Incepand din data de 4 August, eSSM isi va schimba denumirea in ssmatic.ro toate serviciile vor fi disponibile in continuare fara intrerupere.
Norme generale de protectia muncii
Norme generale de protectia muncii
TITLU I - Dispozitii generale
TITLU II - Organizarea protectiei muncii la nivelul angajatorilor
CAPITOLUL I - Obligatiile angajatorului privind securitatea si sanatatea in munca CAPITOLUL II - Obligatiile si drepturile angajatilor privind securitatea si sanatatea in munca CAPITOLUL III - Principii si criterii de organizare
CAPITOLUL IV - Organizarea compartimentului de protectie a muncii CAPITOLUL V - Organizarea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca
CAPITOLUL VI - Angajarea si repartizarea personalului la locurile de munca; examenele medicale la angajare si periodice
CAPITOLUL VII - Pregatirea si instruirea personalului
CAPITOLUL VIII - Formarea si perfectionarea personalului specializat CAPITOLUL IX - Metode si mijloace de propaganda
CAPITOLUL X - Dotarea cu echipament individual de protectie si echipament individual de lucru
CAPITOLUL XI - Acordarea materialelor igienico-sanitare si a alimentatiei de protectie TITLU III - Sarcinile de munca
CAPITOLUL I - Conceperea si repartizarea sarcinilor de munca
CAPITOLUL II - Organizarea timpului de munca si de odihna, munca in schimburi CAPITOLUL III - Efortul fizic
CAPITOLUL IV - Efortul mental
CAPITOLUL V - Munca femeilor
CAPITOLUL VI - Munca tinerilor
TITLU IV - Cladiri si alte constructii
CAPITOLUL I - Obligatii generale ale proiectantului, executantului, beneficiarului
CAPITOLUL II - Amplasarea cladirilor, depozitelor si a altor tipuri de constructii CAPITOLUL III - Cai de circulatie
CAPITOLUL IV - Inaltimea cladirilor, dimensionarea suprafetelor si a volumului de lucru CAPITOLUL V - Instalatii tehnico-utilitare
CAPITOLUL VI - Dotari social-sanitare, puncte de prim ajutor, necesarul de apa potabila, colectarea si indepartarea reziduurilor
CAPITOLUL VII - Loc de munca
CAPITOLUL VIII - Nave de pescuit
TITLU V - Echipamente tehnice
CAPITOLUL I - Prevederi comune
CAPITOLUL II - Principii ergonomice de proiectare si utilizare
CAPITOLUL III - Sisteme de comanda
CAPITOLUL IV - Echipamentele tehnice mobile, cu sau fara autopropulsie CAPITOLUL V - Instalatii si echipamente electrice
CAPITOLUL VI - Instalatii sub presiune, de ridicat si de transportat
CAPITOLUL VII - Echipamente tehnice prevazute pentru lucrul temporar la inaltime CAPITOLUL VIII - Echipamente pentru fluide energetice
CAPITOLUL IX - Echipamente portabile si unelte manuale
TITLU VI - Mediul de munca
CAPITOLUL I - Agenti chimici
CAPITOLUL II - Agentii cancerigeni si mutageni
CAPITOLUL III - Agenti biologici
CAPITOLUL IV - Microclimat
CAPITOLUL V - Ventilare industriala
CAPITOLUL VI - Iluminat
CAPITOLUL VII - Zgomot
CAPITOLUL VIII - Vibratii
CAPITOLUL IX - Ultrasunete
CAPITOLUL X - Radiatii neionizante
CAPITOLUL XI - Presiunea atmosferica crescuta
ANEXE
TITLU I
Dispozitii generale
Art. 1. - (1) Normele generale de protectie a muncii cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora. Acestea au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala existenti in sistemul de munca, proprii fiecarei componente a acestuia (executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca), informarea, consultarea si participarea angajatilor si a reprezentantilor acestora.
(2) Prevederile Normelor generale de protectie a muncii, atat cele referitoare la securitatea in munca, cat si cele referitoare la sanatatea in munca, constituie cadrul general pentru elaborarea normelor specifice si a instructiunilor proprii de securitate a muncii.
Art. 2. - (1) Prezentele norme se aplica in toate sectoarele de activitate de pe teritoriul Romaniei, atat publice cat si private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de servicii, educationale, culturale, de recreere etc.).
(2) Normele generale de protectie a muncii se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, romane sau straine, ce desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de lege, atat in calitate de angajator, cat si in calitate de angajat, precum si ucenicilor, elevilor si studentilor in perioada efectuarii practicii profesionale, cu exceptia celor care au drept obiect activitati casnice.
Art. 3. - Pentru activitatile care folosesc surse de radiatii nucleare, precum si pentru activitatile specifice de prevenire si stingere a incendiilor, vor fi respectate Normele de radioprotectie si, respectiv, Normele generale de prevenire si stingere a incendiilor.
Art. 4. - Normele generale de protectie a muncii se revizuiesc periodic si se modifica de cate ori este necesar, ca urmare a modificarilor de natura legislativa si datorate progresului tehnic.
Art. 5. - (1) Prevederile prezentelor norme se detaliaza pe activitati sau grupe de activitati distincte, in cadrul normelor specifice de securitate a muncii si al instructiunilor proprii de securitate a muncii.
(2) Normele specifice de securitate a muncii se emit de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si au aplicabilitate nationala.
(3) Elaboratorul, continutul-cadru, termenele si metodologia de elaborare a normelor specifice de securitate a muncii se stabilesc de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.
(4) Angajatorul are obligatia de a elabora instructiuni proprii de securitate a muncii, care au ca scop detalierea si particularizarea prevederilor din normele generale, specifice, a standardelor si a altor reglementari in domeniu, in functie de particularitatile proceselor de munca.
(5) Standardele de securitate a muncii se elaboreaza in Comitetele Tehnice de Standardizare, a caror activitate este coordonata de Asociatia de Standardizare din Romania.
Art. 6. - Normele specifice si standardele de securitate a muncii, ca si instructiunile proprii de securitate a muncii se revizuiesc periodic, in concordanta cu modificarile de natura legislativa si progresului tehnic etc., survenite la nivel national, la nivelul angajatorilor sau la nivelul proceselor de munca.
inapoi la cuprins ^
TITLU II
Organizarea protectiei muncii la nivelul angajatorilor
CAPITOLUL I
Obligatiile angajatorului privind securitatea si sanatatea in munca
Art. 7. - Angajatorul trebuie sa elaboreze si sa faca cunoscuta angajatilor sai politica proprie de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, care se va orienta catre activitatile menite sa imbunatateasca securitatea si sanatatea in munca, inclusiv spre implementarea unui sistem de management al securitatii si sanatatii in munca.
Art. 8. - Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca este parte componenta a sistemului general de management.
Art. 9. - Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca trebuie sa contina: a) cai si modalitati de comunicare strict reglementate si eficiente;
b) instrumente pentru control si evaluare:
-analiza initiala;
-evaluarea si controlul riscului;
-auditul;
-analiza efectuata de conducere;
c) principiul imbunatatirii continue a performantei;
d) abordarea problematicii specifice cu instrumente similare (compatibile) cu cele ale managementului general.
Art. 10. - Implementarea sistemului de management al securitatii si sanatatii in munca trebuie finalizata in termen de 10 ani de la emiterea prezentelor norme, de catre angajatorii care au in structura compartiment de protectie a muncii.
Art. 11. - Angajatorul are urmatoarele obligatii in domeniul securitatii si sanatatii in munca:
a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, echipamentelor tehnice, precum si la elaborarea tehnologiilor de fabricatie si exploatare, solutii conforme normelor de protectie a muncii, standardelor de securitate a muncii si reglementarilor specifice, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau reduse la minimum riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala a angajatilor;
b) sa asigure evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea angajatilor in vederea stabilirii masurilor de prevenire, incluzand alegerea echipamentului tehnic, a substantelor chimice si a preparatelor utilizate, amenajarea locurilor de munca etc.; angajatorul trebuie sa dispuna evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala pentru toate locurile de munca, inclusiv pentru acele grupuri de angajati care sunt expusi la riscuri particulare; in urma acestei evaluari, masurile preventive si metodele de lucru stabilite de catre angajator trebuie sa asigure o imbunatatire a nivelului de protectie a angajatilor si sa fie integrate in toate activitatile unitatii respective, la toate nivelurile ierarhice;
c) sa asigure auditarea de securitate si sanatate in munca a unitatii, cu ajutorul institutiilor abilitate;
d) sa solicite autorizarea functionarii unitatii din punctul de vedere al protectiei muncii, sa mentina conditiile de lucru pentru care s-a obtinut autorizatia si sa ceara revizuirea acesteia in cazul modificarii conditiilor initiale pentru care a fost emisa;
e) sa stabileasca masurile tehnice si organizatorice de protectie a muncii, corespunzator conditiilor de munca si factorilor de risc evaluati la locurile de munca, pentru asigurarea securitatii si sanatatii angajatilor;
f) sa stabileasca in fisa postului atributiile si raspunderea angajatilor si a celorlalti participanti la procesul de munca in domeniul protectiei muncii, corespunzator functiilor exercitate;
g) sa elaboreze instructiuni proprii de securitate a muncii, care sa detalieze si sa particularizeze prezentele norme si normele specifice de securitate a muncii, in raport cu activitatea care se desfasoara;
h) sa asigure si sa controleze, prin personal propriu sau prin personal extern abilitat, cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatii a masurilor tehnice si organizatorice stabilite, precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii;
i) sa ia in considerare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca capacitatea angajatilor de a executa sarcinile de munca repartizate;
j) sa asigure, pentru angajatii avand o relatie de munca cu durata determinata sau cu caracter interimar, acelasi nivel de protectie de care beneficiaza ceilalti angajati ai unitatii;
k) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si educarii angajatilor: afise, filme, carti, brosuri, pliante, acte normative, manuale, teste, fise tehnice de securitate etc.;
l) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii, asupra riscurilor la care aceasta va fi expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor tehnice si organizatorice de prevenire necesare, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea personalului in caz de pericol iminent;
m) sa asigure masurile necesare pentru informarea angajatorilor din orice unitate exterioara, ai caror angajati lucreaza in unitatea sa, referitor la riscurile pentru securitate si sanatate la care acestia din urma pot fi expusi, precum si la masurile de prevenire si protectie adoptate la nivel de unitate si loc de munca, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea in caz de urgenta;
n) sa se asigure ca angajatii din unitati din exterior, care lucreaza in unitatea sa, au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile pentru securitatea si sanatatea lor la care pot fi expusi pe durata desfasurarii activitatii respective;
o) sa asigure resurse pentru instruirea, testarea, formarea si perfectionarea personalului cu atributii in domeniul protectiei muncii;
p) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor conform reglementarilor in vigoare;
q) sa angajeze numai persoane care, in urma controlului medical si a verificarii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinilor de munca pe care urmeaza sa le execute;
r) sa ia masurile necesare informarii compartimentului de protectie a muncii despre angajatii care au relatii de munca cu durata determinata sau cu caracter interimar, pentru ca acestia sa fie inclusi in programul de activitate care are ca scop asigurarea conditiilor de securitate si sanatate in munca;
s) sa se asigure ca sunt consultati angajatii si/sau reprezentantii lor in problemele referitoare la masurile si consecintele privind securitatea si sanatatea in munca la introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentului tehnic, imbunatatirea conditiilor si a mediului de munca, la desemnarea persoanelor cu atributii specifice sau la angajarea, cand este cazul, a institutiilor specializate sau persoanelor juridice si fizice abilitate pentru a presta servicii in domeniul protectiei muncii, la desemnarea persoanelor cu atributii privind primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor, evacuarea angajatilor, precum si la modul de desfasurare a activitatii de prevenire si protectie impotriva riscurilor profesionale, inclusiv a celei de instruire in domeniu;
t) sa acorde reprezentantilor angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca un timp adecvat, care va fi considerat timp de munca, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile prevazute in prezentele norme;
u) sa ia masuri corespunzatoare pentru ca numai angajatii care au fost instruiti adecvat sa poata avea acces la locurile de munca unde exista riscuri pentru securitatea si sanatatea acestora;
v) sa asigure periodic sau ori de cate ori este cazul, verificarea incadrarii nivelului noxelor in limitele admise, prin masuratori efectuate de catre organisme abilitate sau laboratoare proprii abilitate;
w) sa stabileasca si sa tina evidenta locurilor de munca cu pericol deosebit si sa identifice locurile de munca unde pot aparea stari de pericol iminent;
x) sa comunice, cerceteze, inregistreze, declare si sa tina evidenta accidentelor de munca, a bolilor profesionale, a accidentelor tehnice si a avariilor;
y) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in procesele tehnologice;
z) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca in timpul controlului sau al cercetarii accidentelor de munca;
aa) sa asigure realizarea masurilor stabilite de inspectorii de munca, cu ocazia controalelor si a cercetarii accidentelor de munca;
bb) sa desemneze, din oficiu sau la solicitarea inspectorului de munca, persoanele care participa la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de munca;
cc) sa ia masuri pentru a nu se modifica starea de fapt rezultata din producerea unui accident de munca mortal sau colectiv, in afara cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente sau avarii cu consecinte grave, sau ar periclita viata accidentatilor sau a altor angajati;
dd) sa anunte imediat producerea unor avarii tehnice, evenimente, accidente de munca sau imbolnaviri profesionale la inspectoratul teritorial de munca si organele de urmarire penala competente, potrivit legii;
ee) sa asigure dotarea, intretinerea, verificarea echipamentelor individuale de protectie si a echipamentelor individuale de lucru si sa nu permita desfasurarea nici unei activitati de catre angajatii sai fara utilizarea corecta de catre acestia a echipamentului din dotare;
ff) sa acorde, la recomandarea medicului, materiale igienico-sanitare si alimentatie de protectie;
gg) sa asigure supravegherea medicala corespunzatoare a riscurilor pentru sanatate la care angajatii sunt expusi in timpul lucrului;
hh) sa asigure intocmirea fisei de expunere la riscuri profesionale pentru fiecare angajat expus si completarea acesteia de fiecare data cand se produc schimbari ale procesului de productie;
ii) sa intocmeasca evidenta nominala a angajatilor cu handicap si a celor cu varsta sub 18 ani.
CAPITOLUL II
Obligatiile si drepturile angajatilor privind securitatea si sanatatea in munca
Art. 12. - Angajatii vor desfasura activitatea in asa fel incat sa nu expuna la pericole de accidentare sau imbolnavire profesionala persoana proprie sau alti angajati, in conformitate cu pregatirea si instruirea in domeniul protectiei muncii primita de la angajatorul sau.
In acest scop angajatii au urmatoarele obligatii:
a) sa-si insuseasca si sa respecte normele si instructiunile de protectie a muncii si masurile de aplicare a acestora;
b) sa utilizeze corecte chipamentele tehnice, substantele periculoase si celelalte mijloace de productie;
c) sa nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrara a dispozitivelor de securitate ale echipamentelor tehnice si ale cladirilor, precum si sa utilizeze corect aceste dispozitive;
d) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala;
e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca in cel mai scurt timp posibil accidentele de munca suferite de persoana proprie sau de alti angajati;
f) sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa informeze de indata conducatorul locului de munca;
g) sa refuze intemeiat executarea unei sarcini de munca daca aceasta ar pune in pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala persoana sa sau a celorlalti participanti la procesul de productie;
h) sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care a fost acordat;
i) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, atata timp cat este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea sa se asigure ca toate conditiile de munca sunt corespunzatoare si nu prezinta riscuri pentru securitate si sanatate la locul sau de munca;
j) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, atata timp cat este necesar, pentru realizarea oricarei sarcini sau cerinte impuse de autoritatea competenta pentru prevenirea accidentelor si bolilor profesionale;
k) sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si de cercetare in domeniul protectiei muncii.
Art. 13. - Angajatii nu pot fi implicati in nici o situatie in costurile financiare ale masurilor de prevenire referitoare la securitatea si sanatatea in munca.
Art. 14. - (1) Angajatii si reprezentantii lor in domeniu au dreptul sa ceara angajatorului sa ia masurile cele mai potrivite si au dreptul sa prezinte acestuia propunerile lor de masuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala.
(2) Angajatii si reprezentantii acestora cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca nu pot fi supusi unor prejudicii din cauza activitatii desfasurate in scopul prevenirii accidentelor si imbolnavirilor profesionale.
Art. 15. - Angajatul care, in caz de pericol iminent, paraseste locul de munca, nu trebuie sa fie supus la nici un prejudiciu din partea angajatorului si trebuie sa fie protejat impotriva oricaror consecinte defavorabile si injuste. Fac exceptie cazurile unor actiuni nejustificate sau ale unor neglijente grave ale angajatului.
Art. 16. - (1) In caz de pericol iminent, angajatul poate lua, in lipsa sefului ierarhic superior, masurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajati.
(2) Angajatorul se va asigura din timp ca angajatii sunt apti, in situatia precizata la alineatul precedent, sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si mijloacele tehnice de care dispun.
Art. 17. - (1) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca vor beneficia de timpul necesar exercitarii atributiilor specifice. Timpul alocat acestei activitati va fi considerat timp de munca.
(2) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca au dreptul la o instruire corespunzatoare; instruirea, formarea si perfectionarea lor se realizeaza in timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitatii, fie in cadrul acesteia, fie in unitati exterioare.
Art. 18. - Angajatorul va lua masurile necesare pentru ca angajatii cu atributii specifice privind protectia muncii, ca si reprezentantii angajatilor pe probleme de securitate si sanatate in munca:
a) sa fie informati referitor la riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala, la masurile de prevenire si de protectie corespunzatoare, inclusiv la cele privind primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea personalului;
b) sa aiba acces la evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala si la masurile de protectie stabilite, la evidentele privind accidentele de munca si bolile profesionale, la dosarele de cercetare a accidentelor;
c) sa fie informati cuprivire la existenta institutiilor si organizatiilor de profil la nivel national si local.
Art. 19. - a) Angajatii si/sau reprezentantiilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca pot sa apeleze la autoritatile competente si sa semnaleze observatiile lor in timpul inspectiilor pe probleme de securitate si sanatate in munca, in cazul in care considera ca
masurile luate si mijloacele asigurate de angajator sunt neadecvate scopului prevenirii accidentelor si imbolnavirilor profesionale.
b) In timpul controlului efectuat de catre inspectorii de munca, reprezentantilor angajatilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a supune atentiei acestora observatiile lor.
CAPITOLUL III
Principii si criterii de organizare
Art. 20. - La nivelul angajatorului se vor respecta urmatoarele principii de organizare a activitatii de protectie a muncii:
a) obligatia de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor, in toate aspectele referitoare la munca, revine angajatorului;
b) obligatiile angajatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu vor afecta principiul responsabilitatii angajatorului;
c) in contextul responsabilitatii sale, angajatorul va lua masurile necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii angajatilor, respectiv prevenirea riscurilor de accidentare, informarea si instruirea, precum si realizarea cadrului organizatoric. Aceste masuri vor fi periodic adaptate tinand seama de schimbarea conditiilor de munca, in scopul de a imbunatati situatia existenta.
Art. 21. - Angajatorul va implementa masurile de asigurare a securitatii si sanatatii angajatilor tinand seama de urmatoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca, alegerea echipamentului tehnic si a metodelor de munca, pentru a evita activitatile monotone si cele desfasurate intr-o cadenta predeterminata si a reduce efectele lor asupra sanatatii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) inlocuirea pericolelor prin nonpericole sau pericole mai mici;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzatoare si coerente, care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii si a conditiilor de munca, relatiile sociale si influenta factorilor de mediu;
h) prioritatea masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala; i) prevederea de instructiuni corespunzatoare pentru angajati;
j) protejarea grupurilor expuse la riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala.
Art. 22. - In indeplinirea obligatiilor sale, angajatorul organizeaza, dupa caz, compartimentul de protectie a muncii si comitetul de securitate si sanatate in munca, acest lucru neabsolvindu l de responsabilitate.
Art. 23. - In situatia in care un loc de munca este utilizat in comun de mai multeunitati, angajatorii acestora vor coopera in implementarea prevederilor privind securitatea si sanatatea in munca. Luand in considerare natura activitatilor, ei isi vor coordona actiunile de prevenire a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala, se vor informa reciproc si vor informa pe angajati si reprezentantii acestora privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala.
Art. 24. - (1) In situatiile in care angajatorii nu-si pot realiza sarcinile ce le revin din legea protectiei muncii si alte acte normative prin specialistii proprii, vor solicita serviciile unor persoane juridice sau fizice abilitate pentru a presta servicii in domeniul protectiei muncii.
(2) Atunci cand se indeplinesc conditiile de la alineatul precedent, angajatorul are obligatia sa asigure informarea institutiilor sau a firmelor respective asupra factorilor cunoscuti sau susceptibili de a afecta securitatea si sanatatea angajatilor, precum si accesul la orice date referitoare la riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala, masurile de prevenire si protectie adecvate, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea personalului.
Art. 25. - In cazul in care angajatorul contracteaza servicii sau persoane specializate din exterior pentru realizarea activitatii de prevenire si protectie, acesta nu este exonerat de raspunderile ce ii revin in domeniu.
CAPITOLUL IV
Organizarea compartimentului de protectie a muncii
Sectiunea 1
Generalitati
Art. 26. - In vederea stabilirii structurii organizatorice a activitatii de protectie a muncii se vor aplica criteriile generale de organizare optima a unei activitati, astfel incat sa se evite suprapunerile in desemnarea competentelor si raspunderilor si sa se asigure o dimensionare adecvata a elementelor de structura.
Art. 27. - La stabilirea structurii organizatorice a activitatii de protectie a muncii se va tine seama de:
a) volumul activitatilor desfasurate (numar personal, volum productie etc.); b) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala;
c) modul de organizare teritoriala a activitatii.
Art. 28. - Structura organizatorica a activitatii de protectie a muncii se va stabili astfel:
a) la nivelul tuturor persoanelor juridice cu un numar de angajati mai mare de 50, se va organiza un compartiment de protectie a muncii, subordonat direct angajatorului;
b) personalul cu atributii in domeniul protectiei muncii trebuie sa urmeze cursuri de formare si/sau perfectionare in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
c) compartimentul de protectie a muncii cuprinde:
-serviciul de securitate a muncii;
-serviciul medical de medicina a muncii;
d) in cazul in care numarul de angajati la nivelul persoanelor juridice este mai mic de 50 (inclusiv), se vor desemna 1 - 2 persoane cu atributii si in domeniul protectiei muncii (specialisti in securitatea si sanatatea in munca);
e) in situatia prevazuta la pct. d), daca angajatorul este competent in domeniul protectiei muncii, poate el insusi sa isi asume atributiile pentru realizarea securitatii si sanatatii angajatilor, fara a mai desemna alte persoane in acest scop.
