitoare la agenti  cancerigeni si mutageni. 

e) Plumbul si compusii sai, in masura in care agentii respectivi pot sa fie absorbiti de  organismul uman. 

f) Azbestul 

II. Procedee si activitati 

1. Procedee si activitati vizate in tabelul 8. 

2. Activitati de fabricatie si de manipulare a dispozitivelor, artificiilor sau diverselor obiecte  care contin explozivi. 

3. Activitati din menajeriile de animale feroce si veninoase. 

4. Activitati de taiere industriala a animalelor. 

5. Activitati care presupun manipularea aparatelor de producere, de inmagazinare sau de  folosire a gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate. 

6. Activitati care presupun folosirea cuvelor, bazinelor, rezervoarelor, recipientelor sau  canistrelor care contin agentii chimici prevazuti la punctul I.3. 

7. Activitati care comporta risc de prabusire. 

8. Activitati care comporta riscuri electrice de inalta tensiune. 

9. Activitati al caror ritm este conditionat de masini si care sunt remunerate in functie de  rezultat. 

Art. 186. - (1) Timpul consacrat pregatirii de catre tanarul care lucreaza in cadrul unui sistem  de formare teoretica si/sau practica alternativa sau de stagiu in intreprindere este inclus in  timpul de munca. 

(2) Atunci cand tanarul este angajat de mai multi angajatori, zilele de munca si orele de  munca efectuate se insumeaza. 

Art. 187. - Este interzisa munca in program de noapte a tinerilor care nu au implinit varsta de  18 ani.

Art. 188. - (1) Se vor lua masurile necesare pentru ca, pentru fiecare perioada de 24 de ore,  adolescentii sa beneficieze de o perioada minima de repaus de 12 ore consecutive. 

(2) Se vor lua masurile necesare pentru ca, pentru fiecare perioada de 7 zile, adolescentii sa  beneficieze de o perioada minima de repaus de 2 zile, consecutive daca este posibil. 

Atunci cand motive tehnice sau organizatorice o justifica, perioada minima de repaus se poate  reduce, dar, in nici un caz ea nu poate sa fie mai mica de 36 ore consecutive. 

Perioada minima de repaus prevazuta la alin. (1) si (2) include, in principiu, duminica. 

(3) Perioadele minime de repaus prevazute la alin. (1) si (2) pot fi intrerupte in cazul unor  activitati caracterizate prin perioade de munca fractionate sau de scurta durata in cursul zilei. 

(4) Atunci cand exista motive obiective si cu conditia ca adolescentilor sa le fie acordat un  repaus compensator adecvat, iar obiectivele prevazute la art. 178 sa nu fie puse in cauza, pot fi  prevazute derogari de la alin. (1) si de la alin. (2) in cazurile urmatoare: 

a) munci efectuate in sectoarele de navigatie sau pescuit; 

b) munci efectuate in spitale sau institutii similare; 

c) munci efectuate in agricultura; 

d) munci efectuate in sectorul de turism sau in sectorul hotelurilor, restaurantelor si  cafenelelor; 

e) activitati caracterizate de perioade de munca fractionate in cursul zilei. 

Art. 189. - Se pot autoriza derogari de la art. 188 (1) si, in privinta adolescentilor, pentru  munci prestate in conditii prevazute de celelalte reglementari de securitate si sanatate in  munca, cu conditia ca: aceste munci sa fie de scurta durata si sa nu sufere nici o intarziere, sa  nu fie disponibili lucratori adulti si sa se acorde adolescentilor vizati perioade echivalente de  repaus compensator intr-un termen de 3 saptamani. 

inapoi la cuprins ^ 

TITLU IV 

Cladiri si alte constructii  

CAPITOLUL I  

Obligatii generale ale proiectantului, executantului,  beneficiarului

Art. 190. - Prevederile prezentului capitol stabilesc obligatiile generale ale proiectantului,  executantului si beneficiarului, atat pentru realizarea unor constructii, cat si pentru realizarea  lucrarilor de reparatie sau modernizare a unor constructii. 

Art. 191. - Proiectantul raspunde de elaborarea documentatiilor tehnice de executie ale  lucrarilor de constructii. Acestea trebuie sa fie astfel intocmite, incat sa permita executarea si  utilizarea lucrarilor respective in conditii in care, la o exploatare normala a instalatiilor  tehnologice, sa se previna accidentele de munca, precum si imbolnavirile profesionale. In  acest scop proiectantul este obligat: 

a) sa aplice, la elaborarea proiectelor, normele de securitate a muncii, precum si prevederile  tuturor actelor normative privind proiectarea lucrarilor de constructii care se refera la masuri  de securitate a muncii; 

b) sa prevada in documentatiile tehnice utilizarea pentru executia lucrarilor numai a  echipamentelor tehnice certificate din punctul de vedere al securitatii muncii; 

c) sa prevada in documentatiile tehnice de executie mijloacele financiare care sa asigure  respectarea, la realizarea lucrarilor de constructii, a prevederilor normelor si actelor normative  specificate la pct. a); 

d) sa garanteze prin proiect eficienta masurilor de securitate a muncii corespunzatoare  normelor si legislatiei de securitate a muncii; 

e) sa stabileasca dispozitivele, aparatele si instalatiile de securitate a muncii, necesare in  perioada de executie a lucrarilor de constructii; 

f) sa asigure completarea documentatiei cu masurile impuse cu ocazia controalelor de  protectia muncii efectuate de catre organele abilitate; 

g) sa prevada in documentatia proiectelor prin care se promoveaza tehnologii noi de executie: -instructiuni preliminare de securitate a muncii; 

-lista cuprinzand propuneri de echipament individual de protectie pentru personalul care  executa lucrarile respective; 

h) sa ia masuri ca documentatiile tehnico-economice sa evidentieze factorii de risc pe faze de  executie si sa prevada trimiteri la normele si actele normative de securitate a muncii  corespunzatoare factorilor respectivi; 

i) sa nominalizeze in cadrul documentatiei tehnico-economice, in cazul lucrarilor speciale si  ale lucrarilor noi de executie, pentru care nu exista normative sau detalii tip, masurile de  securitate a muncii specifice lucrarilor respective; 

j) sa acorde asistenta tehnica executantului si beneficiarului in vederea rezolvarii problemelor  de securitate a muncii, aparute in realizarea lucrarilor de constructii;

k) cu ocazia receptiei lucrarilor de constructii, ca membru in comisia de receptie sau ca invitat  in comisia de receptie, in calitate de specialist, sa controleze realizarea masurilor de protectia  muncii prevazute in documentatia tehnica. 

Art. 192. - Executantul raspunde de realizarea lucrarilor de constructii in conditii care sa  asigure evitarea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale. In acest scop este  obligat: 

a) sa analizeze documentatia tehnica de executie din punctul de vedere al securitatii muncii si,  daca este cazul, sa faca obiectiuni, solicitand proiectantului modificarile necesare conform  prevederilor legale; 

b) sa aplice prevederile cuprinse in legislatia si normele de securitate a muncii, precum si  prescriptiile din documentatiile tehnice privind executarea lucrarilor de baza, de serviciu si  auxiliare necesare realizarii constructiilor; 

c) sa execute toate lucrarile prevazute in documentatia tehnica in scopul realizarii unei  exploatari ulterioare a lucrarilor de constructii-montaj in conditii de securitate a muncii si sa  sesizeze beneficiarul si proiectantul cand constata ca masurile propuse sunt insuficiente sau  necorespunzatoare, sa faca propuneri de solutionare si sa solicite acestora aprobarile necesare; 

d) sa ceara beneficiarului ca proiectantul sa acorde asistenta tehnica in vederea rezolvarii  problemelor de securitate a muncii in cazurile deosebite, aparute in executarea lucrarilor de  constructii; 

e) sa remedieze toate deficientele constatate cu ocazia efectuarii probelor, precum si cele  constatate la receptia lucrarilor de constructii.  

Art. 193. - Beneficiarul raspunde de preluarea si exploatarea lucrarilor de constructii-montaj  in conditii care sa asigure securitatea muncii. In acest scop are obligatia: 

a) sa analizeze proiectul din punctul de vedere al masurilor de securitate a muncii si, in cazul  cand constata deficiente, lipsuri sau neconcordante fata de prevederile legislatiei in vigoare, sa  ceara proiectantului remedierea deficientelor constatate, completarea documentatiei tehnice  sau punerea in concordanta a prevederilor din proiect cu cele din legislatie; 

b) sa colaboreze cu proiectantul lucrarii la definitivarea instructiunilor de securitate a muncii; 

c) sa colaboreze cu proiectantul si executantul, dupa caz, in scopul rezolvarii anumitor  probleme de securitate a muncii; 

d) pentru lucrarile de constructii ce se executa in paralel cu desfasurarea procesului de  productie, sa incheie cu executantul un protocol-anexa la contract, in care se va delimita  suprafata pe care se executa lucrarile, pentru care raspunderea privind asigurarea masurilor de  protectie a muncii revine executantului, sa specifice conditiile necesar a fi respectate de  executant, astfel incat desfasurarea procesului de productie in conditii de securitate sa nu fie  afectata de lucrarile de constructii executate concomitent cu acesta; 

e) sa controleze, cu ocazia receptiei lucrarilor de constructii-montaj, realizarea de catre  executant a tuturor masurilor de securitate a muncii prevazute in documentatia tehnica, 

refuzand receptia lucrarilor de constructii care nu corespund din punctul de vedere al  securitatii muncii; 

f) sa nu semneze receptia definitiva a lucrarilor de constructii atunci cand determinarile  privind microclimatul, zgomotul si vibratiile, iluminatul, efectuate in timpul probelor  tehnologice, nu corespund documentatiei tehnice. 

CAPITOLUL II 

Amplasarea cladirilor, depozitelor si a altor tipuri de  constructii 

Art. 194. - Cladirile sau instalatiile tehnologice amplasate in aer liber la care pot aparea emisii  importante de pulberi, vapori, gaze periculoase in atmosfera, precum si cele care produc  zgomote ce depasesc limitele admisibile, se vor amplasa astfel incat sa se evite poluarea altor  zone de munca sau a zonelor invecinate. Amplasarea acestora se va face astfel incat sensul  vanturilor dominante sa indeparteze degajarile accidentale din zona spatiilor de munca (din  zona constructiilor). 

Art. 195. - Depozitele deschise, pentru materiale care produc pulberi la manipulare ce pot fi  antrenate de curentii de aer, vor fi amplasate la o distanta de 20 m fata de cladiri productive si  la o distanta de 50 m fata de cladirile social-administrative ale complexului de cladiri. 

Art. 196. - Cladirile administrative se vor amplasa in apropierea spatiilor de productie, astfel  incat sa se evite intretaierea cu circuitele tehnologice productive sau cu spatii cu emisii  nocive. 

Art. 197. - Curtile interioare semiinchise (sub forma de "L", "U" sau "E") se vor orienta astfel  incat partea libera a curtii sa fie in sensul vanturilor dominante. 

Art. 198. - Cladirile in care se desfasoara procese tehnologice caracterizate prin degajari de  caldura de peste 20 kcal/mc/h, prevazute cu ventilare naturala, se vor amplasa cu latura lunga  perpendiculara pe directia vanturilor dominante din perioada sezonului cald. 

Art. 199. - Incaperile administrative trebuie sa fie izolate de incaperile de productie, cu  exceptia celor strict legate de spatiile de productie. Daca incaperile administrative sunt situate  in spatii zgomotoase, sau sunt invecinate cu asemenea incaperi, trebuie prevazute masuri de  izolare impotriva zgomotului si vibratiilor, astfel ca nivelul acestora sa nu depaseasca limita  maxima admisa. Cladirile si incaperile administrative trebuie sa corespunda si reglementarilor  in vigoare referitoare la prevenirea incendiilor. 

