Instructiuni proprii de sanatate si securitate in munca privind echipamentul individual de protectie

Instructiuni proprii de sanatate si securitate in munca  

privind echipamentul individual de protectie 

1. EIP - Generalitati 

Prezentele instrucţiuni proprii cuprind cerinţele necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă a personalului. 

Instrucţiunile proprii au ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor. 

Prezentele instrucţiuni proprii vor putea fi revizuite periodic şi vor putea fi modificate ori de câte ori este necesar, ca urmare a modificărilor de natură legislativă survenite la nivel naţional, a schimbărilor intervenite în tehnologia de lucru şi particularităţilor metodelor de lucru care urmează a fi reglementate din punctul de vedere al SSM. 

În cadrul societăţii, procesul de muncă este tratat ca un sistem, compus din următoarele elemente ce interacţionează: executantul, sarcina de muncă, mijloacele de producţie, mediul de muncă, locul de muncă. 

În cadrul propriilor responsabilităţi, angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia. 

Angajatorul are următoarele obligaţii: 

a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor; 

b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul-ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri; 

c) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie să fie luate pentru protecţia lor; 

d) sa ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent; 

e) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate. 

Angajatorul are obligatia de a informa toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol si, in consecinta, de a-i dota cu echipament individual de protecţie (EIP) angajatii, in functie de riscurile identificate. 

Dotarea cu EIP se va face în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă. 

2. Definitie 

In sensul prezentei HG.1048/2006, prin echipament individual de protectie se intelege orice echipament destinat sa fie purtat sau tinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice element suplimentar sau accesoriu proiectat in acest scop. 

Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit; b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă; 

c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului; d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare. Achizitionarea EIP este o obligatie a angajatorului si, implicit, un drept al angajatului 

privind sanatatea si securitatea in munca, masura propusa in urma evaluarii riscurilor atribuite functiilor aflate sub risc. 

Lucratorii trebuie sa fie instruiti la intervale regulate de timp cu privire la: - cerintele specifice de acordare a echipamentului individual de protectie; - utilizarea corecta a echipamentului de protectie; 

- depozitarea adecvata; 

- verificarea gradului de protectie. 

Aceste echipamente au ca scop protejarea lucratorilor impotriva pericolelor asupra sanatatii, indiferent de mediul in care lucreaza si, de asemenea, angajatorul trebuie sa isi responsabilizeze angajatii cu privire la purtarea acestor echipamente si sa ii faca sa inteleaga importanta purtarii echipamentului de protectie. 

Alegerea EIP 

Angajatorul poate furniza EIP avand urmatoarele conditii : 

- este in conformitate cu specificatiile de securitate si sanatate; 

- ofera protectie fara sa prezinte un pericol major in sine; 

- este adecvat pentru conditiile relevante; 

- este ergonomic; 

- se potriveste lucratorului. 

EIP date angajatilor de catre angajator, trebuie sa fie etichetate in conformitate cu prevederile legale relevante (marcaj CE), marcaj care presupune ca acesta este conform cu specificatiile relevante de securitate si sanatate. 

Selectarea EIP, are loc in urma efectuarii unei evaluari, urmarind: 

- evaluarea riscurilor ce nu pot fi evitate; 

- nevoia de EIP, rezultata din aceste pericole; 

- evaluarea proprietatilor EIP disponibil si cerintele. 

EIP se distribuie gratuit de către angajator, care asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare. Echipamentul individual de protectie include orice tip de echipament ce se intentioneaza a fi utilizat de lucratori cu scopul protejarii acestora impotriva unui pericol asupra securitatii si sanatatii in munca. EIP trebuie sa fie utilizat numai dupa ce s-au luat toate celelalte masuri de prevenire a potentialelor pericole ramase (principiile prevenirii pericolelor). Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea EIP. 

EIP este, în principiu, destinat purtării de către o singură persoană. 

Dacă împrejurările impun purtarea EIP de către mai multe persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau de igienă. 

Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează antrenamente pentru modul de purtare a EIP. 

Daca se utilizeaza mai multe articole EIP in acelasi timp, acestea trebuie coordonate intre ele. Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor. 

EIP poate fi utilizat numai în scopurile specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale. 