Art. 29. - Compartimentul de protectie a muncii, respectiv angajatii cu atributii in domeniul protectiei muncii trebuie sa dispuna de mijloace adecvate pentru desfasurarea activitatii.
Sectiunea 2
Organizarea serviciului de securitate a muncii
Art. 30. - (1) Functia principala a serviciului de securitate a muncii va fi cea de fundamentare a deciziilor privind securitatea muncii. Serviciul de securitate a muncii are atributii specifice in realizarea acestor decizii.
(2) Numarul de angajati ai serviciului de securitate a muncii se va stabili in raport cu numarul total al personalului din unitatea/subunitatea pentru care s-a infiintat, riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala si repartizarea teritoriala a unitatii.
Art. 31. - Atributiile personalului din cadrul serviciului de securitate a muncii sunt:
a) sa asigure evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala la locurile de munca, precum si sa reevalueze riscurile ori de cate ori sunt modificate conditiile de munca si sa propuna masurile de prevenire corespunzatoare, ce vor alcatui programul anual de protectie a muncii; evaluarea riscurilor presupune identificarea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala si stabilirea nivelului de risc pe loc de munca si unitate;
b) sa asigure auditarea securitatii si sanatatii in munca la nivelul unitatii ori de cate ori sunt modificate conditiile de munca si sa stabileasca nivelul de securitate; auditarea presupune analiza activitatii si stabilirea gradului de conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare;
c) sa controleze, pe baza programului de activitate, toate locurile de munca, in scopul prevenirii accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale;
d) sa verifice periodic, dar nu la mai mult de un an, sau ori de cate ori este nevoie daca noxele se incadreaza in limitele de nocivitate admise pentru mediul de munca, pe baza masuratorilor efectuate de catre organismele abilitate sau laboratoare proprii abilitate si sa propuna masuri tehnice si organizatorice de reducere a acestora unde este cazul;
e) sa participe si sa-si dea avizul la angajarea personalului, respectiv la modul in care acesta corespunde cerintelor de securitate;
f) sa asigure instruirea si informarea personalului in probleme de protectie a muncii, atat prin cele trei forme de instructaje (introductiv general, la locul de munca si periodic), cat si prin cursuri de perfectionare;
g) sa asigure evaluarea cunostintelor dobandite in procesul de instruire prin examene, teste, probe practice etc.;
h) sa propuna masuri pentru formarea personalului cu responsabilitati in domeniul protectiei muncii, in functie de necesitatile concrete;
i) sa organizeze propaganda de protectie a muncii;
j) sa elaboreze lista cu dotarea personalului cu echipamente individuale de protectie si de lucru, sa participe la receptia mijloacelor de protectie colectiva si a echipamentelor tehnice inainte de punerea lor in functiune;
k) sa participe la cercetarea accidentelor de munca si sa tina evidenta acestora;
l) sa colaboreze cu serviciul medical pentru cunoasterea la zi a situatiei imbolnavirilor profesionale, efectuarea de controale comune la locurile de munca pentru identificarea factorilor de risc de imbolnavire profesionala si propunerea masurilor de securitate corespunzatoare;
m) sa propuna sanctiuni sau stimulente economice pentru modul in care se realizeaza programul de masuri de protectie a muncii;
n) sa propuna sanctiuni sau stimulente economice pentru modul in care se respecta cerintele de securitate a muncii in organizarea si desfasurarea proceselor tehnologice la toate locurile de munca;
o) sa colaboreze cu serviciul medical in fundamentarea programului de masuri de protectie a muncii;
p) sa colaboreze cu reprezentantii angajatilor cu atributii pentru securitatea si sanatatea in munca, cu persoanele juridice sau fizice abilitate angajate pentru a presta servicii in domeniu si cu reprezentantii sindicatelor pentru realizarea programelor privind imbunatatirea conditiilor de munca incluse in contractele colective.
Sectiunea 3
Organizarea structurilor medicale de medicina muncii
Art. 32. - Angajatorii din sectoarele public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, sunt obligati sa asigure supravegherea starii de sanatate a tuturor angajatilor prin servicii medicale de medicina muncii.
Art. 33. - (1) Structurile medicale de medicina muncii functioneaza potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei, activitatea acestora avand un caracter predominant preventiv.
(2) Structurile medicale de medicina muncii au urmatoarele atributii: profesionale; a) sa participe la evaluarea riscurilor privind imbolnavirilor
b) sa monitorizeze starea de sanatate a angajatilor prin:
-examene medicale la angajarea in munca;
-examen medical de adaptare;
-control medical periodic;
-examen medical la reluarea activitatii;
c) sa indrume activitatea de reabilitare profesionala, reconversia profesionala, reorientarea profesionala in caz de accident de munca, boala profesionala, boala legata de profesie sau dupa afectiuni cronice;
d) sa comunice existenta riscului de imbolnavire profesionala catre toti factorii implicati in procesul muncii;
e) sa consilieze angajatorul privind adaptarea muncii si a locului de munca la caracteristicile psihofiziologice ale angajatilor;
f) sa consilieze angajatorul pentru fundamentarea strategiei de securitate si sanatate la locul de munca;
g) sa participe la sistemul informational national privind accidentele de munca si bolile profesionale.
Art. 34. - Prestarea serviciilor medicale de medicina muncii se realizeaza sub coordonarea medicului de medicina muncii la nivelul structurilor medicale de medicina muncii, care sunt:
a) cabinete de medicina muncii din intreprinderi, organizate ca unitati publice sau private; b) cabinete de medicina muncii din centre medicale, publice, private;
c) sectii de medicina muncii din institute de sanatate publica;
d) sectii clinice sau compartimentele de medicina muncii si boli profesionale; e) compartimente de medicina muncii din directiile de sanatate publica teritoriale.
Art. 35. - In structurile medicale de medicina muncii vor fi incadrati medici de medicina muncii, iar in cabinetele de medicina muncii din intreprindere pot fi incadrati medici de medicina muncii si medici cu competenta in medicina de intreprindere, conform reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei.
Art. 36. - Personalul medical cu studii superioare si medii necesar, aparatura de specialitate, materialele sanitare consumabile, dotari si conditii pentru buna functionare a acestor structuri, se asigura de catre angajator potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei.
Art. 37. - Asigurarea supravegherii expunerii profesionale este responsabilitatea angajatorului si se realizeaza prin cabinetele medicale de medicina muncii inregistrate in registrul unic al cabinetelor medicale de la nivelul directiilor de sanatate publica.
Art. 38. - Exercitarea atributiilor de serviciu ale personalului medical si mediu sanitar se efectueaza in conformitate cu reglementarile Ministerului Sanatatii si Familiei.
Art. 39. - Pentru asigurarea atributiilor ce revin structurilor medicale de medicina muncii, angajatorii vor lua urmatoarele masuri:
a) angajarea personalului numai dupa un examen medical prealabil, cu confirmarea scrisa a medicului de medicina muncii ca locul de munca sau meseria propusa nu este contraindicata din punct de vedere medical viitorului angajat;
b) programarea, cu acordul personalului medical, a controlului medical periodic al angajatilor, potrivit reglementarilor tehnice ale Ministerului Sanatatii si Familiei, si urmarirea efectuarii integrale a acestuia;
c) respectarea recomandarilor medicale rezultate in urma examenelor la angajare, a controalelor medicale de adaptare si periodice si a examenului medical la reluarea activitatii.
Angajatorii nu au dreptul sa intervina prin nici un mijloc in influentarea activitatii medicale, a continutului acesteia, a concluziilor si masurilor medicale stabilite.
Art. 40. - Activitatea de medicina muncii la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, este coordonata si monitorizata de catre directiile de sanatate publica, prin compartimentele de medicina muncii, care vor organiza periodic analiza activitatii serviciilor medicale de medicina muncii.
Art. 41. - Constatarile reiesite din examinarile medicale efectuate prin structurile de medicina muncii vor fi comunicate trimestrial directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, in vederea organizarii actiunilor profilactice necesare.
Situatia statistica a activitatii desfasurate va fi inaintata anual, directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, care o vor transmite institutelor de sanatate publica.
Art. 42. - Medicul de medicina muncii si medicul cu competenta de medicina de intreprindere sunt obligati sa prezinte comitetului de securitate si sanatate in munca, rapoarte scrise cu privire la situatia starii de sanatate a angajatilor in relatie cu conditiile de munca si riscurile profesionale, la actiunile medicale intreprinse si eficienta acestora.
Art. 43. - Institutele de Sanatate Publica Bucuresti, Timisoara, Iasi, Cluj- Napoca si Tg. Mures asigura asistenta si indrumare tehnica de medicina muncii in zonele arondate si efectueaza studii de cercetare si evaluare a riscurilor profesionale.
CAPITOLUL V
Organizarea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca
Art. 44. - Pentru a asigura participarea angajatilor la elaborarea si aplicarea deciziei in domeniul protectiei muncii, in unitatile cu un numar de angajati mai mare de 50, se va organiza Comitetul de securitate si sanatate in munca.
Organizarea si functionarea acestuia este reglementata prin Ordin al ministrului muncii si protectiei sociale privind aprobarea regulamentului de organizare si functionare a Comitetului de securitate si sanatate in munca.
Art. 45. - (1) Modalitatea de desemnare a reprezentantilor angajatilor in comitetele de securitate si sanatate in munca va fi stabilita prin contractul colectiv de munca, respectandu-se reglementarile legale in vigoare.
(2) Reprezentantii angajatilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor beneficia de timpul necesar exercitarii atributiilor specifice. Timpul alocat acestei activitati va fi considerat timp de munca; el va fi negociat in contractul colectiv de munca si va fi stabilit in functie de numarul de angajati si de complexitatea activitatii.
(3) Formarea reprezentantilor angajatilor pe probleme de securitate si sanatate in munca se realizeaza in timpul orelor de munca si pe cheltuiala unitatii.
Art. 46. - Comitetul de securitate si sanatate in munca se intruneste la initiativa angajatorului, cel putin o data pe trimestru si ori de cate ori este nevoie in ramurile de activitate cu riscuri mari de accidentare si imbolnavire profesionala.
Art. 47. - Angajatorul trebuie sa prezinte cel putin o data pe an Comitetului de securitate si sanatate in munca un raport scris cu privire la situatia securitatii si sanatatii in munca, la actiunile care au fost intreprinse si eficienta acestora in anul incheiat, precum si programul de protectie a muncii pentru anul urmator.
CAPITOLUL VI
Angajarea si repartizarea personalului la locurile de munca; examenele medicale la angajare si periodice
Sectiunea 1
Prevederi generale
Art. 48. - (1) Examenul medical la angajarea in munca, controlul medical periodic si examenul medical la reluarea activitatii reprezinta supravegherea activa a sanatatii angajatilor in relatie cu cerintele locului de munca si, in mod particular, cu factorii nocivi profesionali.
(2) In sensul acestui capitol, factori nocivi profesionali (sinonim: noxe profesionale) sunt factori fizici, chimici, biologici si psihosociali prezenti in mediul de munca, actionand independent sau in interrelatie, precum si orice element relevant din organizarea activitatii pentru care exista dovezi stiintifice de asociere pozitiva semnificativa intre expunere si modificarea reversibila sau ireversibila a structurii sau functionalitatii unui organ, sistem, aparat sau a organismului in ansamblul lui.
Art. 49. - (1) Bolile profesionale, in sensul Legii Protectiei Muncii, sunt afectiunile care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii cauzate de factori nocivi fizici, chimici, biologici sau psihosociali caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor aparate si sisteme ale organismului in cadrul procesului de munca, indiferent de tipul de contract de munca existent intre angajator si angajat.
(2) Sunt considerate de asemenea boli profesionale afectiunile produse in conditiile enuntate mai sus, afectiuni suferite de elevi, studenti, ucenici, in timpul efectuarii practicii profesionale si de personalul care lucreaza in perioada de proba.
Art. 50. - (1) Declararea, cercetarea si evidenta bolilor profesionale constituie obligatie in conformitate cu prevederile Legii Protectiei Muncii.
(2) Evidenta primara a bolilor profesionale se pastreaza la nivelul serviciului de medicina a muncii care deserveste unitatea respectiva.
(3) Intoxicatia acuta profesionala se considera si accident de munca, iar boala transmisibila profesionala se declara si ca boala transmisibila, conform normelor antiepidemice in vigoare.
Art. 51. - (1) Bolile profesionale ale caror declarare, cercetare si evidenta sunt obligatorii sunt prezentate in anexa nr. 2.
(2) Lista ramane deschisa si pentru alte boli, pentru care se face dovada relatiei noxa/suprasolicitare - boala profesionala.
Art. 52. - Bolile legate de profesie sunt boli cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala; ele sunt precizate in anexa nr. 3.
Art. 53. - Angajatorii din orice domeniu de activitate, atat din sectorul public cat si din sectorul privat, sunt obligati sa respecte reglementarile privind examenul medical la angajarea in munca, controlul medical periodic si examenul medical la reluarea muncii.
Art. 54. - Angajatorii sunt obligati sa asigure fondurile si conditiile necesare pentru efectuarea examenului medical la angajare, a controlului medical periodic si a examenului medical la reluarea activitatii, angajatii nefiind implicati in nici un fel in costurile aferente supravegherii medicale specifice riscurilor profesionale, in costurile imbolnavirilor profesionale, ale accidentelor de munca si ale reabilitarii profesionale dupa boala profesionala sau accident de munca.
Art. 55. - (1) Examenul medical la angajarea in munca, controlul medical periodic si examenul medical la reluarea activitatii vor fi efectuate in conformitate cu prevederile acestor norme.
(2) In cazuri argumentate medical, stiintific, statistic, metodologia se va adapta periodic prin includerea si a altor reglementari de supraveghere medicala, specifica noilor riscuri profesionale.
Sectiunea 2
Examenul medical la angajarea in munca
Art. 56. - (1) Examenul medical al persoanelor la angajarea in munca stabileste:
a) aptitudinea/aptitudinea conditionata/inaptitudinea permanenta sau temporara in munca pentru profesia/functia si locul de munca in care angajatorul il va desemna sa lucreze;
b) compatibilitatea dintre eventualele afectiuni prezente in momentul examinarii si viitorul loc de munca;
c) faptul ca persoana care urmeaza a fi angajata nu prezinta o afectiune ce pune in pericol sanatatea si securitatea celorlalti angajati de la acelasi loc de munca;
d) faptul ca persoana care urmeaza a fi angajata nu prezinta afectiuni ce pun in pericol securitatea unitatii si/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate;
e) faptul ca persoana care urmeaza a fi angajata nu reprezinta un risc pentru sanatatea populatiei careia ii asigura servicii.
(2) In functie de rezultatul examenului medical la angajarea in munca, medicul de medicina muncii face propuneri pentru:
a) adaptarea postului de munca la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice si la starea de sanatate a angajatului;
b) indrumare a persoanei care urmeaza a fi angajata catre alte locuri de munca;
c) includere in circuitul informational si operational a acelor persoane care necesita o supraveghere medicala deosebita.
Art. 57. - Examenul medical la angajarea in munca se efectueaza obligatoriu pentru:
a) persoanele care urmeaza a fi angajate cu contract pe perioada determinata sau nedeterminata;
b) persoanele care reintra in activitate dupa o intrerupere mai mare de 6 luni pentru locurile de munca cu factori nocivi profesionali;
c) persoanele care reintra in activitate dupa o intrerupere mai mare de 12 luni pentru locurile de munca fara expunere la factori nocivi profesionali;
d) persoanele care sunt transferate sau detasate in alte locuri de munca sau alte activitati; e) ucenicii, elevii, studentii, angajatii care urmeaza a fi instruiti pe meserii si profesii;
f) angajatii care isi schimba meseria sau profesia.
Art. 58. - (1) Examenul medical la angajarea in munca se face la solicitarea angajatorului care va completa fisa de solicitare a examenului medical la angajare (anexa nr. 4) si fisa de expunere la riscuri profesionale (anexa nr. 5).
(2) In situatia transferului, angajatul este obligat sa prezinte si copia dosarului medical de la serviciul medical de medicina muncii care a deservit locul sau de munca anterior.
Art. 59. - Examenul medical la angajarea in munca consta din:
a) anamneza medicala profesionala si neprofesionala si examenul clinic, conform dosarului medical (anexa nr. 6);
b) examene medicale complementare, clinice si paraclinice, conform fiselor din anexa nr. 7.
Art. 60. - La indicatia medicului de medicina muncii, pentru stabilirea incompatibilitatilor medicale cu riscurile profesionale evaluate, examenul medical la angajarea in munca pentru locurile de munca si activitatile cu expunere la factori nocivi profesionali cuprinde si examene medicale suplimentare celor indicate in anexa nr. 7.
Rezultatele examenului clinic si ale celorlalte examene medicale se inregistreaza in dosarul medical (anexa nr. 6).
Art. 61. - Medicul de medicina muncii, in baza:
-fisei de solicitare (anexa nr. 4), a
-fisei de expunere la riscuri profesionale (anexa nr. 5), a
-dosarului medical (anexa nr. 6) si a
-examenelor medicale complementare indicate in anexa nr. 7, completeaza fisa de aptitudine (anexa nr. 8), cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt conditionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de munca respectiv.
Fisa de aptitudine se completeaza numai de catre medicul de medicina muncii, in doua exemplare, unul pentru angajator si celalalt pentru angajat.
Sectiunea 3
Controlul medical de adaptare si controlul medical periodic
Art. 62. - Controlul medical de adaptare in munca se efectueaza la indicatia medicului de medicina muncii.
Art. 63. - Controlul medical periodic are ca scop:
a) confirmarea sau infirmarea aptitudinii in munca pentru profesia/functia si locul de munca pentru care s-a facut angajarea si s-a eliberat fisa de aptitudine;
b) depistarea aparitiei unor boli care constituie contraindicatii pentru activitatile si locurile de munca cu expunere la factori nocivi profesionali;
c) diagnosticarea bolilor profesionale;
d) diagnosticarea bolilor legate de profesie;
e) depistarea bolilor care ar constitui risc pentru viata si sanatatea celorlalti angajati la acelasi loc de munca;
f) depistarea bolilor care ar constitui risc pentru securitatea unitatii, pentru calitatea produselor sau pentru populatia cu care angajatul vine in contact prin natura activitatii sale.
Art. 64. - (1) Controlul medical periodic se efectueaza obligatoriu tuturor angajatilor, indiferent de tipul contractului de munca.
(2) Periodicitatea examinarii periodice este stabilita in fisele din anexa nr. 7 si ea poate fi modificata numai la propunerea medicului de medicina muncii, cu informarea angajatorului.
(3) Pentru angajatii care nu se regasesc in fisele din anexa nr. 7, controlul medical periodic se face anual.
Art. 65. - (1) Controlul medical periodic include:
a) inregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut in intervalul de la examenul medical in vederea angajarii sau de la ultimul control medical periodic pana in momentul controlului medical respectiv;
b) examenul clinic (conform anexei nr. 6).
c) examene clinice si paraclinice complementare, efectuate pentru:
-angajatii care lucreaza in conditii de expunere la factori nocivi profesionali, in conformitate cu fisele din anexa nr. 7;
-angajatii care lucreaza in conditii fara expunere la factori nocivi profesionali, diferentiat in functie de varsta, sex, stare de sanatate.
(2) Medicul de medicina muncii poate propune efectuarea si a altor examene clinice si paraclinice, in corelatie cu prezenta unor noi factori nocivi profesionali sau cu datele din literatura de specialitate, cu informarea si aprobarea angajatorului.
(3) Rezultatele se inregistreaza in dosarul medical.
(4) Concluzia se finalizeaza prin completarea fisei de aptitudine (anexa nr. 8) numai de catre medicul de medicina muncii, in doua exemplare, unul pentru angajator si celalalt pentru angajat.
Sectiunea 4
Examenul medical la reluarea activitatii
Art. 66. - Examenul medical la reluarea activitatii se face dupa o intrerupere a activitatii de minimum 90 zile pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive, in termen de 7 zile de la reluarea activitatii.
Art. 67. - Acest examen medical are ca scop:
a) confirmarea aptitudinii angajatului pentru exercitarea profesiei/functiei avute anterior sau noii profesii/functii;
b) stabilirea unor masuri de adaptare a locului de munca si a profesiei/functiei, daca este cazul;
c) reorientarea spre un alt loc de munca care sa asigure angajatului mentinerea sanatatii si a capacitatii sale de munca.
Art. 68. - Medicul de medicina muncii poate efectua acest examen ori de cate ori il considera necesar, in functie de natura bolii sau a accidentului pentru care angajatul a absentat.
Sectiunea 5
Consultatii spontane
Art. 69. - Orice angajat poate consulta medicul de medicina muncii pentru orice simptome pe care le atribuie conditiilor de munca si activitatii desfasurate.
Art. 70. - Acest examen trebuie finalizat printr-o decizie a medicului de medicina muncii, care este imputernicit sa ia toate masurile necesare unei supravegheri medicale individuale si/sau colective pentru prevenirea imbolnavirilor profesionale si a accidentelor de munca, pentru mentinerea sanatatii si capacitatii de munca.
Sectiunea 6
Recurs la concluzia medicului de medicina muncii privind aptitudinea sau inaptitudinea in munca
Art. 71. - Persoana examinata poate introduce recurs contra deciziei medicului de medicina muncii, privind aptitudinea de munca.
Art. 72. - Recursul trebuie sa fie adresat medicului de medicina muncii desemnat de directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, in termen de 7 zile lucratoare de la data primirii deciziei.
Art. 73. - Medicul de medicina muncii desemnat de directia de sanatate publica teritoriala, ii va convoca pe medicul de medicina muncii implicat si pe persoana examinata, in termen de 21 de zile lucratoare de la data primirii recursului. Decizia medicala va fi consemnata de medicul de medicina muncii desemnat de directia de sanatate publica judeteana teritoriala intr-un proces verbal si va fi comunicata in scris angajatorului.
Sectiunea 7
Prevederi finale
Art. 74. - (1) Dosarul medical si fisa de expunere la riscuri profesionale se pastreaza la cabinetul de medicina muncii unde s-au efectuat examenul medical de angajare si controlul medical periodic.
(2) Inregistrarile medicale vor fi pastrate o perioada de timp cel putin egala cu durata medie de expunere - afectare a starii de sanatate pentru fiecare categorie de risc profesional, astfel:
-cabinetul de medicina muncii va pastra dosarele medicale, fisele de expunere la riscuri profesionale si datele de morbiditate profesionala;
-angajatorul va pastra lista locurilor de munca cu riscuri profesionale si concluzia examinarii medicale (fisa de aptitudine).
(3) In cazul schimbarii cabinetului de medicina muncii, inregistrarile medicale se predau noului cabinet de medicina muncii agreat de angajator.
Art. 75. - La transferul in alta unitate, angajatului i se vor inmana copii ale dosarului sau medical si ale fisei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la cabinetul de medicina muncii al unitatii respective.
