Sanatatea si securitatea muncii

AUXILIAR CURRICULAR 

pentru 

CICLUL SUPERIOR AL LICEULU 

 

MODULUL: SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII NIVELUL: 3 

2006

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

  

AUTORI: 

Măniga Vasile - prof. ing., grad didactic I,  

Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi, Botoşani, coordonator 

Drăghici Maia - prof. ing., grad didactic I,  

Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii Gheorghe Airinei,  

Bucureşti 

Moisi-Păunescu  Cristina 

CONSULTANŢĂ: 

-prof., doctorand,  

Grupul Şcolar Electronică Industrială, Bucureşti  

Cîrstea Ioana - inspector de specialitate, expert CNDIPT Roşu Dorin - dr. ing., inspector de specialitate, expert CNDIPT Popescu Angela - prof. ing., inspector de specialitate, expert CNDIPT 

32

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

CUPRINS 

33

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

34

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Prezentul material se adresează pregătirii elevilor, pentru toate calificările domeniului TEHNIC de nivel 3. 

Modulul pentru care a fost elaborat acest material auxiliar de învăţare este SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII, pentru clasa a XI-a ruta scurtă, respectiv clasa a XII-a ruta progresivă a liceului tehnologic. Instruirea la acest modul, care are alocat 1 credit, se desfăşoară în 48 de ore de stagii de pregătire practică, în următoarea structură: 

∙ laborator tehnologic: 24 de ore 

∙ instruire practică: 24 ore. 

În acest modul au fost agregate competenţe din unitatea de competenţă tehnică generală Sănătatea şi securitatea muncii. 

Auxiliarul didactic oferă doar câteva sugestii metodologice şi are drept scop orientarea activităţii profesorului şi stimularea creativităţii lui. 

Prin conţinutul auxiliarului se doreşte sporirea interesului elevului pentru formarea abilităţilor din domeniul tehnic prin implicarea lui interactivă în propria formare. Activităţile propuse elevilor, exerciţiile şi rezolvările lor urmăresc atingerea majorităţii criteriilor de performanţă respectând condiţiile de aplicabilitate cuprinse în Standardele de Pregătire Profesională. Ele conţin sarcini de lucru care constau în: Căutarea de informaţii utilizând diferite surse (manuale, documente, standard, pagini Web); 

Rezolvarea de exerciţii şi desfăşurarea unor activităţi practice. 

Întocmirea unui portofoliu conţinând toate exerciţiile rezolvate şi activităţile desfăşurate. Portofoliul trebuie să fie cât mai complet pentru ca evaluarea competenţelor profesionale să fie cât mai adecvată. 

Auxiliarul curricular poate fi folositor în predarea modulului Sănătatea şi securitatea muncii conţinând folii transparente, fişe de documentare, miniplanşe, fişe de lucru pentru activităţi practice, teste de evaluare. 

Sugestiile pentru activităţile cu elevii sunt în concordanţă cu stilurile de învăţare ale acestora: vizual, auditiv şi practic. Alegerea activităţilor s-a făcut ţinând seama de de cunoştinţe al elevilor de clasa a XI-a / a XII-a, enunţurile fiind formulate într-un limbaj adecvat şi accesibil. 

35

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Activităţile propuse pot fi evaluate folosind diverse tehnici şi instrumente de evaluare: probe orale, scrise, practice, observarea activităţii şi comportamentului elevului consemnată în fişe de evaluare, fişe de feed-back şi de progres a elevului. 

Rezultatele activităţilor desfăşurate şi ale evaluărilor, colectate atât de profesor cât şi de elev, trebuie strânse şi organizate astfel încât informaţiile să poată fi regăsite cu uşurinţă: 

elevilor le pot fi necesare pentru actualizarea, pentru reluarea unor secvenţe la care nu au obţinut feed-back pozitiv; 

profesorilor le pot fi necesare ca dovezi ale progresului înregistrat de elev şi ca dovezi de evaluare. 

36

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Sănătatea şi securitatea muncii  

C 1: Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor. 

C 2: Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă. 

C 3: Coordonează activităţile în caz de accident. 