CAPITOLUL III  

Cai de circulatie 

Art. 200. - Latimea cailor de circulatie din cladiri, hale, depozite sau alte incaperi de lucru se va stabili in functie de felul circulatiei, gabaritele mijloacelor de transport utilizate si  dimensiunile materialelor sau pieselor care se transporta. Latimea lor nu poate fi mai mica  decat cea prevazuta in tabelul 6.

Tabelul 6 

Latimea minima admisa a cailor de circulatie 

din incaperile de lucru 

Nr.  

crt. Destinatia caii de circulatie 

0 1 

1 Circulatie de pietoni in ambele sensuri si de carucioare intr-un singur sens 2 Circulatie de carucioare si pietoni in ambele sensuri 3Circulatie intr-un singur sens cu: electrocare, electrostivuitoare sau alte mijloacede transportsimilare motorizate, si de pietoni in ambele sensuri 4 Idem in ambele sensuri 

5 Circulatia intr-un singur sens cu autocamioane si pietoni in ambele sensuri 6 Idem in ambele sensuri (inclusiv pietoni) 

7 Spatiul de circulatie pentru personalul de deservire, intretinere, reparatii etc. NOTA:(1) Marimea (L) reprezinta latimea maxima a mijlocului de transport. 

(2) Valoarea se stabileste in functie de gradul de periculozitate prezentat de utilajul pe langa  care se circula. 

Art. 201. - Caile de circulatie trebuie sa fie: 

a) marcate vizibil, pentru a fi usor de recunoscut; 

b) sa aiba legaturi cat mai directe spre caile de evacuare; 

c) sa fie mentinute permanent libere si curate, incat sa permita evacuarea rapida a persoanelor. 

Art. 202. - Suprafetele cailor de circulatie pentru persoane trebuie sa fie netede si  nealunecoase, iar cele destinate circulatiei vehiculelor trebuie sa nu prezinte denivelari, sa fie  rezistente la compresiune, socuri si uzura. 

Art. 203. - Caile de circulatie care vor fi utilizate de mai multe tipuri de mijloace de transport,  inclusiv feroviar, vor avea sinele caii ferate ingropate la nivelul suprafetelor cailor de  circulatie. 

Art. 204. - Caile de circulatie pentru persoane si trecerile amplasate la inaltime vor fi  protejate cu balustrade inalte de cel putin 1 m, prevazute cu legaturi de separatie orizontale  intermediare, iar la partea inferioara cu o bordura inalta de cel putin 10 cm. 

Art. 205. - (1) Golurile din plansee sau din ziduri vor fi acoperite cu capace sau grilaje  rezistente, care sa permita preluarea sarcinilor rezultate din activitatile care se desfasoara la  locul respectiv, sau vor fi ingradite cu balustrade si marcate cu indicatoare de securitate. In  cazul utilizarii de capace sau grilaje, acestea vor fi asigurate contra deplasarii.

(2) Golurile, santurile, rigolele situate in zonele de circulatie vor fi acoperite sau marcate cu  indicatoare, iar in timpul noptii vor fi semnalizate cu mijloace luminoase (felinare, avertizoare  sau inscriptii luminoase). 

CAPITOLUL IV  

Inaltimea cladirilor, dimensionarea suprafetelor si a  volumului de lucru 

Art. 206. - (1) Incaperile de lucru in care se desfasoara procese de munca vor avea inaltimea  minima de 3 m, iar pentru fiecare persoana se va sigura un volum de cel putin 12 m3 si o  suprafata minima stabilita conform normelor in vigoare la nivelul activitatilor specifice. 

(2) Pentru spatiile in care au loc procese tehnologice ce degaja caldura, umiditate, pulberi,  gaze, vapori toxici etc., inaltimea si volumul incaperilor se stabilesc prin calcul, tinand seama  de asigurarea schimburilor de aer si de mijloacele de combatere a noxelor. 

(3) Incaperile de lucru in care se desfasoara activitati administrative sau comerciale pot avea  inaltimea minima de 2,6 m, iar pentru fiecare persoana se va asigura un volum de cel putin 10  m3 si o suprafata minima stabilita conform normelor in vigoare la nivelul activitatilor  specifice. 

Art. 207. - (1) La dimensionarea suprafetelor de lucru se va tine seama, pe langa spatiul  ocupat de utilaje si cai de acces, si de spatiul ocupat de materiale, semifabricate, produse  finite sau deseuri, in asa fel incat sa se asigure suprafata libera necesara desfasurarii normale a  activitatii de productie, intretinere si reparatii. 

(2) Incarcarea planseelor cu materiale sau utilaje nu va depasi sarcina maxima admisibila  pentru care au fost calculate. 

Art. 208. - Subsolurile constructiilor nu se vor folosi ca incaperi de lucru decat daca  indeplinesc conditiile stabilite la art. 207, si numai daca sunt prevazute cu instalatie de  ventilare mecanica, de iluminare si canalizare, in constructie adecvata (mediu normal sau  exploziv), cu posibilitati duble de evacuare si izolate, pentru evitarea infiltratiilor de natura  lichida si/sau gazoasa. 

CAPITOLUL V  

Instalatii tehnico-utilitare 

Art. 209. - Instalatiile tehnico-utilitare trebuie sa respecte prevederile prezentului capitol si  cerintele de securitate si sanatate aferente, cuprinse in anexele nr. 16 si 17. 

Art. 210. - Locurile de munca amplasate in cladiri sau in aer liber, caracterizate prin degajari  de noxe, vor fi astfel amplasate, amenajate, utilate si dotate incat sa se evite poluarea sau  influentarea locurilor de munca vecine, ca si a anexelor social-sanitare. 

Art. 211. - Instalatiile de ventilare se vor proiecta si construi astfel incat sa se asigure  conditiile de microclimat precum si eliminarea sau reducerea pana la limitele admise ale  noxelor.

Art. 212. - Acolo unde conditiile de munca o impun, angajatorul trebuie sa asigure  dispozitivele si aparatele necesare pentru controlul functionarii instalatiilor de ventilare si  controlul microclimatului din incaperile de lucru. 

CAPITOLUL VI  

Dotari social-sanitare, puncte de prim ajutor, necesarul de  apa potabila, colectarea si indepartarea reziduurilor 

Art. 213. - Dotarile social-sanitare, punctele de prim ajutor, necesarul de apa potabila,  colectarea si indepartarea reziduurilor trebuie sa respecte prevederile din prezentul capitol si  cerintele de securitate si sanatate cuprinse in anexele nr. 16 si 17. 

Art. 214. - Locurile de munca vor fi asigurate cu dotari social-sanitare in functie de  necesitatile fiziologice ale personalului si de caracteristicile proceselor de munca si ale  mediului de munca. 

(1) Dotarile social-sanitare se asigura conform anexelor nr. 12, 13 si 14. 

(2) Cantitatea de apa rece si calda pentru igiena personalului si pentru baut se normeaza  conform anexei nr. 13. 

Art. 215. - In cazurile cand in unitati se organizeaza cantine, microcantine, sali de servirea  mesei, puncte alimentare sau orice alta forma de desfacere a alimentelor, acestea trebuie sa  corespunda normelor de igiena alimentatiei. 

Art. 216. - La locurile de munca se vor asigura puncte de alimentare cu apa de baut. Acestea  se normeaza conform anexei nr. 14. Apa distribuita prin punctele de alimentare cu apa  (arteziene, robinete, vase etc.), ca si apa pentru spalat (lavoare, dusuri), trebuie sa corespunda  standardului de potabilitate in vigoare. 

Art. 217. - La locurile de munca unde exista riscul de arsuri cu substante chimice sau de  aprindere a imbracamintei sau a echipamentului individual de protectie se vor asigura dusuri  de salvare, cu apa potabila sau solutii neutralizante. 

Art. 218. - In cazurile cand unitatile folosesc surse si instalatii proprii de aprovizionare cu apa  potabila sau industriala, se vor respecta prevederile legale cu privire la protectia sanitara a  surselor si instalatiilor, precum si standardele de calitate a apei. 

Art. 219. - Instalatiile de preparare si distribuire a apei carbogazoase saline, pentru locurile de  munca cu degajari de caldura, se vor amenaja si vor functiona conform normelor de igiena  alimentatiei. 

Art. 220. - Apele uzate cu incarcaturi chimice, radioactive, biologice si orice reziduu  industrial vor fi prelucrate in statii speciale de neutralizare inainte de evacuarea in reteaua  publica de canalizare. Statiile de neutralizare a apelor uzate industriale trebuie sa corespunda  standardelor si normelor de protectie a mediului.

Art. 221. - Reziduurile industriale solide, in functie de natura si gradul lor de periculozitate,  se colecteaza, depoziteaza, transporta si neutralizeaza in conformitate cu prevederile actelor  normative specifice acestei activitati. 

CAPITOLUL VII  

Loc de munca 

Sectiunea 1  

Generalitati 

Art. 222. - Prevederile prezentului capitol stabilesc cerinte de securitate si sanatate pentru  locul de munca. 

Art. 223. - Prezentele prevederi nu se aplica la: 

a) mijloace de transport din afara intreprinderii sau locurile de munca din interiorul  mijloacelor de transport; 

b) santiere temporare si mobile pentru care se aplica prevederile din sectiunea 5 a acestui  capitol; 

c) industriile extractive prin foraj sau extractie pentru care se aplica prevederile normelor  specifice de securitate a muncii aferente; 

d) vase de pescuit pentru care se aplica prevederile normelor specifice de securitate a muncii  aferente; 

e) campuri, suprafete (luciuri) de apa, paduri si alte teritorii ce apartin unei intreprinderi  agricole sau forestiere, dar sunt situate departe de cladirile intreprinderii. 

Art. 224. - Locurile de munca folosite pentru prima data dupa data intrarii in vigoare a  prezentelor norme trebuie sa indeplineasca cerintele de securitate si sanatate cuprinse in anexa  nr. 16. 

Art. 225. - Locurile de munca aflate in folosinta inainte de data intrarii in vigoare a  prezentelor norme trebuie sa satisfaca cerintele de securitate si sanatate prevazute in anexa nr.  17, pana cel mai tarziu la 31 decembrie 2006. 

Art. 226. - Atunci cand locurile de munca sufera modificari, extinderi si/sau transformari  dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme, angajatorul va lua toate masurile necesare  pentru a se asigura ca acestea sunt in concordanta cu prevederile din anexa nr. 16. 

Art. 227. - In scopul mentinerii securitatii si sanatatii la locul de munca, angajatorul trebuie sa  ia toate masurile necesare pentru a asigura: 

a) pastrarea permanent libera a iesirilor de urgenta si a iesirilor propriu-zise; 

b) intretinerea tehnica a locului de munca, in special a instalatiilor si dispozitivelor la care se  face referire in anexele nr. 16 si 17, intr-o astfel de stare incat sa nu prezinte riscuri pentru 

securitatea si sanatatea angajatilor; orice defectare periculoasa trebuie sa fie remediata in cel  mai scurt timp posibil; 

c) curatirea cu regularitate la nivelul adecvat de igiena a locului de munca, a echipamentelor  si dispozitivelor, in mod deosebit a instalatiilor de ventilare; 

d) intretinerea si verificarea periodica a echipamentelor si dispozitivelor de protectie  concepute pentru a preveni sau elimina riscurile, in special cele mentionate in anexele nr. 16  si 17. 

Sectiunea 2  

Principii ergonomice in organizarea locului de munca 

Art. 228. - Principiile ergonomice din aceasta sectiune vor sta la baza dimensionarii si  organizarii locului de munca. 

Art. 229. - Dimensionarea locului de munca se realizeaza in functie de particularitatile  anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum si de dimensiunile si  caracteristicile echipamentului tehnic, ale mobilierului de lucru, de miscarile si deplasarile  angajatului in timpul activitatii, de distantele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru  manipularea maselor ca si de necesitatea asigurarii confortului psiho-fizic. 