Art. 76. - Angajatorii in procedura de faliment vor informa cabinetul de medicina muncii si vor preda inregistrarile medicale directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti.
Art. 77. - La intreruperea temporara (somaj) sau definitiva (pensionare) a activitatii angajatului, cabinetul de medicina muncii va preda dosarul medical al acestuia medicului sau de familie.
Art. 78. - Medicul de medicina muncii si medicul de familie al angajatului se vor informa reciproc si operativ referitor la aparitia unor modificari in starea de sanatate a angajatului.
Art. 79. - Pentru protectia sanatatii comunitare, metodologia de evaluare a starii de sanatate a populatiei active, la angajare, periodica, la reluarea muncii se poate completa cu examinarile specifice sectorului de activitate (coprocultura, RPA, test serologic pentru lues etc.) la indicatia cabinetului de medicina muncii si/sau a autoritatii de sanatate teritoriale (medicina muncii si/sau epidemiologie), cu acordul partenerilor sociali.
Art. 80. - Dosarul medical este protejat de prevederile legislatiei in vigoare privind secretul medical si este necomunicabil angajatorului.
Art. 81. - Angajatii au acces la toate informatiile referitoare la starea lor de sanatate.
CAPITOLUL VII
Pregatirea si instruirea personalului
Sectiunea 1
Generalitati
Art. 82. - Pregatirea si instruirea in domeniul protectiei muncii este parte componenta a pregatirii profesionale si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.
Art. 83. - Pregatirea generala in domeniul protectiei muncii se realizeaza in invatamantul tehnic (preuniversitar si universitar), iar la nivelul unitatii, prin instructajul de protectie a muncii.
Art. 84. - Invatamantul de toate gradele, de stat si particular, va include in programa analitica cursuri speciale care sa cuprinda cunostinte de protectie a muncii, atat generale, cat si specifice profilului de invatamant.
Art. 85. - Instructajul de protectie a muncii la nivelul unitatii se efectueaza, in functie de posibilitati, fie in cadrul unitatii, fie in afara acesteia, in timpul programului de lucru.
Art. 86. - Instructajul de protectie a muncii cuprinde trei faze:
-instructajul introductiv general;
-instructajul la locul de munca;
-instructajul periodic.
Art. 87. - Persoanele care efectueaza instruirea (instructori) trebuie sa fie specialisti in securitate si sanatate in munca.
Art. 88. - Costul pregatirii si instruirii angajatilor nu trebuie sa fie suportat de catre acestia.
Art. 89. - La instruirea personalului in domeniul protectiei muncii vor fi folosite mijloacele, metodele si tehnicile de instruire de care dispune invatamantul intensiv (expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii la retroproiector, instruire asistata de calculator etc.). Fiecare angajator are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri intensive (mijloace audio-vizuale si materiale de instruire si testare).
Art. 90. - Fiecare cabinet de protectie a muncii trebuie sa dispuna de programe de instruire - testare, pe meserii sau activitati.
Art. 91. - (1) Instructajul de protectie a muncii (introductiv general, la locul de munca si periodic) se va consemna in mod obligatoriu in fisa individuala de instructaj, conform modelului din anexa nr. 81, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii. Completarea fisei de instructaj se va face cu pasta sau cerneala, imediat dupa verificarea instructajului.
(2) Dupa efectuarea instructajului la incadrarea in munca (instructajul introductiv general si instructajul la locul de munca), fisa de instructaj se semneaza de cel care a fost instruit, de cel care a efectuat si verificat instructajul, confirmand, pe baza examinarii persoanei instruite, ca aceasta si-a insusit cunostintele necesare de protectie a muncii.
(3) Dupa efectuarea instructajului periodic, fisa de instructaj se semneaza de cel instruit si de cel care a efectuat instructajul, confirmand, pe baza examinarii persoanei respective, ca aceasta si-a insusit materialul predat. Verificarea instructajului periodic se face prin sondaj de catre seful ierarhic al celui care efectueaza instructajul si de catre persoanele din conducerea unitatii, care vor semna fisele de instructaj ale persoanelor verificate, confirmand astfel ca instructajul a fost facut corespunzator.
Art. 92. - Fisa de instructaj se intocmeste pentru personalul permanent sau detasat, pentru angajatii sezonieri, temporari sau zilieri, si va fi pastrata de conducatorul procesului de munca, respectiv de cel care are sarcina efectuarii instructajului la locul de munca.
Art. 93. - (1) Pentru vizitatorii in grup se intocmesc fise de instructaj colectiv, conform modelului din anexa nr. 82.
(2) Pentru personalul tehnico-ingineresc din institutii si institute de cercetari si proiectari, precum si pentru delegatii straine, este obligatorie prezenta unui insotitor din unitate, fara a se intocmi fisa de instructaj.
Sectiunea 2
Instructajul introductiv general
Art. 94. - Instructajul introductiv general se face:
a) noilor incadrati in munca, angajati cu contracte de munca indiferent de forma acestora; b) celor transferati de la o unitate la alta;
c) celor veniti in unitate ca detasati;
d) elevilor scolilor profesionale, liceelor industriale si studentilor, pentru practica profesionala;
e) persoanelor aflate in unitate in perioada de proba in vederea angajarii; f) persoanelor angajate ca angajati sezonieri, temporari sau zilieri;
g) persoanelor delegate in interesul serviciului;
h) persoanelor care viziteaza sectoare productive.
Art. 95. - Scopul instructajului introductiv general este de a informa despre activitatile specifice unitatii respective si principalele masuri de protectie a muncii care trebuie respectate in timpul lucrului.
Art. 96. - Instructajul introductiv general se face in cadrul cabinetului de protectie a muncii sau in alte spatii special amenajate, de persoane cu atributii si responsabilitati in domeniul protectiei muncii, imputernicite prin decizie de catre angajator.
Art. 97. - Instructajul introductiv general se face individual sau in grupuri de cel mult 20 persoane.
Art. 98. - (1) Durata instructajului introductiv general depindede specificul activitatii, complexitatea proceselor tehnologice, de gradul de mecanizare si automatizare si de nivelul de pregatire al noilor incadrati.
(2) Aceasta durata va fi stabilita prin instructiuni proprii si nu va fi mai mica de 8 ore.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele care viziteaza sectoarele productive, carora li se vor prezenta succint activitatile, riscurile si masurile de prevenire din unitate, si care vor fi insotite pe toata durata vizitei.
Art. 99. - (1) In cadrul instructajului introductiv general se vor expune, in principal, urmatoarele probleme:
a) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii; b) legislatia de protectie a muncii in vigoare;
c) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de protectie a muncii; d) masuri tehnico-organizatorice de prevenire, alarmare, interventie, evacuare si prim ajutor.
(2) Continutul instructajului introductiv general si programul de desfasurare vor fi intocmite de catre persoanele cu atributii in domeniu si aprobate de angajator.
Art. 100. - (1) Dupa terminarea perioadei de instructaj introductiv general, personalul instruit va fi supus verificarii cunostintelor de protectie a muncii pe baza de teste. Rezultatul verificarii va fi consemnat in fisa de instructaj.
(2) Nu vor putea fi angajati cei care nu si-au insusit cunostintele prezentate in instructajul introductiv general.
Sectiunea 3
Instructajul la locul de munca
Art. 101. - (1) Instructajul la locul de munca se face dupa instructajul introductiv general si are ca scop prezentarea riscurilor si masurilor de prevenire specifice locului de munca unde a fost repartizata persoana respectiva.
(2) Instructajul la locul de munca se face intregului personal prevazut la art. 94, precum si personalului transferat de la un loc de munca la altul in cadrul aceleiasi unitati, in grupe de maximum 30 persoane.
Art. 102. - Instructajul la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca respectiv.
Art. 103. - (1) Durata instructajului la locul de munca depindede complexitatea echipamentului tehnic sau locului de munca la care se va lucra si nu va fi mai mica de 8 ore repartizate pe timpul perioadei de lucru de proba. Aceasta durata se stabileste de seful compartimentului respectiv (atelier, sectie, sector etc.), impreuna cu seful compartimentului de protectie a muncii.
(2) Instructajul la locul de munca se face pe baza prevederilor normelor specifice de securitate a muncii, precum si a instructiunilor proprii, elaborate pentru locul de munca la care va lucra persoana respectiva.
(3) Se vor efectua exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor.
Art. 104. - (1) Instructajul la locul de munca va cuprinde informatii privind: a) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca; b) prevederile normelor specifice de securitate a muncii si ale instructiunilor proprii; c) masurile de prim ajutor in caz de accidentare.
(2) Prezentarea problemelor mentionate la alin. (1) se va face in baza unui material scris.
(3) Instructajul la locul de munca va include obligatoriu demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura.
Art. 105. - Admiterea definitiva la lucru a persoanei instruite se va face numai dupa ce seful ierarhic superior celui care a facut instructajul a verificat ca persoana supusa instructajului si-a insusit cunostintele de protectie a muncii.
Sectiunea 4
Instructajul periodic
Art. 106. - Instructajul periodic se face intregului personal si are drept scop aprofundarea normelor de protectie a muncii. Acest instructaj se va completa in mod obligatoriu si cu demonstratii practice.
Art. 107. - (1) Instructajul periodic se face de catre conducatorul locului de munca respectiv.
(2) Intervalul intre doua instructaje periodice pentru angajati va fi stabilit prin instructiuni proprii in functie de conditiile locului de munca, dar nu va fi mai mare de 6 luni.
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul intre doua instructaje periodice va fi de cel mult 12 luni.
Art. 108. - Instructajul periodic se va face suplimentar celui programat in urmatoarele cazuri: a) cand un angajat a lipsit peste 30 zile lucratoare;
b) cand s-a modificat procesul tehnologic, s-au schimbat echipamentele tehnice ori s-au adus modificari la echipamentele existente;
c) cand au aparut modificari ale normelor de protectie a muncii sau ale instructiunilor proprii de securitate a muncii, inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;
d) la reluarea activitatii dupa accident de munca;
e) la executarea unor lucrari speciale.
Art. 109. - Instructajul periodic se va face pe baza unei tematici care va fi pastrata la persoana ce efectueaza instruirea.
CAPITOLUL VIII
Formarea si perfectionarea personalului specializat
Sectiunea 1
Generalitati
Art. 110. - Formarea si perfectionarea specialistilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop pregatirea personalului cu atributii in acest domeniu, respectiva personalului incadrat in compartimentele de specialitate, a reprezentantilor sindicatelor si patronatului, a membrilor din comitetele de securitate si sanatate in munca, precum si a altor categorii de personal din diferite ramuri de activitate.
Art. 111. - Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, prin institutiile sale abilitate, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii asigura indrumarea metodologica a activitatii de formare-perfectionarea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Art. 112. - Categoriile de personal cu atributii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:
-specialist in securitatea in munca;
-auditor de securitate si sanatate in munca;
-evaluator al riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala in sistemul de munca; -medic de medicina muncii.
Art. 113. - Specialistii in securitatea in munca trebuie sa aiba studii tehnice, de preferinta superioare.
Sectiunea 2
Formarea personalului specializat
Art. 114. - Formarea specialistilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca se realizeaza prin cursuri postliceale sau postuniversitare organizate de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, pe baza unor programe elaborate in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Art. 115. - (1) Cursurile de formare postliceale se organizeaza de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de catre institutii specializate cu atributii in domeniul protectiei muncii, pe o durata de minimum 180 de ore.
(2) Absolvirea cursurilor de formare postliceale este atestata prin diploma de absolvire eliberata de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de catre institutiile de specialitate cu atributii in domeniu.
Art. 116. - (1) Cursurile de formare postuniversitare se organizeaza de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, pe o durata de minimum 180 de ore.
(2) Absolvirea cursurilor de formare postuniversitare este atestata prin diploma de absolvire eliberata de Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Art. 117. - Durata cursurilor de formare se considera timp de munca.
Art. 118. - Cheltuielile necesare pentru formarea specialistilor se suporta de catre angajator.
Art. 119. - Angajarea personalului sau atestarea sa pe post in cadrul compartimentelor de protectie a muncii se face pe baza diplomelor de absolvire a cursurilor de formare postliceale sau postuniversitare.
Sectiunea 3
Perfectionarea personalului
Art. 120. - (1) Perfectionarea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca se realizeaza prin cursuri organizate de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de catre institutii specializate cu atributii in domeniul protectiei muncii, pe o durata de minimum 15 ore, pe diferite tematici.
(2) Cursurile de perfectionare se adreseaza personalului cu atributii in domeniul protectiei muncii, ce au absolvit cursurile de formare, dupa o perioada minima de 3 ani.
(3) Absolvirea cursurilor de perfectionare este atestata prin diploma de absolvire eliberata de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de catre institutiile specializate cu atributii in domeniu.
Art. 121. - Durata cursurilor de perfectionare se considera timp de munca.
Art. 122. - Cheltuielile necesare pentru perfectionarea specialistilor se suporta de catre angajator.
CAPITOLUL IX
Metode si mijloace de propaganda
Art. 123. - Angajatorii sunt obligati sa asigure organizarea unei activitati permanente de propaganda in domeniul protectiei muncii, utilizand formele si mijloacele cu continut specific (filme, afise, pliante, cataloage, brosuri, carti, informari, concursuri, simpozioane etc.).
Art. 124. - Centrul metodologic de organizare si realizare a instruirii si propagandei la nivelul angajatorilor este cabinetul de protectie a muncii.
Art. 125. - (1) Cabinetele de protectie a muncii se vor organiza la nivelul tuturor angajatorilor cu cel putin 50 de angajati, inclusiv cu contract temporar de munca.
(2) Angajatorii care au filiale, sectii etc., raspandite in tara vor infiinta cabinete mobile de protectie a muncii.
Art. 126. - Cabinetul de protectie a muncii trebuie sa aiba o suprafata care sa permita desfasurarea activitatii de instruire in conditii optime.
Art. 127. - Cabinetul de protectie a muncii trebuie sa fie dotat astfel incat sa se poata desfasura in mod corespunzator orice forma de instruire (de exemplu: mobilier, aparatura audio-vizuala, teste etc.).
Art. 128. - Materialele de instruire-testare si propaganda in domeniul protectiei muncii necesare cabinetului de protectie a muncii sunt urmatoarele:
-manuale si cursuri de specialitate;
-teste de verificare a cunostintelor pe meserii sau activitati;
-norme de securitate a muncii;
-standarde de securitate a muncii;
-carti, brosuri, indrumare, cataloage, pliante, reviste;
-casete video cu specific de protectie a muncii;
-diapozitive;
-afise de protectie a muncii;
-machete;
-mostre de echipamente individuale de protectie;
-mulaje;
-panouri grafice;
-fotomontaje etc.
Art. 129. - La realizarea materialelor de instruire-propaganda in domeniul protectiei muncii se va tine seama de urmatoarele criterii generale:
-continutul materialelor sa fie in concordanta cu bazele teoretice ale protectiei muncii; -continutul sa fie in concordanta cu legislatia in vigoare din domeniu;
-realizarea materialelor sa se bazeze pe principiile pedagogiei moderne;
-continutul si realizarea materialelor sa fie adecvate nivelului de pregatire al subiectilor carora li se adreseaza.
Art. 130. - (1) Materialele de instruire - testare si propaganda utilizate in cabinetele de protectie a muncii vor avea in mod obligatoriu avizul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale.
(2) Criteriile generale si specifice in baza carora se face avizarea sunt detaliate in Normele metodologice privind avizarea documentatiilor cu caracter tehnic privind informarea si instruirea in domeniul protectiei muncii.
Art. 131. - Angajatorii au obligatia sa asigure materialele necesare tuturor formelor de instruire si propaganda in domeniul protectiei muncii.
Art. 132. - Organizarea si dotarea cabinetelor de protectie a muncii cu toate materialele si mijloacele necesare se vor finanta din fondurile angajatorilor.
CAPITOLUL X
Dotarea cu echipament individual de protectie si echipament individual de lucru
Art. 133. - Dotarea cu echipament individual de protectie se face in scopul prevenirii accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.
Art. 134. - Echipamentele individuale de protectie trebuie sa fie utilizate atunci cand riscurile nu pot fi evitate sau limitate prin mijloacele tehnice de protectie colectiva sau prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii.
Art. 135. - (1) Echipamentul individual de protectie se acorda gratuit angajatilor de catre angajator.
(2) Personalului detasat, elevilor sau studentilor in practica, vizitatorilor, personalului cu atributii de indrumare si control etc., de asemenea, li se acorda gratuit echipament individual de protectie.
Art. 136. - (1) In vederea acordarii echipamentului individual de protectie angajatorul trebuie sa efectueze evaluarea riscurilor conform tabelului orientativ din anexa nr. 9. In functie de aparitia unor riscuri noi sau a altor modalitati de protectie, acesta poate fi completat.
(2) Lista cuprinzand echipamentele individuale de protectie, precum si activitatile care necesita utilizarea echipamentelor individuale de protectie sunt prezentate in anexele nr. 10 si 11, cu caracter orientativ.
Art. 137. - (1) Angajatorul este obligat sa intocmeasca lista interna de dotare cu echipament individual de protectie adecvat executarii sarcinilor de munca in conditii de securitate.
(2) Inainte de alegerea unui echipament individual de protectie, angajatorul trebuie sa evalueze in ce masura, echipamentul individual de protectie pe care intentioneaza sa-l utilizeze, raspunde cerintelor art. 147, dupa cum urmeaza:
a) analiza si evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie sa le aiba echipamentul individual de protectie pentru a proteja eficient impotriva riscurilor prevazute la pct. a), tinand cont de eventualele surse de riscuri proprii acestora;
c) compararea caracteristicilor precizate la pct. b) cu caracteristicile echipamentului individual de protectie.
Evaluarea trebuie revizuita in functie de modificarile elementelor componente.
(3) Lista interna de dotare cu echipamente individuale de protectie intocmita de catre angajator trebuie discutata si convenita in comitetele de securitate si sanatate in munca sau cu reprezentantii angajatilor/sindicat, dupa caz.
Art. 138. - (1) Angajatorul este obligat sa asigure conditii pentru efectuarea verificarilor legale, depozitarea, curatarea, denocivizarea, intretinerea si repararea mijloacelor individuale de protectie in conformitate cu instructiunile de utilizare ale producatorilor.
(2) Angajatorul este obligat sa inlocuiasca echipamentul individual de protectie care nu mai corespunde din punctul de vedere al calitatilor de protectie, cand se constata acest lucru, indiferent de motiv.
Art. 139. - Angajatorul va furniza si va pune la dispozitie angajatilor si/sau reprezentantilor lor informatii adecvate despre fiecare echipament individual de protectie si de lucru.
Art. 140. - Angajatorului ii revine in totalitate obligatia instruirii angajatilor asupra tuturor masurilor care trebuie luate privind securitatea si sanatatea acestora la utilizarea echipamentului individual de protectie in timpul lucrului, astfel:
a) trebuie sa asigure instruirea in prealabil a angajatului asupra riscurilor impotriva carora este protejat prin purtarea echipamentului individual de protectie;
b) trebuie sa asigure instruirea si sa organizeze, daca este cazul, un antrenament in purtarea echipamentului individual de protectie.
Art. 141. - In cazul in care diferiti factori de risc impun utilizarea concomitenta a mai multor echipamente individuale de protectie, acestea trebuie sa fie compatibile si sa-si pastreze eficacitatea in raport cu riscurile respective.
Art. 142. - Echipamentul individual de protectie este destinat in principiu utilizarii individuale. In cazul in care, prin forta imprejurarilor acesta va fi utilizat de mai multe persoane, se vor lua masuri corespunzatoare pentru ca diferitilor utilizatori sa nu le fie afectata starea de sanatate sau de igiena.
Art. 143. - Echipamentele individuale de protectie, cu exceptia unor cazuri particulare si exceptionale, trebuie sa fie utilizate numai in scopul prevazut. Echipamentele individuale de protectie se vor utiliza conform instructiunilor insotitoare care trebuie elaborate pe intelesul angajatului.
Art. 144. - Conditiile de utilizare ale unui echipament individual de protectie, in special cele referitoare la durata purtarii, sunt determinate in functie de gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc si caracteristicile locului de munca al fiecarui angajat, precum si de performantele echipamentului individual de protectie.
Art. 145. - (1) Angajatii si celelalte categorii de persoane care beneficiaza de echipament individual de protectie au urmatoarele obligatii:
a) sa cunoasca caracteristicile si modul corect de utilizare a echipamentului individual de protectie din dotare;
b) sa poarte intregul echipament individual de protectie pe toata durata indeplinirii sarcinii de munca sau activitatii pe care o desfasoara in unitate;
c) sa utilizeze echipamentul individual de protectie numai in scopul pentru care acesta a fost atribuit si sa se preocupe de conservarea calitatilor de protectie ale acestuia;
d) sa prezinte echipamentul individual de protectie la verificarile periodice prevazute in instructiunile de utilizare si pentru curatare sau denocivizare;
e) sa solicite un nou echipament individual de protectie, atunci cand din diverse motive cel avut in dotare nu mai prezinta calitatile de protectie necesare.
(2) Degradarea echipamentului individual de protectie din vina angajatului caruia i-a fost atribuit sau instrainarea lui, inainte de expirarea duratei de utilizare prevazute, atrage raspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii.
(3) Nepurtarea echipamentului individual de protectie se sanctioneaza conform legislatiei in vigoare.
Art. 146. - Angajatul participant la procesul de munca are dreptul de a refuza executarea sarcinii de munca daca nu i se asigura echipamentul individual de protectie prevazut in reglementarile in vigoare, fara ca refuzul sa atraga asupra sa masuri disciplinare.
Art. 147. - Un echipament individual de protectie trebuie sa fie conform reglementarilor legale in vigoare corespunzatoare, referitoare la proiectarea si fabricarea sa din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca. In toate cazurile, un echipament individual de protectie trebuie:
a) sa fie adecvat corespunzator riscurilor pe care le previne, fara a induce el insusi un risc suplimentar;
b) sa raspunda conditiilor existente la locul de munca;
c) sa tina seama de cerintele ergonomice si de sanatate ale angajatului;
d) sa fie adaptat conformatiei purtatorului.
Art. 148. - (1) Echipamentul individual de lucru se acorda de catre angajator, in conditiile negociate prin contractul colectiv de munca.
(2) Cheltuielile necesare privind dotarea cu echipament individual de lucru sunt suportate in proportie de minimum 50% de catre angajator, din capitolul alte cheltuieli de exploatare sau din sumele prevazute cu aceasta destinatie in buget pentru unitatile finantate de la bugetul de stat, respectiv de la bugetele locale, iar diferenta se suporta de catre angajat.