După parcurgerea modului Sănătatea şi securitatea muncii elevii vor fi capabili să: 

⮚ descrie riscurile la care sunt expuşi la locul de muncă; 

⮚ aplice măsurile de igienă şi protecţia muncii, individuale, colective şi de prevenire şi stingere a incendiilor; 

⮚ asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie; 

⮚ precizeze manevrele de utilizare a materialelor şi mijloacelor pentru stingerea incendiilor; 

⮚ raporteze factorii de risc de la locul de muncă; 

⮚ utilizeze echipamente de lucru şi de protecţie specifice locului de muncă; ⮚ acorde primul ajutor în caz de accident; 

⮚ întocmească un plan de acţiune în caz de accident la o situaţie dată care să se refere la eliminarea cauzelor, evacuarea accidentaţilor, anunţarea organelor abilitate; 

⮚ evalueze intervenţia în caz de accident apreciind corectitudinea intervenţiei, încadrarea în timp, viteză de reacţie, estimarea pagubelor. 

37

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

38

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Modulul (unitatea de competenţă): 

Numele elevului: _________________________ 

Numele profesorului: _________________________ 

39

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

SUGESTII PENTRU COMPLETAREA FIŞEI DE PROGRES 

∙ Competenţe care trebuie dobândite 

Rolul evaluării inţiale este de a stabili care este de achiziţii pe care îl are elevul la debutul modulului. Pe baza rezultatelor evaluării iniţiale se vor lua măsurile necesare, astfel încât să se realizeze cu adevarat un proces de predare-învăţare centrat pe elev. De exemplu, în urma acestei evaluări, poate reieşi faptul că unii dintre elevi posedă deja o parte a cunoştinţelor şi deprinderilor necesare formării competenţelor; prin urmare, acei elevi nu vor mai fi "bombardaţi" cu informaţii pe care le cunosc deja, pentru a evita redundanţa. Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat, evoluţia legată de diferite competenţe. 

∙ Activităţi efectuate şi comentarii  

Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev, materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante pentru planificare sau feed-back. 

∙ Aplicare in cazul unităţii de competenţă 

Aceasta ar trebui să permită profesorului să evalueze măsura în care elevul şi-a însuşit competenţele tehnice generale, tehnice specializate şi competenţele pentru activităţi cheie, raportate la cerinţele pentru întreaga clasă. Profesorul poate indica gradul de îndeplinire a cerinţelor prin bifarea uneia din următoarele trei coloane. 

∙ Priorităţi pentru dezvoltare 

Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe care elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor module. Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să pregătească elevul pentru ceea ce va urma. 

∙ Competenţele care urmează să fie dobândite 

În această căsuţă, profesorii trebuie să înscrie competenţele care urmează a fi dobândite. Acest lucru poate implica continuarea lucrului pentru aceleaşi competenţe sau identificarea altora care trebuie avute in vedere. 

∙ Resurse necesare  

Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice, reţete, seturi de instrucţiuni şi orice fel de fişe de lucru care ar putea reprezenta o sursă de informare suplimentară pentru un elev care nu a dobândit competenţele cerute. 

Notă: Acest format de fişă este un instrument detaliat de înregistrare a progresului elevilor. Pentru fiecare elev se pot realiza mai multe astfel de fişe pe durata derulării modulului, aceasta permiţând evaluarea precisă a evoluţiei elevului, în acelaşi timp furnizând informaţii relevante pentru analiză. 

310

  

Accident de  

muncă 

Acomodare în  muncă 

Activitate  

periculoasă 

Adaptare a  

locului de muncă 

Adaptare în  

muncă 

Agent nociv /  Agent periculos /  Noxă 

Ambianţă de  muncă 

Amenajare a  locului de muncă 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

- vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile, invaliditate ori deces. 

- adaptare a unor funcţii ale organismului în concordanţă cu schimbările produse în procesul de muncă. 

- activitate în cadrul căreia se poate declanşa un accident de muncă sau o boală profesională, prin specificul unora dintre actele implicate sau printr-o realizare defectuoasă a acestora. 

- organizare şi amenajare a locului de muncă în funcţie de cerinţele ergonomice, îndeosebi de igienă a muncii, de psihologie a muncii şi tehnice, corespunzător condiţiilor fizice şi psihice ale executantului. 

- totalitate a modificărilor morfofuncţionale ale organismului uman prin care se realizează concordanţa între capacitatea de muncă a omului şi cerinţele muncii. 

- orice factor chimic, fizic sau biologic, prezent în procesul de muncă şi care poate constitui un pericol pentru sănătatea angajaţilor. 

- caracteristică materială, morală, psihică sau socială a mediului de muncă. 