3. Tipuri de EIP 

Daca se anticipeaza accidentari sau vatamari ale sanatatii lucratorilor, angajatorului trebuie sa furnizeze EIP pentru: 

- protectia capului; 

- protectia picioarelor; 

- protectia ochilor si a fetei;  

- masti respiratorii; 

- protectia corpului. 

Echipamentul trebuie sa fie ales in conformitate cu scopul protectiei, conditiile ergonomice si sa se potriveasca purtatorului. 

Echipamentul individual de protectie trebuie schimbat periodic sau de fiecare data cand materialul din care este confectionat (marcat CE) se deterioreaza. Astfel, trebuie sa aiba loc o inspectie realizata si documnetata de catre o persoana calificata, cel putin odata pe an si trebuie sa urmeze instructiunile de utilizare ale producatorului. 

Pachetul de baza al echipamentului individual de protectie cu care un lucrator este echipat este compus din: manusi de protectie, casca de protectie, salopeta, vesta reflectorizanta, pelerina, masca de protectie, ochelari de protectie etc., la care se adauga elemente specifice ale echipamentelor de protectie in functie de mediul in care lucreaza fiecare angajat al unei societati. 

Produsele trebuie sa fie de inalta calitate si in conformitate cu standardele comunitatii europene. 

Calitatea EIP trebuie sa fie imbunatatite continuu, iar lucratorii trebuie sa aiba o atitudine pozitiva fata de utilizarea EIP in vederea securitatii muncii. 

Tipurile de EIP se clasifica in functie de nevoia de EIP rezultata din potentialele pericole la acre este supus fiecare lucratori. 

4. Protectia mainilor 

Orice lucrător care riscă accidentări ale corpului sau braţelor sau vătămări ale pielii, în special cauzate de impacte mecanice, flăcări, umiditate, căldură şi frig, toxicitate, materiale de lucru caustice sau iritante, trebuie să primească îmbrăcăminte de protecţie potrivită şi practică din material adecvat, de ex. mănuşi de protecţie etc. 

Echipamentul trebuie să fie ales în conformitate cu scopul protecţiei, condiţiile ergonomice şi să se potrivească purtătorului.  

Mănuşile de protecţie trebuie să fie curăţate adecvat, dezinfectate sau aruncate dacă este cazul, după utilizare.  

Mănuşile de protecţie trebuie să fie etichetate cu marcajul CE, de către producător Ne putem proteja mâinile eficient purtând mănuşi de protecţie potrivite.  

Cu toate acestea, gama de produse de pe piaţă este atât de mare, încât trebuie să decidem individual ce mănuşi de protecţie să folosim pentru fiecare activitate. Nu există mănuşi universale. 

 Mănuşile nu trebuie folosite în timp ce se lucrează pe utilaje cu componente rotative (de ex. ferăstraie circulare, maşini de găurit etc.) 

Forma, materialul şi mărimea mănuşilor pot fi selectate individual. 

Angajatorul trebuie să instruiască lucrătorii cum să lucreze în condiţii de securitate cu mănuşile de protecţie. 

Lucrătorii care semnalizează în construcţii şi în ingineria civilă, trebuie să poarte de ex. mănuşi de protecţie în culorile de semnalizare, pentru a putea fi detectaţi uşor de către operatorii de echipamente de lucru. 

Pictogramele imprimate informează utilizatorii cu privire la tipul de pericole de care mănuşile îi protejează.  

Utilizaţi numai mănuşi cu pictograme imprimate, oriunde este posibil. 

Când se aleg mănuşile, trebuie să se acorde o atenţie deosebită pericolului de sensibilitate, respectiv dezvoltarea de alergii cauzate de materialele de lucru şi de materialul mănuşilor. 5. Protectia picioarelor – obligatiile angajatorilor: 

Orice lucrător care riscă accidentări ale picioarelor cauzate de căderi de obiecte sau materiale, sau de lucrul cu mase fierbinţi sau foarte reci, trebuie să primească încălţăminte de securitate şi protecţie adecvată. 

Echipamentul trebuie să fie ales în conformitate cu scopul protecţiei, condiţiile ergonomice şi să se potrivească purtătorului 

Încălţămintea trebuie să protejeze împotriva: Ö pătrunderii de umezelii, Ö materialelor fierbinţi topite sau incandescente, Ö materialelor toxice, caustice sau iritante, dacă este cazul.  În funcţie de cerinţe, tălpile trebuie să fie protejate împotriva uzurii, a alunecărilor şi să fie antistatice 

 

În funcţie de cerinţe, încălţămintea de protecţie trebuie să ofere protecţia:  → degetelor,  

→ a gleznei,  

→ a metatarsienelor.  