Art. 230. - Eliminarea pozitiilor fortate, nenaturale, ale corpului angajatului si asigurarea  posibilitatilor de modificare a pozitiei in timpul lucrului se realizeaza prin amenajarea  ergonomica a locului de munca, prin optimizarea fluxului tehnologic si prin utilizarea  echipamentelor tehnice care respecta prevederile reglementarilor in vigoare. 

Art. 231. - Locurile de munca unde se lucreaza in pozitie asezat se doteaza cu scaune  concepute corespunzator caracteristicilor antropometrice si functionale ale organismului  uman, precum si activitatii care se desfasoara, corelandu-se inaltimea scaunului cu cea a  planului de lucru. Scaunele trebuie sa permita adaptarea acestora in raport cu caracteristicile  antropometrice individuale ale angajatilor. 

Art. 232. - La locurile de munca unde se lucreaza in pozitie ortostatica, trebuie asigurate, de  regula, mijloace pentru asezarea angajatului cel putin pentru perioade scurte de timp (de  exemplu, scaune, banci). 

Art. 233. - Echipamentele tehnice, mesele si bancurile de lucru trebuie sa asigure spatiu  suficient pentru sprijinirea comoda si stabila a membrelor inferioare in timpul activitatii, cu  posibilitatea miscarii acestora. 

Art. 234. - Inaltimea planului de lucru pentru pozitia asezat sau ortostatica se stabileste in  functie de distanta optima de vedere, de precizia lucrarii, de caracteristicile antropometrice ale  angajatului si de marimea efortului membrelor superioare, conform tabelului 7. 

Tabelul 7 

Inaltimea planului de lucru 

A) Pozitie asezat:

a) lucrari cu solicitare vizuala deosebita 950-1100 mm 

b) lucrari de precizie 850-920mm 

c) lucrari obisnuite de birou 720-780mm 

d) lucrari manuale 650-700mm 

B) Pozitie ortostatica 

a) lucrari de precizie 950-1180mm 

b) lucrari de precizie cu piese mici 850-950mm 

c) lucrari care implica manuire de piese grele 700-900mm 

Art. 235. - Pentru evitarea miscarilor de rasucire si aplecare ale corpului, precum si a  miscarilor foarte ample ale bratelor, trebuie luate masuri de organizare corespunzatoare a  fluxului tehnologic, de manipulare corecta a materiilor prime si produselor la echipamentele  tehnice la care angajatul intervine direct. 

Art. 236. - (1) Trebuie asigurate legaturi optime intre locurile de munca, precum si circulatia  usoara si rapida a materiilor prime, materialelor si produselor. 

(2) Sunt obligatorii aprovizionarea si evacuarea ritmica a materiilor prime, materialelor, semiproduselor sau produselor realizate, evitandu-se aglomerarea locurilor de munca si/sau a  cailor de circulatie. 

Art. 237. - Munca si locul de munca vor fi astfel organizate incat sa se evite expunerea la  noxe a angajatilor care nu au legatura directa cu locul de munca respectiv. 

Sectiunea 3  

Semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locurile de munca 

Art. 238. - Semnalizarea de securitate si/sau sanatate utilizata la locul de munca trebuie sa fie  in conformitate cu Prescriptiile minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la  locul de munca. 

Acestea cuprind reguli si masuri obligatorii privind modurile de semnalizare si caracteristicile  lor principale, interschimbabilitatea si complementaritatea semnalizarilor, conditiile de  utilizare si de mentinere a eficacitatii acestora 

Art. 239. - (1) Angajatorul are obligatia sa prevada si sa verifice existenta semnalizarii de  securitate si/sau sanatate adecvate la locul de munca, in conformitate cu dispozitiile art. 238,  ori de cate ori riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de  protectie colectiva sau prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii. 

(2) In acest scop angajatorul are obligatia sa ia in consideratie orice evaluare a riscurilor  realizata in conformitate cu art. 11 din prezentele norme.

(3) Respectarea prescriptiilor alin. (1) nu trebuie sa afecteze respectarea obligatiilor legale,  prevazute de alte documente normative, privind semnalizarea referitoare la evacuare, salvare  si ajutor, material si echipament de lupta contra incendiilor, substante sau preparate  periculoase, ca si alte materiale specifice. 

(4) Daca este cazul, in interiorul intreprinderilor sau cladirilor trebuie prevazuta, conform  normelor in vigoare, semnalizarea corespunzatoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim  si aerian, daca nu este afectata semnalizarea prevazuta prin prezentele norme. 

Art. 240. - Semnalizarea de securitate si/sau sanatate poate fi de interzicere, de avertizare, de  obligare, de salvare sau prim ajutor si se realizeaza dupa caz, in mod permanent sau  ocazional. 

Art. 241. - Semnalizarea permanenta trebuie sa se realizeze astfel: 

a) prin panouri (indicatoare, placi) si/sau culori de securitate cand se refera la o interdictie, un  avertisment, o obligatie, la localizarea mijloacelor de salvare sau de prim-ajutor si la riscurile  de lovire de obstacole si de cadere a persoanelor; 

b) prin eticheta (pictograma sau simbol pe culoarea de fond) sau panouri ce preiau aceasta  pictograma, in cazul recipientilor si conductelor aparente care contin substante periculoase;  aceste mijloace trebuie plasate pe partile vizibile, sub forma rigida, autocolanta sau pictata si  intr-un numar suficient de mare pentru a asigura securitatea zonei; 

c) prin panouri de avertizare sau etichete ca cele de la pct. b), in cazul suprafetelor, salilor sau  incintelor utilizate pentru incarcarea, descarcarea si depozitarea substantelor periculoase in  cantitati mari; mijloacele de mai sus vor fi plasate aproape de suprafata de depozitare sau pe  usa de acces in hala; 

d) prin culori de securitate la marcarea cailor de circulatie. 

Art. 242. - Semnalizarea ocazionala trebuie sa se realizeze astfel: 

a) prin semnal luminos, semnal acustic sau comunicare verbala in caz de atentionare asupra  unor evenimente periculoase, chemare sau apel al persoanelor pentru o actiune specifica sau  evacuare de urgenta; 

b) prin gest-semnal sau comunicare verbala, in caz de ghidare a persoanelor care efectueaza  manevre ce presupun un risc sau pericol. 

Art. 243. - (1) Angajatii si/sau reprezentantii acestora vor fi informati privind toate masurile  ce trebuie luate in consideratie in scopul asigurarii semnalizarii de securitate si/sau sanatate la  locul de munca. 

(2) Angajatorii au obligatia sa asigure angajatilor instruirea adecvata, in special prin  instructiuni precise, inceeacepriveste semnalizarea de securitate si/sau sanatate utilizata. 

(3) Instruirea se va axa in special pe semnificatia semnalizarii, mai ales cand aceasta  presupune utilizarea cuvintelor, precum si pe comportamentul general si specific care trebuie 

adoptat. Aceasta instruire trebuie sa fie repetata periodic, ori de cate ori se considera necesara  reimprospatarea cunostintelor salariatilor, ca urmare a unor verificari. 

Art. 244. - Consultarea si participarea angajatilor si/sau a reprezentantilor acestora privesc  prevederile din prezenta sectiune si din Prescriptiile minime pentru semnalizarea de securitate  si/sau sanatate la locul de munca. 

Sectiunea 4  

Loc de munca pentru lucrul in conditii de izolare 

Art. 245. - (1) Se considera ca o persoana lucreaza in conditii de izolare atunci cand nu are  contact vizual si comunicare verbala directa cu alte persoane, in cele mai multe cazuri pentru  o perioada de timp mai mare decat o ora, si cand nu este posibil sa i se acorde ajutor imediat  in caz de accident sau cand se afla intr-o situatie critica. 

(2) Pentru lucrari foarte periculoase, notiunea de lucru in conditii de izolare se poate extinde  si pentru perioade de timp mai scurte (de cateva minute). 

Art. 246. - Personalul care lucreaza in conditii de izolare trebuie sa fie informat clar cu privire  la: 

a) manipularea echipamentului tehnic, starea acestuia (fiabilitate si accesibilitate); b) riscurile de accidentare si modul de actiune in caz de aparitie a acestora; c) comportamentul adecvat in cazul producerii unei avarii sau al aparitiei unei situatii critice; d) utilizarea echipamentului individual de protectie; 

e) primul ajutor; 

f) utilizarea sistemului de supraveghere si de legatura cu exteriorul. 

Art. 247. - (1) Este obligatorie efectuarea unui control periodic asupra comportamentului si  cunostintelor persoanelor care lucreaza in conditii de izolare. 

(2) Periodicitatea si durata controalelor vor fi stabilite in functie de conditiile si riscurile  existente si de experienta salariatilor respectivi. 

Art. 248. - Personalul care lucreaza in conditii de izolare va fi autorizat pentru aceasta de  catre angajator, pe baza unor teste de aptitudini, teste profesionale si in urma unui control  medical. 

Art. 249. - Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu sarcini si atributii concrete care sa  supravegheze angajatii care lucreaza in conditii de izolare, aceasta trebuie sa fie instruita  asupra riscurilor existente, asupra accidentelor sau avariilor posibile, precum si cu privire la modul de interventie in caz de necesitate.

Art. 250. - Pentru a se putea interveni in timp util in caz de accident sau avarie la locurile de  munca in conditii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice de alarma care permit  legatura cu persoana ce asigura supravegherea: 

a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio); b) periodic automat (radio-telefon, telefon); 

c) periodic, prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat vederi si monitor). 

Sectiunea 5  

Locuri de munca in santiere temporare si mobile 

Art. 251. - Executantul lucrarii desemneaza din cadrul sefilor de compartimente de protectia  muncii sau al delegatilor responsabili cu protectia muncii unul sau mai multi coordonatori in  materie de securitate si de sanatate pentru un santier pe care sunt prezente mai multe  intreprinderi de constructii. 

Art. 252. - Coordonatorul sau coordonatorii in materie de securitate si sanatate pe durata  lucrarii: 

a) stabilesc sau cer sa se stabileasca un plan de securitate si sanatate, precizand regulile  aplicabile santierului respectiv, tinand cont, daca este necesar, de activitatile de exploatare  desfasurate pe santier; 

b) pregatesc un dosar adaptat caracteristicilor lucrarii, continand elementele utile in materie de  securitate si sanatate de care sa se tina seama in cursul eventualelor lucrari ulterioare. 

Art. 253. - Desemnarea coordonatorilor in materie de securitate si sanatate nu exonereaza de  raspundere angajatorul pentru domeniul securitatii si sanatatii in munca. 

Art. 254. - Odata cu inceperea lucrarii, trebuie sa se asigure urmatoarele: a) intretinerea santierului in ordine si intr-o stare de curatenie satisfacatoare; 

b) alegerea amplasamentului posturilor de lucru, tinand seama de conditiile de acces la aceste  posturi, determinarea cailor de acces sau de circulatie. 

Art. 255. - In vederea mentinerii securitatii si sanatatii pe santier, lucratorii independenti  trebuie sa respecte prevederile privind obligatiile angajatorilor, angajatilor precum si  prevederile privind echipamentul tehnic, echipamentul individual de protectie din prezentele  norme, sa ia in considerare indicatiile coordonatorului sau coordonatorilor in materie de  securitate si sanatate in munca. 

Art. 256. - In vederea mentinerii securitatii si sanatatii pe santier, angajatorii, atunci cand ei  insisi executa o activitate profesionala pe santier trebuie sa respecte prevederile privind  obligatiile patronilor, angajatilor precum si prevederile privind echipamentul tehnic,  echipamentul individual de protectie din prezentele norme, sa ia in considerare indicatiile coordonatorului sau coordonatorilor in materie de securitate si sanatate in munca.