- structurare spaţială a locului de muncă după criterii ergonomice şi de securitate a muncii, prin care se realizează eliminarea sau reducerea posibilităţii de contact periculos al angajatului cu echipamentele tehnice, materiile prime şi materialele, adaptarea utilajului la datele antropometrice ale executantului, asigurarea unei poziţii corecte de muncă etc., precum şi atenuarea sau eliminarea riscurilor din mediul fizic de muncă. 

Angajat - orice persoană angajată de către un angajator, inclusiv ucenici, elevi, studenţi în perioada efectuării practicii profesionale, cu excepţia persoanelor care desfăşoară activităţi casnice. 

Angajator - orice persoană fizică sau juridică care este titulara raportului de muncă cu angajatul şi în beneficiul căreia este prestată munca de către angajat şi care poartă responsabilitatea unităţii. 

Audit în domeniul securităţii şi  

sănătăţii în  

muncă 

Boală  

profesională 

- proces sistematic de obţinere a aprecierilor despre acţiuni şi evenimente de natura securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru a stabili gradul de conformitate a aprecierilor cu criterii prestabilite, precum şi de comunicare a rezultatelor către cei instruiţi. 

- afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesiuni, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. 

311  

Cabinet de  

protecţie a muncii 

Calitate de  

protecţie 

Cauze ale  

accidentelor de  muncă şi bolilor  profesionale 

Cerinţe de  

securitate şi  

sănătate în  

muncă 

Condiţii de  

muncă 

Distanţă de  

protecţie 

Distanţa de  

securitate 

Echipament  

individual de  

lucru 

Echipament  

individual de  

protecţie 

Echipament  

tehnic 

Evaluare a  

riscului de  

accidentare şi  îmbolnăvire  

profesională 

Factori de risc de accidentare  

şi/sau  

îmbolnăvire  

profesională 

Funcţie de  

protecţie 

Factor de  

securitate 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

- centru metodologic cu caracter permanent pentru efectuarea instruirii şi propagandei de protecţie a muncii la agenţilor economici 

- proprietate a unui element de sistem de a nu genera factori de risc de accidentare şi / sau îmbolnăvire profesională. 

- factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente), proprii elementelor componente ale sistemului de muncă, ce au provocat accidentul sau boala profesională şi care, înainte de producerea acestor evenimente, erau prezenţi în sistem ca riscuri. 

- condiţii impuse elementelor sistemului de muncă (executant – sarcină de muncă – mijloc de producţie – mediu de muncă), stabilite prin legi, norme, normative, standarde, documentaţii tehnice şi instrucţiuni, în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. 

- totalitate a condiţiilor în care se desfăşoară procesul de muncă: tehnice (procedeele tehnice folosite în cadrul procesului, precum şi caracteristicile tehnice ale mijloacelor de producţie), organizatorice (ansamblul măsurilor aplicate de organizare a muncii şi a producţiei) şi de mediu (totalitatea caracteristicilor mediului fizic şi social în care se desfăşoară producţia). 

- distanţa dintre părţile active şi carcasa de protecţie, îngrădirile, balustradele, barele de protecţie sau zona de manipulare. 

- distanţa minimă admisă între executant şi sursa de risc, necesară pentru asigurarea securităţii acestuia. 

- echipament utilizat în procesul muncii pentru protejarea îmbrăcămintei personale împotriva uzurii şi murdăririi excesive. 

- totalitate a mijloacelor cu care este dotat fiecare participant la procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva acţiunii factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională. 

- maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatura, dispozitivele, uneltele şi alte mijloace asemănătoare utilizate în procesul muncii; parte componentă a mijloacelor de producţie. 

- activitate prin care se identifică factorii de risc de accidentare şi / sau îmbolnăvire profesională şi se determină de risc. 

- însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente proprii elementelor implicate în procesul de muncă şi care pot provoca accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale; cauze potenţiale ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. 

- funcţie realizată de un mijloc de protecţie prin care se combate acţiunea unui factor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională asupra organismului uman sau numai se semnalează prezenţa unui asemenea factor de risc. 

- funcţie a unui echipament de muncă, a unui dispozitiv, mijloc de protecţie etc. prin care se asigură eliminarea existenţei factorilor de risc de accidentare şi / sau 

312  

Instalaţii  

tehnico - utilitare Instructaj de  

protecţie a muncii 

Instrucţiuni  

proprii de  

securitate a  

muncii 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

îmbolnăvire profesională. 