Art. 149. - Obligatiile producatorilor si importatorilor de echipamente individuale de protectie si de lucru privind fabricarea si comercializarea oricarui model nou, prin care se garanteaza calitatea din punctul de vedere al protectiei asigurate pentru domeniul de utilizare previzibil, sunt definite in "Normele metodologice privind certificarea calitatii de protectie a sortimentelor de echipament individual de protectie si de lucru si avizarea introducerii in fabricatie", cu completarile si modificarile ulterioare.
CAPITOLUL XI
Acordarea materialelor igienico-sanitare si a alimentatiei de protectie
Art. 150. - Materialele igienico-sanitare se acorda obligatoriu si gratuit angajatilor in scopul asigurarii igienei si protectiei personale, in completarea masurilor generale luate pentru prevenirea unor imbolnaviri profesionale.
Art. 151. - Materialele igienico-sanitare, cantitatile respectivesi periodicitatea acordarii acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca, la recomandarea medicului de medicina muncii, pe baza caracteristicilor locurilor de munca.
Art. 152. - Trusele sanitare de acordare a primului ajutor medical constituie materiale igienico-sanitare, iar continutul si modul de dotare se stabilesc conform reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei.
Art. 153. - Personalul serviciului de medicina muncii are obligatia instruirii angajatilor in vederea utilizarii corecte a materialelor igienico-sanitare distribuite si urmaririi eficientei acestora in prevenirea unor boli profesionale.
Art. 154. - Angajatii sunt obligati sa utilizeze materialele igienico-sanitare primite in conformitate cu indicatiile personalului sanitar.
Art. 155. - (1) Alimentatia de protectie se acorda conform legii, obligatoriu si gratuit, de catre angajator pentru angajatii care lucreaza in locuri de munca cu conditii grele si vatamatoare.
(2) Stabilirea alimentelor ce se vor acorda ca alimentatie de protectie, cantitatea, precum si categoriile de persoane care beneficiaza vor face obiectul contractului colectiv de munca si/sau contractului individual de munca, in baza recomandarii efectuate de catre medicul de medicina muncii.
Art. 156. - Principiile care stau la baza acordarii alimentatiei de protectie sunt urmatoarele:
a) alegerea unor alimente care, prin continutul lor in substante nutritive (proteine, lipide, glucide, elemente minerale, vitamine), pot completa o ratie calorica insuficienta sau incorecta, dezechilibrele, carentele sau excesele alimentare;
b) urmarirea ca alimentele acordate sa asigure pastrarea structurii si functionalitatii organelor si sistemelor mai sensibile la agresivitatea agentului nociv din mediul de munca (ficat, rinichi, sistem nervos, gonade etc.);
c) urmarirea ca alimentele acordate sa asigure elementele necesare proceselor de conjugare a noxelor chimice in vederea eliminarii lor dinorganism(sulfoconjugare, cisteinoconjugare, glicocoloconjugare, glutamicconjugare, glicuronoconjugare, acetilare, metilare).
Art. 157. - Criteriile pentru alegerea alimentelor care vor fi oferite ca supliment alimentar sunt:
-caracteristicile fiziologice ale persoanelor (tineri sub 21 ani, femei gravide sau care alapteaza, daca depun efort intens);
-intensitatea mare a efortului fizic si necesitatile alimentare suplimentare; -natura agentilor nocivi (metale sau metaloizi, gaze sau vapori toxici etc.); -organul tinta al toxicului (ficat, rinichi, sistem nervos etc.);
-starea de sanatate a persoanei respective si acceptabilitatea respectivului aliment; -posibilitatea de achizitionare si de asigurare a alimentelor recomandate in tot cursul anului. inapoi la cuprins ^
TITLU III
Sarcinile de munca
CAPITOLUL I
Conceperea si repartizarea sarcinilor de munca
Art. 158. - Sarcinile de munca si activitatile corespunzatoare se vor organiza astfel incat exigentele profesionale determinate de natura si caracteristicile sarcinilor de munca, de specificul mediului de munca (inclusiv mediul psiho-social), de interactiunea operator echipament tehnic si de relatiile interumane sa corespunda capacitatilor fizice, fiziologice si psihologice ale angajatilor asigurandu-se astfel solicitari profesionale in limite normale, confort fizic si psihic, conditii de securitate si sanatate in munca.
CAPITOLUL II
Organizarea timpului de munca si de odihna, munca in schimburi
Art. 159. - Timpul de munca, regimul pauzelor, munca in schimburi, precum si intensitatea acesteia, se vor stabili potrivit reglementarilor in vigoare, in cadrul contractului colectiv de
munca, luand in considerare particularitatile activitatilor profesionale, existenta unor factori de risc in mediul de munca si capacitatea de adaptare a personalului angajat; stabilirea acestor elemente se va face cu sprijinul serviciilor medicale de intreprindere si a specialistilor in medicina muncii din teritoriu.
Art. 160. - (1) Angajatii, lucratori de noapte, a caror activitate se desfasoara in conditii speciale/deosebite sau care implica eforturi fizice ori mentale deosebite, nu trebuie sa lucreze noaptea mai mult de 8 ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore.
(2) In conditiile mai sus mentionate, activitatea trebuie definita in contractele colective de munca sau in acordurile incheiate intre partenerii sociali, luand in considerare efectele si riscurile inerente muncii de noapte.
Art. 161. - (1) "Lucratorii de noapte" si "lucratorii in schimburi" trebuie sa beneficieze de asigurarea conditiilor de securitate si sanatate in munca, corespunzator naturii activitatii desfasurate.
(2) Serviciile sau mijloacele de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii, asigurate de catre sau prin compartimentele de protectie a muncii lucratorilor de noapte si lucratorilor in schimburi trebuie sa fie echivalente celor acordate celorlalti angajati si disponibile in orice moment.
Art. 162. - Angajatorul care intentioneaza sa organizeze activitatea dupa un anumit ritm, trebuie sa tina seama de principiul general de adaptare a muncii la om, in special in vederea evitarii activitatilor monotone si a celor desfasurate intr-o cadenta predeterminata, in functie de tipul de activitate si de cerintele de securitate si sanatate. O atentie speciala trebuie acordata organizarii pauzelor pe parcursul zilei de lucru.
CAPITOLUL III
Efortul fizic
Art. 163. - Din punctul de vedere al efortului fizic, activitatile profesionale se clasifica in functie de metabolismul energetic (productia de caldura metabolica), in conformitate cu tabelul 1.
Tabelul 1
Metabolism energetic,
Activitate/Clasa de metabolism
Repaus (0)
Activitate cu efort fizic mic (metabolism redus) (1)
Activitate cu efort fizic mediu (metabolism mediu) (2)
Activitate cu efort fizic mare (metabolism intens) (3)
Activitate cu efort fizic foarte mare (metabolism
raportat la unitatea de suprafata cutanata (W/m2) |
M ≤ 65 |
65 < M ≤ 130 |
130 < M ≤ 200 |
200 < M ≤ 260 |
M > 260 |
pentru o
foarte intens) (4) |
NOTA: 1W=0,86 Kcal/h
Art. 164. - Pentru prevenirea riscurilor determinate de efortul fizic, trebuie evitate: -pozitiile de munca vicioase si/sau fixe;
-miscarile extreme;
-miscarile bruste;
-miscarile repetitive.
Art. 165. - In acest sens, angajatorul trebuie sa asigure:
-evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea angajatilor;
-respectarea criteriilor ergonomice privind proiectarea locurilor de munca si a activitatii;
-instruirea si formarea adecvata a angajatilor privind modul de desfasurare a activitatii profesionale, apeland la specialistii din domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Art. 166. - In activitatile profesionale cu efort fizic mare, repartizarea angajatilor cu varsta peste 45 ani se va face numai cu avizul medicului de medicina muncii.
La repartizarea femeilor si tinerilor in astfel de activitati se vor avea in vedere si prevederile capitolelor V si VI din titlul II.
Art. 167. - Angajatorul trebuie sa ia masuri tehnico-organizatorice pentru evitarea sau reducerea riscurilor de accidentare si/sau de afectare a sanatatii, determinate de manipularea manuala a maselor, luand in considerare urmatoarele elemente de referinta:
a) caracteristicile masei; manipularea manuala a unei mase poate prezenta riscuri, in special de afectiuni dorsolombare, daca masa este:
-prea grea sau prea mare;
-incomoda sau greu de apucat;
-instabila sau are un continut ce risca sa se deplaseze;
-plasata astfel incat trebuie manipulata la o anumita distanta de trunchi sau cu flexia ori rotatia trunchiului;
-susceptibila sa produca leziuni asupra angajatilor din cauza marginilor si/sau a consistentei sale, in special in eventualitatea unei ciocniri;
b) efortul fizic necesar; efortul fizic poate prezenta riscuri, in special de afectiuni dorsolombare daca:
-este prea mare;
-nu poate fi realizat decat printr-o miscare de rasucire a trunchiului;
-antreneaza o miscare brusca a masei de transportat;
-este realizat atunci cand corpul se afla intr-o pozitie instabila;
c) caracteristicile mediului de munca; caracteristicile mediului de munca pot determina o crestere a riscurilor, in special in afectiuni dorsolombare, daca:
-nu exista suficient spatiu, in special pe verticala, pentru realizarea activitatii; -pardoseala este alunecoasa sau prezinta neregularitati care determina dezechilibrare;
-locul unde se desfasoara activitatea de munca sau mediul de munca nu permit angajatului sa manipuleze manual masele la o inaltime sigura sau intr-o pozitie de lucru confortabila;
-pardoseala sau planul de lucru prezinta denivelari care impun manipularea masei la diferite niveluri;
-pardoseala sau punctul de sprijin al piciorului sunt instabile;
-temperatura, umiditatea sau circulatia aerului sunt necorespunzatoare;
d) cerintele activitatii; activitatea poate prezenta riscuri, in special de afectiuni dorsolombare, daca implica una sau mai multe dintre cerintele urmatoare:
-efort fizic frecvent si prelungit care solicita in special coloana vertebrala; -perioada insuficienta de repaus fiziologic sau de recuperare;
-distante prea mari pentru ridicare, coborare sau transport;
-ritm al activitatii impus printr-un proces care nu poate fi schimbat de catre angajat; e) factori individuali de risc; angajatul poate fi expus riscului daca:
-este necorespunzator din punct de vedere fizic sa realizeze sarcina respectiva; -poarta haine, incaltaminte sau alte lucruri personale necorespunzatoare; -nu are cunostintele sau instructajul adecvat ori necesar.
Art. 168. - (1) Limitele maxime admise pentru ridicare, purtare, tragere si impingere manuala a maselor sunt prezentate in tabelul 2.
(2) Este necesar ca manipularea maselor sa fie realizata corect, in conformitate cu principiile fiziologice si biomecanice.
Tabelul 2
Limite maxime admise pentru manipularea manuala a maselor (in kg)
Frecventa operatiilor |
Barbati |
Tip de manipulare Varsta (ani)
Ridicare Purtare
16-19 |
rar |
35 |
frecvent |
25 |
foarte frecvent |
20 |
rar |
30 |
frecvent |
20 |
foarte frecvent |
15 |
19-45 |
55 |
30 |
25 |
50 |
30 |
20 |
peste 45 |
50 |
25 |
20 |
40 |
25 |
15 |
16-1
9
8
1
9
8
Tragere
Impingere
NOTA:
rar |
15 |
frecvent |
10 |
rar |
16 |
frecvent |
11 |
-rar: sub 5% din durata schimbului;
-frecvent: intre 6 - 10% din durata schimbului;
-foarte frecvent: peste 10% din durata schimbului.
CAPITOLUL IV
Efortul mental
Art. 169. - Continutul si intensitatea efortului mental in activitate depind de continutul si natura sarcinii de munca, de volumul si complexitatea informatiilor necesar de receptionat si prelucrat, de complexitatea si responsabilitatea deciziilor necesar de elaborat, de natura, complexitatea si dificultatea raspunsurilor efectoare.
Art. 170. - Angajatorul trebuie sa tina seama ca efortul mental in activitate difera in functie de raportul dintre variabile profesionale (exigente, conditii demunca, riscuri profesionale) si variabile individuale(capacitati profesionale individuale) si se reflecta in niveluri diferite de solicitare (subsolicitare, solicitare optima, solicitare maxima, suprasolicitare) a organismului, a diferitelor sale sisteme, functii, capacitati (senzorial perceptive, cognitive, psihomotorii) inclusiv a planului emotional.
Art. 171. - Obiectivarea si masurarea efortului mental in activitate se realizeaza prin intermediul urmatoarelor categorii de indicatori si tehnici:
a) indicatori si tehnici de analiza si evaluare a exigentelor sarcinii de munca, pe baza evidentierii unor parametri obiectivi ai acesteia: exigente temporale, complexitate-viteza, atentie, precizie;
b) indicatori si tehnici de evaluare subiectiva: scale de apreciere a senzatiei subiective de efort, a starii fizice si psihice individuale pe parcursul activitatii, la sfarsitul acesteia si chiar a starii individuale din timpul liber;
c) indicatori si tehnici de performanta (de comportament), care permit obtinerea unor indicatori ai efortului mental prin intermediul unor elemente de performanta in realizarea sarcinii sau de comportament (modificari ale strategiilor de operare in functie de efort);
d) indicatori si tehnici psihofiziologice, de evaluare a dinamicii unor parametri psihofiziologici si biochimici implicati in realizarea sarcinii de munca de-a lungul unei perioade de lucru.
Art. 172. - Consecintele solicitarii psihice si psihofiziologice si a efortului mental in activitate, ca urmare a interactiunii factorilor profesionali cu cei individuali si extraprofesionali, se urmaresc stadial: de la primele faze ale unor modificari/tulburari localizabile si reversibile, pana la cele cu caracter ireversibil, patologic, pana la instalarea bolilor profesionale sau legate de profesie.
CAPITOLUL V
Munca femeilor
Art. 173. - (1) La repartizarea in munca a femeilor se va tine seama de caracteristicile lor morfo-functionale si de starile fiziologice specifice.
(2) Prevederile acestui capitol au ca obiect implementarea masurilor care sa promoveze imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca a angajatelor gravide, a angajatelor lauze si a celor care alapteaza, grup considerat vulnerabil fata de anumite riscuri.
(3) Pentru a beneficia de aceste prevederi, femeile angajate gravide, lauze si care alapteaza trebuie sa informeze angajatorul asupra starii lor fiziologice.
Art. 174. - (1) Pentru femeile gravide, lauze si care alapteaza, angajate in activitati susceptibile sa prezinte un risc specific de expunere la agenti, procese sau conditii de munca, a caror lista este prezentata in tabelul 3, angajatorul trebuie sa evalueze natura, gradul si durata de expunere a angajatelor in unitatea respectiva, pentru a depista orice risc pentru securitatea si sanatatea angajatelor si orice efect posibil asupra sarcinii sau alaptarii si pentru a stabili masurile care trebuie luate.
(2) Femeile angajate gravide, lauze si care alapteaza si/sau reprezentantii lor trebuie sa fie informati asupra rezultatelor evaluarii la care s-a facut referire in alin. (1) precum si asupra tuturor masurilor referitoare la sanatatea si securitatea in munca.
Art. 175. - (1) Daca rezultatele evaluarii, la care se face referire in art. 174 (1), evidentiaza riscuri pentru securitatea sau sanatatea femeilor angajate ori efecte asupra sarcinii sau alaptarii, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporara a conditiilor de munca si/sau a programului de lucru al angajatei respective, sa fie evitata expunerea acesteia la riscurile respective.
(2) Daca modificarea conditiilor de munca si/sau a programului de lucru nu este tehnic si/sau obiectiv posibila sau nu poate fi ceruta din motive bine intemeiate, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a schimba locul de munca al angajatei respective.
(3) Prevederile acestui articol trebuie sa se aplice in functie de situatia respectiva, atunci cand o angajata care exercita o activitate interzisa in virtutea art. 176 devine gravida sau alapteaza si isi informeaza angajatorul despre aceasta.
Tabelul 3
Lista agentilor, procedeelor si conditiilor de munca la care s-a facut referire in art. 174
A. Agenti
1. Agenti fizici considerati ca agenti cauzali pentru leziuni ale foetusului si/sau dezlipire de placenta, in special:
a) socuri, vibratii sau miscari bruste;
b) manipularea manuala de mase grele implicand riscuri, in special la nivelul coloanei vertebrale dorsolombare;
c) zgomot;
d) radiatii ionizante;
e) radiatii neionizante;
f) ambiante termice extreme, reci sau calde;
g) miscari si pozitii de munca, deplasari (in interiorul sau in exteriorul institutiei), oboseala mentala, fizica, alte eforturi fizice legate de activitatea angajatelor femei, in sensul prevederilor acestui capitol.
2. Agenti biologici
Agentii biologici din grupele de risc 2, 3 si 4 in sensul prevederilor prezentelor norme referitoare la agentii biologici, in masura in care se stie ca acesti agenti sau masurile terapeutice cerute de existenta lor, pun in pericol sanatatea femeii gravide si a copilului ce urmeaza a se naste si in masura in care nu apar inca in tabelul 4.
3. Agenti chimici
Urmatorii agenti chimici, in masura in care se stie ca pun in pericol sanatatea femeii gravide si a copilului ce urmeaza a se naste si in masura in care nu apar inca in tabelul 4:
a) agentii cancerigeni si/sau mutageni, in masura in care nu apar inca in anexele nr. 31si 32; b) agentii chimici din anexa nr. 31 din prezentele norme;
c) mercurul si derivatii sai;
d) medicamentele antimitotice;
e) monoxidul de carbon;
f) agentii chimici periculosi cu cale de absorbtie cutanata.
B. Procedee
Procedeele industriale prezentate in tabelul 8.
C. Conditii de munca
Activitati subterane miniere.
Art. 176. - (1) Femeile angajate gravide nu pot fi obligate, in nici un caz, sa realizeze activitatile cu risc de expunere la agentii si conditiile de munca care ar putea sa le puna in pericol securitatea sau sanatatea, prezentate in tabelul 4, partea A.
(2) Femeile angajate care alapteaza nu pot fi obligate, in nici un caz, sa realizeze activitati cu risc de expunere la agentii si conditiile de munca care ar putea sa le puna in pericol securitatea sau sanatatea, prezentate in tabelul 4 partea B.
Art. 177. - Femeile angajate care se incadreaza in sensul prezentelor prevederi beneficiaza de concediu de maternitate si de alte drepturi, in conformitate cu legislatia in vigoare.
Tabelul 4
Lista agentilor si conditiilor de munca la care s-a facut referire in art. 176 A. Femei angajate gravide
1. Agenti
a) Agenti fizici:
Activitatea in atmosfera hiperbarica, de exemplu, in incinte presurizate si la scufundari subacvatice.
b) Agenti biologici:
-toxoplasma;
-virusul rubeolei, exceptand cazurile in care se dovedeste ca angajata gravida este suficient protejata fata de acesti agenti prin imunizare.
c) Agenti chimici:
Plumbul si derivatii sai, in masura in care pot fi absorbiti de organismul uman. 2. Conditii de munca
Activitati subterane miniere
B. Femei angajate care alapteaza:
1. Agenti
Agenti chimici
Plumbul si derivatii sai, in masura in care acesti agenti pot fi absorbiti de organismul uman. 2. Conditii de munca
Activitati subterane miniere
CAPITOLUL VI
Munca tinerilor
Art. 178. - Prevederile acestui capitol au drept scop protejarea tinerilor impotriva oricarei munci susceptibile sa dauneze securitatii, sanatatii sau dezvoltarii lor fizice, psihologice, morale sau sociale sau sa pericliteze educatia acestora.
Art. 179. - Angajatorul este obligat sa garanteze tinerilor conditii de munca adaptate varstei lor.
Art. 180. - (1) Prevederile cuprinse in acest capitol se aplica oricarei persoane in varsta de pana la 18 ani care are un contract sau un raport de munca definit prin legislatia in vigoare.
(2) Ele nu se aplica lucrarilor ocazionale sau de scurta durata care vizeaza: a) serviciul casnic exercitat intr-o gospodarie particulara sau
b) activitatea care este considerata ca nefiind vatamatoare, daunatoare sau periculoasa pentru tineri, in intreprinderile familiale.
Art. 181. - (1) Angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru asigurarea securitatii si protejarea sanatatii tinerilor, tinand seama in special de riscurile specifice prevazute la art.184 (1).
(2) Angajatorul trebuie sa puna in practica masurile prevazute la aliniatul 1 pe baza evaluarii riscurilor existente pentru tineri si legate de munca acestora.
Evaluarea trebuie sa fie efectuata inainte ca tinerii sa inceapa munca si la orice modificare semnificativa a conditiilor de munca si ea trebuie sa vizeze in principal urmatoarele elemente:
a) echipamentul tehnic si organizarea locului de munca si a postului de munca; b) natura, nivelul si durata expunerii la agenti fizici, biologici si chimici;
c) organizarea, alegerea si utilizarea echipamentelor tehnice, in special a agentilor utilizati, masinilor, aparatelor si dispozitivelor, precum si manipularea acestora;
d) organizarea procedeelor de munca si a desfasurarii muncii si interactiunea acestora (organizarea muncii);
e) stadiul formarii si informarii tinerilor.
Atunci cand aceasta evaluare demonstreaza existenta unui risc pentru securitatea, sanatatea fizica sau mentala ori dezvoltarea tinerilor, trebuie sa fie asigurate evaluarea si supravegherea sanatatii tinerilor, la intervale regulate, in mod gratuit si adecvat, in conformitate cu reglementarile Ministerului Sanatatii si Familiei.
Art. 182. - Angajatorul este obligat sa informeze pe tineri asupra eventualelor riscuri si asupra tuturor masurilor luate in ceea ce priveste securitatea si sanatatea lor.
Art. 183. - Angajatorul implica serviciile de protectie si de prevenire in planificarea, aplicarea si controlul conditiilor de securitate si de sanatate aplicabile in munca tinerilor.
Art. 184. - (1) Tinerii trebuie sa fie protejati impotriva riscurilor specifice pentru securitatea, sanatatea si dezvoltarea lor, riscuri care rezulta din lipsa lor de experienta, din constientizarea insuficienta a riscurilor existente sau potentiale ori din faptul ca tinerii sunt inca in dezvoltare.
(2) In acest scop, se interzice munca tinerilor in activitati care:
a) depasesc capacitatile lor fizice sau psihologice;
b) implica o expunere nociva la agenti toxici, cancerigeni, care determina alterari genetice ereditare, avand efecte nocive pentru fat pe durata graviditatii sau avand orice alt efect nociv cronic asupra fiintei umane;
c) implica o expunere nociva la radiatii;
d) prezinta riscuri de accidentare pe care se presupune ca tinerii nu le pot identifica sau preveni, din cauza absentei simtului lor de securitate sau a lipsei lor de experienta ori de pregatire;
e) pun in pericol sanatatea din cauza frigului ori caldurii extreme sau din cauza zgomotului ori vibratiilor.
