IGIENA SI SECURITATEA MUNCII

IGIENA SI SECURITATEA MUNCII 

 Munca lucrătorilor este protejată prin legi şi acte normative care au ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale 

 Cadrul legislativ privind igiena şi securitatea muncii: 

 ❑ Codul muncii – Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 

 ❑ Legea nr. 319 / 2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 646 din 26 iulie 2006 

 ❑ Hotărârea de Guvern 1425/ 2006- Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/ 2006 modificata si completata de HG 955/2010 

 ❑ Hotărârea de Guvern nr. 1146 / 2006 cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă 

 ❑ Ordinul nr.55/29.01.1997 privind aprobarea Normelor specifice de SSM pentru turism, alimentatie publica si transport pe cablu 

 ❑ Legea nr. 307/ 2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

Ce spune legislaţia? 

 Conform legislaţiei, toţi lucrătorii din cadrul UE (fie că sunt angajaţi permanent, angajaţi printr-o agenţie sau pur şi simplu contractori) au dreptul să lucreze la locuri de muncă unde riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor sunt ţinute sub control în mod corespunzător, să adere şi să fie reprezentaţi de un sindicat şi, în final, să se îngrijească de securitatea şi sănătatea lor împreună cu angajatorii. 

 În România întreaga legislaţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este armonizată cu Directivele europene. 

 Principalele drepturi şi obligaţii ale lucrătorului, precum şi obligaţiile angajatorului sunt stipulate în Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă şi în H.G. nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii modificata si completata de HG 955/2010 

 Aspectele p[rivind securitatea muncii in structurile de primire turistice sunt prevazute in Ordinul nr.55 din 29.01.1997 privind aprobarea normelor specifice de securitate a muncii pentru turism, alimentatie publica si transport pe cablu. 

 Inspecţia Muncii este instituţia care deţine responsabilitatea verificării modului în care se aplică prevederile legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi în cel al relaţiilor de muncă. 

 Inspecţia Muncii are în subordine inspectoratele teritoriale de muncă, organizate în fiecare judeţ al ţării şi în Bucureşti.

CU CE SE OCUPA SECURITATEA SI SANATATEA  IN MUNCA? 

Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă ansamblul de acţiuni şi măsuri întreprinse în scopul asigurării integrităţii anatomo – funcţionale şi sănătăţii oamenilor în procesul muncii.

OBIECTIVUL SSM 

 înlăturarea tuturor perturbaţiilor ce apar în procesul muncii susceptibile să provoace accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale

IMPORTANTA SI DOMENIUL DE APLICARE  SSM  

IMPORTANTA SSM 

 Vă învaţă cum să vă protejaţi sănătatea astfel încât să vă puteţi bucura pe deplin de viaţă. 

 Vă informează cu ceea ce trebuie să ştiţi pentru a lucra fără să vă expuneţi colegii la pericol. Gândiţi-vă cum v-aţi simţi dacă un coleg ar suferi un accident tragic din cauza a ceva ce aţi făcut, chiar dacă nu a fost vina voastră. 

DOMENIUL DE APLICARE SSM 

 Prezenta lege se aplica in toate sectoarele de activitate,  atat publice, cat si private. 

 Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, Lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.

DICTIONAR DE TERMENI 

 Art. 5. din Legea 319/2006 defineste termenii si expresiile de mai jos astfel: 

 lucrator - persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice; 

 angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;

DICTIONAR DE TERMENI 

 alti participanti la procesul de munca - persoane aflate in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale in vederea angajarii, persoane care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim de voluntariat, precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane care nu au contract individual de munca incheiat in forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;

DICTIONAR DE TERMENI 

 reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor - persoana aleasa, selectata sau desemnata de lucratori, in conformitate cu prevederile legale, sa ii reprezinte pe acestia in ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii lucratorilor in munca;

DICTIONAR DE TERMENI 

 prevenire - ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele procesului de munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale; 

 eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;

DICTIONAR DE TERMENI 

 accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces; 

 boala profesionala - afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca;

DICTIONAR DE TERMENI 

 echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca; 

 echipament individual de protectie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a indeplini acest obiectiv;

DICTIONAR DE TERMENI 

 loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii; 

 pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta, reala si actuala careia ii lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident in orice moment;

DICTIONAR DE TERMENI 

 incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube materiale; 

 servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii, abilitate sa presteze servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conform legii;

DICTIONAR DE TERMENI 

 accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile; 

 boala legata de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala.