Art. 257. - Angajatii si/sau reprezentantii lor trebuie sa fie informati asupra tuturor masurilor  luate cu privire la securitatea si sanatatea lor pe santier. Informatiile trebuie sa fie pe intelesul  angajatilor vizati. 

Sectiunea 6  

Locuri de munca aflate in atmosfere potential explozive 

Art. 258. - Prevederile prezentei sectiuni stabilesc cerinte minime de securitate si sanatate  pentru locurile de munca in care pot aparea atmosfere potential explozive. 

Art. 259. - Prezentele prevederi nu se aplica: 

a) zonelor utilizate direct pentru si in timpul tratamentelor medicale aplicate pacientilor; b) utilizarii dispozitivelor de ardere a combustibililor gazosi, conform legislatiei in vigoare; 

c) producerii, manevrarii, utilizarii, depozitarii si transportului substantelor explozive sau cu o  structura chimica instabila; 

d) industriilor extractive pentru care se aplica prevederile normelor specifice de securitate a  muncii aferente acestor activitati; 

e) utilizarii mijloacelor de transport terestre, navale si aeriene, conform cu prevederile  legislatiei in vigoare si a acordurilor internationale aferente. Mijloacele de transport destinate  utilizarii in atmosfere potential explozive nu sunt excluse. 

Art. 260. - Prevederile din titlul II precum si prevederile relevante cuprinse in titlul IV se  aplica in totalitate. 

Art. 261. - (1) In scopul prevenirii si protectiei la explozie, angajatorul trebuie sa ia masuri  tehnice si/sau organizatorice corespunzatoare naturii operatiilor, in ordinea prioritatilor si  respectand urmatoarele principii de baza: 

-prevenirea formarii atmosferelor explozive, sau in cazul in care natura activitatii nu permite  aceasta, 

-evitarea aprinderii atmosferelor explozive, si 

-limitarea efectelor daunatoare ale unei explozii in vederea asigurarii sanatatii si securitatii  angajatilor. 

(2) Acolo unde este cazul aceste masuri trebuie sa fie combinate si/sau suplimentate cu masuri  impotriva extinderii exploziilor si actualizate frecvent si, in orice caz, ori de cate ori au loc  schimbari semnificative. 

Art. 262. - (1) In indeplinirea obligatiilor sale, angajatorul trebuie sa evalueze riscurile  specifice de atmosfere explozive, luand in considerare cel putin: 

-probabilitatea producerii si mentinerii atmosferelor explozive;

-probabilitatea existentei surselor de aprindere, inclusiv a descarcarilor electrostatice, a  activarii acestora si a declansarii aprinderii; 

-utilajele, substantele folosite, procesele si interactiunile posibile ale acestora; -gravitatea efectelor anticipate. 

Riscurile de explozii sunt evaluate in mod global. 

(2) La evaluarea riscurilor de explozie trebuie luate in considerare locurile care sunt sau pot fi  legate prin deschideri de locurile in care pot aparea atmosfere explozive. 

Art. 263. - In scopul asigurarii securitatii si sanatatii angajatilor la locurile de munca in care  atmosferele explozive se pot forma in concentratii periculoase pentru securitatea si sanatatea  acestora, in conformitate cu principiile de baza ale evaluarii riscurilor si tinand seama de art.  261, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare astfel incat: 

a) mediul de munca sa fie de asa natura incat procesul muncii sa se poata desfasura in conditii  de securitate; 

b) sa se asigure o supraveghere adecvata, a angajatilor in timpul lucrului conform evaluarii  riscurilor utilizand mijloace tehnice corespunzatoare; 

c) angajatii sa utilizeze mijloace tehnice corespunzatoare. 

Art. 264. - (1) In cazul in care sunt prezenti la acelasi loc de munca angajati din mai multe  unitati, fiecare angajator este raspunzator pentru toate aspectele care ii revin prin atributii. 

(2) Fara a prejudicia responsabilitatea individuala a fiecarui angajator, angajatorul responsabil  pentru locul de munca, in conformitate cu legislatia in vigoare, trebuie sa coordoneze  aplicarea tuturor masurilor privind securitatea si sanatatea angajatilor si sa precizeze in  documentul privind protectia la explozie, scopul acestei coordonari, masurile si procedurile de  implementare a acestuia. 

Art. 265. - Angajatorul trebuie sa clasifice pe zone locurile unde pot aparea atmosfere  explozive in conformitate cu anexa nr. 18. 

Art. 266. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure aplicarea cerintelor minime stabilite in anexa nr.  19 la locurile mentionate in art. 265. 

(2) Acolo unde este cazul, locurile unde pot aparea atmosfere explozive in concentratii atat de  mari incat sa puna in pericol securitatea si sanatatea angajatilor trebuie marcate la punctele de  intrare, in conformitate cu anexa nr. 20. 

Art. 267. - In scopul asigurarii conditiilor de securitate si sanatate la locul de munca, conform  evaluarii riscurilor de explozie, angajatorul trebuie sa asigure elaborarea si actualizarea  DOCUMENTULUI PRIVIND PROTECTIA LA EXPLOZIE. 

Documentul privind protectia la explozie trebuie sa demonstreze, in special:

-ca au fost identificate si evaluate riscurile de explozie; 

-ca se vor lua masuri adecvate pentru indeplinirea obiectivelor prezentului capitol; -care sunt locurile care au fost clasificate pe zone conform anexei nr. 18; -care sunt locurile carora li se aplica cerintele minime stabilite in anexa nr. 19; 

-ca locul de munca si echipamentul tehnic, inclusiv dispozitivele de avertizare, suntproiectate,  realizatesi intretinute conform prevederilor de securitate; 

-ca au fost luate masuri pentru utilizarea in conditii de securitate a echipamentelor tehnice. 

Art. 268. - (1) Documentul privind protectia la explozie trebuie elaborat anterior inceperii  activitatii si actualizat in cazul in care au loc schimbari semnificative, extinderi sau  transformariale locului de munca, echipamentului tehnic sau organizarii activitatii. 

(2) Angajatorul poate combina evaluari ale riscurilor de explozie existente, documente sau  alte rapoarte echivalente elaborate in baza altor acte normative. 

Art. 269. - Echipamentele tehnice destinate utilizarii in locurile de munca unde pot aparea  atmosfere explozive, care sunt deja in folosinta sau sunt puse la dispozitia angajatorului  pentru prima data inainte de data intrarii in vigoare a prezentelor norme, trebuie sa  indeplineasca cerintele stabilite in anexa nr. 19, partea A, cel tarziu pana la data de 31  decembrie 2006. 

Art. 270. - Echipamentele tehnice destinate utilizarii in locuri in care pot aparea atmosfere  explozive, date in folosinta pentru prima data dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme  trebuie sa indeplineasca cerintele minime stabilite in anexa nr. 19 partile A si B. 

Art. 271. - Locurile de munca unde pot aparea atmosfere explozive aflate in folosinta inainte  de data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa indeplineasca cerintele cuprinse in  aceasta sectiune cel tarziu pana la data de 31 decembrie 2006. 

Art. 272. - Locurile de munca unde pot aparea atmosfere explozive si care sunt folosite pentru  prima data dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa indeplineasca cerintele  cuprinse in aceasta sectiune. 

Art. 273. - Daca, dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme, se produc modificari,  extinderi sau restructurari la locurile de munca unde pot aparea atmosfere explozive,  angajatorul trebuie sa ia masurile necesare astfel incat acestea sa indeplineasca cerintele  stabilite in prezenta sectiune. 

CAPITOLUL VIII  

Nave de pescuit 

Art. 274. - In sensul prezentului capitol se intelege prin:

a) "nava de pescuit": reprezinta orice nava sub pavilion romanesc sau inregistrata sub  jurisdictia statului roman folosita in scopuri comerciale, fie pentru prinderea, fie pentru  prinderea si prelucrarea pestelui sau a altor resurse vii ale marii; 

b) "nava de pescuit noua": reprezinta orice nava de pescuit a carei lungime intre  perpendiculare este superioara sau egala cu 15 m si pentru care la data de 31 decembrie 2006  sau dupa aceasta data: 

i) contractul de constructie sau transformare importanta este expirat sau 

ii) contractul de constructie sau de transformare importanta a expirat inainte de 31 decembrie  2006 si care este livrata la 3 ani sau mai mult dupa aceasta data sau 

iii) in absenta unui contract de constructie: 

-se construieste chila sau 

-se incepe o constructie identificabila cu o nava speciala sau 

-a inceput montajul folosindu-se cel putin 50 de tone sau 1% din masa estimata a tuturor  materialelor de structura, daca aceasta valoare este mai mica; 

c) "nava de pescuit existenta": reprezinta orice nava de pescuit a carei lungime intre  perpendiculare este superioara sau egala cu 18 m si care nu este o nava de pescuit noua; 

d) "nava": reprezinta orice nava de pescuit noua sau existenta; 

e) "angajat": reprezinta orice persoana care exercita o activitate profesionala la bordul unei  nave, precum si stagiarii si ucenicii, excluzandu-se personalul de la sol care efectueaza lucrari  la bordul unei nave de la cheu si pilotii din port; 

f)"armator": reprezinta proprietarul inregistrat al unei nave, cu exceptia cazului in care nava a  fost afretata nava nuda sau este administrata total sau partial de catre o persoana fizica sau  juridica, alta decat proprietarul inregistrat la termenele unui acord de gestiune; in acest caz  armatorul este considerat a fi, pana la scadenta, cel care afreteaza nava nuda sau persoana  fizica sau juridica care asigura gestiunea navei; 

g) "comandant": reprezinta angajatul care, conform legislatiei sau practicii nationale, comanda  nava sau are responsabilitatea acesteia. 

Art. 275. - (1) Trebuie luate toate masurile necesare pentru ca: 

a) armatorii sa se asigure ca navele lor sa fie utilizate fara a fi afectata securitatea si sanatatea  angajatilor, in special in conditiile meteorologice previzibile, fara a prejudicia  responsabilitatea comandantului; 

b) sa se tina seama de eventualele riscuri la care sunt supusi angajatii pentru a stabili masurile  pentru acordarea primului ajutor, combaterea incendiilor si evacuarea angajatilor in cazul  unor pericole;

c) evenimentele de pe mare care au sau pot sa aiba un efect asupra securitatii si sanatatii  angajatilor de la bord trebuie sa faca obiectul unui raport detaliat care sa fie inaintat autoritatii  competente si sa fie consemnate cu rigurozitate in jurnalul de bord, daca tinerea unui jurnal de  bord este solicitata prin legislatia sau reglementarile nationale pentru tipul de nava in cauza  sau, in lipsa acestuia, intr-un document necesar in acest scop. 

(2) Navele trebuie controlate periodic de catre autoritatile desemnate in acest scop. 

Unele controale ce se refera la respectare a prevederilor prezentului capitol pot fi efectuate pe  mare. 

Art. 276. - Navele de pescuit noi trebuie sa satisfaca cerintele de securitate si sanatate care  figureaza in anexa nr. 21 pana cel tarziu la 31 decembrie 2006. 

Art. 277. - Navele de pescuit existente trebuie sa satisfaca cerintele de securitate si sanatate  care figureaza in anexa nr. 22 in termen de maximum 6 ani dupa data mentionata la art. 276. 

Art. 278. - Atunci cand navele de pescuit sunt supuse reparatiilor, transformarilor si  modificarilor importante, pana la data de 31 decembrie 2006, sau dupa aceasta data, aceste  reparatii, transformari si modificari importante trebuie sa fie conforme cu cerintele din anexa  nr. 21. 