Printre activitatile care sunt susceptibile sa antreneze riscuri specifice pentru tineri, in sensul alin. (1), figureaza in special:
-activitatile care implica o expunere nociva la agentii fizici, biologici si chimici mentionati in tabelul 5 la partea I si
-procedeele si activitatile mentionate in tabelul 5 la partea II.
Art. 185. - Pentru adolescenti, pot fi autorizate derogari de la art.184 alin. (2), atunci cand aceste activitati sunt indispensabile pentru formarea lor profesionala si cu conditia ca protectia securitatii si sanatatii sa le fie asigurata prin faptul ca lucrarile sunt efectuate sub supravegherea unei persoane competente.
Tabelul 5
Lista de agenti, procedee si activitati la care se face referire in art.184 I. Agenti
1. Agenti fizici
a) Radiatiile ionizante;
b) Munca in atmosfera hiperbarica, de exemplu in incintele presurizate, la scufundari subacvatice.
2. Agenti biologici: agentii biologici din grupele 3 si 4 in sensul prevederilor prezentelor norme referitoare la agenti biologici.
3. Agenti chimici
a) Substantele si preparatele care sunt clasificate in toxice, foarte toxice, corosive sau explozive.
b) Substantele si preparatele care se clasifica in nocive si prezinta urmatoarele riscuri: -pot determina efecte ireversibile foarte grave;
-pot determina efecte ireversibile;
-pot antrena o sensibilizare prin inhalare;
-pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea;
-pot cauza cancer;
-pot cauza modificari genetice ereditare;
-pot avea efecte grave pentru sanatate in caz de expunere prelungita;
-pot reduce fertilitatea;
-pot determina aparitia pe durata graviditatii, a unor efecte nocive pentru copil.
c) Substantele si preparatele care se clasifica in iritante si prezinta urmatoarele riscuri: -sunt inflamabile;
-pot antrena o sensibilizare prin inhalare;
-pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea.
d) Substantele si preparatele vizate de prevederile prezentelor norme referitoare la agenti cancerigeni si mutageni.
e) Plumbul si compusii sai, in masura in care agentii respectivi pot sa fie absorbiti de organismul uman.
f) Azbestul
II. Procedee si activitati
1. Procedee si activitati vizate in tabelul 8.
2. Activitati de fabricatie si de manipulare a dispozitivelor, artificiilor sau diverselor obiecte care contin explozivi.
3. Activitati din menajeriile de animale feroce si veninoase.
4. Activitati de taiere industriala a animalelor.
5. Activitati care presupun manipularea aparatelor de producere, de inmagazinare sau de folosire a gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate.
6. Activitati care presupun folosirea cuvelor, bazinelor, rezervoarelor, recipientelor sau canistrelor care contin agentii chimici prevazuti la punctul I.3.
7. Activitati care comporta risc de prabusire.
8. Activitati care comporta riscuri electrice de inalta tensiune.
9. Activitati al caror ritm este conditionat de masini si care sunt remunerate in functie de rezultat.
Art. 186. - (1) Timpul consacrat pregatirii de catre tanarul care lucreaza in cadrul unui sistem de formare teoretica si/sau practica alternativa sau de stagiu in intreprindere este inclus in timpul de munca.
(2) Atunci cand tanarul este angajat de mai multi angajatori, zilele de munca si orele de munca efectuate se insumeaza.
Art. 187. - Este interzisa munca in program de noapte a tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.
Art. 188. - (1) Se vor lua masurile necesare pentru ca, pentru fiecare perioada de 24 de ore, adolescentii sa beneficieze de o perioada minima de repaus de 12 ore consecutive.
(2) Se vor lua masurile necesare pentru ca, pentru fiecare perioada de 7 zile, adolescentii sa beneficieze de o perioada minima de repaus de 2 zile, consecutive daca este posibil.
Atunci cand motive tehnice sau organizatorice o justifica, perioada minima de repaus se poate reduce, dar, in nici un caz ea nu poate sa fie mai mica de 36 ore consecutive.
Perioada minima de repaus prevazuta la alin. (1) si (2) include, in principiu, duminica.
(3) Perioadele minime de repaus prevazute la alin. (1) si (2) pot fi intrerupte in cazul unor activitati caracterizate prin perioade de munca fractionate sau de scurta durata in cursul zilei.
(4) Atunci cand exista motive obiective si cu conditia ca adolescentilor sa le fie acordat un repaus compensator adecvat, iar obiectivele prevazute la art. 178 sa nu fie puse in cauza, pot fi prevazute derogari de la alin. (1) si de la alin. (2) in cazurile urmatoare:
a) munci efectuate in sectoarele de navigatie sau pescuit;
b) munci efectuate in spitale sau institutii similare;
c) munci efectuate in agricultura;
d) munci efectuate in sectorul de turism sau in sectorul hotelurilor, restaurantelor si cafenelelor;
e) activitati caracterizate de perioade de munca fractionate in cursul zilei.
Art. 189. - Se pot autoriza derogari de la art. 188 (1) si, in privinta adolescentilor, pentru munci prestate in conditii prevazute de celelalte reglementari de securitate si sanatate in munca, cu conditia ca: aceste munci sa fie de scurta durata si sa nu sufere nici o intarziere, sa nu fie disponibili lucratori adulti si sa se acorde adolescentilor vizati perioade echivalente de repaus compensator intr-un termen de 3 saptamani.
inapoi la cuprins ^
TITLU IV
Cladiri si alte constructii
CAPITOLUL I
Obligatii generale ale proiectantului, executantului, beneficiarului
Art. 190. - Prevederile prezentului capitol stabilesc obligatiile generale ale proiectantului, executantului si beneficiarului, atat pentru realizarea unor constructii, cat si pentru realizarea lucrarilor de reparatie sau modernizare a unor constructii.
Art. 191. - Proiectantul raspunde de elaborarea documentatiilor tehnice de executie ale lucrarilor de constructii. Acestea trebuie sa fie astfel intocmite, incat sa permita executarea si utilizarea lucrarilor respective in conditii in care, la o exploatare normala a instalatiilor tehnologice, sa se previna accidentele de munca, precum si imbolnavirile profesionale. In acest scop proiectantul este obligat:
a) sa aplice, la elaborarea proiectelor, normele de securitate a muncii, precum si prevederile tuturor actelor normative privind proiectarea lucrarilor de constructii care se refera la masuri de securitate a muncii;
b) sa prevada in documentatiile tehnice utilizarea pentru executia lucrarilor numai a echipamentelor tehnice certificate din punctul de vedere al securitatii muncii;
c) sa prevada in documentatiile tehnice de executie mijloacele financiare care sa asigure respectarea, la realizarea lucrarilor de constructii, a prevederilor normelor si actelor normative specificate la pct. a);
d) sa garanteze prin proiect eficienta masurilor de securitate a muncii corespunzatoare normelor si legislatiei de securitate a muncii;
e) sa stabileasca dispozitivele, aparatele si instalatiile de securitate a muncii, necesare in perioada de executie a lucrarilor de constructii;
f) sa asigure completarea documentatiei cu masurile impuse cu ocazia controalelor de protectia muncii efectuate de catre organele abilitate;
g) sa prevada in documentatia proiectelor prin care se promoveaza tehnologii noi de executie: -instructiuni preliminare de securitate a muncii;
-lista cuprinzand propuneri de echipament individual de protectie pentru personalul care executa lucrarile respective;
h) sa ia masuri ca documentatiile tehnico-economice sa evidentieze factorii de risc pe faze de executie si sa prevada trimiteri la normele si actele normative de securitate a muncii corespunzatoare factorilor respectivi;
i) sa nominalizeze in cadrul documentatiei tehnico-economice, in cazul lucrarilor speciale si ale lucrarilor noi de executie, pentru care nu exista normative sau detalii tip, masurile de securitate a muncii specifice lucrarilor respective;
j) sa acorde asistenta tehnica executantului si beneficiarului in vederea rezolvarii problemelor de securitate a muncii, aparute in realizarea lucrarilor de constructii;
k) cu ocazia receptiei lucrarilor de constructii, ca membru in comisia de receptie sau ca invitat in comisia de receptie, in calitate de specialist, sa controleze realizarea masurilor de protectia muncii prevazute in documentatia tehnica.
Art. 192. - Executantul raspunde de realizarea lucrarilor de constructii in conditii care sa asigure evitarea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale. In acest scop este obligat:
a) sa analizeze documentatia tehnica de executie din punctul de vedere al securitatii muncii si, daca este cazul, sa faca obiectiuni, solicitand proiectantului modificarile necesare conform prevederilor legale;
b) sa aplice prevederile cuprinse in legislatia si normele de securitate a muncii, precum si prescriptiile din documentatiile tehnice privind executarea lucrarilor de baza, de serviciu si auxiliare necesare realizarii constructiilor;
c) sa execute toate lucrarile prevazute in documentatia tehnica in scopul realizarii unei exploatari ulterioare a lucrarilor de constructii-montaj in conditii de securitate a muncii si sa sesizeze beneficiarul si proiectantul cand constata ca masurile propuse sunt insuficiente sau necorespunzatoare, sa faca propuneri de solutionare si sa solicite acestora aprobarile necesare;
d) sa ceara beneficiarului ca proiectantul sa acorde asistenta tehnica in vederea rezolvarii problemelor de securitate a muncii in cazurile deosebite, aparute in executarea lucrarilor de constructii;
e) sa remedieze toate deficientele constatate cu ocazia efectuarii probelor, precum si cele constatate la receptia lucrarilor de constructii.
Art. 193. - Beneficiarul raspunde de preluarea si exploatarea lucrarilor de constructii-montaj in conditii care sa asigure securitatea muncii. In acest scop are obligatia:
a) sa analizeze proiectul din punctul de vedere al masurilor de securitate a muncii si, in cazul cand constata deficiente, lipsuri sau neconcordante fata de prevederile legislatiei in vigoare, sa ceara proiectantului remedierea deficientelor constatate, completarea documentatiei tehnice sau punerea in concordanta a prevederilor din proiect cu cele din legislatie;
b) sa colaboreze cu proiectantul lucrarii la definitivarea instructiunilor de securitate a muncii;
c) sa colaboreze cu proiectantul si executantul, dupa caz, in scopul rezolvarii anumitor probleme de securitate a muncii;
d) pentru lucrarile de constructii ce se executa in paralel cu desfasurarea procesului de productie, sa incheie cu executantul un protocol-anexa la contract, in care se va delimita suprafata pe care se executa lucrarile, pentru care raspunderea privind asigurarea masurilor de protectie a muncii revine executantului, sa specifice conditiile necesar a fi respectate de executant, astfel incat desfasurarea procesului de productie in conditii de securitate sa nu fie afectata de lucrarile de constructii executate concomitent cu acesta;
e) sa controleze, cu ocazia receptiei lucrarilor de constructii-montaj, realizarea de catre executant a tuturor masurilor de securitate a muncii prevazute in documentatia tehnica,
refuzand receptia lucrarilor de constructii care nu corespund din punctul de vedere al securitatii muncii;
f) sa nu semneze receptia definitiva a lucrarilor de constructii atunci cand determinarile privind microclimatul, zgomotul si vibratiile, iluminatul, efectuate in timpul probelor tehnologice, nu corespund documentatiei tehnice.
CAPITOLUL II
Amplasarea cladirilor, depozitelor si a altor tipuri de constructii
Art. 194. - Cladirile sau instalatiile tehnologice amplasate in aer liber la care pot aparea emisii importante de pulberi, vapori, gaze periculoase in atmosfera, precum si cele care produc zgomote ce depasesc limitele admisibile, se vor amplasa astfel incat sa se evite poluarea altor zone de munca sau a zonelor invecinate. Amplasarea acestora se va face astfel incat sensul vanturilor dominante sa indeparteze degajarile accidentale din zona spatiilor de munca (din zona constructiilor).
Art. 195. - Depozitele deschise, pentru materiale care produc pulberi la manipulare ce pot fi antrenate de curentii de aer, vor fi amplasate la o distanta de 20 m fata de cladiri productive si la o distanta de 50 m fata de cladirile social-administrative ale complexului de cladiri.
Art. 196. - Cladirile administrative se vor amplasa in apropierea spatiilor de productie, astfel incat sa se evite intretaierea cu circuitele tehnologice productive sau cu spatii cu emisii nocive.
Art. 197. - Curtile interioare semiinchise (sub forma de "L", "U" sau "E") se vor orienta astfel incat partea libera a curtii sa fie in sensul vanturilor dominante.
Art. 198. - Cladirile in care se desfasoara procese tehnologice caracterizate prin degajari de caldura de peste 20 kcal/mc/h, prevazute cu ventilare naturala, se vor amplasa cu latura lunga perpendiculara pe directia vanturilor dominante din perioada sezonului cald.
Art. 199. - Incaperile administrative trebuie sa fie izolate de incaperile de productie, cu exceptia celor strict legate de spatiile de productie. Daca incaperile administrative sunt situate in spatii zgomotoase, sau sunt invecinate cu asemenea incaperi, trebuie prevazute masuri de izolare impotriva zgomotului si vibratiilor, astfel ca nivelul acestora sa nu depaseasca limita maxima admisa. Cladirile si incaperile administrative trebuie sa corespunda si reglementarilor in vigoare referitoare la prevenirea incendiilor.
CAPITOLUL III
Cai de circulatie
Art. 200. - Latimea cailor de circulatie din cladiri, hale, depozite sau alte incaperi de lucru se va stabili in functie de felul circulatiei, gabaritele mijloacelor de transport utilizate si dimensiunile materialelor sau pieselor care se transporta. Latimea lor nu poate fi mai mica decat cea prevazuta in tabelul 6.
Tabelul 6
Latimea minima admisa a cailor de circulatie
din incaperile de lucru
Nr.
crt. Destinatia caii de circulatie
0 1
1 Circulatie de pietoni in ambele sensuri si de carucioare intr-un singur sens 2 Circulatie de carucioare si pietoni in ambele sensuri 3Circulatie intr-un singur sens cu: electrocare, electrostivuitoare sau alte mijloacede transportsimilare motorizate, si de pietoni in ambele sensuri 4 Idem in ambele sensuri
5 Circulatia intr-un singur sens cu autocamioane si pietoni in ambele sensuri 6 Idem in ambele sensuri (inclusiv pietoni)
7 Spatiul de circulatie pentru personalul de deservire, intretinere, reparatii etc. NOTA:(1) Marimea (L) reprezinta latimea maxima a mijlocului de transport.
(2) Valoarea se stabileste in functie de gradul de periculozitate prezentat de utilajul pe langa care se circula.
Art. 201. - Caile de circulatie trebuie sa fie:
a) marcate vizibil, pentru a fi usor de recunoscut;
b) sa aiba legaturi cat mai directe spre caile de evacuare;
c) sa fie mentinute permanent libere si curate, incat sa permita evacuarea rapida a persoanelor.
Art. 202. - Suprafetele cailor de circulatie pentru persoane trebuie sa fie netede si nealunecoase, iar cele destinate circulatiei vehiculelor trebuie sa nu prezinte denivelari, sa fie rezistente la compresiune, socuri si uzura.
Art. 203. - Caile de circulatie care vor fi utilizate de mai multe tipuri de mijloace de transport, inclusiv feroviar, vor avea sinele caii ferate ingropate la nivelul suprafetelor cailor de circulatie.
Art. 204. - Caile de circulatie pentru persoane si trecerile amplasate la inaltime vor fi protejate cu balustrade inalte de cel putin 1 m, prevazute cu legaturi de separatie orizontale intermediare, iar la partea inferioara cu o bordura inalta de cel putin 10 cm.
Art. 205. - (1) Golurile din plansee sau din ziduri vor fi acoperite cu capace sau grilaje rezistente, care sa permita preluarea sarcinilor rezultate din activitatile care se desfasoara la locul respectiv, sau vor fi ingradite cu balustrade si marcate cu indicatoare de securitate. In cazul utilizarii de capace sau grilaje, acestea vor fi asigurate contra deplasarii.
(2) Golurile, santurile, rigolele situate in zonele de circulatie vor fi acoperite sau marcate cu indicatoare, iar in timpul noptii vor fi semnalizate cu mijloace luminoase (felinare, avertizoare sau inscriptii luminoase).
CAPITOLUL IV
Inaltimea cladirilor, dimensionarea suprafetelor si a volumului de lucru
Art. 206. - (1) Incaperile de lucru in care se desfasoara procese de munca vor avea inaltimea minima de 3 m, iar pentru fiecare persoana se va sigura un volum de cel putin 12 m3 si o suprafata minima stabilita conform normelor in vigoare la nivelul activitatilor specifice.
(2) Pentru spatiile in care au loc procese tehnologice ce degaja caldura, umiditate, pulberi, gaze, vapori toxici etc., inaltimea si volumul incaperilor se stabilesc prin calcul, tinand seama de asigurarea schimburilor de aer si de mijloacele de combatere a noxelor.
(3) Incaperile de lucru in care se desfasoara activitati administrative sau comerciale pot avea inaltimea minima de 2,6 m, iar pentru fiecare persoana se va asigura un volum de cel putin 10 m3 si o suprafata minima stabilita conform normelor in vigoare la nivelul activitatilor specifice.
Art. 207. - (1) La dimensionarea suprafetelor de lucru se va tine seama, pe langa spatiul ocupat de utilaje si cai de acces, si de spatiul ocupat de materiale, semifabricate, produse finite sau deseuri, in asa fel incat sa se asigure suprafata libera necesara desfasurarii normale a activitatii de productie, intretinere si reparatii.
(2) Incarcarea planseelor cu materiale sau utilaje nu va depasi sarcina maxima admisibila pentru care au fost calculate.
Art. 208. - Subsolurile constructiilor nu se vor folosi ca incaperi de lucru decat daca indeplinesc conditiile stabilite la art. 207, si numai daca sunt prevazute cu instalatie de ventilare mecanica, de iluminare si canalizare, in constructie adecvata (mediu normal sau exploziv), cu posibilitati duble de evacuare si izolate, pentru evitarea infiltratiilor de natura lichida si/sau gazoasa.
CAPITOLUL V
Instalatii tehnico-utilitare
Art. 209. - Instalatiile tehnico-utilitare trebuie sa respecte prevederile prezentului capitol si cerintele de securitate si sanatate aferente, cuprinse in anexele nr. 16 si 17.
Art. 210. - Locurile de munca amplasate in cladiri sau in aer liber, caracterizate prin degajari de noxe, vor fi astfel amplasate, amenajate, utilate si dotate incat sa se evite poluarea sau influentarea locurilor de munca vecine, ca si a anexelor social-sanitare.
Art. 211. - Instalatiile de ventilare se vor proiecta si construi astfel incat sa se asigure conditiile de microclimat precum si eliminarea sau reducerea pana la limitele admise ale noxelor.
Art. 212. - Acolo unde conditiile de munca o impun, angajatorul trebuie sa asigure dispozitivele si aparatele necesare pentru controlul functionarii instalatiilor de ventilare si controlul microclimatului din incaperile de lucru.
CAPITOLUL VI
Dotari social-sanitare, puncte de prim ajutor, necesarul de apa potabila, colectarea si indepartarea reziduurilor
Art. 213. - Dotarile social-sanitare, punctele de prim ajutor, necesarul de apa potabila, colectarea si indepartarea reziduurilor trebuie sa respecte prevederile din prezentul capitol si cerintele de securitate si sanatate cuprinse in anexele nr. 16 si 17.
Art. 214. - Locurile de munca vor fi asigurate cu dotari social-sanitare in functie de necesitatile fiziologice ale personalului si de caracteristicile proceselor de munca si ale mediului de munca.
(1) Dotarile social-sanitare se asigura conform anexelor nr. 12, 13 si 14.
(2) Cantitatea de apa rece si calda pentru igiena personalului si pentru baut se normeaza conform anexei nr. 13.
Art. 215. - In cazurile cand in unitati se organizeaza cantine, microcantine, sali de servirea mesei, puncte alimentare sau orice alta forma de desfacere a alimentelor, acestea trebuie sa corespunda normelor de igiena alimentatiei.
Art. 216. - La locurile de munca se vor asigura puncte de alimentare cu apa de baut. Acestea se normeaza conform anexei nr. 14. Apa distribuita prin punctele de alimentare cu apa (arteziene, robinete, vase etc.), ca si apa pentru spalat (lavoare, dusuri), trebuie sa corespunda standardului de potabilitate in vigoare.
Art. 217. - La locurile de munca unde exista riscul de arsuri cu substante chimice sau de aprindere a imbracamintei sau a echipamentului individual de protectie se vor asigura dusuri de salvare, cu apa potabila sau solutii neutralizante.
Art. 218. - In cazurile cand unitatile folosesc surse si instalatii proprii de aprovizionare cu apa potabila sau industriala, se vor respecta prevederile legale cu privire la protectia sanitara a surselor si instalatiilor, precum si standardele de calitate a apei.
Art. 219. - Instalatiile de preparare si distribuire a apei carbogazoase saline, pentru locurile de munca cu degajari de caldura, se vor amenaja si vor functiona conform normelor de igiena alimentatiei.
Art. 220. - Apele uzate cu incarcaturi chimice, radioactive, biologice si orice reziduu industrial vor fi prelucrate in statii speciale de neutralizare inainte de evacuarea in reteaua publica de canalizare. Statiile de neutralizare a apelor uzate industriale trebuie sa corespunda standardelor si normelor de protectie a mediului.
Art. 221. - Reziduurile industriale solide, in functie de natura si gradul lor de periculozitate, se colecteaza, depoziteaza, transporta si neutralizeaza in conformitate cu prevederile actelor normative specifice acestei activitati.
CAPITOLUL VII
Loc de munca
Sectiunea 1
Generalitati
Art. 222. - Prevederile prezentului capitol stabilesc cerinte de securitate si sanatate pentru locul de munca.
Art. 223. - Prezentele prevederi nu se aplica la:
a) mijloace de transport din afara intreprinderii sau locurile de munca din interiorul mijloacelor de transport;
b) santiere temporare si mobile pentru care se aplica prevederile din sectiunea 5 a acestui capitol;
c) industriile extractive prin foraj sau extractie pentru care se aplica prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente;
d) vase de pescuit pentru care se aplica prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente;
e) campuri, suprafete (luciuri) de apa, paduri si alte teritorii ce apartin unei intreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate departe de cladirile intreprinderii.
Art. 224. - Locurile de munca folosite pentru prima data dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa indeplineasca cerintele de securitate si sanatate cuprinse in anexa nr. 16.
Art. 225. - Locurile de munca aflate in folosinta inainte de data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa satisfaca cerintele de securitate si sanatate prevazute in anexa nr. 17, pana cel mai tarziu la 31 decembrie 2006.
Art. 226. - Atunci cand locurile de munca sufera modificari, extinderi si/sau transformari dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme, angajatorul va lua toate masurile necesare pentru a se asigura ca acestea sunt in concordanta cu prevederile din anexa nr. 16.