Încălţămintea de protecţie trebuie să fie păstrată în condiţii bune şi aruncată, dacă se deteriorează în aşa fel încât efectul de protecţie nu mai este garantat.  

Încălţămintea de protecţie trebuie să fie uşoară şi trebuie să se poată da uşor şi repede jos. Durata de purtare depinde de:  

→ uzură şi  

→ modul de purtare.  

Orice defect trebuie remediat.  

Încălţămintea de protecţie trebuie să fie etichetată cu marcajul CE de către producător. În lucrările de construcţii, orice lucrător (inclusiv şoferii de camioane şi operatorii de echipamente de muncă) trebuie să poarte încălţăminte de protecţie.  

Bocanci de protecţie conform categoriei S3 CE EN 345: Piele naturală de bovină  Cizmă de protecţie conform EN 347 - S5: - din cauciuc/ PVC pentru suprafeţe umede  Bocanci de protecţie conform categoriei S3 CE EN 345:  

- bombeu metalic  

- blană sintetică pentru confort termic  

- lamelă metalică inclusă în talpă pentru creşterea nivelului de securitate  

- rezistenţă mecanică mare  

- sistem şoc absorbant încorporat 

- talpă antiderapantă, antistatică 

- talpă rezistentă la uleiuri şi carburanţi 

Încălţămintea de protecţie specială este disponibilă pentru sezonul de iarnă (cizme de iarnă). Acestea au căptuşeală şi tălpi izolante. 

Încălţămintea de protecţie cu bază izolată termic este ideală pentru suprafeţele de lucru bituminoase. Încălţămintea de protecţie cu talpă anti-alunecare este disponibilă pentru lucrările pe acoperiş. 

Pantofii ortopedici pot fi făcuţi la comandă în cazuri speciale. 

6. Protectia capului  

Orice lucrător ce riscă accidentări ale capului cauzate de căderi de obiecte sau materiale, sau cauzate de mase fluctuante, sau de ciocniri cu obstacole, trebuie să primească căşti de protecţie adecvate.  

Aceasta se aplică mai ales lucrărilor de construcţie în apropierea sau vecinătatea schelelor şi a locurilor de muncă la înălţime, lucrărilor de demolare, lucrărilor de săpătură, şanţuri, canale, puţuri şi tunele, subterane, lucrări de detonare, lucrări în zona elevatoarelor, a echipamentelor de ridicare, macarale şi conveioare, oţelării şi lucrări la liniile supraterane şi echipamente cu percuţie.  

Utilizarea adecvată a protecţiei capului trebuie să fie demonstrată prin instrucţiuni. 

Căştile de protecţie fabricate din materiale termoplastice sunt predispuse să se uzeze şi să devină fragile (radiaţii ultraviolete, vreme, etc.)  

Acestea trebuie să fie aruncate după maximum 4 ani de la data de producţie. Căştile care sunt vizibil stricate trebuie aruncate.  

Căştile de protecţie trebuie să fie suficient de rezistente la posibilele influenţe. 7. Protectia capului – motive pentru a purta casca 

O cască de protecţie este uşoară (doar aprox. 300 grame).  

Spre deosebire de şapcă, casca nu absoarbe apa atunci când plouă, ci elimină apa printr-un sistem de drenaj.  

Partea interioară este ajustabilă. Există trei mărimi → potrivirea perfectă pentru fiecare mărime de cap.  

 Casca de protecţie are ventilaţie ajustabilă. Aceasta înseamnă că se transpiră mai puţin atunci când se poartă o cască, în loc de şapcă.  

Banda pentru ceafă previne eficient alunecarea căştii. 

Dacă trebuie să aplecaţi capul în jos (de ex. în timpul lucrărilor de întărire) casca este securizată prin cureaua de bărbie. 

Căptuşeala de lână protejează împotriva frigului. 