Art. 279. - Armatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a asigura securitatea si sanatatea  angajatilor fara a prejudicia responsabilitatea comandantului: 

a) sa asigure intretinerea tehnica a navelor, instalatiilor si dispozitivelor si in special a celor  prevazute in anexele nr. 21 si 22, iar defectiunile constatate atunci cand se considera ca pot  afecta securitatea si sanatatea angajatilor sa fie eliminate cat mai repede posibil; 

b) sa ia masuri pentru a asigura curatirea periodica a navelor si a ansamblului instalatiilor si  dispozitivelor, pentru a mentine conditiile de igiena corespunzatoare; 

c) sa mentina la bordul navei mijloace de salvare si supravietuire corespunzatoare, in buna  stare de functiune si in cantitate suficienta; 

d) sa tina seama de cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la mijloacele de  salvare si supravietuire care figureaza in anexa nr. 23; 

e) fara a prejudicia prevederile legale referitoare la cerintele minime de securitate si sanatate  pentru utilizarea de catre angajati, in munca, a echipamentelor individuale de protectie, sa tina  cont de specificatiile in materie de echipamente individuale de protectie care figureaza la  anexa nr. 24. 

inapoi la cuprins ^ 

TITLU V 

Echipamente tehnice 

CAPITOLUL I 

Prevederi comune 

Art. 280. - (1) Angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru ca echipamentul tehnic  sa fie adecvat sarcinii de munca sau adaptabil cu usurinta pentru indeplinirea acesteia si sa  poata fi utilizat de catre angajati fara a prezenta riscuri pentru securitatea si sanatatea lor. 

Din faza de alegere a echipamentului tehnic prevazut a fi utilizat, angajatorul trebuie sa ia in  considerare conditiile de munca specifice, pericolele pentru securitatea si sanatatea angajatilor  existente in unitate, in particular la locul de munca, precum si orice alte pericole suplimentare  care ar aparea in utilizarea echipamentului tehnic. 

(2) Atunci cand nu este posibil sa se asigure in intregime ca echipamentul tehnic poate fi  utilizat de catre angajati fara riscuri pentru securitatea si sanatatea lor, angajatorul trebuie sa ia  masuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor. 

Art. 281. - (1) Fara a prejudicia prevederile art. 280 angajatorul trebuie sa-si procure si/sau sa  utilizeze: 

a) echipamente tehnice care fiind date pentru prima oara in folosinta angajatilor, dupa intrarea  in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996, respecta: 

(i) prevederile legale aplicabile; 

(ii) cerintele prevazute la art. 295 pana la art. 307 inclusiv, la art. 326 pana la art. 332 inclusiv,  in cazul in care nu le sunt aplicabile sau partial aplicabile alte prevederi legale; 

b) echipamente tehnice care fiind deja in folosinta angajatilor la intrarea in vigoare a Legii  Protectiei Muncii nr. 90/1996, respecta cerintele mentionate la pct. a) (ii); 

c) fara a prejudicia prevederile pct. a) (i) si derogand de la prevederile pct. a) (ii) si b): -echipamente tehnice mobile - cu sau fara autopropulsie 

- care fiind deja in folosinta angajatilor la intrarea in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr.  90/1996, respecta cerintele mentionate la pct. a) (ii) precum si cerintele prevazute la art. 333  pana la art. 338 inclusiv; 

-instalatii de ridicat sarcini care fiind deja in folosinta angajatilor, la intrarea in vigoare a  Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996, respecta cerintele mentionate la pct. a) (ii) precum si  cerintele prevazute la art. 396 pana la art. 399 inclusiv. 

(2) Angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura ca, pe toata durata sa de  utilizare, echipamentul tehnic sa fie mentinut, printr-o intretinere adecvata, intr-o astfel de  stare incat sa nu prezinte riscuri pentru securitatea si sanatatea angajatilor. 

Art. 282. - (1) Echipamentele tehnice aflate in utilizare la data intrarii in vigoare a Legii  Protectiei Muncii nr. 90/1996 trebuie puse in conformitate cu prevederile prezentelor norme  in termen de maximum 10 ani de la intrarea lor in vigoare.

(2) Procedura de punere in conformitate a echipamentelor tehnice vizate la alin. (1) va fi  elaborata de catre Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii in  termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentelor norme si avizata de catre Ministerul  Muncii si Solidaritatii Sociale. 

Art. 283. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure ca echipamentul tehnic, a carui securitate  depinde de conditiile de instalare sa fie supus unei verificari initiale (dupa instalare si inainte  de prima punere in functiune) si unei verificari dupa fiecare montare intr-un nou loc de munca  sau intr-un nou amplasament, de persoane fizice/juridice competente in domeniu. 

(2) Angajatorul trebuie sa asigure ca echipamentul tehnic care este expus conditiilor care-i  cauzeaza deteriorari, susceptibile sa conduca la situatii periculoase este supus: 

-unor verificari periodice si, atunci cand este necesar, unor incercari periodice de persoane  fizice/juridice competente in domeniu; 

-unor verificari speciale, efectuate de persoane competente in domeniu, de fiecare data cand  au aparut evenimente si/sau circumstante exceptionale care ar putea sa diminueze securitatea  conferita de echipamentul tehnic, cum ar fi modificari ale procesului de munca, accidente,  fenomene naturale sau perioade de inactivitate prelungite; pentru a asigura mentinerea  conditiilor de securitate si sanatate precum si detectarea si remedierea la timp a deteriorarilor. 

(3) Rezultatele verificarilor trebuie consemnate si pastrate la dispozitia autoritatilor  competente. Ele trebuie pastrate pentru o perioada de timp adecvata. 

(4) Atunci cand echipamentul tehnic este utilizat in afara intreprinderii el trebuie sa fie insotit  de dovada materiala a efectuarii ultimei verificari. 

Art. 284. - Atunci cand utilizarea unui echipament tehnic este susceptibila sa prezinte un risc  specific pentru securitatea si sanatatea angajatilor, angajatorul trebuie sa ia toate masurile  necesare pentru a asigura ca: 

-utilizarea echipamentului tehnic este accesibila numai angajatilor desemnati cu aceasta  atributie; 

-angajatii care efectueaza reglarea, repararea, modificarea sau intretinerea sunt desemnati sa  efectueze astfel de operatii. 

Art. 285. - (1) Angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru ca angajatii sa dispuna  de informatii adecvate si de instructiuni scrise referitoare la echipamentul tehnic utilizat in  munca. 

(2) Informatiile si instructiunile scrise trebuie sa contina indicatii adecvate din punctul de  vedere al securitatii si sanatatii referitoare la: 

-conditiile de utilizare ale echipamentului tehnic; 

-situatiile anormale previzibile; 

-invatamintele rezultate din experienta utilizarii echipamentului tehnic, atunci cand este cazul.

Angajatii trebuie avertizati asupra pericolelor la care sunt expusi, asupra echipamentelor  tehnice aflate la locul de munca si in vecinatate precum si asupra oricaror modificari care  afecteaza echipamentele tehnice amplasate in imediata lor vecinatate, chiar daca ei nu  utilizeaza direct aceste echipamente. 

(3) Informatiile si instructiunile trebuie sa fie clare si pe intelesul angajatilor vizati. Art. 286. - Angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca: 

-angajatii desemnati cu utilizarea echipamentelor tehnice sa primeasca o instruire adecvata,  inclusiv asupra riscurilor pe care aceasta utilizare o poate prezenta; 

-angajatii vizati in art. 284 pct. b), vor primi o instruire adecvata, specifica. 

Art. 287. - Echipamentul tehnic trebuie amplasat, instalat si utilizat astfel incat sa reduca  riscurile pentru utilizatori si pentru ceilalti angajati, de exemplu prin asigurarea ca exista  spatiu suficient intre partile mobile ale echipamentului tehnic si structurile fixe sau mobile din  vecinatatea lor si ca toate formele de energie ori substantele utilizate sau produse pot fi  furnizate si/sau evacuate in conditii de securitate. 

Art. 288. - Proiectul echipamentelor tehnice trebuie sa includa si documente care contin  masurile de protectie a muncii necesare pentru prevenirea accidentelor si/sau imbolnavirilor  profesionale care ar putea rezulta din utilizarea acestora, elaborate pe baza analizei riscurilor  previzibile. 

Art. 289. - Masurile de protectie a muncii vizate de art. 288 trebuie sa contina pentru fiecare  faza a utilizarii echipamentului tehnic (montare, punere in functiune, probe experimentale,  functionare, reglare, verificare, remediere defectari, intretinere, demontare, reparare etc.), care  poate prezenta riscuri pentru securitatea si/sau sanatatea angajatilor, cel putin urmatoarele: 

a) instructiunile de protectie a muncii; 

b) indicatoarele de securitate care trebuie utilizate si modul de amplasare a acestora; 

c) lista cuprinzand enumerarea mijloacelor tehnice de protectie asociate echipamentului tehnic  si mentionarea functiilor de protectie pe care le realizeaza; 

d) lista cuprinzand enumerarea echipamentelor individuale de protectie cu care urmeaza a fi  dotati angajatii; 

e) lista incompatibilitatilor chimice pentru noxele continute sau vehiculate in echipamentul  tehnic; 

f) masuri de prim ajutor eficace; 

g) conditiile constructive si de mediu pe care trebuie sa le indeplineasca echipamentele  tehnice pentru prevenirea exploziilor;

h) concentratiile maxime admise pentru substantele toxice, inflamabile sau explozive,  continute sau vehiculate in cadrul echipamentului tehnic, care nu sunt prevazute in actele  normative; 

i) fisele toxicologice ale noxelor continute sau vehiculate in echipamentul tehnic, insotite de  metodologiile de determinare si neutralizare; 

j) lista substantelor toxice, inflamabile si/sau explozive, ce se prevad a fi utilizate sau care vor  rezulta, cantitatile maxime admise la locul demunca, compartimentarea spatiului de  depozitare, precumsi metodologiile de neutralizare; 

k) masuri specifice pentru planul de alarmare a utilizatorului. 

Art. 290. - Se interzice derularea oricarei faze a utilizarii echipamentului tehnic fara existenta  si aplicarea masurilor de protectie a muncii asociate. 

Art. 291. - (1) Masurile de protectie a muncii trebuie elaborate de producatorul echipamentul  tehnic, prin efort propriu sau in colaborare cu specialisti din cercetare/proiectare in domeniul  protectiei muncii. 

(2) Masurile de protectie a muncii elaborate de producatorul echipamentului tehnic se vor  completa de catre utilizatori cu alte masuri de protectie a muncii, rezultate din aspectele  specifice locului de munca in care se va utiliza echipamentul tehnic. 

Art. 292. - Instructiunile de protectie a muncii vor preciza actiunile ce trebuie intreprinse de  operatori, precum si interdictiile pe care acestia trebuie sa le respecte la utilizarea  echipamentului tehnic, astfel incat sa nu fie afectate securitatea si/sau sanatatea angajatilor. 

Art. 293. - (1) Angajatorul trebuie sa detina pentru fiecare echipament tehnic Cartea  tehnica/Manualul de utilizare/Instructiunile de utilizare al acestuia. 

(2) Angajatorul trebuie sa asigure pastrarea corespunzatoare a Cartilor tehnice/Manualelor de  utilizare/Instructiunilor de utilizare astfel incat acestea sa poata fi consultate in bune conditii  pe toata durata de utilizare a echipamentelor tehnice. 

Art. 294. - Echipamentul tehnic trebuie utilizat numai pentru operatiile si in conditiile pentru  care a fost destinat, precizate in Cartea tehnica/Manualul de utilizare/Instructiunile de  utilizare. 

Art. 295. - (1) Echipamentul tehnic care prezinta riscuri datorate caderilor sau proiectarii de  obiecte trebuie prevazut cu mijloace tehnice de protectie adecvate. 

(2) Echipamentul tehnic care prezinta riscuri datorate degajarilor de gaze, vapori, pulberi sau  lichide, trebuie prevazut cu dispozitive de retinere si/sau evacuare adecvate, amplasate cat mai  aproape de locurile de degajare. 

Art. 296. - Echipamentelor tehnice si partilor sale componente trebuie sa le fie asigurata  stabilitatea prin fixare sau prin alte mijloace atunci cand este necesara pentru securitatea si  sanatatea angajatilor.