OBLIGATIILE ANGAJATORILOR 

 să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă; 

 măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator ulterior evaluării riscurilor să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice; 

 să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini; 

 să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă; 

 să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.

 Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.  În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, 

acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu. 

 Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.

 În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru: 

 asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;  prevenirea riscurilor profesionale; 

 informarea şi instruirea lucrătorilor; 

 asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă. 

 Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor menţionate anterior, ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.

Angajatorul are obligaţia să implementeze aceste măsuri pe baza următoarelor principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; 

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursă; 

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;

 e) adaptarea la progresul tehnic; 

 f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos; 

 g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, 

 organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;  h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală; 

 i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

 Ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia: 

a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă; 

b) măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator ulterior evaluării riscurilor să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice; 

c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;

d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă; 

e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.

 Fără a aduce atingere altor prevederi ale Legii nr.319/2006, atunci când în acelaşi loc de munca îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii: 

a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în Considerare natura activităţilor; 

b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor; 

c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale; d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.

 Angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate, denumiţi lucrători desemnaţi. 

 Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe. 

 În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe, acesta trebuie să le informeze asupra factorilor cunoscuţi că au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să le asigure accesul la toate informaţiile necesare.

 Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav  si iminent 

 Angajatorul are următoarele obligaţii: 

a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente; 

b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri. 

 În acest scop, angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.

 De asemenea, angajatorul are următoarele obligaţii: 

a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protecţia lor; 

b) să ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de munca şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent; c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate. 

 Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru securitatea lucrătorilor sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.

Alte obligaţii ale angajatorilor 

a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice; 

b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat; 

c) să ţină evidenţa accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de munca; 

d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii să

 În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii: 

a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor; 

b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii; 

c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;

 d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate; 

 e) să elaboreze instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor; 

 f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe; 

 g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă; 

 h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;

 i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică; 

 j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării; 

 k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;  l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice; 

 m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;

 n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor; 

 o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor; 

 p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane; 

 q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor; 

 r) să asigure echipamente individuale de protecţie;  s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie.

 Angajatorii trebuie să acorde alimentaţie de protecţie, în mod obligatoriu şi gratuit, persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru, conform prevederilor stabilite prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă. 

 Angajatorii trebuie să acorde materiale igienico-sanitare, în mod obligatoriu şi gratuit. 

 Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.

Informarea lucratorilor 

 Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind: 

a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii; 

b) măsurile luate privind primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent. 

 Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate care privesc aceşti lucrători

 Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor, să aibă acces la: 

 a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie;  b) evidenţa accidentelor de muncă şi rapoartele privind aceste accidente; 

 c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.

CONSULTAREA LUCRATORILOR 

 Angajatorii trebuie să consulte lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi să permită participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă. 

 Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a şi putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din Legea nr.319/2006.

INSTRUIREA LUCRATORILOR 

 Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să  primească o instruire suficienta şi adecvată în domeniul securităţii şi  sănătăţii în muncă, în special sub forma de informaţii şi instrucţiuni  de lucru, specifice locului de muncă şi postului său: 

a) la angajare; 

b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer; 

c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor  modificări ale echipamentului existent; 

d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea unor lucrări speciale. 

 Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi  din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau  unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile  legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării  activităţilor.

OBLIGATIILE LUCRATORULUI 

 Fiecare lucrător trebuie sa îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. 

 Lucrătorii au următoarele obligaţii: 

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie; 

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare; 

c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;

 d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie; 

 e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană; 

 f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

 g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate; 

 h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora; 

 i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.

CONCEPTUL DE PERICOL – RISC- FACTOR DE RISC 

 Pericolul este tot ceea ce poate cauza îmbolnăvirea sau  accidentarea profesională. 

 Riscul reprezintă probabilitatea ca un pericol să se materializeze. Exemplu: 

 Pericolul este curentul electric. 

 Riscul este probabilitatea ca cineva să se electrocuteze din cauza contactului cu firele electrice care nu sunt izolate în mod corect. 

 Factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională sunt factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente) proprii elementelor sistemului de muncă, care provoacă, în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionale.