Art. 227. - In scopul mentinerii securitatii si sanatatii la locul de munca, angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura:
a) pastrarea permanent libera a iesirilor de urgenta si a iesirilor propriu-zise;
b) intretinerea tehnica a locului de munca, in special a instalatiilor si dispozitivelor la care se face referire in anexele nr. 16 si 17, intr-o astfel de stare incat sa nu prezinte riscuri pentru
securitatea si sanatatea angajatilor; orice defectare periculoasa trebuie sa fie remediata in cel mai scurt timp posibil;
c) curatirea cu regularitate la nivelul adecvat de igiena a locului de munca, a echipamentelor si dispozitivelor, in mod deosebit a instalatiilor de ventilare;
d) intretinerea si verificarea periodica a echipamentelor si dispozitivelor de protectie concepute pentru a preveni sau elimina riscurile, in special cele mentionate in anexele nr. 16 si 17.
Sectiunea 2
Principii ergonomice in organizarea locului de munca
Art. 228. - Principiile ergonomice din aceasta sectiune vor sta la baza dimensionarii si organizarii locului de munca.
Art. 229. - Dimensionarea locului de munca se realizeaza in functie de particularitatile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum si de dimensiunile si caracteristicile echipamentului tehnic, ale mobilierului de lucru, de miscarile si deplasarile angajatului in timpul activitatii, de distantele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea maselor ca si de necesitatea asigurarii confortului psiho-fizic.
Art. 230. - Eliminarea pozitiilor fortate, nenaturale, ale corpului angajatului si asigurarea posibilitatilor de modificare a pozitiei in timpul lucrului se realizeaza prin amenajarea ergonomica a locului de munca, prin optimizarea fluxului tehnologic si prin utilizarea echipamentelor tehnice care respecta prevederile reglementarilor in vigoare.
Art. 231. - Locurile de munca unde se lucreaza in pozitie asezat se doteaza cu scaune concepute corespunzator caracteristicilor antropometrice si functionale ale organismului uman, precum si activitatii care se desfasoara, corelandu-se inaltimea scaunului cu cea a planului de lucru. Scaunele trebuie sa permita adaptarea acestora in raport cu caracteristicile antropometrice individuale ale angajatilor.
Art. 232. - La locurile de munca unde se lucreaza in pozitie ortostatica, trebuie asigurate, de regula, mijloace pentru asezarea angajatului cel putin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, banci).
Art. 233. - Echipamentele tehnice, mesele si bancurile de lucru trebuie sa asigure spatiu suficient pentru sprijinirea comoda si stabila a membrelor inferioare in timpul activitatii, cu posibilitatea miscarii acestora.
Art. 234. - Inaltimea planului de lucru pentru pozitia asezat sau ortostatica se stabileste in functie de distanta optima de vedere, de precizia lucrarii, de caracteristicile antropometrice ale angajatului si de marimea efortului membrelor superioare, conform tabelului 7.
Tabelul 7
Inaltimea planului de lucru
A) Pozitie asezat:
a) lucrari cu solicitare vizuala deosebita 950-1100 mm
b) lucrari de precizie 850-920mm
c) lucrari obisnuite de birou 720-780mm
d) lucrari manuale 650-700mm
B) Pozitie ortostatica
a) lucrari de precizie 950-1180mm
b) lucrari de precizie cu piese mici 850-950mm
c) lucrari care implica manuire de piese grele 700-900mm
Art. 235. - Pentru evitarea miscarilor de rasucire si aplecare ale corpului, precum si a miscarilor foarte ample ale bratelor, trebuie luate masuri de organizare corespunzatoare a fluxului tehnologic, de manipulare corecta a materiilor prime si produselor la echipamentele tehnice la care angajatul intervine direct.
Art. 236. - (1) Trebuie asigurate legaturi optime intre locurile de munca, precum si circulatia usoara si rapida a materiilor prime, materialelor si produselor.
(2) Sunt obligatorii aprovizionarea si evacuarea ritmica a materiilor prime, materialelor, semiproduselor sau produselor realizate, evitandu-se aglomerarea locurilor de munca si/sau a cailor de circulatie.
Art. 237. - Munca si locul de munca vor fi astfel organizate incat sa se evite expunerea la noxe a angajatilor care nu au legatura directa cu locul de munca respectiv.
Sectiunea 3
Semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locurile de munca
Art. 238. - Semnalizarea de securitate si/sau sanatate utilizata la locul de munca trebuie sa fie in conformitate cu Prescriptiile minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca.
Acestea cuprind reguli si masuri obligatorii privind modurile de semnalizare si caracteristicile lor principale, interschimbabilitatea si complementaritatea semnalizarilor, conditiile de utilizare si de mentinere a eficacitatii acestora
Art. 239. - (1) Angajatorul are obligatia sa prevada si sa verifice existenta semnalizarii de securitate si/sau sanatate adecvate la locul de munca, in conformitate cu dispozitiile art. 238, ori de cate ori riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protectie colectiva sau prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii.
(2) In acest scop angajatorul are obligatia sa ia in consideratie orice evaluare a riscurilor realizata in conformitate cu art. 11 din prezentele norme.
(3) Respectarea prescriptiilor alin. (1) nu trebuie sa afecteze respectarea obligatiilor legale, prevazute de alte documente normative, privind semnalizarea referitoare la evacuare, salvare si ajutor, material si echipament de lupta contra incendiilor, substante sau preparate periculoase, ca si alte materiale specifice.
(4) Daca este cazul, in interiorul intreprinderilor sau cladirilor trebuie prevazuta, conform normelor in vigoare, semnalizarea corespunzatoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim si aerian, daca nu este afectata semnalizarea prevazuta prin prezentele norme.
Art. 240. - Semnalizarea de securitate si/sau sanatate poate fi de interzicere, de avertizare, de obligare, de salvare sau prim ajutor si se realizeaza dupa caz, in mod permanent sau ocazional.
Art. 241. - Semnalizarea permanenta trebuie sa se realizeze astfel:
a) prin panouri (indicatoare, placi) si/sau culori de securitate cand se refera la o interdictie, un avertisment, o obligatie, la localizarea mijloacelor de salvare sau de prim-ajutor si la riscurile de lovire de obstacole si de cadere a persoanelor;
b) prin eticheta (pictograma sau simbol pe culoarea de fond) sau panouri ce preiau aceasta pictograma, in cazul recipientilor si conductelor aparente care contin substante periculoase; aceste mijloace trebuie plasate pe partile vizibile, sub forma rigida, autocolanta sau pictata si intr-un numar suficient de mare pentru a asigura securitatea zonei;
c) prin panouri de avertizare sau etichete ca cele de la pct. b), in cazul suprafetelor, salilor sau incintelor utilizate pentru incarcarea, descarcarea si depozitarea substantelor periculoase in cantitati mari; mijloacele de mai sus vor fi plasate aproape de suprafata de depozitare sau pe usa de acces in hala;
d) prin culori de securitate la marcarea cailor de circulatie.
Art. 242. - Semnalizarea ocazionala trebuie sa se realizeze astfel:
a) prin semnal luminos, semnal acustic sau comunicare verbala in caz de atentionare asupra unor evenimente periculoase, chemare sau apel al persoanelor pentru o actiune specifica sau evacuare de urgenta;
b) prin gest-semnal sau comunicare verbala, in caz de ghidare a persoanelor care efectueaza manevre ce presupun un risc sau pericol.
Art. 243. - (1) Angajatii si/sau reprezentantii acestora vor fi informati privind toate masurile ce trebuie luate in consideratie in scopul asigurarii semnalizarii de securitate si/sau sanatate la locul de munca.
(2) Angajatorii au obligatia sa asigure angajatilor instruirea adecvata, in special prin instructiuni precise, inceeacepriveste semnalizarea de securitate si/sau sanatate utilizata.
(3) Instruirea se va axa in special pe semnificatia semnalizarii, mai ales cand aceasta presupune utilizarea cuvintelor, precum si pe comportamentul general si specific care trebuie
adoptat. Aceasta instruire trebuie sa fie repetata periodic, ori de cate ori se considera necesara reimprospatarea cunostintelor salariatilor, ca urmare a unor verificari.
Art. 244. - Consultarea si participarea angajatilor si/sau a reprezentantilor acestora privesc prevederile din prezenta sectiune si din Prescriptiile minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca.
Sectiunea 4
Loc de munca pentru lucrul in conditii de izolare
Art. 245. - (1) Se considera ca o persoana lucreaza in conditii de izolare atunci cand nu are contact vizual si comunicare verbala directa cu alte persoane, in cele mai multe cazuri pentru o perioada de timp mai mare decat o ora, si cand nu este posibil sa i se acorde ajutor imediat in caz de accident sau cand se afla intr-o situatie critica.
(2) Pentru lucrari foarte periculoase, notiunea de lucru in conditii de izolare se poate extinde si pentru perioade de timp mai scurte (de cateva minute).
Art. 246. - Personalul care lucreaza in conditii de izolare trebuie sa fie informat clar cu privire la:
a) manipularea echipamentului tehnic, starea acestuia (fiabilitate si accesibilitate); b) riscurile de accidentare si modul de actiune in caz de aparitie a acestora; c) comportamentul adecvat in cazul producerii unei avarii sau al aparitiei unei situatii critice; d) utilizarea echipamentului individual de protectie;
e) primul ajutor;
f) utilizarea sistemului de supraveghere si de legatura cu exteriorul.
Art. 247. - (1) Este obligatorie efectuarea unui control periodic asupra comportamentului si cunostintelor persoanelor care lucreaza in conditii de izolare.
(2) Periodicitatea si durata controalelor vor fi stabilite in functie de conditiile si riscurile existente si de experienta salariatilor respectivi.
Art. 248. - Personalul care lucreaza in conditii de izolare va fi autorizat pentru aceasta de catre angajator, pe baza unor teste de aptitudini, teste profesionale si in urma unui control medical.
Art. 249. - Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu sarcini si atributii concrete care sa supravegheze angajatii care lucreaza in conditii de izolare, aceasta trebuie sa fie instruita asupra riscurilor existente, asupra accidentelor sau avariilor posibile, precum si cu privire la modul de interventie in caz de necesitate.
Art. 250. - Pentru a se putea interveni in timp util in caz de accident sau avarie la locurile de munca in conditii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice de alarma care permit legatura cu persoana ce asigura supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio); b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic, prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat vederi si monitor).
Sectiunea 5
Locuri de munca in santiere temporare si mobile
Art. 251. - Executantul lucrarii desemneaza din cadrul sefilor de compartimente de protectia muncii sau al delegatilor responsabili cu protectia muncii unul sau mai multi coordonatori in materie de securitate si de sanatate pentru un santier pe care sunt prezente mai multe intreprinderi de constructii.
Art. 252. - Coordonatorul sau coordonatorii in materie de securitate si sanatate pe durata lucrarii:
a) stabilesc sau cer sa se stabileasca un plan de securitate si sanatate, precizand regulile aplicabile santierului respectiv, tinand cont, daca este necesar, de activitatile de exploatare desfasurate pe santier;
b) pregatesc un dosar adaptat caracteristicilor lucrarii, continand elementele utile in materie de securitate si sanatate de care sa se tina seama in cursul eventualelor lucrari ulterioare.
Art. 253. - Desemnarea coordonatorilor in materie de securitate si sanatate nu exonereaza de raspundere angajatorul pentru domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Art. 254. - Odata cu inceperea lucrarii, trebuie sa se asigure urmatoarele: a) intretinerea santierului in ordine si intr-o stare de curatenie satisfacatoare;
b) alegerea amplasamentului posturilor de lucru, tinand seama de conditiile de acces la aceste posturi, determinarea cailor de acces sau de circulatie.
Art. 255. - In vederea mentinerii securitatii si sanatatii pe santier, lucratorii independenti trebuie sa respecte prevederile privind obligatiile angajatorilor, angajatilor precum si prevederile privind echipamentul tehnic, echipamentul individual de protectie din prezentele norme, sa ia in considerare indicatiile coordonatorului sau coordonatorilor in materie de securitate si sanatate in munca.
Art. 256. - In vederea mentinerii securitatii si sanatatii pe santier, angajatorii, atunci cand ei insisi executa o activitate profesionala pe santier trebuie sa respecte prevederile privind obligatiile patronilor, angajatilor precum si prevederile privind echipamentul tehnic, echipamentul individual de protectie din prezentele norme, sa ia in considerare indicatiile coordonatorului sau coordonatorilor in materie de securitate si sanatate in munca.
Art. 257. - Angajatii si/sau reprezentantii lor trebuie sa fie informati asupra tuturor masurilor luate cu privire la securitatea si sanatatea lor pe santier. Informatiile trebuie sa fie pe intelesul angajatilor vizati.
Sectiunea 6
Locuri de munca aflate in atmosfere potential explozive
Art. 258. - Prevederile prezentei sectiuni stabilesc cerinte minime de securitate si sanatate pentru locurile de munca in care pot aparea atmosfere potential explozive.
Art. 259. - Prezentele prevederi nu se aplica:
a) zonelor utilizate direct pentru si in timpul tratamentelor medicale aplicate pacientilor; b) utilizarii dispozitivelor de ardere a combustibililor gazosi, conform legislatiei in vigoare;
c) producerii, manevrarii, utilizarii, depozitarii si transportului substantelor explozive sau cu o structura chimica instabila;
d) industriilor extractive pentru care se aplica prevederile normelor specifice de securitate a muncii aferente acestor activitati;
e) utilizarii mijloacelor de transport terestre, navale si aeriene, conform cu prevederile legislatiei in vigoare si a acordurilor internationale aferente. Mijloacele de transport destinate utilizarii in atmosfere potential explozive nu sunt excluse.
Art. 260. - Prevederile din titlul II precum si prevederile relevante cuprinse in titlul IV se aplica in totalitate.
Art. 261. - (1) In scopul prevenirii si protectiei la explozie, angajatorul trebuie sa ia masuri tehnice si/sau organizatorice corespunzatoare naturii operatiilor, in ordinea prioritatilor si respectand urmatoarele principii de baza:
-prevenirea formarii atmosferelor explozive, sau in cazul in care natura activitatii nu permite aceasta,
-evitarea aprinderii atmosferelor explozive, si
-limitarea efectelor daunatoare ale unei explozii in vederea asigurarii sanatatii si securitatii angajatilor.
(2) Acolo unde este cazul aceste masuri trebuie sa fie combinate si/sau suplimentate cu masuri impotriva extinderii exploziilor si actualizate frecvent si, in orice caz, ori de cate ori au loc schimbari semnificative.
Art. 262. - (1) In indeplinirea obligatiilor sale, angajatorul trebuie sa evalueze riscurile specifice de atmosfere explozive, luand in considerare cel putin:
-probabilitatea producerii si mentinerii atmosferelor explozive;
-probabilitatea existentei surselor de aprindere, inclusiv a descarcarilor electrostatice, a activarii acestora si a declansarii aprinderii;
-utilajele, substantele folosite, procesele si interactiunile posibile ale acestora; -gravitatea efectelor anticipate.
Riscurile de explozii sunt evaluate in mod global.
(2) La evaluarea riscurilor de explozie trebuie luate in considerare locurile care sunt sau pot fi legate prin deschideri de locurile in care pot aparea atmosfere explozive.
Art. 263. - In scopul asigurarii securitatii si sanatatii angajatilor la locurile de munca in care atmosferele explozive se pot forma in concentratii periculoase pentru securitatea si sanatatea acestora, in conformitate cu principiile de baza ale evaluarii riscurilor si tinand seama de art. 261, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare astfel incat:
a) mediul de munca sa fie de asa natura incat procesul muncii sa se poata desfasura in conditii de securitate;
b) sa se asigure o supraveghere adecvata, a angajatilor in timpul lucrului conform evaluarii riscurilor utilizand mijloace tehnice corespunzatoare;
c) angajatii sa utilizeze mijloace tehnice corespunzatoare.
Art. 264. - (1) In cazul in care sunt prezenti la acelasi loc de munca angajati din mai multe unitati, fiecare angajator este raspunzator pentru toate aspectele care ii revin prin atributii.
(2) Fara a prejudicia responsabilitatea individuala a fiecarui angajator, angajatorul responsabil pentru locul de munca, in conformitate cu legislatia in vigoare, trebuie sa coordoneze aplicarea tuturor masurilor privind securitatea si sanatatea angajatilor si sa precizeze in documentul privind protectia la explozie, scopul acestei coordonari, masurile si procedurile de implementare a acestuia.
Art. 265. - Angajatorul trebuie sa clasifice pe zone locurile unde pot aparea atmosfere explozive in conformitate cu anexa nr. 18.
Art. 266. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure aplicarea cerintelor minime stabilite in anexa nr. 19 la locurile mentionate in art. 265.
(2) Acolo unde este cazul, locurile unde pot aparea atmosfere explozive in concentratii atat de mari incat sa puna in pericol securitatea si sanatatea angajatilor trebuie marcate la punctele de intrare, in conformitate cu anexa nr. 20.
Art. 267. - In scopul asigurarii conditiilor de securitate si sanatate la locul de munca, conform evaluarii riscurilor de explozie, angajatorul trebuie sa asigure elaborarea si actualizarea DOCUMENTULUI PRIVIND PROTECTIA LA EXPLOZIE.
Documentul privind protectia la explozie trebuie sa demonstreze, in special:
-ca au fost identificate si evaluate riscurile de explozie;
-ca se vor lua masuri adecvate pentru indeplinirea obiectivelor prezentului capitol; -care sunt locurile care au fost clasificate pe zone conform anexei nr. 18; -care sunt locurile carora li se aplica cerintele minime stabilite in anexa nr. 19;
-ca locul de munca si echipamentul tehnic, inclusiv dispozitivele de avertizare, suntproiectate, realizatesi intretinute conform prevederilor de securitate;
-ca au fost luate masuri pentru utilizarea in conditii de securitate a echipamentelor tehnice.
Art. 268. - (1) Documentul privind protectia la explozie trebuie elaborat anterior inceperii activitatii si actualizat in cazul in care au loc schimbari semnificative, extinderi sau transformariale locului de munca, echipamentului tehnic sau organizarii activitatii.
(2) Angajatorul poate combina evaluari ale riscurilor de explozie existente, documente sau alte rapoarte echivalente elaborate in baza altor acte normative.
Art. 269. - Echipamentele tehnice destinate utilizarii in locurile de munca unde pot aparea atmosfere explozive, care sunt deja in folosinta sau sunt puse la dispozitia angajatorului pentru prima data inainte de data intrarii in vigoare a prezentelor norme, trebuie sa indeplineasca cerintele stabilite in anexa nr. 19, partea A, cel tarziu pana la data de 31 decembrie 2006.
Art. 270. - Echipamentele tehnice destinate utilizarii in locuri in care pot aparea atmosfere explozive, date in folosinta pentru prima data dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa indeplineasca cerintele minime stabilite in anexa nr. 19 partile A si B.
Art. 271. - Locurile de munca unde pot aparea atmosfere explozive aflate in folosinta inainte de data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa indeplineasca cerintele cuprinse in aceasta sectiune cel tarziu pana la data de 31 decembrie 2006.
Art. 272. - Locurile de munca unde pot aparea atmosfere explozive si care sunt folosite pentru prima data dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme trebuie sa indeplineasca cerintele cuprinse in aceasta sectiune.
Art. 273. - Daca, dupa data intrarii in vigoare a prezentelor norme, se produc modificari, extinderi sau restructurari la locurile de munca unde pot aparea atmosfere explozive, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare astfel incat acestea sa indeplineasca cerintele stabilite in prezenta sectiune.
CAPITOLUL VIII
Nave de pescuit
Art. 274. - In sensul prezentului capitol se intelege prin:
a) "nava de pescuit": reprezinta orice nava sub pavilion romanesc sau inregistrata sub jurisdictia statului roman folosita in scopuri comerciale, fie pentru prinderea, fie pentru prinderea si prelucrarea pestelui sau a altor resurse vii ale marii;
b) "nava de pescuit noua": reprezinta orice nava de pescuit a carei lungime intre perpendiculare este superioara sau egala cu 15 m si pentru care la data de 31 decembrie 2006 sau dupa aceasta data:
i) contractul de constructie sau transformare importanta este expirat sau
ii) contractul de constructie sau de transformare importanta a expirat inainte de 31 decembrie 2006 si care este livrata la 3 ani sau mai mult dupa aceasta data sau
iii) in absenta unui contract de constructie:
-se construieste chila sau
-se incepe o constructie identificabila cu o nava speciala sau
-a inceput montajul folosindu-se cel putin 50 de tone sau 1% din masa estimata a tuturor materialelor de structura, daca aceasta valoare este mai mica;
c) "nava de pescuit existenta": reprezinta orice nava de pescuit a carei lungime intre perpendiculare este superioara sau egala cu 18 m si care nu este o nava de pescuit noua;
d) "nava": reprezinta orice nava de pescuit noua sau existenta;
e) "angajat": reprezinta orice persoana care exercita o activitate profesionala la bordul unei nave, precum si stagiarii si ucenicii, excluzandu-se personalul de la sol care efectueaza lucrari la bordul unei nave de la cheu si pilotii din port;
f)"armator": reprezinta proprietarul inregistrat al unei nave, cu exceptia cazului in care nava a fost afretata nava nuda sau este administrata total sau partial de catre o persoana fizica sau juridica, alta decat proprietarul inregistrat la termenele unui acord de gestiune; in acest caz armatorul este considerat a fi, pana la scadenta, cel care afreteaza nava nuda sau persoana fizica sau juridica care asigura gestiunea navei;
g) "comandant": reprezinta angajatul care, conform legislatiei sau practicii nationale, comanda nava sau are responsabilitatea acesteia.
Art. 275. - (1) Trebuie luate toate masurile necesare pentru ca:
a) armatorii sa se asigure ca navele lor sa fie utilizate fara a fi afectata securitatea si sanatatea angajatilor, in special in conditiile meteorologice previzibile, fara a prejudicia responsabilitatea comandantului;
b) sa se tina seama de eventualele riscuri la care sunt supusi angajatii pentru a stabili masurile pentru acordarea primului ajutor, combaterea incendiilor si evacuarea angajatilor in cazul unor pericole;
c) evenimentele de pe mare care au sau pot sa aiba un efect asupra securitatii si sanatatii angajatilor de la bord trebuie sa faca obiectul unui raport detaliat care sa fie inaintat autoritatii competente si sa fie consemnate cu rigurozitate in jurnalul de bord, daca tinerea unui jurnal de bord este solicitata prin legislatia sau reglementarile nationale pentru tipul de nava in cauza sau, in lipsa acestuia, intr-un document necesar in acest scop.
(2) Navele trebuie controlate periodic de catre autoritatile desemnate in acest scop.
Unele controale ce se refera la respectare a prevederilor prezentului capitol pot fi efectuate pe mare.
Art. 276. - Navele de pescuit noi trebuie sa satisfaca cerintele de securitate si sanatate care figureaza in anexa nr. 21 pana cel tarziu la 31 decembrie 2006.