Art. 297. - (1) In cazul existentei riscurilor de spargere sau de rupere a partilor unui  echipament tehnic, capabile sa afecteze securitatea sau sanatatea angajatilor, trebuie luate  masuri adecvate de protectie a muncii. 

(2) Protectorii si dispozitivele de protectie trebuie: 

a) sa fie construite robust; 

b) sa nu genereze ele insele riscuri suplimentare; 

c) sa nu poata fi inlaturate cu usurinta; 

d) sa nu li se poata anihila cu usurinta functia de protectie; 

e) sa fie situate la o distanta adecvata fata de zona periculoasa; 

f) sa nu limiteze mai mult decat este necesar observarea ciclului de lucru; 

g) sa permita interventiile necesare pentru montarea si/sau inlocuirea elementelor  mobile/sculelor, precum si lucrarile de intretinere, fara demontarea protectorilor sau a  celorlalte mijloace tehnice de protectie, pe cat posibil, luandu-se masuri de limitare a  accesului numai in sectorul in care trebuie realizata lucrarea. 

Art. 298. - Zonele si punctele de lucru sau de intretinere ale echipamentului tehnic trebuie sa  fie iluminate corespunzator sarcinii de munca efectuate. 

Art. 299. - Partile echipamentului tehnic care prezinta temperaturi excesive - ridicate sau  scazute - trebuie sa fie protejate corespunzator, pentru a preveni contactul angajatilor cu  acestea sau, dupa caz, chiar apropierea de ele. 

Art. 300. - Semnalele de avertizare trebuie sa fie usor de perceput si de inteles si sa fie lipsite  de ambiguitate. 

Art. 301. - (1) Operatiile de intretinere trebuie sa poata fi efectuate atunci cand echipamentul  tehnic este oprit. Daca acest lucru nu este posibil, atunci fie ca operatiile vor trebui sa fie  efectuate din afara zonelor periculoase, fie ca se vor adopta masuri de securitate a muncii  adecvate, prin respectarea carora vor fi asigurate securitatea si/sau sanatatea angajatilor. 

(2) Daca echipamentul tehnic este prevazut cu un program de intretinere, acesta trebuie  respectat intocmai si tinut la zi. 

Art. 302. - (1) Echipamentul tehnic trebuie prevazut cu dispozitive destinate separarii de  fiecare sursa de energie. 

(2) Dispozitivele trebuie sa poata fi identificate cu usurinta. 

(3) Reconectarea nu trebuie sa genereze riscuri pentru angajatii in cauza. 

Art. 303. - Echipamentele tehnicevor fi prevazute cuavertizarile si marcajele necesare pentru  asigurarea securitatii angajatilor.

Art. 304. - Angajatii trebuie sa poata patrunde si sa ramana in conditii de securitate in toate  locurile necesare efectuarii operatiilor de productie, de reglare si de intretinere. 

Art. 305. - Echipamentul tehnic trebuie sa asigure protejarea angajatilor contra riscurilor de  supraincalzire sau aprindere, de degajare a gazelor, pulberilor, lichidelor, vaporilor sau a altor  substante produse, utilizate sau depozitate in acesta. 

Art. 306. - Echipamentul tehnic trebuie sa fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de explozie  ale acestuia sau ale substantelor produse, utilizate sau depozitate in acesta. 

Art. 307. - Echipamentul tehnic trebuie sa fie adecvat pentru a proteja angajatii expusi contra  riscurilor de electrocutare prin atingere directa sau indirecta. 

Art. 308. - Echipamentul tehnic trebuie montat sau demontat in conditii de securitate,  respectand toate instructiunile care au fost furnizate de producator. 

Art. 309. - Echipamentul tehnic trebuie amplasat, instalat si utilizat astfel incat sa reduca  riscurile pentru utilizatori si pentru ceilalti angajati, de exemplu prin asigurarea ca exista  spatiu suficient intre partile mobile ale echipamentului tehnic si structurile fixe sau mobile din  vecinatatea lor si ca toate formele de energie ori substantele utilizate sau produse pot fi  furnizate si/sau evacuate in conditii de securitate. 

Art. 310. - Zonele periculoase care se ingradesc cu paravane de protectie trebuie sa fie semnalizate prin indicatoare de securitate. 

Art. 311. - Se interzice punerea in vanzare, vanzarea, importarea, inchirierea, punerea la  dispozitie, cumpararea, transferarea, achizitionarea, cedarea/primirea cu orice titlu, a  echipamentelor tehnice care nu sunt insotite de documente in care sa fie specificate masurile  de protectie a muncii. 

Art. 312. - Echipamentele tehnice vor fi amplasate astfel incat gabaritul functional maxim sa  nu intersecteze caile de circulatie. 

Art. 313. - (1) Echipamentele tehnice vor fi amplasate astfel incat intre gabaritul lor  functional maxim si peretii si stalpii cladirilor sau peretii excavatiilor subterane sa existe o  distanta de cel putin 800 mm. 

(2) Distanta de 800 mm dintre gabaritul functional si peretii, stalpii cladirilor sau peretii  excavatiilor subterane se refera la situatiile in care in intervalul respectiv se circula sau se  deservesc, intretin sau repara, echipamente tehnice. In cazurile in care nu se executa asemenea  operatii, distanta poate fi redusa (chiar pana la anulare, atunci cand echipamentele tehnice se  fixeaza de pereti, stalpi etc.), cu conditia luarii de masuri corespunzatoare, care sa impiedice  patrunderea in zona respectiva (ingradiri, blocari etc.). 

(3) Distantele dintre echipamentele tehnice deservite de un singur angajat nu trebuie sa fie  mai mici de 800 mm daca spatiul respectiv serveste pentru deservirea, intretinerea sau  repararea, echipamentelor tehnic.

Art. 314. - Protectorii vor fi vopsiti la exterior in culoarea echipamentului tehnic, iar la  interior, in culoarea de avertizare standardizata pentru acest scop. In culoare de avertizare se  vopsesc si partile echipamentelor tehnice pe care se monteaza protectorii. 

Art. 315. - Partile mobile ale echipamentelor tehnice care depasesc in timpul functionarii  gabaritul acestora trebuie vopsite in dungi alternative galben- negru, in formele si  dimensiunile standardizate. 

Art. 316. - (1) Echipamentul tehnic trebuie prevazut cu dispozitive care sa nu permita punerea  accidentala in functiune pe perioada cand este in stare de repaus pentru revizii, reparatii sau  alte lucrari. 

(2) Pe perioada efectuarii reparatiilor se vor utiliza indicatoare de securitate atat pentru  interzicerea cuplarii la surse de energie, cat si pentru interzicerea punerii in functiune a  echipamentelor tehnice la care s-a intervenit. 

Art. 317. - (1) Probele experimentale ale echipamentelor tehnice vor fi conduse de persoane  desemnate de angajator. 

(2) Pentru efectuarea probelor experimentale, proiectantul echipamentului tehnic impreuna cu  persoanele desemnate trebuie sa elaboreze si sa asigure aplicarea de masuri speciale de  protectie a muncii pentru a se preveni riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala. 

Art. 318. - Echipamentul tehnic care poate fi atins de trasnet in timpul utilizarii trebuie  protejat prin mijloace tehnice sau masuri adecvate. 

CAPITOLUL II  

Principii ergonomice de proiectare si utilizare 

Art. 319. - Atunci cand aplica cerintele de sanatate si securitate angajatorul trebuie sa ia in  considerare, in intregime, principiile ergonomice, inclusiv cele referitoare la postul de lucru si  pozitia angajatilor din timpul utilizarii echipamentului tehnic. 

Art. 320. - Pentru asigurarea cerintelor de securitate si sanatate in munca la proiectarea si  utilizarea echipamentelor tehnice trebuie sa se respecte principiile ergonomice. 

Art. 321. - Caracteristicile constructive, functionale si de securitate ale echipamentului tehnic  trebuie sa corespunda particularitatilor constitutive, psihofiziologice si mentaleale  operatorului precum si naturii si caracteristicilor sarcinii de munca. 

Art. 322. - La proiectarea echipamentului tehnic trebuie sa se aiba in vedere dimensiunile  corporale (statice si dinamice, cu imbracaminte corespunzatoare si/sau echipament individual  de protectie) ale populatiei de utilizatori, clasele dimensiunilor corporale si ale miscarilor  articulare, distantele de securitate si dimensiunile deschiderilor de acces. 

Art. 323. - (1) Proiectarea si amplasarea echipamentului tehnic trebuie sa asigure realizarea  cu usurinta a operatiilor pe care le efectueaza operatorul, o pozitie de lucru confortabila,  miscari in conformitate cu traiectoriile si ritmurile naturale de miscare a corpului sau 

segmentelor acestuia, reducerea spatiului si timpului de deplasare, precum si cerinte de forta  situate la un nivel acceptabil. 

(2) La proiectarea echipamentului tehnic trebuie sa se aiba in vedere toate interactiunile  acestuia in procesul muncii (echipament-sarcina- mediu-operator). 

Art. 324. - (1) Semnalele si sursele de informatii ale echipamentului tehnic trebuie proiectate,  alese si amplasate astfel incat sa fie compatibile cu capacitatile senzorial-perceptive umane si  cu sarcina care trebuie realizata. 

(2) Numarul si tipurile semnalelor si surselor de informatii trebuie mentinute la minimum  necesar pentru realizarea eficienta a sarcinii de munca evitandu-se supraincarcarea  operatorului cu informatii care nu sunt strict necesare. 

(3) In realizarea sarcinii de munca trebuie sa se aiba in vedere prioritatea si frecventa  elementelor constitutive ale informatiei si nevoia de feedback. Forma si continutul acestui  feedback trebuie sa fie specifice si sa fie bine cunoscute de catre operator. 

Art. 325. - (1) Organele de comanda, inclusiv functiilelor, trebuie proiectate, alese si  amplasate astfel incat sa fie compatibile cu caracteristicile fiziologice (si in special de  miscare) ale partilor corpului utilizate pentru actionarea lor (maini, degete, picioare etc.), sa  fie vizibile si usor accesibile iar actionarea lor sa fie comoda si sigura. 

(2) Numarul organelor de comanda trebuie mentinut la cel minimum necesar pentru realizarea  eficienta a sarcinii de munca. 

(3) Functia organului de comanda trebuie sa fie usor de identificat si sa fie distincta de functia  organelor de comanda asociate sau invecinate. 

(4) Pozitia organului de comanda si miscarea sa, efectul sau si functia asociata si/sau  informatia afisata trebuie sa fie compatibile astfel incat sa se asigure: 

-compatibilitatea intre deplasarea organului de comanda si efectul perceput sau reprezentat al  actiunii lui (respectarea "stereotipurilor de miscare" - legatura spontana intre raspuns si  semnalul asteptat); 

-similitudinea intre sensul actionarii organului de comanda si sensul deplasarii indicatorului  sursei de informatii; 

-corespondenta intre amplitudinea miscarii, durata si/sau intensitatea actionarii organului de  comanda si miscarea indicatorului sursei de informatii; 

-corespondenta spatiala in amplasarea organelor de comanda si a surselor de informatii. 

(5) Trebuie evitata incarcarea inegala a corpului si membrelor in raport cu cerintele de forta,  cu marimea, forma si pozitia organelor de comanda. Cand este necesara o folosire frecventa si  de lunga durata, actionarea trebuie sa se faca din pozitia asezat. 

Comenzile care cer viteza si precizie mare precum si forte mici de actionare vor fi repartizate  membrelor superioare, iar cele care necesita forte mari de actionare, membrelor inferioare.

(6) Atunci cand operatorul se muta de la o masina la alta de tip sau functie similara, trebuie  prevazuta, atat cat este posibil, o aceeasi amplasare a organelor de comanda si a comenzilor. 