CRITERII DE CLASIFICARE A FACTORILOR DE  RISC 

 Elementul generator, conform căruia distingem: 

 factori de risc proprii executantului; 

 factori de risc proprii sarcinii de muncă;  factori de risc proprii echipamentelor de muncă; 

 factori de risc proprii mediului de muncă.

FACTORI DE RISC PROPRII  

EXECUTANTULUI 

 Abaterea posibilă a executantului de la linia ideală pe care trebuie s-o urmeze în îndeplinirea sarcinii de muncă reprezintă întotdeauna o eroare, la nivelul uneia sau a mai multora dintre verigile de bază ale activităţii de muncă, respectiv: 

 erori de recepţie, prelucrare şi interpretare a informaţiei;  erori de decizie; 

 erori de execuţie; 

 erori de autoreglaj. 

 Eroarea executantului se concretizează într-un comportament inadecvat din punctul de vedere al securităţii muncii, sub forma unei acţiuni greşite sau omisiuni (întârziere în execuţie, execuţie greşită etc.).

FACTORI DE RISC PROPRII SARCINII DE  MUNCA 

 Există două forme de manifestare a factorilor de risc proprii sarcinii de muncă: 

 conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul sistemului de muncă sau cu cerinţele impuse de situaţiile de risc(operaţii, reguli, procedee greşite, absenţa unor operaţii, metode de muncă necorespunzătoare); 

 sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului, respectiv necorespunzătoare posibilităţilor acestuia.

FACTORI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR  DE PRODUCTIE 

 După natura acţiunii lor, factorii de risc proprii mijloacelor de producţie se pot manifesta sub următoarele forme:  factori de risc mecanic, a căror acţiune constă în eliberarea bruscă, necontrolată şi contraindicată, a energiei cinetice încorporate în mijloacele de producţie sau în părţi ale acestora; 

 factori de risc termic, în cazul cărora riscul este determinat de acţiunea energiei termice încorporate în mijloacele de producţie la contractul sau manipularea acestora de către executant; 

 factori de risc electric, respectiv curentul electric, la care riscul este generat de posibilitatea contractului direct sau indirect al executantului cu energia electrică vehiculată de mijloacele de producţie;

FACTORI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR  DE PRODUCTIE 

 factori de risc chimic, a căror acţiune este determinată de proprietăţile chimice posibil generatoare de boli sau accidente, ale substanţelor utilizate în procesul de muncă; 

 factori de risc biologici, cu acţiune de natură biologică, posibil generatoare de boli sau accidente, în funcţie de caracteristicile microorganismelor utilizate în procesul de muncă; 

 factori de risc de sub/suprasolicitare a executantului datorită condiţiilor de îndeplinire a sarcinii de muncă impuse de caracteristicile mijloacelor de producţie.

FACTORI DE RISC PROPRII MEDIULUI DE  LUCRU 

 Mediul fizic ambiant poate prezenta factori de risc sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a parametrilor specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate: 

 factori de risc chimic; 

 factori de risc fizic(mecanic,termic,electric); 

 factori de risc biologic; 

 factori de risc de sub/suprasolicitare psihofiziologică a executantului.

ACCIDENTELE DE MUNCA 

 Accidentul de muncă, conform definiţiei din lege este vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca, adică acordarea unui concediu medical, de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE  MUNCA 

 Accidentele de muncă se clasifica, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în: 

a)accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice (ITM) b) accidente care produc invaliditate (INV); c) accidente mortale (D); 

d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauza (C)

 Este de asemenea accident de muncă: 

 a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;  b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţara sau în afară graniţelor tarii, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini; 

 c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi; 

 d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti; 

 e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie initiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta avutul public şi privat;

 f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în timpul programului de munca, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului; 

 g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi invers; 

 h) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de munca;

 i) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normală de deplasare; 

 j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers; 

 k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;

 l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare; 

 m) accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu; 

 n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practica;

 o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; 

 p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia; 

 q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni;  r) intoxicatie acuta profesională - stare patologica aparuta brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă;

CAUZE FRECVENTE ALE ACCIDENTELOR DE  MUNCA 

 Efectuarea necorespunzătoare a operaţiilor de muncă;  Căderea de la aceeaşi înălţime; 

 Căderea de la înălţime; 

 Neefectuarea unor operaţii indispensabile securităţii muncii.

CUM SE POATE ACTIONA? 

 Pe lângă obligaţiile angajatorului, fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu: 

 pregătirea şi instruirea sa, 

 instrucţiunile primite din partea angajatorului (maistru, şef etc), 

 astfel încât să nu-şi expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională propria persoana şi nici alte persoane prin acţiunile sau omisiunile sale.