8. Protectia urechilor 

Dacă nu se poate exclude că expunerea zilnică la zgomot a lucrătorilor nu depăşeşte nivelul de evaluare de 85 dB, trebuie să se furnizeze echipament de protecţie a urechilor adecvat.  Vătămarea auzului poate fi cauzată de un nivel de evaluare de la 85 dB (A) în sus. Surzirea cauzată de zgomot este boala profesională nr. 1 în industria construcţiilor, şi este incurabilă. 

Orice persoană ce lucrează într-o zonă cu zgomot trebuie să poarte echipament de protecţie a urechilor şi să-şi verifice auzul la intervale regulate.  

Trebuie consultat medicul la primul semn de surzire. 

In constructii, măsurile tehnice şi/sau organizatorice de reducere a zgomotului au prioritate faţă de EIP! (“Prevenire colectivă a pericolelor înainte de prevenirea individuală”) Determinarea şi identificarea adecvată a zonelor cu zgomot.  

Începând de la nivelul de 85 dB (A), angajatorul trebuie să furnizeze echipament de protecţie a urechilor.  

Angajaţii trebuie să utilizeze echipamentul de protecţie a urechilor primit. 1. Măsuri tehnice:  

- măsuri structurale la sursa de zgomot, dacă este posibil  

- modificarea procedurilor de lucru  

- reducerea propagării zgomotului (izolarea aeriană a zgomotului) 

2. Măsuri organizaţionale:  

- stabilirea unui program de reducere a zgomotului  

- schimbarea frecvenţei  

- spaţiu separat  

- pauze de zgomot 

 

3. Măsuri personale:  

- furnizarea şi utilizarea de echipament de protecţie a urechilor. 

Protectia urechilor – obligatiile angajatorului 

Echipamentul de protecţie a urechilor necesar trebuie să fie furnizat angajaţilor numai după ce toate celalalte măsuri tehnice au fost excluse, dacă există un nivel constant de zgomot echivalent energetic mai mare de 85 dBA. 

Lucrătorii trebuie să primească instrucţiuni la intervale regulate, cu privire la:  → pericolele pentru auz;  

→ ajustare, utilizare, timp de purtare, curăţire;  

→ întreţinerea echipamentului de protecţie a urechilor;  

Aceasta trebuie să se bazeze pe informaţiile de la producător. 

9. Protectia ochilor si a fetei 

Angajatorul trebuie să furnizeze protecţia ochilor şi a feţei lucrătorilor dacă există riscul vătămării ochilor şi a feţei.  

Echipamentul de protecţie a ochilor şi a feţei care este purtat tot timpul trebuie să se potrivească cu forma feţei sau a capului celui care îl poartă, şi să aibă etichetă personală. Zonele în care se cere protecţia ochilor şi a urechii trebuie semnalizate clar şi permanent.  Ochelarii trebuie să permită o vizibilitate bună.  

Protecţia ochilor şi a feţei trebuie să limiteze cât mai puţin posibil câmpul de vizibilitate.  Când se lucrează sub tensiune, echipamentul de protecţie trebuie să fie realizat din materiale izolatoare. 

Tipuri de ochelari de protectie: 

- ochelari de protectie:  

1. pentru cerinte scazute 

2. pentru cerinte ridicate 

3. pentru sudura 

- ochelari de protectie inchisi: 

1. pentru gaze, vapori, fum, praf 

2. pentru praf puternic, aschii de metal 

3. pentru substante solide si lichide 

Tipuri de protectie a fetei: 

- masca 

- casca sablator 

- ecran de protective 

Primul ajutor 

Arsuri chimice, cauzate de stropiri cu mortar, var nestins, acizi, alcaline: clătiţi imediat ochii. Utilizând o sticlă ce conţine soluţie de clătire a ochilor (hidroboron), puteţi controla direcţia şi presiunea jetului cu o mână, iar cu cealaltă mână să ţineţi ploapa deschisă.  Materie străină în ochi (durere, lăcrimare, înroşire) - nu frecaţi, - bandajaţi ochiul, - mergeţi la doctor. 

10. Protectia respiratiei 

7

Orice lucrător expus la gaze, vapori sau materii în concentraţii ce reprezintă un pericol pentru sănătate, trebuie să primească protecţie adecvată a respiraţiei. Dacă concentraţia de oxigen în aerul ambiental este prea scăzută, angajatul trebuie să primească echipament cu oxigen. 