CAPITOLUL III  

Sisteme de comanda 

Art. 326. - Organele de comanda ale echipamentului tehnic trebuie sa fie vizibile si  identificabile cu usurinta si, daca este necesar, sa fie marcate corespunzator. 

Art. 327. - Organele de comanda trebuie sa fie amplasate, de regula, in afara zonelor  periculoase, astfel ca manevrarea lor sa nu genereze riscuri suplimentare. Ele nu trebuie sa  antreneze riscuri ca urmare a unei manevre neintentionate. 

Art. 328. - De la postul de comanda principal al echipamentului tehnic, operatorul trebuie sa  aiba posibilitatea de a se asigura ca nici o persoana nu se afla in zonele periculoase. Daca  acest lucru nu este posibil, atunci trebuie prevazut un sistem automat de avertizare acustica  sau optica care sa preceada pornirea echipamentului tehnic. Un angajat expus trebuie sa aiba  timpul si/sau mijloacele necesare de a evita riscurile produse de pornirea si/sau oprirea  echipamentului tehnic. 

Art. 329. - Sistemul de comanda trebuie sa prezinte securitate si trebuie ales cu luarea in  considerare a defectarilor, perturbatiilor si restrictiilor previzibile sa apara in conditiile de  utilizare stabilite. 

Art. 330. - (1) Pornirea unui echipament tehnic trebuie sa fie posibila numai printr-o actiune  voluntara exercitata asupra unui organ de comanda prevazut pentru acest scop. 

(2) Cerinta prevazuta la alin. (1) este obligatorie si pentru: 

-repornire dupa oprire din orice cauza; 

-comanda unei modificari semnificative a conditiilor de functionare (de exemplu, viteza,  presiunea etc.), exceptand cazurile in care repornirea sau modificarea nu prezinta nici un risc  pentru angajatii expusi. 

(3) Cerinta prevazuta la alin. (2) nu se aplica repornirii sau modificarii conditiilor de  functionare care rezulta din derularea unei secvente normale a unui ciclu automat. 

Art. 331. - (1) Orice echipament tehnic trebuie prevazut cu un dispozitiv de comanda care sa-l  opreasca complet si in conditii de securitate. 

(2) Orice post de lucru trebuie prevazut cu un organ de comanda pentru oprirea intregului  echipament tehnic sau numai a unor parti ale acestuia, in functie de riscurile existente. 

(3) Comanda de oprire a echipamentului tehnic trebuie sa aiba prioritate fata de comanda de  pornire. Oprirea echipamentului tehnic sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind  realizata, alimentarea cu energie a organelor de comanda respective trebuie sa fie intrerupta.

Art. 332. - Orice echipament tehnic trebuie prevazut cu un dispozitiv pentru oprirea de  urgenta atunci cand riscurile existente si timpul normal de oprire impun aceasta. 

CAPITOLUL IV  

Echipamentele tehnice mobile, cu sau fara autopropulsie 

Art. 333. - Echipamentul tehnic pe care este necesara prezenta angajatilor trebuie amenajat  astfel incat sa reduca riscurile pentru acestia in timpul deplasarii. 

Art. 334. - Atunci cand o blocare accidentala a elementelor de transmisie a puterii intre un  echipament tehnic mobil si accesoriile sale si/sau orice remorca poate genera un risc specific,  echipamentul tehnic mobil trebuie echipat sau adaptat astfel incat sa se previna blocarile  elementelor de transmisie a puterii. 

Art. 335. - Atunci cand elementele de transmisie a puterii intre echipamente tehnice mobile se  pot imbacsi sau deteriora prin contact cu solul, trebuie prevazute facilitati pentru sustinerea  acestora. 

Art. 336. - (1) Echipamentul tehnic mobil pe care este necesara prezenta mai multor angajati,  trebuie sa limiteze, in conditiile efective de utilizare, riscurile generate de rasturnarea  echipamentului tehnic, astfel: 

-fie printr-o structura de protectie care sa asigure ca echipamentul nu se rastoarna mai mult de  900 fata de perpendiculara la sol; 

-fie printr-o structura care sa asigure un spatiu suficient imprejurul angajatilor daca  rasturnarea poate depasi 900 fata de perpendiculara la sol; 

-fie prin alte dispozitive cu efect echivalent. 

(2) Structurile de protectie pot fi parte integranta a echipamentului tehnic. 

(3) Structurile de protectie nu sunt necesare atunci cand echipamentul tehnic este stabil in  cursul functionarii sau atunci cand constructia face ca rasturnarea sa fie imposibila. 

(4) Atunci cand exista riscul ca un lucrator sa fie strivit intre parti ale echipamentului tehnic si  sol, in cazul unei rasturnari a echipamentului, trebuie instalat un sistem de retinere pentru  angajatii transportati. 

Art. 337. - Autostivuitoarele cu furca pe care sunt necesari unul sau mai multi angajati trebuie  adaptate sau echipate astfel incat sa se reduca riscul de rasturnare al autostivuitorului, de  exemplu: 

-prin instalarea unei cabine pentru conducator, sau 

-printr-o structura care sa previna rasturnarea autostivuitorului, sau 

-printr-o structura care sa asigure pentru angajatii in cauza, ramanerea unui spatiu suficient  intre sol si anumite parti ale autostivuitorului, in caz de rasturnare, sau

-printr-o structura care sa retina angajatii pe scaunul de conducere astfel incat sa se previna  strivirea lor de parti ale autostivuitorului care se rastoarna. 

Art. 338. - Echipamentul tehnic cu autopropulsie care in deplasarea sa poate sa genereze  riscuri pentru persoane, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: 

a) sa aiba facilitati pentru a preveni pornirea neautorizata; 

b) sa aiba facilitati adecvate pentru reducerea la minimum a consecintelor unei ciocniri, atunci  cand exista mai multe echipamente tehnice care se deplaseaza in acelasi timp pe aceeasi sina; 

c) sa fie prevazut cu un dispozitiv pentru franare si oprire. Daca conditiile de securitate o cer,  in caz de defectare a dispozitivului principal, trebuie sa fie disponibil, pentru franarea si  oprirea echipamentului tehnic, un dispozitiv de ajutor, actionabil prin organe de comanda  accesibile cu usurinta sau prin sisteme automate; 

d) atunci cand campul de vizibilitate directa al conducatorului este necorespunzator din  punctul de vedere al securitatii, trebuie instalate dispozitive auxiliare adecvate pentru  imbunatatirea vizibilitatii; 

e) echipamentul tehnic proiectat pentru a fi utilizat pe timpul noptii sau in locuri intunecoase, trebuie dotat cu un dispozitiv de iluminat adecvat lucrarilor de efectuat si trebuie sa asigure o  securitate suficienta pentru angajati; 

f) echipamentul tehnic la care exista un pericol de incendiu, datorat lui insusi ori remorcii  si/sau incarcaturii, susceptibil sa pericliteze angajatii, trebuie echipat cu dispozitive adecvate  de stingere a incendiilor atunci cand astfel de dispozitive nu sunt disponibile suficient de  aproape de locul de utilizare; 

g) echipamentul tehnic telecomandat trebuie sa se opreasca automat atunci cand iese din  spatiul de actiune al telecomenzii; 

h) echipamentul tehnic telecomandat care, in conditiile prevazute pentru utilizare, poate sa  striveasca sau loveasca angajatii, trebuie sa fie echipat cu mijloace de protectie fata de aceste  riscuri, in afara cazului in care exista alte dispozitive adecvate pentru combaterea riscului de  lovire. 

Art. 339. - Echipamentul tehnic trebuie sa fie condus numai de angajati care au fost instruiti,  in mod adecvat, pentru a conduce in conditii de securitate un astfel de echipament. 

Art. 340. - Daca echipamentul tehnic se deplaseaza intr-o zona in care se lucreaza, trebuie  stabilite si respectate reguli de circulatie adecvate. 

Art. 341. - (1) Pentru a se preveni patrunderea angajatilor care se deplaseaza pe jos in zona de  operare a echipamentului tehnic cu autopropulsie, trebuie luate masuri organizatorice  adecvate. 

(2) Daca sarcina de munca poate fi indeplinita numai daca sunt prezenti angajati care se  deplaseaza pe jos, trebuie luate masuri corespunzatoare pentru a se preveni accidentarea  acestora de catre echipament.

Art. 342. - Transportul angajatilor pe echipamente tehnice mobile actionate mecanic este  permis numai daca sunt prevazute amplasamente de securitate in acest scop. Daca sarcina de  munca se efectueaza in timpul deplasarii, vitezele trebuie reduse atat cat este necesar. 

Art. 343. - Echipamentul tehnic mobil dotat cu un motor cu ardere interna nu trebuie utilizat  in zonele in care se lucreaza daca nu pot fi asigurate cantitati de aer suficiente astfel incat sa  nu existe riscuri pentru sanatatea sau securitatea angajatilor. 

CAPITOLUL V  

Instalatii si echipamente electrice 

Sectiunea 1 

Generalitati 

Art. 344. - (1) Echipamentele electrice trebuie sa fie astfel proiectate, fabricate, montate,  intretinute si exploatate incat sa fie asigurata protectia impotriva pericolelor generate de  energia electrica, precum si protectia impotriva pericolelor datorate influentelor externe. 

(2) Pentru asigurarea protectiei impotriva pericolelor generate de echipamentele electrice,  trebuie prevazute masuri tehnice pentru ca: 

a) persoanele sa fie protejate fata de pericolul de vatamare care poate fi generat la atingerea  directa sau indirecta a partilor aflate sub tensiune; 

b) sa nu se produca temperaturi, arcuri electrice sau radiatii care sa pericliteze viata sau  sanatatea oamenilor; 

c) constructia echipamente lor tehnice sa fie adecvata mediului pentru ca sa nu se produca  incendii si explozii; 

d) persoanele si bunurile sa fie protejate contra pericolelor generate in mod natural de  echipamentul electric; 

e) izolatia echipamentelor electrice sa fie corespunzatoare pentru conditiile prevazute. 

(3) Pentru asigurarea protectiei impotriva pericolelor datorate influentei externe,  echipamentele electrice trebuie: 

a) sa satisfaca cerintele referitoare la solicitarile mecanice astfel incat sa nu fie periclitate  persoanele, animalele domestice si bunurile; 

b) sa nu fie influentate de conditiile de mediu, astfel incat sa nu fie periclitate persoanele,  animalele si bunurile; 

c) sa nu pericliteze persoanele, animalele domestice si bunurile, in conditii previzibile de  suprasarcina. 

Sectiunea 2  

Masuri de protectie impotriva pericolului de electrocutare

Art. 345. - Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa se aplice  masuri tehnice si organizatorice. Masurile organizatorice le completeaza pe cele tehnice in  realizarea protectiei necesare. 

Art. 346. - Masurile tehnice care pot fi folosite pentru protectia impotriva electrocutarii prin  atingere directa sunt urmatoarele: 

a) acoperiri cu materiale electroizolante ale partilor active (izolarea de protectie) ale  instalatiilor si echipamentelor electrice; 

b) inchideri in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare; 

c) ingradiri; 

d) protectia prin amplasare in locuri inaccesibile prin asigurarea unor distante minime de  securitate; 

e) scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau echipamentului electric la care urmeaza a se  efectua lucrari si verificarea lipsei de tensiune; 

f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legari la pamant si in scurtcircuit; g) folosirea mijloacelor de protectie electroizolante; 

h) alimentarea la tensiune foarte joasa (redusa) de protectie; 

i) egalizarea potentialelor si izolarea fata de pamant a platformei de lucru. 