Prevenirea accidentelor de munca 

 Pentru aceasta, cum trebuie să procedaţi: 

 a) să utilizaţi corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie; 

 b) să utilizaţi corect echipamentul individual de protecţie acordat;  c) să nu scoateţi din funcţiune şi să nu modificaţi dispozitivele de securitate echipamentelor sau clădirilor; 

 d) să comunicaţi imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă pe care o consideraţi un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi incidentele şi ccidentele; 

 g) sa cooperaţi cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi pentru a permite angajatorului să asigure mediul de munca şi condiţiile de lucru sigure; 

 h) însuşiţi-vă şi respectaţi măsurile de securitate şi sănătate în munca.

ACCIDENTELE DE MUNCA 

Este de asemenea accident de muncă, accidentul suferit de: 

 elevii care merg în vizita într-o întreprindere; 

 un lucrator care s-a accidentat la serbarea pomului de iarnă organizată de  întreprinderea sa; 

 o persoana care a sărit să salveze un copil dintr-un incendiu;  un beneficiar care a venit într-o fabrica să achizitioneze butelii de oxigen;  un şomer;  

 un lucrător în timpul pauzei de masa în drum spre cantină;  un profesor care vizitează părinţii unui elev; 

 un lucrător căruia i-a înţepenit spatele brusc când împrăştia pietriş;  lucrătorii întoxicaţi cu CO emanat de o sobă; 

 toboşarul de la Voltaj care a căzut de pe scenă în concert la Satu Mare;  un ministru în vizită diplomatică într-o ţară străină.

BOLILE PROFESIONALE 

 Bolile profesionale sunt afecţiuni ale organismului, dobândite ca urmare a participării la realizarea unui proces de muncă. 

 Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii – OMS, „bolile profesionale constituie afecţiuni ai căror agenţi etiologici specifici sunt prezenţi la locul de muncă, asociaţi cu anumite procese industriale sau cu exercitarea unor profesiuni”.

BOLILE PROFESIONALE 

 La noi în ţară, prin boală profesională se înţelege afecţiunea ce se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi (fizici, chimici sau biologici), caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. 

 Pentru ca o afecţiune să fie calificată ca boală profesională, trebuie deci să fie îndeplinite trei condiţii:  Să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesii;  Să fie provocată de factori de risc fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de muncă sau de suprasolicitări; 

 Acţiunea factorilor de risc asupra organismului să fie de lungă durată.

CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE 

 În funcţie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile profesionale se pot clasifica în următoarele grupe: 

 Intoxicaţii, provocate de inhalare, ingerare sau contactul epidermei cu substanţe toxice; 

 Pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice;  Boli prin expunere la energie radiantă; 

 Boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute; 

 Boli prin expunere la zgomot şi vibraţii; 

 Boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută;  Alergii profesionale; 

 Dermatoze profesionale; 

 Cancerul profesional; 

 Boli infecţioase şi parazitare; 

 Boli prin suprasolicitare; 

 Alte boli (care nu intră în categoriile anterioare).

 b) După timpul de expunere la acţiunea factorului de risc, există: 

 Intoxicaţii acute (se cercetează atât ca boală profesională cât şi ca accident de muncă), generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului de risc, dar la doze mari. 

 Intoxicaţii cronice (se cercetează ca boli profesionale), provocate de regulă, de doze relativ mici, dar care acţionează timp îndelungat asupra organismului; 

 c) După modul de acţiune a factorului de risc asupra  organismului există: 

 Boli cu acţiune generală, care afectează întregul organism;  Boli cu acţiune locală, care afectează o parte a organismului,  un aparat sau un organ

EXEMPLE DE PERICOLE LA LOCUL DE  MUNCA 

ACTIVITATI DE CURATARE 

 Substanţe chimice toxice din produsele de  curăţare  

 Obiecte ascuţite din reziduuri  

 Pericol de alunecare şi de cădere

CATERING – RESTAURANTE- FAST FOOD  Pardoseli alunecoase 

 Suprafeţe fierbinţi ale echipamentelor de gătit   Obiecte ascuţite 

VANZARI 

 Violenţă fizică şi abuz verbal din partea clienţilor  Ridicare de greutăţi 

 Poziţie ortostatică îndelungată

INGRIJIREA SANATATII 

 Sânge contaminat şi fluide generate de organism  Ridicare de greutăţi şi poziţii incomode 