Conţinutul de oxigen din aerul respirat trebuie să fie de cel puţin 17 vol.%.  Dacă o evaluare preliminară arată că nici măsurile tehnice şi nici cele organizatorice nu garantează că aerul respirat nu reprezintă un pericol, angajatorul trebuie să furnizeze măşti de gaz şi echipament de respirare, gratuit. 

Utilizaţi numai echipament de respiraţie certificat CE.  

Dacă situaţia substanţei periculoase este neclară, trebuie să se folosească echipament de respiraţie ce nu depinde de aerul ambiental.  

Când se utilizează echipament de respiraţie, este necesară examinarea medicală, conform Ordonanţei de monitorizare a sănătăţii.  

Este obligatorie instruirea, instructajul şi practica cu privire la utilizarea echipamentului de respiraţie.  

Durata maximă de purtare trebuie monitorizată (pauze). 

Dispozitivele de filtrare trebuie folosite numai dac ă concentra ţia de oxigen din aerul ambiental este de cel pu ţin 17%.  

Nu folosiţi dispozitive de filtrare dacă ventilaţia din containere, puţuri, conducte, canale, gropi, spaţii înguste este inadecvată.  

Cu cât clasa de filtrare (P1–P3) este mai mare, cu atât gradul de filtrare este mai bun, dar în acela şi timp efortul respirator şi scurgerile de aer cresc.  

Semimăştile ce filtreaz ă particule (FFP filter class) trebuie schimbate cel pu ţin o dată pe zi din motive de igienă.  

Se preferă semimăşti cu filtru separat de filtrare, deoarece sunt mai eficiente decât semi măştile ce filtrează particule.  

Când se utilizează semimăşti sau măşti de hârtie cu filtru adecvat, capacitatea de filtrare este mai mică ca în cazul utilizării de măşti complete. 

Când se selectează dispozitivele de filtrare, este important să se ia în considerare contaminatorii aerului de exemplu:  

- particule, 

- gaze şi vapori,  

- particule, gaze şi vapori. 

 Filtrele de particule trebuie înlocuite, dacă:  

- efortul respirator a devenit neplăcut de mare, ca rezultat al depozitării de praf sau umezeală;  

- la sfârşitul zilei de lucru.  

Filtrele de gaz trebuie înlocuite, dacă: 

- s-a atins timpul maximum specificat de producător, 

- purtătorul detectează o breşă, sau,  

- după expirarea duratei de viaţă la raft.  

 

Filtrele de gaz folosite nu trebuie utilizate din nou pentru o substanţă diferită. Angajatorul trebuie să monitorizeze, să depoziteze şi să întreţină adecvat dispozitivele de protecţie a respiraţiei (sau să desemneze un serviciu extern pentru aceasta). Persoana specific responsabilă cu echipamentul de respiraţie se califică prin instruire, de ex. de către producător. 11. Imbracaminte de protectie si avertizare 

În funcţie de situaţie, îmbrăcămintea de protecţie necesară trebuie furnizată lucrătorilor:  - flăcări, căldură şi frig, radiaţii  

- materiale de lucru (de ex. toxice, caustice, iritante)  

- contaminare puternică (de ex.: lucrări de vopsire prin pulverizare lucrări ce produc cantităţi mari de praf)  

- lucru în zone umede  

- zone cu pericol de explozie - îmbrăcăminte de protecţie antistatică 

Lucrătorii trebuie să fie instruiţi la intervale regulate cu privire la:  

- cerinţele specifice pentru îmbrăcămintea individuală de protecţie,  

- utilizare corectă conform intenţiei,  

- depozitare adecvată,  

- verificarea gradului de protecţie. 

Reglementările legale în vigoare cer în mod obligatoriu ca EIP-ul să fie etichetat CE de către producători. 

Îmbrăcămintea de avertizare este un tip special de îmbrăcăminte de protecţie.  Îmbrăcămintea de avertizare constă dintr-o jachetă (fără mâneci) şi pantaloni cu dungi reflectorizante.  

Prin efectul de semnalizare, se intenţionează atragerea atenţiei asupra faptului că cineva se află într-o zonă periculoasă (de ex. linii de cale ferată sau drumuri).  

Benzile reflectorizante pot fi de asemenea ataşate căştii de protecţie.  