Art. 277. - Navele de pescuit existente trebuie sa satisfaca cerintele de securitate si sanatate care figureaza in anexa nr. 22 in termen de maximum 6 ani dupa data mentionata la art. 276.
Art. 278. - Atunci cand navele de pescuit sunt supuse reparatiilor, transformarilor si modificarilor importante, pana la data de 31 decembrie 2006, sau dupa aceasta data, aceste reparatii, transformari si modificari importante trebuie sa fie conforme cu cerintele din anexa nr. 21.
Art. 279. - Armatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a asigura securitatea si sanatatea angajatilor fara a prejudicia responsabilitatea comandantului:
a) sa asigure intretinerea tehnica a navelor, instalatiilor si dispozitivelor si in special a celor prevazute in anexele nr. 21 si 22, iar defectiunile constatate atunci cand se considera ca pot afecta securitatea si sanatatea angajatilor sa fie eliminate cat mai repede posibil;
b) sa ia masuri pentru a asigura curatirea periodica a navelor si a ansamblului instalatiilor si dispozitivelor, pentru a mentine conditiile de igiena corespunzatoare;
c) sa mentina la bordul navei mijloace de salvare si supravietuire corespunzatoare, in buna stare de functiune si in cantitate suficienta;
d) sa tina seama de cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la mijloacele de salvare si supravietuire care figureaza in anexa nr. 23;
e) fara a prejudicia prevederile legale referitoare la cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre angajati, in munca, a echipamentelor individuale de protectie, sa tina cont de specificatiile in materie de echipamente individuale de protectie care figureaza la anexa nr. 24.
inapoi la cuprins ^
TITLU V
Echipamente tehnice
CAPITOLUL I
Prevederi comune
Art. 280. - (1) Angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru ca echipamentul tehnic sa fie adecvat sarcinii de munca sau adaptabil cu usurinta pentru indeplinirea acesteia si sa poata fi utilizat de catre angajati fara a prezenta riscuri pentru securitatea si sanatatea lor.
Din faza de alegere a echipamentului tehnic prevazut a fi utilizat, angajatorul trebuie sa ia in considerare conditiile de munca specifice, pericolele pentru securitatea si sanatatea angajatilor existente in unitate, in particular la locul de munca, precum si orice alte pericole suplimentare care ar aparea in utilizarea echipamentului tehnic.
(2) Atunci cand nu este posibil sa se asigure in intregime ca echipamentul tehnic poate fi utilizat de catre angajati fara riscuri pentru securitatea si sanatatea lor, angajatorul trebuie sa ia masuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor.
Art. 281. - (1) Fara a prejudicia prevederile art. 280 angajatorul trebuie sa-si procure si/sau sa utilizeze:
a) echipamente tehnice care fiind date pentru prima oara in folosinta angajatilor, dupa intrarea in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996, respecta:
(i) prevederile legale aplicabile;
(ii) cerintele prevazute la art. 295 pana la art. 307 inclusiv, la art. 326 pana la art. 332 inclusiv, in cazul in care nu le sunt aplicabile sau partial aplicabile alte prevederi legale;
b) echipamente tehnice care fiind deja in folosinta angajatilor la intrarea in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996, respecta cerintele mentionate la pct. a) (ii);
c) fara a prejudicia prevederile pct. a) (i) si derogand de la prevederile pct. a) (ii) si b): -echipamente tehnice mobile - cu sau fara autopropulsie
- care fiind deja in folosinta angajatilor la intrarea in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996, respecta cerintele mentionate la pct. a) (ii) precum si cerintele prevazute la art. 333 pana la art. 338 inclusiv;
-instalatii de ridicat sarcini care fiind deja in folosinta angajatilor, la intrarea in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996, respecta cerintele mentionate la pct. a) (ii) precum si cerintele prevazute la art. 396 pana la art. 399 inclusiv.
(2) Angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura ca, pe toata durata sa de utilizare, echipamentul tehnic sa fie mentinut, printr-o intretinere adecvata, intr-o astfel de stare incat sa nu prezinte riscuri pentru securitatea si sanatatea angajatilor.
Art. 282. - (1) Echipamentele tehnice aflate in utilizare la data intrarii in vigoare a Legii Protectiei Muncii nr. 90/1996 trebuie puse in conformitate cu prevederile prezentelor norme in termen de maximum 10 ani de la intrarea lor in vigoare.
(2) Procedura de punere in conformitate a echipamentelor tehnice vizate la alin. (1) va fi elaborata de catre Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentelor norme si avizata de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.
Art. 283. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure ca echipamentul tehnic, a carui securitate depinde de conditiile de instalare sa fie supus unei verificari initiale (dupa instalare si inainte de prima punere in functiune) si unei verificari dupa fiecare montare intr-un nou loc de munca sau intr-un nou amplasament, de persoane fizice/juridice competente in domeniu.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure ca echipamentul tehnic care este expus conditiilor care-i cauzeaza deteriorari, susceptibile sa conduca la situatii periculoase este supus:
-unor verificari periodice si, atunci cand este necesar, unor incercari periodice de persoane fizice/juridice competente in domeniu;
-unor verificari speciale, efectuate de persoane competente in domeniu, de fiecare data cand au aparut evenimente si/sau circumstante exceptionale care ar putea sa diminueze securitatea conferita de echipamentul tehnic, cum ar fi modificari ale procesului de munca, accidente, fenomene naturale sau perioade de inactivitate prelungite; pentru a asigura mentinerea conditiilor de securitate si sanatate precum si detectarea si remedierea la timp a deteriorarilor.
(3) Rezultatele verificarilor trebuie consemnate si pastrate la dispozitia autoritatilor competente. Ele trebuie pastrate pentru o perioada de timp adecvata.
(4) Atunci cand echipamentul tehnic este utilizat in afara intreprinderii el trebuie sa fie insotit de dovada materiala a efectuarii ultimei verificari.
Art. 284. - Atunci cand utilizarea unui echipament tehnic este susceptibila sa prezinte un risc specific pentru securitatea si sanatatea angajatilor, angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura ca:
-utilizarea echipamentului tehnic este accesibila numai angajatilor desemnati cu aceasta atributie;
-angajatii care efectueaza reglarea, repararea, modificarea sau intretinerea sunt desemnati sa efectueze astfel de operatii.
Art. 285. - (1) Angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru ca angajatii sa dispuna de informatii adecvate si de instructiuni scrise referitoare la echipamentul tehnic utilizat in munca.
(2) Informatiile si instructiunile scrise trebuie sa contina indicatii adecvate din punctul de vedere al securitatii si sanatatii referitoare la:
-conditiile de utilizare ale echipamentului tehnic;
-situatiile anormale previzibile;
-invatamintele rezultate din experienta utilizarii echipamentului tehnic, atunci cand este cazul.
Angajatii trebuie avertizati asupra pericolelor la care sunt expusi, asupra echipamentelor tehnice aflate la locul de munca si in vecinatate precum si asupra oricaror modificari care afecteaza echipamentele tehnice amplasate in imediata lor vecinatate, chiar daca ei nu utilizeaza direct aceste echipamente.
(3) Informatiile si instructiunile trebuie sa fie clare si pe intelesul angajatilor vizati. Art. 286. - Angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca:
-angajatii desemnati cu utilizarea echipamentelor tehnice sa primeasca o instruire adecvata, inclusiv asupra riscurilor pe care aceasta utilizare o poate prezenta;
-angajatii vizati in art. 284 pct. b), vor primi o instruire adecvata, specifica.
Art. 287. - Echipamentul tehnic trebuie amplasat, instalat si utilizat astfel incat sa reduca riscurile pentru utilizatori si pentru ceilalti angajati, de exemplu prin asigurarea ca exista spatiu suficient intre partile mobile ale echipamentului tehnic si structurile fixe sau mobile din vecinatatea lor si ca toate formele de energie ori substantele utilizate sau produse pot fi furnizate si/sau evacuate in conditii de securitate.
Art. 288. - Proiectul echipamentelor tehnice trebuie sa includa si documente care contin masurile de protectie a muncii necesare pentru prevenirea accidentelor si/sau imbolnavirilor profesionale care ar putea rezulta din utilizarea acestora, elaborate pe baza analizei riscurilor previzibile.
Art. 289. - Masurile de protectie a muncii vizate de art. 288 trebuie sa contina pentru fiecare faza a utilizarii echipamentului tehnic (montare, punere in functiune, probe experimentale, functionare, reglare, verificare, remediere defectari, intretinere, demontare, reparare etc.), care poate prezenta riscuri pentru securitatea si/sau sanatatea angajatilor, cel putin urmatoarele:
a) instructiunile de protectie a muncii;
b) indicatoarele de securitate care trebuie utilizate si modul de amplasare a acestora;
c) lista cuprinzand enumerarea mijloacelor tehnice de protectie asociate echipamentului tehnic si mentionarea functiilor de protectie pe care le realizeaza;
d) lista cuprinzand enumerarea echipamentelor individuale de protectie cu care urmeaza a fi dotati angajatii;
e) lista incompatibilitatilor chimice pentru noxele continute sau vehiculate in echipamentul tehnic;
f) masuri de prim ajutor eficace;
g) conditiile constructive si de mediu pe care trebuie sa le indeplineasca echipamentele tehnice pentru prevenirea exploziilor;
h) concentratiile maxime admise pentru substantele toxice, inflamabile sau explozive, continute sau vehiculate in cadrul echipamentului tehnic, care nu sunt prevazute in actele normative;
i) fisele toxicologice ale noxelor continute sau vehiculate in echipamentul tehnic, insotite de metodologiile de determinare si neutralizare;
j) lista substantelor toxice, inflamabile si/sau explozive, ce se prevad a fi utilizate sau care vor rezulta, cantitatile maxime admise la locul demunca, compartimentarea spatiului de depozitare, precumsi metodologiile de neutralizare;
k) masuri specifice pentru planul de alarmare a utilizatorului.
Art. 290. - Se interzice derularea oricarei faze a utilizarii echipamentului tehnic fara existenta si aplicarea masurilor de protectie a muncii asociate.
Art. 291. - (1) Masurile de protectie a muncii trebuie elaborate de producatorul echipamentul tehnic, prin efort propriu sau in colaborare cu specialisti din cercetare/proiectare in domeniul protectiei muncii.
(2) Masurile de protectie a muncii elaborate de producatorul echipamentului tehnic se vor completa de catre utilizatori cu alte masuri de protectie a muncii, rezultate din aspectele specifice locului de munca in care se va utiliza echipamentul tehnic.
Art. 292. - Instructiunile de protectie a muncii vor preciza actiunile ce trebuie intreprinse de operatori, precum si interdictiile pe care acestia trebuie sa le respecte la utilizarea echipamentului tehnic, astfel incat sa nu fie afectate securitatea si/sau sanatatea angajatilor.
Art. 293. - (1) Angajatorul trebuie sa detina pentru fiecare echipament tehnic Cartea tehnica/Manualul de utilizare/Instructiunile de utilizare al acestuia.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure pastrarea corespunzatoare a Cartilor tehnice/Manualelor de utilizare/Instructiunilor de utilizare astfel incat acestea sa poata fi consultate in bune conditii pe toata durata de utilizare a echipamentelor tehnice.
Art. 294. - Echipamentul tehnic trebuie utilizat numai pentru operatiile si in conditiile pentru care a fost destinat, precizate in Cartea tehnica/Manualul de utilizare/Instructiunile de utilizare.
Art. 295. - (1) Echipamentul tehnic care prezinta riscuri datorate caderilor sau proiectarii de obiecte trebuie prevazut cu mijloace tehnice de protectie adecvate.
(2) Echipamentul tehnic care prezinta riscuri datorate degajarilor de gaze, vapori, pulberi sau lichide, trebuie prevazut cu dispozitive de retinere si/sau evacuare adecvate, amplasate cat mai aproape de locurile de degajare.
Art. 296. - Echipamentelor tehnice si partilor sale componente trebuie sa le fie asigurata stabilitatea prin fixare sau prin alte mijloace atunci cand este necesara pentru securitatea si sanatatea angajatilor.
Art. 297. - (1) In cazul existentei riscurilor de spargere sau de rupere a partilor unui echipament tehnic, capabile sa afecteze securitatea sau sanatatea angajatilor, trebuie luate masuri adecvate de protectie a muncii.
(2) Protectorii si dispozitivele de protectie trebuie:
a) sa fie construite robust;
b) sa nu genereze ele insele riscuri suplimentare;
c) sa nu poata fi inlaturate cu usurinta;
d) sa nu li se poata anihila cu usurinta functia de protectie;
e) sa fie situate la o distanta adecvata fata de zona periculoasa;
f) sa nu limiteze mai mult decat este necesar observarea ciclului de lucru;
g) sa permita interventiile necesare pentru montarea si/sau inlocuirea elementelor mobile/sculelor, precum si lucrarile de intretinere, fara demontarea protectorilor sau a celorlalte mijloace tehnice de protectie, pe cat posibil, luandu-se masuri de limitare a accesului numai in sectorul in care trebuie realizata lucrarea.
Art. 298. - Zonele si punctele de lucru sau de intretinere ale echipamentului tehnic trebuie sa fie iluminate corespunzator sarcinii de munca efectuate.
Art. 299. - Partile echipamentului tehnic care prezinta temperaturi excesive - ridicate sau scazute - trebuie sa fie protejate corespunzator, pentru a preveni contactul angajatilor cu acestea sau, dupa caz, chiar apropierea de ele.
Art. 300. - Semnalele de avertizare trebuie sa fie usor de perceput si de inteles si sa fie lipsite de ambiguitate.
Art. 301. - (1) Operatiile de intretinere trebuie sa poata fi efectuate atunci cand echipamentul tehnic este oprit. Daca acest lucru nu este posibil, atunci fie ca operatiile vor trebui sa fie efectuate din afara zonelor periculoase, fie ca se vor adopta masuri de securitate a muncii adecvate, prin respectarea carora vor fi asigurate securitatea si/sau sanatatea angajatilor.
(2) Daca echipamentul tehnic este prevazut cu un program de intretinere, acesta trebuie respectat intocmai si tinut la zi.
Art. 302. - (1) Echipamentul tehnic trebuie prevazut cu dispozitive destinate separarii de fiecare sursa de energie.
(2) Dispozitivele trebuie sa poata fi identificate cu usurinta.
(3) Reconectarea nu trebuie sa genereze riscuri pentru angajatii in cauza.
Art. 303. - Echipamentele tehnicevor fi prevazute cuavertizarile si marcajele necesare pentru asigurarea securitatii angajatilor.
Art. 304. - Angajatii trebuie sa poata patrunde si sa ramana in conditii de securitate in toate locurile necesare efectuarii operatiilor de productie, de reglare si de intretinere.
Art. 305. - Echipamentul tehnic trebuie sa asigure protejarea angajatilor contra riscurilor de supraincalzire sau aprindere, de degajare a gazelor, pulberilor, lichidelor, vaporilor sau a altor substante produse, utilizate sau depozitate in acesta.
Art. 306. - Echipamentul tehnic trebuie sa fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de explozie ale acestuia sau ale substantelor produse, utilizate sau depozitate in acesta.
Art. 307. - Echipamentul tehnic trebuie sa fie adecvat pentru a proteja angajatii expusi contra riscurilor de electrocutare prin atingere directa sau indirecta.
Art. 308. - Echipamentul tehnic trebuie montat sau demontat in conditii de securitate, respectand toate instructiunile care au fost furnizate de producator.
Art. 309. - Echipamentul tehnic trebuie amplasat, instalat si utilizat astfel incat sa reduca riscurile pentru utilizatori si pentru ceilalti angajati, de exemplu prin asigurarea ca exista spatiu suficient intre partile mobile ale echipamentului tehnic si structurile fixe sau mobile din vecinatatea lor si ca toate formele de energie ori substantele utilizate sau produse pot fi furnizate si/sau evacuate in conditii de securitate.
Art. 310. - Zonele periculoase care se ingradesc cu paravane de protectie trebuie sa fie semnalizate prin indicatoare de securitate.
Art. 311. - Se interzice punerea in vanzare, vanzarea, importarea, inchirierea, punerea la dispozitie, cumpararea, transferarea, achizitionarea, cedarea/primirea cu orice titlu, a echipamentelor tehnice care nu sunt insotite de documente in care sa fie specificate masurile de protectie a muncii.
Art. 312. - Echipamentele tehnice vor fi amplasate astfel incat gabaritul functional maxim sa nu intersecteze caile de circulatie.
Art. 313. - (1) Echipamentele tehnice vor fi amplasate astfel incat intre gabaritul lor functional maxim si peretii si stalpii cladirilor sau peretii excavatiilor subterane sa existe o distanta de cel putin 800 mm.
(2) Distanta de 800 mm dintre gabaritul functional si peretii, stalpii cladirilor sau peretii excavatiilor subterane se refera la situatiile in care in intervalul respectiv se circula sau se deservesc, intretin sau repara, echipamente tehnice. In cazurile in care nu se executa asemenea operatii, distanta poate fi redusa (chiar pana la anulare, atunci cand echipamentele tehnice se fixeaza de pereti, stalpi etc.), cu conditia luarii de masuri corespunzatoare, care sa impiedice patrunderea in zona respectiva (ingradiri, blocari etc.).
(3) Distantele dintre echipamentele tehnice deservite de un singur angajat nu trebuie sa fie mai mici de 800 mm daca spatiul respectiv serveste pentru deservirea, intretinerea sau repararea, echipamentelor tehnic.
Art. 314. - Protectorii vor fi vopsiti la exterior in culoarea echipamentului tehnic, iar la interior, in culoarea de avertizare standardizata pentru acest scop. In culoare de avertizare se vopsesc si partile echipamentelor tehnice pe care se monteaza protectorii.
Art. 315. - Partile mobile ale echipamentelor tehnice care depasesc in timpul functionarii gabaritul acestora trebuie vopsite in dungi alternative galben- negru, in formele si dimensiunile standardizate.
Art. 316. - (1) Echipamentul tehnic trebuie prevazut cu dispozitive care sa nu permita punerea accidentala in functiune pe perioada cand este in stare de repaus pentru revizii, reparatii sau alte lucrari.
(2) Pe perioada efectuarii reparatiilor se vor utiliza indicatoare de securitate atat pentru interzicerea cuplarii la surse de energie, cat si pentru interzicerea punerii in functiune a echipamentelor tehnice la care s-a intervenit.
Art. 317. - (1) Probele experimentale ale echipamentelor tehnice vor fi conduse de persoane desemnate de angajator.
(2) Pentru efectuarea probelor experimentale, proiectantul echipamentului tehnic impreuna cu persoanele desemnate trebuie sa elaboreze si sa asigure aplicarea de masuri speciale de protectie a muncii pentru a se preveni riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala.
Art. 318. - Echipamentul tehnic care poate fi atins de trasnet in timpul utilizarii trebuie protejat prin mijloace tehnice sau masuri adecvate.
CAPITOLUL II
Principii ergonomice de proiectare si utilizare
Art. 319. - Atunci cand aplica cerintele de sanatate si securitate angajatorul trebuie sa ia in considerare, in intregime, principiile ergonomice, inclusiv cele referitoare la postul de lucru si pozitia angajatilor din timpul utilizarii echipamentului tehnic.
Art. 320. - Pentru asigurarea cerintelor de securitate si sanatate in munca la proiectarea si utilizarea echipamentelor tehnice trebuie sa se respecte principiile ergonomice.
Art. 321. - Caracteristicile constructive, functionale si de securitate ale echipamentului tehnic trebuie sa corespunda particularitatilor constitutive, psihofiziologice si mentaleale operatorului precum si naturii si caracteristicilor sarcinii de munca.
Art. 322. - La proiectarea echipamentului tehnic trebuie sa se aiba in vedere dimensiunile corporale (statice si dinamice, cu imbracaminte corespunzatoare si/sau echipament individual de protectie) ale populatiei de utilizatori, clasele dimensiunilor corporale si ale miscarilor articulare, distantele de securitate si dimensiunile deschiderilor de acces.
Art. 323. - (1) Proiectarea si amplasarea echipamentului tehnic trebuie sa asigure realizarea cu usurinta a operatiilor pe care le efectueaza operatorul, o pozitie de lucru confortabila, miscari in conformitate cu traiectoriile si ritmurile naturale de miscare a corpului sau
segmentelor acestuia, reducerea spatiului si timpului de deplasare, precum si cerinte de forta situate la un nivel acceptabil.
(2) La proiectarea echipamentului tehnic trebuie sa se aiba in vedere toate interactiunile acestuia in procesul muncii (echipament-sarcina- mediu-operator).
Art. 324. - (1) Semnalele si sursele de informatii ale echipamentului tehnic trebuie proiectate, alese si amplasate astfel incat sa fie compatibile cu capacitatile senzorial-perceptive umane si cu sarcina care trebuie realizata.
(2) Numarul si tipurile semnalelor si surselor de informatii trebuie mentinute la minimum necesar pentru realizarea eficienta a sarcinii de munca evitandu-se supraincarcarea operatorului cu informatii care nu sunt strict necesare.
(3) In realizarea sarcinii de munca trebuie sa se aiba in vedere prioritatea si frecventa elementelor constitutive ale informatiei si nevoia de feedback. Forma si continutul acestui feedback trebuie sa fie specifice si sa fie bine cunoscute de catre operator.
Art. 325. - (1) Organele de comanda, inclusiv functiilelor, trebuie proiectate, alese si amplasate astfel incat sa fie compatibile cu caracteristicile fiziologice (si in special de miscare) ale partilor corpului utilizate pentru actionarea lor (maini, degete, picioare etc.), sa fie vizibile si usor accesibile iar actionarea lor sa fie comoda si sigura.
(2) Numarul organelor de comanda trebuie mentinut la cel minimum necesar pentru realizarea eficienta a sarcinii de munca.
(3) Functia organului de comanda trebuie sa fie usor de identificat si sa fie distincta de functia organelor de comanda asociate sau invecinate.
(4) Pozitia organului de comanda si miscarea sa, efectul sau si functia asociata si/sau informatia afisata trebuie sa fie compatibile astfel incat sa se asigure:
-compatibilitatea intre deplasarea organului de comanda si efectul perceput sau reprezentat al actiunii lui (respectarea "stereotipurilor de miscare" - legatura spontana intre raspuns si semnalul asteptat);
-similitudinea intre sensul actionarii organului de comanda si sensul deplasarii indicatorului sursei de informatii;
-corespondenta intre amplitudinea miscarii, durata si/sau intensitatea actionarii organului de comanda si miscarea indicatorului sursei de informatii;
-corespondenta spatiala in amplasarea organelor de comanda si a surselor de informatii.
(5) Trebuie evitata incarcarea inegala a corpului si membrelor in raport cu cerintele de forta, cu marimea, forma si pozitia organelor de comanda. Cand este necesara o folosire frecventa si de lunga durata, actionarea trebuie sa se faca din pozitia asezat.