Art. 347. - Masurileo rganizatorice care pot fi aplicate impotriva electrocutarii prin atingere  directa sunt urmatoarele: 

a) executarea interventiilor la instalatiile electrice (depanari, reparari, racordari etc.) trebuie sa  se faca numai de personal calificat in meseria de electrician, autorizat si instruit pentru lucrul  respectiv; 

b) executarea interventiilor in baza uneia din formele de lucru indicate la art. 389; c) delimitarea materiala a locului de munca (ingradire); 

d) esalonarea operatiilor de interventie la instalatiile electrice; 

e) elaborarea unor instructiuni de lucru pentru fiecare interventie la instalatiile electrice; 

f) organizarea si executarea verificarilor periodice ale masurilor tehnice de protectie impotriva  atingerilor directe. 

Art. 348. - Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se  realizeze si sa se aplice numai masuri si mijloace de protectie tehnice. Este interzisa inlocuirea  masurilor si mijloacelor tehnice de protectie cu masuri de protectie organizatorice.

Art. 349. - Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se aplice doua  masuri de protectie: o masura de protectie principala, care sa asigure protectia in orice  conditii, si o masura de protectie suplimentara, care sa asigure protectia in cazul deteriorarii  protectiei principale. 

Cele doua masuri de protectie trebuie sa fie astfel alese incat sa nu se anuleze una pe cealalta.  In locurile putin periculoase din punctul de vedere al pericolului de electrocutare este  suficienta aplicarea numai a unei masuri, considerate principale. 

Art. 350. - (1) Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin atingere indirecta, masurile  de protectie care pot fi aplicate sunt urmatoarele: 

a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS; 

b) legarea la pamant; 

c) legarea la nul de protectie; 

d) izolarea suplimentara de protectie, aplicata utilajului, in procesul de fabricare; e) izolarea amplasamentului; 

f) separarea de protectie; 

g) egalizarea si/sau dirijarea potentialelor; 

h) deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni sau a unui curent de defect  periculoase; 

i) folosirea mijloacelor de protectie electroizolante. 

(2) Este interzisa folosirea drept protectie principala a masurilor indicate la pct. e), g), h) si i) . 

Fac exceptie instalatiile electrice casnice, la care deconectarea automata la curenti de defect  poate constitui mijloc principal de protectie, si stalpii liniilor electrice aeriene de joasa  tensiune, la care dirijarea distributiei potentialelor constituie mijloc principal de protectie. 

(3) Pentru instalatiile si echipamentele electrice de inalta tensiune, sistemul de protectie  impotriva electrocutarii prin atingere indirecta se realizeaza prin aplicarea uneia sau,  cumulativ, a mai multor masuri de protectie, dintre care insa legarea la pamant de protectie  este totdeauna obligatorie. 

Sectiunea 3  

Proiectarea, executarea si montarea instalatiilor si echipamentelor electrice 

Art. 351. - Proiectantul este obligat sa stabileasca zonele cu atmosfera potential exploziva in  vederea alegerii echipamentelor tehnice cu grad corespunzator de protectie. Beneficiarul este  obligat sa solicite proiectantului efectuarea zonarii.

Art. 352. - Valorile de calcul, precum si limitele admise ale curentilor prin corpul omului, ale  impedantei electrice a corpului uman, ale tensiunilor de atingere si de pas si ale tensiunilor de  lucru trebuie sa fie in conformitate cu anexele nr. 25 - 30. 

Art. 353. - In locurile cu pericol de incendiu sau explozie trebuie sa fie luate masuri de  protectie impotriva descarcarilor electrice datorate electricitatii statice (prin legare la pamant a  elementelor metalice, instalarea de dispozitive de neutralizare sau de eliminare a particulelor  electrizante etc.). 

Art. 354. - In locurile cu praf sau umezeala, cu pericol de incendiu sau explozie, trebuie sa se  foloseasca numai utilaje, aparate si echipamente electrice (inclusiv conducte electrice) de  constructie speciala (etanse la praf, la umezeala, in constructie antiexploziva etc.). 

Art. 355. - (1) Protectia la suprasarcina si la curent maxim trebuie sa fie astfel realizata, incat  in cazul aparitiei unui defect care poate pune in pericol personalul, sa deconecteze in timp  normat instalatia sau echipamentul electric respectiv. 

(2) Sigurantele fuzibile deteriorate trebuie inlocuite numai cu sigurante originale si calibrate,  conform indicatiilor proiectantului. 

Art. 356. - In cazul in care intreruperea alimentarii cu energie electrica, peste o durata  normata, poate duce la explozii, incendii, distrugeri de utilaje, accidente sau pierderi de vieti  omenesti, alimentarea cu energie trebuie sa fie asigurata din doua surse independente, din care  una va constitui alimentarea de rezerva. 

Art. 357. - (1) Retelele izolate fata de pamant trebuie sa fie prevazute cu protectie automata  prin controlul rezistentei de izolatie, care sa semnalizeze si/sau sa deconecteze in cazul  punerii la pamant. 

(2) Obligativitatea deconectarii automate, in cazul punerii la pamant a unei faze, precum si  timpul admis pentru functionarea retelei cu un defect de izolatie pe una din faze, in vederea  depistarii si eliminarii defectului, trebuie sa fie reglementate prin normele specifice de  securitate a muncii. 

(3) Retelele izolate fata de pamant din excavatiile miniere, cu tensiuni nominale mai mari  decat tensiunea nepericuloasa, trebuie prevazute cu aparate pentru controlul permanent al  izolatiei, care sa intrerupa automat alimentarea cu energie, in maximum 0,5 secunde din  momentul in care rezistenta de izolatie scade sub limitele admise pentru tensiunile utilizate. 

(4) Retelele electrice din locurile de munca cu risc de incendiu si explozie, precum si cele din  depozitele de explozivi sau carburanti, trebuie prevazute cu dispozitive care sa asigure  protectia automata la curenti de defect (PACD). 

Art. 358. - Detaliile si precizarile pentru realizarea sistemelor de protectie trebuie sa  corespunda prevederilor standardelor in vigoare. 

Art. 359. - (1) La acoperirea cu materiale electroizolante a partilor active ale instalatiilor si  echipamentelor electrice (izolarea de lucru si de protectie), materialele electroizolante folosite  trebuie sa fie rezistente la solicitarile fizice si chimice din mediul in care trebuie sa  functioneze.

(2) Acoperirea cu vopsea, lac, email, straturi de oxid, material fibros (tesaturi, fileuri, benzi de  tesatura sau lemn) nu constituie o izolare, in sensul protectiei impotriva electrocutarii prin  atingere directa. 

Art. 360. - (1) Carcasele si invelisurile exterioare ale instalatiilor si echipamentelor electrice  trebuie sa fie rezistente la solicitarile fizice si chimice in mediul in care functioneaza. In afara  de conditia impusa privind protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa, carcasele si  invelisurile trebuie sa fie in constructie corespunzatoare protectiei impotriva incendiilor si  exploziilor (daca este cazul). 

(2) La instalatiile de inalta tensiune trebuie sa fie prevazute blocari mecanice sau electrice,  astfel incat deschiderea carcaselor si a ingradirilor de protectie sa fie posibila numai dupa  scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric respectiv. Manevrarea dispozitivului de  blocare trebuie sa poata fi facuta numai cu o scula speciala (de exemplu, cheie cu cap  triunghiular). 

Art. 361. - (1) La proiectarea, executarea si montarea instalatiilor electrice trebuie sa se  prevada distante si spatii in apropierea echipamentelor electrice si ingradiri de protectie in  jurul acestora, astfel incat deservirea, intretinerea si repararea acestora sa se poata efectua fara  pericol. 

Distantele si spatiile minim admise sunt stabilite in normele specifice de securitate a muncii. 

(2) Ingradirile de protectie trebuie sa fie astfel realizate incat sa nu existe elemente sub  tensiune neingradite in zona de activitate a omului (zona de manipulare sau volum de  accesibilitate). 

Art. 362. - Tipurile de ingradiri de protectie impotriva electrocutarilor prin atingere directa,  precum si conditiile de montare, trebuie sa corespunda standardelor in vigoare. 

Art. 363. - (1) Partile active ale instalatiilor electrice trebuie sa fie amplasate la distante de  protectie pentru a nu putea fi accesibile unei apropieri periculoase de piesele aflate normal sub  tensiune. 

(2) Acest mijloc de protectie se aplica, de asemenea, la liniile electrice aeriene, prin  respectarea distantelor minime admise fata de alte obiecte din apropierea liniilor respective. 

(3) La masinile si instalatiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile rulante din  incaperile sau spatiile de productie neelectrice, se admit parti active in constructie deschisa  (fara carcase inchise), cu conditia protejarii impotriva atingerii sau apropierii de partile active. 

Aceasta se obtine prin amplasarea masinilor si instalatiilor la inaltimi suficient de mari fata de  caile de acces si de circulatie ale persoanelor neautorizate pentru exploatarea instalatiilor  electrice, precum si prin prevederea de ingradiri inchise pe calea de acces a persoanelor  autorizate pentru exploatarea instalatiilor electrice respective. 

Art. 364. - (1) Obligatiile celui care proiecteaza, fabrica si/sau pune pe piata in vederea  utilizarii un echipament tehnic electric/instalatie de clasa I de protectie sunt urmatoarele:

a) sa asigure posibilitatea executarii legaturilor de protectie necesare crearii unui curent de  defect, in cazul unui defect prin punerea unei faze la masa si aparitia unei tensiuni periculoase  pe masele echipamentului (instalatiei), curent de defect care sa produca deconectarea  echipamentului (instalatiei) sau sectorului defect prin protectia maximala de curent a  circuitului sau prin alte protectii corespunzatoare. 

b) echipamentul electric/instalatia sa aiba asigurata protectia impotriva atingerii directe a  pieselor aflate normal sub tensiune. 

(2) Posibilitatea executarii legaturilor de protectie trebuie sa se asigure astfel: 

-in cazul unui echipament electric/instalatie fix(a) acesta (aceasta) trebuie sa fie prevazut(a)  cu doua borne de masa: una in cutia de borne, langa bornele de alimentare cu energie  electrica, pentru racordarea conductorului de protectie din cablul de alimentare a  echipamentului (instalatiei) si a doua borna pe carcasa echipamentului (instalatiei) in exterior,  pentru racordarea vizibila la centura de legare la pamant sau la alta instalatie de protectie; 

-in cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie sa fie prevazut cu un cablu de  alimentare flexibil, prevazut cu o fisa (stecher) cu contact de protectie, sau echipamentul sa  fie prevazut cu posibilitatea racordarii unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de  protectie. 

Cablul de alimentare trebuie sa contina un conductor de protectie prin care sa se lege masele  echipamentului de contactele de protectie ale fisei (stecherului). 

Art. 365. - Cel care proiecteaza, produce sau livreaza un echipament electric/instalatie de  clasa II de protectie trebuie sa-i asigure din fabricatie o izolatie suplimentara (dubla sau  intarita) si o protectie impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune. 

Art. 366. - Obligatiile celui care proiecteaza, produce sau livreaza un echipament  electric/instalatie de clasa III de protectie sunt urmatoarele: 

-sa asigure alimentarea echipamentului electric/instalatiei la o tensiune foarte joasa; 

-echipamentul electric/instalatia sa nu produca o tensiune mai mare decat tensiunea foarte  joasa; 

-echipamentul electric/instalatia sa aiba asigurata protectia impotriva atingerii directe a  pieselor aflate normal sub tensiune. 

Art. 367. - Pentru operatiile de montare a instalatiilor, retelelor, utilajelor si echipamentelor  electrice, in instructiunile de securitate a muncii trebuie prevazute masuri privind esalonarea  corecta a lucrarilor si organizarea locului de munca, astfel incat sa se evite accidentele. 

Sectiunea 4  

Exploatarea instalatiilor si echipamentelor electrice 

Art. 368. - Verificarea mijloacelor si a echipamentelor electrice de protectie inainte de  utilizare, de punerea in functiune, dupa reparatii sau modificari, si apoi periodic (in  exploatare) trebuie sa se faca in conformitate cu prevederile normelor specifice.