- instalaţiile electrice, de ventilaţie, de iluminat şi PSI aferente locurilor de muncă. 

- măsură organizatorică de protecţie a muncii reprezentând forma legiferată de instruire în domeniu la angajatorilor, având ca scop asigurarea dobândirii de către angajaţi a cunoştinţelor de securitate a muncii. 

- colecţie de prevederi de protecţie a muncii elaborate de angajator, a căror sferă de aplicare şi obligativitate este limitată la unitatea emitentă şi care detaliază şi particularizează toate reglementările din domeniul securităţii şi sănătăţii muncii la condiţiile concrete ale activităţii desfăşurate de către aceasta. 

Loc de muncă - zonă delimitată în spaţiu, în funcţie de sarcina de muncă, înzestrată cu mijloace de muncă (utilaje, unelte, mijloace de transport, mobilier etc.) şi obiecte ale muncii necesare (materii prime, materiale, semifabricate etc.), organizate în vederea realizării unei operaţii, lucrări sau pentru îndeplinirea unei funcţii, de către unul sau mai mulţi executanţi cu pregătirea şi îndemânarea necesare, în condiţii tehnice, organizatorice şi de protecţie a muncii precizate. 

Materiale  igienico -  sanitare 

- mijloace de igienă individuală utilizate pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. 

Mediu de muncă - componentă a sistemului de muncă formată din totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care executantul îşi desfăşoară activitatea. 

Mijloace de  protecţie 

- mijloace prin intermediul cărora se realizează protecţia colectivă sau individuală a angajaţilor împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională. 

Nivel de risc - indicator convenţional ce exprimă sintetic şi cumulativ dimensiunea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională existente într-un sistem de muncă şi care se determină în urma evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională. 

Nivel de  

securitate a  muncii 

- indicator convenţional ce exprimă global starea de securitate a muncii într-un sistem de muncă, ce se poate determina indirect, prin stabilirea nivelului de risc (fiind invers proporţional cu acesta), sau direct, pe baza evaluării securităţii sistemului de muncă. 

Nocivitate - proprietate a unui factor de risc de a produce efect dăunător asupra organismului uman, afectând starea de sănătate a acestuia. 

Prevenire a  

accidentelor de  muncă şi bolilor  profesionale 

- ansamblu de procedee şi măsuri luate sau planificate la toate stadiile de concepere, proiectare şi desfăşurare a proceselor de muncă, în scopul eliminării sau diminuării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională. 

Prim ajutor - totalitate a acţiunilor întreprinse imediat după producerea unui accident, inclusiv de muncă, până la momentul intervenţiei cadrelor medicale de specialitate, cu scopul de a împiedica periclitarea vindecării bolnavului, fie prin apariţia unor complicaţii ce îngreunează actul terapeutic ulterior, fie printr-o evoluţie nefavorabilă urmată de instalarea unor infirmităţi definitive sau de deces. 

Proces de muncă - succesiunea în timp şi în spaţiu a acţiunilor conjugate ale executantului şi mijloacelor de producţie în sistemul de muncă. 

Protector - parte a unei maşini utilizată special pentru a asigura protecţia prin intermediul unui 313

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

obstacol fizic. În funcţie de denumirea sa un protector poate fi denumit: carter, apărătoare, ecran, uşă, carcasă de protecţie etc. 

Protecţie - acţiune, act de apărare, de ocrotire (concretă) faţă de un pericol; ansamblu de măsuri (concrete, materializate) care protejează şi rezultatul lor; dispozitiv, sistem tehnic etc. care serveşte la protejare, 

Risc de  

accidentare şi  îmbolnăvire  

profesională 

Securitate  

tehnică 

Situaţie  

periculoasă 

Supraveghere a  sănătăţii 

Zonă de  

securitate 

- combinaţie între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o situaţie periculoasă. 

- stare a echipamentelor tehnice implicate în procesul de producţie în care este exclusă acţiunea factorilor de risc proprii mijloacelor de muncă asupra executantului. 

- orice situaţie în care o persoană este expusă unui sau mai multor pericole de accidentare şi îmbolnăvire profesională, în funcţie de capacităţii sale de muncă. 

- supraveghere în scopul determinării stării de sănătate a unui angajat în urma expunerii la factorii de risc specifici procesului de muncă. 

- zonă în care este exclusă producerea accidentelor şi / sau îmbolnăvirilor profesionale pentru executantul unei sarcini de muncă. 