 Violenţă fizică şi abuz verbal 

 Pericol de alunecare şi cădere 

ACTIVITATI DE BIROU 

 Amenajare necorespunzătoare a postului de lucru la calculator 

 Poziţie aşezat greşită 

 Stres 

 Hărţuire

MUNCA IN FABRICA 

 Maşini periculoase  

 Ritm înalt de lucru  

 Pericol de alunecare şi cădere 

 Pericole la transport - motostivuitoare SALOANE DE COAFURA 

 Poziţii incomode 

 Poziţie ortostatică îndelungată 

 Substanţe chimice în produsele de tratare a  părului care produc alergii

CONSECINTELE ACIDENTELOR DE  MUNCA SI BOLILOR PROFESIONALE  consecinţe la nivelul individului, respectiv: 

 al victimei – suferinţă fizică şi psihică datorită agresiunii suportate, a incapacităţii temporare sau permanente de muncă, a pierderii încrederii în capacitatea de a reacţiona corespunzător la sarcinile de muncă, diminuarea veniturilor (ex: pierderi de salariu, cheltuieli cu îngrijirea medicală etc); 

 al celor apropiaţi victimei – durere, suferinţă, stres psihic, diminuarea veniturilor familiale etc;

 consecinţe la nivel microeconomic (agent economic): 

 pierderi de producţie, deteriorări sau distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire în forţa de muncă, utilaje, deteriorarea mediului social de muncă etc; 

 consecinţe la nivelul societăţii (macroeconomic):  cheltuieli de asigurări sociale, de asistenţă medicală, diminuarea potenţialului creator general etc.

SEMNALIZAREA DE SECURITATE 

 Cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă sunt stabilite prin H.G nr.971/2006 publicată in M.O. nr. 683 din 9 august 2006. 

 Prezenta hotărare nu se aplica semnalizarii prevăzute de reglementările referitoare la introducerea pe piata a substanţelor şi preparatelor periculoase, a produselor şi/sau a echipamentelor, cu excepţia cazului in care aceste reglementări fac referire in mod expres la acest lucru. 

 Prezenta hotărare nu se aplica semnalizarii utilizate in reglementarea traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim şi aerian.

DEFINITII 

 a) semnalizare de securitate şi/sau de sănătate - semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate sau o situaţie determinata şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la locul de munca, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un gest-semnal, după caz; 

 b) semnal de interzicere - semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau cauza un pericol;  c) semnal de avertizare - semnalul prin care se avertizeaza asupra unui risc sau unui pericol; 

 d) semnal de obligativitate - semnalul prin care se indica adoptarea unui comportament specific; 

 e) semnal de salvare sau de prim ajutor - semnalul prin care se dau indicaţii privind ieşirile de urgenta ori mijloacele de prim ajutor sau de salvare; 

 f) semnal de indicare - semnalul prin care se furnizează alte indicaţii decat cele prevăzute la lit. b)-e)

DEFINITII 

 g) panou - semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori şi a unui simbol sau a unei pictograme, furnizează o indicaţie specifica, a cărui vizibilitate este asigurata prin iluminare de intensitate suficienta; 

 h) panou suplimentar - panoul utilizat impreună cu un panou descris la lit. g), care furnizează informaţii suplimentare; 

 i) culoare de securitate - culoarea căreia ii este atribuită o semnificatie specifica; 

 j) simbol sau pictogramă - imaginea care descrie o situaţie sau indica un comportament specific şi care este utilizata pe un panou ori pe o suprafata luminoasa;

 k) semnal luminos - semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau translucide, iluminate din interior ori din spate, astfel incat să se creeze o suprafaţă luminoasă; 

 l) semnal acustic - semnalul sonor codificat, emis şi difuzat de un dispozitiv realizat in acest scop, fără folosirea vocii umane sau artificiale; 

 m)comunicare verbală - mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umană sau artificiala; 

 n) gest-semnal - miscarea şi/sau poziţia bratelor şi/sau a mainilor intr-o forma codificata, avand ca scop ghidarea persoanelor care efectuează manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru lucrători.

PANOURI DE INTERDICTIE 

 Caracteristici intrinseci: 

 a) forma rotundă; 

 b) pictograma neagra pe fond alb, margine şi banda  diagonala roşii (partea roşie trebuie să ocupe cel puţin  35% din suprafata panoului).