Trebuie să fie cel puţin o jachetă de avertizare în fiecare vehicul de firmă.  Au intenţia de a furniza o avertizare astfel ca operatorii de echipamente, şoferii, etc. să poată opri la timp. 

Îmbrăcămintea de avertizare trebuie purtată:  

- când se lucrează în zona liniilor de cale ferată,  

- când au loc lucrări de întreţinere a vehiculelor pe drumurile publice în zone periculoase sau cu trafic în mişcare.  

- când au loc lucrări de construcţie şi întreţinere de drumuri, în special persoanele ce lucrează în zonele cu trafic public.  

Pentru toate lucrările menţionate mai sus, obligaţia de a purta îmbrăcăminte de avertizare se îndeplineşte prin purtarea jachetelor de avertizare fără mâneci. 

Imbracamintea de iarna pentru vreme rea – generalitati 

Acest tip de îmbrăcăminte are ca scop protejarea împotriva pericolelor asupra sănătăţii, atunci când se lucrează în aer liber.  

În sezonul rece, angajatorul trebuie să furnizeze protecţie de iarnă pentru angajat.  

Îmbrăcămintea de iarnă şi pentru vreme rea poate fi combinată cu îmbrăcămintea de avertizare, în conformitate cu cerintele UE. 

Îmbrăcămintea de protecţie trebuie înlocuită dacă nu mai îndeplineşte scopul protectiv.  Îmbrăcămintea pentru vreme rea are ca scop să ofere protecţie împotriva vântului, a ploii şi a umezelii la sol pe tot parcursul anului. 

12. Protectia pielii 

1. Înainte de începerea lucrului - şi după fiecare pauză -  

- aplicaţi protecţia pe pielea curată  

- frecaţi bine şi nu uitaţi pielea dintre degete şi unghii  

2. După lucru - la începutul fiecărei pauze -  

 Respectaţi ciclul de curăţire: 

- aplicaţi agent de curăţare pe mâinile uşor umezite şi frecaţi,  

- adăugaţi puţină apă şi continuaţi să spălaţi,  

- clătiţi bine şi uscaţi-vă mâinile  

Utilizaţi numai produsele furnizate de curăţare a pielii. 

Nu folosiţi solvenţi şi alţi agenţi asemănători 

3. După curăţarea pielii  

La sfarsitul lucrului, după curăţarea pielii, trebuie aplicate produse de îngrijire grase şi hidratante. 

Când se lucrează cu materiale caustice sau iritante (de ex. acizi, alcalini, vopseluri, solvenţi, agenţi degresanţi, uleiuri minerale), angajatorul trebuie să furnizeze protecţie adecvată pentru piele şi produse de protecţie a pielii.  

Înainte de selectarea şi utilizarea produselor de protecţie a pielii, trebuie să se testeze posibilităţi alternative de protecţie a pielii (de ex. schimbarea procedurii de lucru, înlocuirea cu materiale mai puţin periculoase)  

Produsele de protecţie a pielii trebuie utilizate de către lucrători.  

Manevrarea adecvată a produselor de protecţie a pielii trebuie să:  

→ fie demonstrată prin instrucţiuni  

→ pentru suport, trebuie întocmit un plan de protecţie a pielii 

13. Protectia impotriva caderilor – sisteme de securitate 

Dacă au loc lucrări în zone unde există pericol de cădere, iar măsurile tehnice de protecţie nu oferă suficientă protecţie, lucrătorii trebuie să primească hamuri sau curele de securitate, inclusiv echipamentul de accesorii necesar, cum ar fi frânghii de securitate, cârlige, amortizoare de cădere, frânghii de micşorare a distanţelor şi echipament de protecţie pentru elevatoare.  

Echipamentul trebuie etichetat cu marcajul producătorului, tipul de design, anul de fabricaţie şi numărul de serie sau de producţie, precum şi marcajul CE şi numărul de testare.  Lucrătorii trebuie instruiţi cu privire la utilizarea adecvată a sistemelor de securizare, şi aceste instrucţiuni trebuie documentate. 

Sisteme de securitate – generalitati 

Trebuie să aibă loc o inspecţie realizată şi documentată de către o persoană calificată, cel puţin o dată pe an. 

 

Trebuie să se urmeze instrucţiunile de utilizare ale producătorului.  