Zonă periculoasă - spaţiu în care se desfăşoară o activitate periculoasă. În particular, orice zonă din interiorul şi / sau împrejurul unui echipament tehnic în care o persoană este expusă unui risc pentru securitatea sau sănătatea sa. 

Arderea - reacţie chimică de combustie a unei substanţe cu oxigenul, însoţită de dezvoltarea de căldură şi uneori de flăcări. 

Aprinderea - provocarea unei arderi prin ridicarea temperaturii unui amestec de material combustibil cu un corp care conţine oxigen. 

Inflamarea - ardere rapidă care se produce într-un timp foarte scurt, a unui amestec de vapori provenind dintr-o substanţă combustibilă şi intrat în contact cu o sursă externă de aprindere. 

Autoinflamarea - fenomenul de aprindere a vaporilor unui lichid combustibil în prezenţa aerului fără sursă externă de aprindere. 

Autoaprinderea - fenomen care apare de foarte multe ori la substanţe combustibile cu tendinţă de autoîncălzire, datorită unor procese de natură fizică-chimică sau biologică. 

Explozia - reacţie fizico-chimică rapidă în care se produce o cantitate mare de gaze însoţită de degajare de căldură şi energie. 

314

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

315

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Unitatea ___________________________________ 

FIŞĂ INDIVIDUALĂ DE INSTRUCTAJ  

privind protecţia muncii 1) 

NUMELE ŞI PRENUMELE __________________________________________________ LEGITIMAŢIA, MARCA _____________________________________________________ GRUPA SANGUINĂ _______________________________________________________ DOMICILIUL _____________________________________________________________ 

NUMELE ŞI PRENUMELE __________________________________________________ Data şi locul naşterii _______________________________________________________ Calificarea __________________________ Funcţia ______________________________ Locul de muncă 

___________________________________________________________ Autorizaţii (ISCIR ş.a.) _____________________________________________________ Traseul de deplasare la / de la serviciu ________________________________________ ________________________________________________________________________ 

Instructaj de angajare 

1.Instructajul introductiv general, a fost efectuat la data _______________________ timp de _____ ore, de către ________________________________________________ având funcţia de __________________________________________________________ Conţinutul instructajului _____________________________________________________ ________________________________________________________________________ 

Semnătura celui instruit 

Semnătura celui  care a efectuat  instructajul 

Semnătura celui  

care a verificat 

însuşirea cunoştinţelor 

2.Instructajul la locul de muncă, a fost efectaut la data __________________________ specialitatea _____________________________________ timp de ______ ore, de către ___________________________ având funcţia de _______________________________ 

Conţinutul instructajului _____________________________________________________ ________________________________________________________________________ Semnătura Semnătura Semnătura  

1) Model conform Normelor generale de protecţia muncii 

316

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

celui instruit celui care a efectuat  instructajul 

3. Admis la lucru 

celui care a verificat  însuşirea cunoştinţelor 

Numele şi prenumele angajatorului ___________________________________________ Funcţia (şef secţie, atelier, şantier etc.) ________________________________________ Data şi semnătura _________________________________________________________ 

INSTRUCTAJ PERIODIC 

317

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

REINSTRUIRE 

318

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

REZULTATELE TESTĂRILOR DE PROTECŢIA MUNCII 

ACCIDENTE DE MUNCĂ SUFERITE 

SAU ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALE 

SANCŢIUNI APLICATE PENTRU NERESPECTAREA 

REGLEMENTĂRILOR DE PROTECŢIA MUNCII 

319

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII CONTROL MEDICAL PERIODIC 

 

320  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

TESTAREA PSIHOLOGICĂ PERIODICĂ 

 

*lucru la înălţime, lucru în condiţii de izolare etc. 

321  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Unitatea ___________________________________ 

Serviciul (compartimentul) _____________________ 

FIŞĂ COLECTIVĂ DE INSTRUCTAJ  

privind protecţia muncii 2) 

întocmită azi __________________________ 

Subsemnatul _______________________________________________________ având funcţia de __________________________________________________________ în cadrul serviciului (compartimentului) _________________________________________ asistat de dl. (d-na) ________________________________________________________ având funcţia de _________________________________ am procedat la instruirea unui număr de _______ persoane de la ____________________________________________ conform tabelului nominal de pe verso, în probleme de protecţia muncii şi PSI, pentru vizita (prezenţa) în unitatea noastră în ziua / zilele ________________________________ În cadrul instructajului general s-au prelucrat următoarele materiale: 

________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ 

care cuprind norme de protecţia muncii, norme de siguranţa circulaţiei interne şi norme  de PSI, ce trebuie respectate pe parcursul vizitării unităţii. 