Comenzile care cer viteza si precizie mare precum si forte mici de actionare vor fi repartizate membrelor superioare, iar cele care necesita forte mari de actionare, membrelor inferioare.
(6) Atunci cand operatorul se muta de la o masina la alta de tip sau functie similara, trebuie prevazuta, atat cat este posibil, o aceeasi amplasare a organelor de comanda si a comenzilor.
CAPITOLUL III
Sisteme de comanda
Art. 326. - Organele de comanda ale echipamentului tehnic trebuie sa fie vizibile si identificabile cu usurinta si, daca este necesar, sa fie marcate corespunzator.
Art. 327. - Organele de comanda trebuie sa fie amplasate, de regula, in afara zonelor periculoase, astfel ca manevrarea lor sa nu genereze riscuri suplimentare. Ele nu trebuie sa antreneze riscuri ca urmare a unei manevre neintentionate.
Art. 328. - De la postul de comanda principal al echipamentului tehnic, operatorul trebuie sa aiba posibilitatea de a se asigura ca nici o persoana nu se afla in zonele periculoase. Daca acest lucru nu este posibil, atunci trebuie prevazut un sistem automat de avertizare acustica sau optica care sa preceada pornirea echipamentului tehnic. Un angajat expus trebuie sa aiba timpul si/sau mijloacele necesare de a evita riscurile produse de pornirea si/sau oprirea echipamentului tehnic.
Art. 329. - Sistemul de comanda trebuie sa prezinte securitate si trebuie ales cu luarea in considerare a defectarilor, perturbatiilor si restrictiilor previzibile sa apara in conditiile de utilizare stabilite.
Art. 330. - (1) Pornirea unui echipament tehnic trebuie sa fie posibila numai printr-o actiune voluntara exercitata asupra unui organ de comanda prevazut pentru acest scop.
(2) Cerinta prevazuta la alin. (1) este obligatorie si pentru:
-repornire dupa oprire din orice cauza;
-comanda unei modificari semnificative a conditiilor de functionare (de exemplu, viteza, presiunea etc.), exceptand cazurile in care repornirea sau modificarea nu prezinta nici un risc pentru angajatii expusi.
(3) Cerinta prevazuta la alin. (2) nu se aplica repornirii sau modificarii conditiilor de functionare care rezulta din derularea unei secvente normale a unui ciclu automat.
Art. 331. - (1) Orice echipament tehnic trebuie prevazut cu un dispozitiv de comanda care sa-l opreasca complet si in conditii de securitate.
(2) Orice post de lucru trebuie prevazut cu un organ de comanda pentru oprirea intregului echipament tehnic sau numai a unor parti ale acestuia, in functie de riscurile existente.
(3) Comanda de oprire a echipamentului tehnic trebuie sa aiba prioritate fata de comanda de pornire. Oprirea echipamentului tehnic sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizata, alimentarea cu energie a organelor de comanda respective trebuie sa fie intrerupta.
Art. 332. - Orice echipament tehnic trebuie prevazut cu un dispozitiv pentru oprirea de urgenta atunci cand riscurile existente si timpul normal de oprire impun aceasta.
CAPITOLUL IV
Echipamentele tehnice mobile, cu sau fara autopropulsie
Art. 333. - Echipamentul tehnic pe care este necesara prezenta angajatilor trebuie amenajat astfel incat sa reduca riscurile pentru acestia in timpul deplasarii.
Art. 334. - Atunci cand o blocare accidentala a elementelor de transmisie a puterii intre un echipament tehnic mobil si accesoriile sale si/sau orice remorca poate genera un risc specific, echipamentul tehnic mobil trebuie echipat sau adaptat astfel incat sa se previna blocarile elementelor de transmisie a puterii.
Art. 335. - Atunci cand elementele de transmisie a puterii intre echipamente tehnice mobile se pot imbacsi sau deteriora prin contact cu solul, trebuie prevazute facilitati pentru sustinerea acestora.
Art. 336. - (1) Echipamentul tehnic mobil pe care este necesara prezenta mai multor angajati, trebuie sa limiteze, in conditiile efective de utilizare, riscurile generate de rasturnarea echipamentului tehnic, astfel:
-fie printr-o structura de protectie care sa asigure ca echipamentul nu se rastoarna mai mult de 900 fata de perpendiculara la sol;
-fie printr-o structura care sa asigure un spatiu suficient imprejurul angajatilor daca rasturnarea poate depasi 900 fata de perpendiculara la sol;
-fie prin alte dispozitive cu efect echivalent.
(2) Structurile de protectie pot fi parte integranta a echipamentului tehnic.
(3) Structurile de protectie nu sunt necesare atunci cand echipamentul tehnic este stabil in cursul functionarii sau atunci cand constructia face ca rasturnarea sa fie imposibila.
(4) Atunci cand exista riscul ca un lucrator sa fie strivit intre parti ale echipamentului tehnic si sol, in cazul unei rasturnari a echipamentului, trebuie instalat un sistem de retinere pentru angajatii transportati.
Art. 337. - Autostivuitoarele cu furca pe care sunt necesari unul sau mai multi angajati trebuie adaptate sau echipate astfel incat sa se reduca riscul de rasturnare al autostivuitorului, de exemplu:
-prin instalarea unei cabine pentru conducator, sau
-printr-o structura care sa previna rasturnarea autostivuitorului, sau
-printr-o structura care sa asigure pentru angajatii in cauza, ramanerea unui spatiu suficient intre sol si anumite parti ale autostivuitorului, in caz de rasturnare, sau
-printr-o structura care sa retina angajatii pe scaunul de conducere astfel incat sa se previna strivirea lor de parti ale autostivuitorului care se rastoarna.
Art. 338. - Echipamentul tehnic cu autopropulsie care in deplasarea sa poate sa genereze riscuri pentru persoane, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa aiba facilitati pentru a preveni pornirea neautorizata;
b) sa aiba facilitati adecvate pentru reducerea la minimum a consecintelor unei ciocniri, atunci cand exista mai multe echipamente tehnice care se deplaseaza in acelasi timp pe aceeasi sina;
c) sa fie prevazut cu un dispozitiv pentru franare si oprire. Daca conditiile de securitate o cer, in caz de defectare a dispozitivului principal, trebuie sa fie disponibil, pentru franarea si oprirea echipamentului tehnic, un dispozitiv de ajutor, actionabil prin organe de comanda accesibile cu usurinta sau prin sisteme automate;
d) atunci cand campul de vizibilitate directa al conducatorului este necorespunzator din punctul de vedere al securitatii, trebuie instalate dispozitive auxiliare adecvate pentru imbunatatirea vizibilitatii;
e) echipamentul tehnic proiectat pentru a fi utilizat pe timpul noptii sau in locuri intunecoase, trebuie dotat cu un dispozitiv de iluminat adecvat lucrarilor de efectuat si trebuie sa asigure o securitate suficienta pentru angajati;
f) echipamentul tehnic la care exista un pericol de incendiu, datorat lui insusi ori remorcii si/sau incarcaturii, susceptibil sa pericliteze angajatii, trebuie echipat cu dispozitive adecvate de stingere a incendiilor atunci cand astfel de dispozitive nu sunt disponibile suficient de aproape de locul de utilizare;
g) echipamentul tehnic telecomandat trebuie sa se opreasca automat atunci cand iese din spatiul de actiune al telecomenzii;
h) echipamentul tehnic telecomandat care, in conditiile prevazute pentru utilizare, poate sa striveasca sau loveasca angajatii, trebuie sa fie echipat cu mijloace de protectie fata de aceste riscuri, in afara cazului in care exista alte dispozitive adecvate pentru combaterea riscului de lovire.
Art. 339. - Echipamentul tehnic trebuie sa fie condus numai de angajati care au fost instruiti, in mod adecvat, pentru a conduce in conditii de securitate un astfel de echipament.
Art. 340. - Daca echipamentul tehnic se deplaseaza intr-o zona in care se lucreaza, trebuie stabilite si respectate reguli de circulatie adecvate.
Art. 341. - (1) Pentru a se preveni patrunderea angajatilor care se deplaseaza pe jos in zona de operare a echipamentului tehnic cu autopropulsie, trebuie luate masuri organizatorice adecvate.
(2) Daca sarcina de munca poate fi indeplinita numai daca sunt prezenti angajati care se deplaseaza pe jos, trebuie luate masuri corespunzatoare pentru a se preveni accidentarea acestora de catre echipament.
Art. 342. - Transportul angajatilor pe echipamente tehnice mobile actionate mecanic este permis numai daca sunt prevazute amplasamente de securitate in acest scop. Daca sarcina de munca se efectueaza in timpul deplasarii, vitezele trebuie reduse atat cat este necesar.
Art. 343. - Echipamentul tehnic mobil dotat cu un motor cu ardere interna nu trebuie utilizat in zonele in care se lucreaza daca nu pot fi asigurate cantitati de aer suficiente astfel incat sa nu existe riscuri pentru sanatatea sau securitatea angajatilor.
CAPITOLUL V
Instalatii si echipamente electrice
Sectiunea 1
Generalitati
Art. 344. - (1) Echipamentele electrice trebuie sa fie astfel proiectate, fabricate, montate, intretinute si exploatate incat sa fie asigurata protectia impotriva pericolelor generate de energia electrica, precum si protectia impotriva pericolelor datorate influentelor externe.
(2) Pentru asigurarea protectiei impotriva pericolelor generate de echipamentele electrice, trebuie prevazute masuri tehnice pentru ca:
a) persoanele sa fie protejate fata de pericolul de vatamare care poate fi generat la atingerea directa sau indirecta a partilor aflate sub tensiune;
b) sa nu se produca temperaturi, arcuri electrice sau radiatii care sa pericliteze viata sau sanatatea oamenilor;
c) constructia echipamente lor tehnice sa fie adecvata mediului pentru ca sa nu se produca incendii si explozii;
d) persoanele si bunurile sa fie protejate contra pericolelor generate in mod natural de echipamentul electric;
e) izolatia echipamentelor electrice sa fie corespunzatoare pentru conditiile prevazute.
(3) Pentru asigurarea protectiei impotriva pericolelor datorate influentei externe, echipamentele electrice trebuie:
a) sa satisfaca cerintele referitoare la solicitarile mecanice astfel incat sa nu fie periclitate persoanele, animalele domestice si bunurile;
b) sa nu fie influentate de conditiile de mediu, astfel incat sa nu fie periclitate persoanele, animalele si bunurile;
c) sa nu pericliteze persoanele, animalele domestice si bunurile, in conditii previzibile de suprasarcina.
Sectiunea 2
Masuri de protectie impotriva pericolului de electrocutare
Art. 345. - Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa se aplice masuri tehnice si organizatorice. Masurile organizatorice le completeaza pe cele tehnice in realizarea protectiei necesare.
Art. 346. - Masurile tehnice care pot fi folosite pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa sunt urmatoarele:
a) acoperiri cu materiale electroizolante ale partilor active (izolarea de protectie) ale instalatiilor si echipamentelor electrice;
b) inchideri in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare;
c) ingradiri;
d) protectia prin amplasare in locuri inaccesibile prin asigurarea unor distante minime de securitate;
e) scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau echipamentului electric la care urmeaza a se efectua lucrari si verificarea lipsei de tensiune;
f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legari la pamant si in scurtcircuit; g) folosirea mijloacelor de protectie electroizolante;
h) alimentarea la tensiune foarte joasa (redusa) de protectie;
i) egalizarea potentialelor si izolarea fata de pamant a platformei de lucru.
Art. 347. - Masurileo rganizatorice care pot fi aplicate impotriva electrocutarii prin atingere directa sunt urmatoarele:
a) executarea interventiilor la instalatiile electrice (depanari, reparari, racordari etc.) trebuie sa se faca numai de personal calificat in meseria de electrician, autorizat si instruit pentru lucrul respectiv;
b) executarea interventiilor in baza uneia din formele de lucru indicate la art. 389; c) delimitarea materiala a locului de munca (ingradire);
d) esalonarea operatiilor de interventie la instalatiile electrice;
e) elaborarea unor instructiuni de lucru pentru fiecare interventie la instalatiile electrice;
f) organizarea si executarea verificarilor periodice ale masurilor tehnice de protectie impotriva atingerilor directe.
Art. 348. - Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se realizeze si sa se aplice numai masuri si mijloace de protectie tehnice. Este interzisa inlocuirea masurilor si mijloacelor tehnice de protectie cu masuri de protectie organizatorice.
Art. 349. - Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se aplice doua masuri de protectie: o masura de protectie principala, care sa asigure protectia in orice conditii, si o masura de protectie suplimentara, care sa asigure protectia in cazul deteriorarii protectiei principale.
Cele doua masuri de protectie trebuie sa fie astfel alese incat sa nu se anuleze una pe cealalta. In locurile putin periculoase din punctul de vedere al pericolului de electrocutare este suficienta aplicarea numai a unei masuri, considerate principale.
Art. 350. - (1) Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin atingere indirecta, masurile de protectie care pot fi aplicate sunt urmatoarele:
a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b) legarea la pamant;
c) legarea la nul de protectie;
d) izolarea suplimentara de protectie, aplicata utilajului, in procesul de fabricare; e) izolarea amplasamentului;
f) separarea de protectie;
g) egalizarea si/sau dirijarea potentialelor;
h) deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase;
i) folosirea mijloacelor de protectie electroizolante.
(2) Este interzisa folosirea drept protectie principala a masurilor indicate la pct. e), g), h) si i) .
Fac exceptie instalatiile electrice casnice, la care deconectarea automata la curenti de defect poate constitui mijloc principal de protectie, si stalpii liniilor electrice aeriene de joasa tensiune, la care dirijarea distributiei potentialelor constituie mijloc principal de protectie.
(3) Pentru instalatiile si echipamentele electrice de inalta tensiune, sistemul de protectie impotriva electrocutarii prin atingere indirecta se realizeaza prin aplicarea uneia sau, cumulativ, a mai multor masuri de protectie, dintre care insa legarea la pamant de protectie este totdeauna obligatorie.
Sectiunea 3
Proiectarea, executarea si montarea instalatiilor si echipamentelor electrice
Art. 351. - Proiectantul este obligat sa stabileasca zonele cu atmosfera potential exploziva in vederea alegerii echipamentelor tehnice cu grad corespunzator de protectie. Beneficiarul este obligat sa solicite proiectantului efectuarea zonarii.
Art. 352. - Valorile de calcul, precum si limitele admise ale curentilor prin corpul omului, ale impedantei electrice a corpului uman, ale tensiunilor de atingere si de pas si ale tensiunilor de lucru trebuie sa fie in conformitate cu anexele nr. 25 - 30.
Art. 353. - In locurile cu pericol de incendiu sau explozie trebuie sa fie luate masuri de protectie impotriva descarcarilor electrice datorate electricitatii statice (prin legare la pamant a elementelor metalice, instalarea de dispozitive de neutralizare sau de eliminare a particulelor electrizante etc.).
Art. 354. - In locurile cu praf sau umezeala, cu pericol de incendiu sau explozie, trebuie sa se foloseasca numai utilaje, aparate si echipamente electrice (inclusiv conducte electrice) de constructie speciala (etanse la praf, la umezeala, in constructie antiexploziva etc.).
Art. 355. - (1) Protectia la suprasarcina si la curent maxim trebuie sa fie astfel realizata, incat in cazul aparitiei unui defect care poate pune in pericol personalul, sa deconecteze in timp normat instalatia sau echipamentul electric respectiv.
(2) Sigurantele fuzibile deteriorate trebuie inlocuite numai cu sigurante originale si calibrate, conform indicatiilor proiectantului.
Art. 356. - In cazul in care intreruperea alimentarii cu energie electrica, peste o durata normata, poate duce la explozii, incendii, distrugeri de utilaje, accidente sau pierderi de vieti omenesti, alimentarea cu energie trebuie sa fie asigurata din doua surse independente, din care una va constitui alimentarea de rezerva.
Art. 357. - (1) Retelele izolate fata de pamant trebuie sa fie prevazute cu protectie automata prin controlul rezistentei de izolatie, care sa semnalizeze si/sau sa deconecteze in cazul punerii la pamant.
(2) Obligativitatea deconectarii automate, in cazul punerii la pamant a unei faze, precum si timpul admis pentru functionarea retelei cu un defect de izolatie pe una din faze, in vederea depistarii si eliminarii defectului, trebuie sa fie reglementate prin normele specifice de securitate a muncii.
(3) Retelele izolate fata de pamant din excavatiile miniere, cu tensiuni nominale mai mari decat tensiunea nepericuloasa, trebuie prevazute cu aparate pentru controlul permanent al izolatiei, care sa intrerupa automat alimentarea cu energie, in maximum 0,5 secunde din momentul in care rezistenta de izolatie scade sub limitele admise pentru tensiunile utilizate.
(4) Retelele electrice din locurile de munca cu risc de incendiu si explozie, precum si cele din depozitele de explozivi sau carburanti, trebuie prevazute cu dispozitive care sa asigure protectia automata la curenti de defect (PACD).
Art. 358. - Detaliile si precizarile pentru realizarea sistemelor de protectie trebuie sa corespunda prevederilor standardelor in vigoare.
Art. 359. - (1) La acoperirea cu materiale electroizolante a partilor active ale instalatiilor si echipamentelor electrice (izolarea de lucru si de protectie), materialele electroizolante folosite trebuie sa fie rezistente la solicitarile fizice si chimice din mediul in care trebuie sa functioneze.
(2) Acoperirea cu vopsea, lac, email, straturi de oxid, material fibros (tesaturi, fileuri, benzi de tesatura sau lemn) nu constituie o izolare, in sensul protectiei impotriva electrocutarii prin atingere directa.
Art. 360. - (1) Carcasele si invelisurile exterioare ale instalatiilor si echipamentelor electrice trebuie sa fie rezistente la solicitarile fizice si chimice in mediul in care functioneaza. In afara de conditia impusa privind protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa, carcasele si invelisurile trebuie sa fie in constructie corespunzatoare protectiei impotriva incendiilor si exploziilor (daca este cazul).
(2) La instalatiile de inalta tensiune trebuie sa fie prevazute blocari mecanice sau electrice, astfel incat deschiderea carcaselor si a ingradirilor de protectie sa fie posibila numai dupa scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric respectiv. Manevrarea dispozitivului de blocare trebuie sa poata fi facuta numai cu o scula speciala (de exemplu, cheie cu cap triunghiular).
Art. 361. - (1) La proiectarea, executarea si montarea instalatiilor electrice trebuie sa se prevada distante si spatii in apropierea echipamentelor electrice si ingradiri de protectie in jurul acestora, astfel incat deservirea, intretinerea si repararea acestora sa se poata efectua fara pericol.
Distantele si spatiile minim admise sunt stabilite in normele specifice de securitate a muncii.
(2) Ingradirile de protectie trebuie sa fie astfel realizate incat sa nu existe elemente sub tensiune neingradite in zona de activitate a omului (zona de manipulare sau volum de accesibilitate).
Art. 362. - Tipurile de ingradiri de protectie impotriva electrocutarilor prin atingere directa, precum si conditiile de montare, trebuie sa corespunda standardelor in vigoare.
Art. 363. - (1) Partile active ale instalatiilor electrice trebuie sa fie amplasate la distante de protectie pentru a nu putea fi accesibile unei apropieri periculoase de piesele aflate normal sub tensiune.
(2) Acest mijloc de protectie se aplica, de asemenea, la liniile electrice aeriene, prin respectarea distantelor minime admise fata de alte obiecte din apropierea liniilor respective.
(3) La masinile si instalatiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile rulante din incaperile sau spatiile de productie neelectrice, se admit parti active in constructie deschisa (fara carcase inchise), cu conditia protejarii impotriva atingerii sau apropierii de partile active.
Aceasta se obtine prin amplasarea masinilor si instalatiilor la inaltimi suficient de mari fata de caile de acces si de circulatie ale persoanelor neautorizate pentru exploatarea instalatiilor electrice, precum si prin prevederea de ingradiri inchise pe calea de acces a persoanelor autorizate pentru exploatarea instalatiilor electrice respective.
Art. 364. - (1) Obligatiile celui care proiecteaza, fabrica si/sau pune pe piata in vederea utilizarii un echipament tehnic electric/instalatie de clasa I de protectie sunt urmatoarele:
a) sa asigure posibilitatea executarii legaturilor de protectie necesare crearii unui curent de defect, in cazul unui defect prin punerea unei faze la masa si aparitia unei tensiuni periculoase pe masele echipamentului (instalatiei), curent de defect care sa produca deconectarea echipamentului (instalatiei) sau sectorului defect prin protectia maximala de curent a circuitului sau prin alte protectii corespunzatoare.
b) echipamentul electric/instalatia sa aiba asigurata protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.
(2) Posibilitatea executarii legaturilor de protectie trebuie sa se asigure astfel:
-in cazul unui echipament electric/instalatie fix(a) acesta (aceasta) trebuie sa fie prevazut(a) cu doua borne de masa: una in cutia de borne, langa bornele de alimentare cu energie electrica, pentru racordarea conductorului de protectie din cablul de alimentare a echipamentului (instalatiei) si a doua borna pe carcasa echipamentului (instalatiei) in exterior, pentru racordarea vizibila la centura de legare la pamant sau la alta instalatie de protectie;
-in cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie sa fie prevazut cu un cablu de alimentare flexibil, prevazut cu o fisa (stecher) cu contact de protectie, sau echipamentul sa fie prevazut cu posibilitatea racordarii unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de protectie.
Cablul de alimentare trebuie sa contina un conductor de protectie prin care sa se lege masele echipamentului de contactele de protectie ale fisei (stecherului).
Art. 365. - Cel care proiecteaza, produce sau livreaza un echipament electric/instalatie de clasa II de protectie trebuie sa-i asigure din fabricatie o izolatie suplimentara (dubla sau intarita) si o protectie impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.
Art. 366. - Obligatiile celui care proiecteaza, produce sau livreaza un echipament electric/instalatie de clasa III de protectie sunt urmatoarele:
-sa asigure alimentarea echipamentului electric/instalatiei la o tensiune foarte joasa;
-echipamentul electric/instalatia sa nu produca o tensiune mai mare decat tensiunea foarte joasa;
-echipamentul electric/instalatia sa aiba asigurata protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.
Art. 367. - Pentru operatiile de montare a instalatiilor, retelelor, utilajelor si echipamentelor electrice, in instructiunile de securitate a muncii trebuie prevazute masuri privind esalonarea corecta a lucrarilor si organizarea locului de munca, astfel incat sa se evite accidentele.
Sectiunea 4
Exploatarea instalatiilor si echipamentelor electrice
Art. 368. - Verificarea mijloacelor si a echipamentelor electrice de protectie inainte de utilizare, de punerea in functiune, dupa reparatii sau modificari, si apoi periodic (in exploatare) trebuie sa se faca in conformitate cu prevederile normelor specifice.