Frânghiile, curelele şi accesoriile trebuie inspectate vizual înainte de fiecare utilizare.  Punctul de legare trebuie să poată suporta sigur greutatea corpului (cel puţin 7.5 KN).  Punctul de legare trebuie să fie amplasat vertical, deasupra utilizatorului, dacă este posibil.  Sistemele de securizare trebuie să fie depozitate adecvat (în loc uscat, suspendate, ferite de lumina soarelui, etc.). 

Sisteme de securitate – Echipament de salvare 

De fiecare dată când se folosesc sisteme de protecţie personală împotriva căderii, trebuie să se ia şi măsurile necesare pentru o potenţială salvare.  

Persoanele securizate trebuie să fie în permanenţă supravegheate de cel puţin o altă persoană, ce poate lua măsuri de urgenţă, dacă este nevoie. (“Obligaţia de supraveghere”). 14. Protectia impotriva ȋnecului 

De fiecare dată când au lucrări în apropierea, deasupra sau în apă, există pericolul de înec. Mijloacele de salvare a unei persoane de la înec sunt evaluate şi selectate în funcţie de zona de lucru relevantă.  

Inspecţia designului ecipamentului de protective specific lucrului in apa sau deasupra apei, trebuie realizată de un institut de testare recunoscut!  

Marcaj CE şi declaraţia de conformitate a producătorului sau a importatorului!  Angajatorul trebuie să furnizeze proceduri standard de operare pentru utilizarea EIP pentru prevenirea înecului.  

Luaţi în considerare intervalele de întreţinere recomandate de producător! Un număr suficient de persoane trebuie instruite cu privire la măsurile de securitate şi salvare. 

Desemnaţi persoane responsabile cu primul ajutor! 

15. Prevederi finale 

Agenţii economici au obligaţia să instruiască personalul privind modul de utilizare şi caracteristicile echipamentului individual de protecţie.  

Agenţii economici au obligaţia să asigure verificarea periodică a calităţilor de protecţie ale mijloacelor individuale de protecţie, în conformitate cu prevederile din instrucţiunile de utilizare a acestora, convenite prin contractele încheiate între beneficiari şi furnizori.  

Agenţii economici au obligaţia să asigure condiţii pentru curăţarea sau denocivizarea mijloacelor individuale de protecţie in funcţie de tipul acestora, condiţiile de utilizare şi prevederile STAS de produs sau ale instrucţiunilor de utilizare. În acest sens trebuie să-şi asigure compartimente specializate sau să apeleze la serviciile altor unităţi.  

Agenţii economici au obligaţia să creeze condiţii pentru depozitarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor individuale de protecţie, astfel încât să se asigure conservarea calităţilor de protecţie ale acestora.  

Personalul muncitor, precum şi celelalte categorii de persoane care beneficiază de echipament individual de protecţie, au următoarele obligaţii:  

- să cunoască caracteristicile şi modul corect de utilizare a mijloacelor individuale de protecţie din dotare, prevăzute în STAS sau în instrucţiunile de utilizare;  

- să poarte întregul echipament individual de protecţie pe toată durata îndeplinirii sarcinii de muncă sau a activităţii pe care o desfăşoară în unitate;  

- să utilizeze echipamentul individual doar în scopul pentru care acesta a fost atribuit şi să se preocupe de conservarea calităţilor de protecţie ale acestuia;  

- să prezinte mijloacele individuale de protecţie la verificările periodice prevăzute în instrucţiunile de utilizare şi pentru curăţare sau denocivizare;  

- să solicite un nou mijloc individual de protecţie, atunci când, din diverse motive, mijlocul individual de protecţie avut în dotare nu mai prezintă calităţile de protecţie necesare.  Pierderea calităţilor de protecţie înainte de termenul prevăzut de producători şi dovedită a se fi produs din vina purtătorului îndreptăţeşte agentul economic la recuperarea pagubei pe seama purtătorului.  

Nepurtarea echipamentului individual de protecţie, în cazul când acesta este corect acordat şi în stare de funcţionare, sau utilizarea acestuia în alte condiţii decât cele prevăzute de instrucţiunile de utilizare, va fi sancţionată conform legislaţiei în vigoare.  

Executantul unei sarcini de muncă are dreptul de a refuza executarea acesteia dacă nu i se asigură mijloacele individuale de protecţie necesare prevăzute în normativ, fără ca refuzul să atragă asupra sa măsuri disciplinare.