Prezenta fişă de instructaj se va păstra la serviciul (compartimentul) ____________ ______________________________________________________ . 

Verificat, Semnătura celui care ________________ a efectuat instructajul _________________ 

2) Modelul este avizat de MMSS şi se întocmeşte pentru vizitatorii în grup. Acestora li se vor prezenta succint  activităţile şi factorii de risc din cadrul unităţii, precum şi măsurile de prevenire şi vor fi însoţiţi pe toată durata vizitei de personal autorizat. 

322

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

TABEL NOMINAL 

cu persoanele participante la instruire 

Subsemnaţii am fost instruiţi şi am luat cunoştinţă de materialele prelucrate şi consemnate în fişa colectivă de instructaj pentru protecţia muncii şi ne obligăm să le respectăm întocmai. 

Fişa se completează în 2 exemplare, dintre care unul se dă conducătorului grupului de vizitatori. 

Conducătorul grupului de vizitatori: 

Numele şi prenumele ______________________ 

Semnătura ______________________________ 

323

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 1 

324

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 2 

325

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 3 

326

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 4 

327

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 5 

328

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 6 

 

329

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 1 

NOŢIUNI DE IGIENA MUNCII 

1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA IGIENEI 

Igiena este ştiinţa păstrării şi întăririi sănătăţii omului. 

Ea se ocupă cu studiul factorilor de mediu care influenţează creşterea şi dezvoltarea organismului, cauzele care produc bolile şi metodele folosite pentru combaterea lor. Dacă nu se cunosc şi nu se respectă regulile igienice, funcţionarea normală a organismului poate fi deranjată şi apare starea de indispoziţie, de boală. Igiena ne învaţă cum să prevenim îmbolnăvirile, cum să ne păstrăm sănătatea. Este deci o ştiinţă a sănătăţii. 

Igiena ne învaţă nu numai cum să prevenim starea de boală a organismului, ci si cum sa întărim starea de sănătate. Ea ne arată care sunt factorii dăunători şi folositori de care depinde sănătatea noastră. Aceşti factori sunt multipli şi acţionează diferit asupra organismului. 

De asemenea, igiena ne ajută să ne formăm şi dezvoltăm o personalitate echilibrată emotiv, stăpână pe sine în faţa situaţiilor dificile, cu o inteligenţă capabilă să rezolve diferite probleme pe care viaţa le ridică. 

O consecinţă firească a cunoaşterii şi aplicării în practică a principiilor şi regulilor igienei este prelungirea duratei de viaţă a omului. 

Aplicarea şi respectarea regulilor de igienă de care depinde sănătatea noastră, cer un efort mult mai mic decât cel pe care îl depunem încercând să ne vindecăm de o boală după ce a apărut. Boala aduce suferinţe fizice şi psihice, întreruperea activităţilor zilnice, separarea de cunoscuţi şi prieteni, cheltuieli pe medicamente etc. Chiar după ce s-au vindecat unele boli, lasă urme care slăbesc capacitatea de muncă şi rezistenţa organismului. Omul sănătos munceşte cu plăcere şi spor, se poate bucura de viaţă, priveşte cu încredere viitorul. Omul bolnav suferă mult, devine neîncrezător în puterile proprii şi în alţi oameni, e nefericit. 

330

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

2. IGIENA MUNCII ÎN SECTORUL INDUSTRIAL. COMBATEREA NOXELOR INDUSTRIALE. 

Igiena muncii este ştiinţa care se ocupă de păstrarea şi întărirea sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, de măsurile de securitate a muncii şi de prevenirea şi combaterea bolilor profesionale. 

Mediul industrial trebuie să îndeplinească anumite condiţii igienice care să asigure păstrarea sănătăţii şi a puterii de muncă a lucrătorilor. Măsurile de protecţie şi organizare a muncii, au ca scop să asigure, în primul rând lucrătorilor, microclimatul corespunzător. 

a.Condiţiile igienice ale microclimatului în sectorul industrial. 

Microclimatul se referă la: 

⇨ Încăperile unde se desfăşoară activitatea care trebuie să fie mari, spaţioase, bine întreţinute şi curate, care să favorizeze mişcarea liberă a lucrătorilor şi evitarea accidentărilor şi a noxelor profesionale (noxă – orice agent vătămător organismului). 

⇨ Temperatura aerului trebuie să fie de 18-20 0C. În unele sectoare industriale, cum ar fi cele din industria prelucrării metalelor (turnătorie, forje) temperatura aerului este mai ridicată decât cea normală. În aceste condiţii pentru a se apăra împotriva căldurii, organismul elimină o mare cantitate de apă şi săruri, menţinând astfel temperatura constantă a corpului. În aceste situaţii lucrătorii vor bea sifon sau apă la care adaugă 0,2% - 0,5% sare. Acţiunea vătămătoare a temperaturii înalte se poate atenua prin folosirea ventilatoarelor, aerisirea prin oberlichturi etc. Deosebit de importante sunt costumele de protecţie. Muncitorii vor purta o îmbrăcăminte uşoară din bumbac sau din lână, de culoare deschisă care reflectă radiaţiile calorice. Cei care lucrează în imediata apropiere a sursei de căldură, trebuie să poarte îmbrăcăminte de azbest. 

Există şi situaţii în care muncitorii trebuie să lucreze la temperaturi mai joase, ceea ce poate determina scăderea rezistenţei naturale a organismului la diferite boli: reumatismul, amigdalitele, bronşitele etc. În aceste situaţii îmbrăcămintea de protecţie se compune din haine, încălţăminte şi mănuşi confecţionate din materiale rele conducătoare de căldură şi umiditate, dar permeabile pentru aer. 

⇨ Starea de umiditate a aerului. Umiditatea normală variază între 50 şi 70%. În afara acestor limite aerul se consideră uscat, respectiv umed. Aerul uscat tulbură respiraţia, usucă mucoasele şi dă o senzaţie neplăcută. Aerul umed îngreunează respiraţia şi evaporarea transpiraţiei şi duce la scăderea rezistenţei organismului faţă de boli.  

⇨ Curenţii de aer în industrie se produc în mod special în atelierele cu surse puternice de căldură (forje, turnătorii, cuptoare). Cercetările efectuate arată că organismul omului poate suporta fără pericol curenţii de aer, cu viteze chiar de 3-4 m/s, dacă temperatura lor nu este prea scăzută. În orice caz, pericol mai mare îmbolnăvire îl prezintă oprirea instalaţiilor de ventilare, deoarece aceasta determină noxe care pot produce intoxicaţii acute sau îmbolnăviri profesionale. 

⇨ Presiunea atmosferică care normal este de 760 mmHg, iar variaţiile mici nu sunt resimţite de organismul uman. Sunt însă şi situaţii în care muncitorii trebuie să lucreze la presiuni mult mai mici sau mult mai mari. La presiune scăzută sunt expuşi cei care lucrează la altitudini mari, cazuri în care, uneori, se impune ca măsură de precauţie, folosirea măştii de oxigen. La presiune crescută sunt expuşi cei care lucrează la fundaţii şi poduri, la lucrările submarine etc. Trebuie evitată trecerea bruscă de la presiune scăzută la presiune normală, care poate provoca dureri de articulaţii, dureri ale muşchilor, îmbolnăvirea pielii, greutate în respiraţie (boala de cheson). 

⇨ Prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale datorate factorilor de microclimat se realizează prin măsurile tehnico-organizatorice adecvate situaţiei respective, şi anume: 

− modificare procesului tehnologic sau a utilajului; 

− ventilarea generală, parţială, locală sau combinată; 

− izolarea spaţiului de lucru şi amenajarea de spaţii speciale pentru repaus în condiţii climatice normale; 

331

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

− duşuri de apă, de aer, perdele de apă, răcirea pardoselilor cu aer sau cu apă; 

− prevederea unei instalaţii de alimentare cu apă carbogazoasă, cu apă uşor sărată alternată cu apă dulce; 

− regim raţional de lucru cu întrerupere periodică a lucrărilor; 

− echipamente de protecţie şi de lucru adecvate etc. 

332

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

b.Noxele chimice. 

Un important factor de risc care apare în mediul fizic ambiant îl constituie noxele chimice, reprezentate de substanţele nocive care se degajă în atmosfera locurilor de muncă: gaze, vapori, aerosoli, pulberi. 

Principalele pericole generate de noxele chimice sunt: intoxicaţiile, arsurile chimice şi exploziile. Se deosebesc următoarele categorii de agenţi chimici nocivi: 

- substanţe toxice – sunt acelea care pătrund în organism (prin inhalare, prin piele sau prin ingerare), îi afectează funcţiunile şi provoacă intoxicaţiile; 

- substanţe caustice – sunt cele care în contact cu organismul provoacă arsuri (clorul, oxidul de azot, arsenul, potasiul, acidul percloric). Cele mai frecvente sunt arsurile cutanate, iar cele mai periculoase ale căilor respiratorii şi ale tubului digestiv; 

- substanţe inflamabile – sunt cele cu pericol de incendiu, dacă întâlnesc condiţii prielnice; 

- substanţe explozive – sunt cele la care în urma unor reacţii chimice foarte rapide, într un timp scurt rezultă produşi noi cu degajare de căldură. Numeroase substanţe în contact cu aerul pot provoca amestecuri explozive (benzina, toluenul, acetona, acidul etilic, acidul acetic, pulberea de cărbune, pulberile metalice de zinc, aluminiu, magneziu). 

Prevenirea se caracterizează în cazul noxelor prin: 

⇨ măsuri tehnice: 

- mecanizarea şi ermetizarea proceselor tehnologice; 

- înlocuirea substanţelor toxice cu altele mai puţin toxice sau chiar netoxice; - înlocuirea unor metode cu altele nepericuloase (de exemplu sablajul cu nisip se înlocuieşte prin curăţare cu alice sau curăţare hidraulică); 

- înlocuirea unor procedee uscate cu procedee umede; 

- ventilarea generală, parţială, locală sau combinată; 

- echipamente de protecţie şi de lucru adecvate etc. 

⇨ măsuri organizatorice: 

- examen medical la angajare şi periodic; 

- depozitarea şi manipularea corespunzătoare a substanţelor; 

- curăţarea atelierelor; 

- alimentaţia de protecţie; 

- instructajul muncitorilor etc. 

c. Pulberile industrale. 

Praful industrial apare în cursul desfăşurării unor procese de lucru, datorită diferitelor utilaje sau instalaţii (polizoare, aparate de sablare, ciururi etc.). Pulberile acţionează asupra organismului pe cale mecanică sau chimică. Cele care constituie noxe chimice au fost prezentate anterior. 

Acţiunea mecanică a prafului industrial asupra organismului se manifestă sub formă de iritări ale pielii, ale ochilor şi ale căilor respiratorii. Iritaţiile căilor respiratorii se por datora următoarele pulberi: 

- azbest (azbestoza); 

- cărbune (antracoza); 

- siderit (sideroza); 

- ciment (silicatoza); 

- siliciu (silicoza – cea mai răspândită). 

Prin normele de igienă sunt stabilite limite privind concentraţia pulberilor în atmosfera zonei de lucru.  

Una dintre măsurile de reducere a prafului industrial este ermetizarea locului unde se produc pulberi. Acesta este un sistem de protecţie care acoperă perfect locurile periculoase, nepermiţând ieşirea în afară a agenţilor vătămători. O altă măsură este ventilaţia corespunzătoare cu aspiratoare speciale. 

333

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

d.Zgomotul şi trepidaţiile. 

Zgomotul este un factor nociv, frecvent întâlnit într-o serie de activităţi industriale, cum sunt pilirea şi tăierea metalelor, nituirea, perforarea cu ajutorul compresoarelor, încercarea motoarelor etc. Este o acţiune dăunătoare asupra întregului organism, dar în special asupra sistemului nervos. Lucrătorii supuşi la zgomot continuu devin somnolenţi, neatenţi, nervoşi, au dureri de cap şi poftă de mâncare redusă. Din cauza unor stimulenţi continui şi neregulaţi cauzaţi de zgomot, urechea pierde treptat funcţiunea normală şi în câţiva ani se instalează aşa numita surditate profesională. 

Trepidaţiile sunt mişcări vibratorii produse de la maşinile aflate în funcţiune. Acţiunea lor îndelungată şi de o anumită intensitate, provoacă aşa numita boală a vibraţiilor. Boala începe cu oboseală, dureri la umerilor, slăbire, somn agitat. Se instalează apoi dureri la degete şi articulaţii, dureri care se accentuează mai ales noaptea. 

334

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Măsurile de combatere a zgomotelor şi vibraţiilor pot fi: 

⇨ măsuri tehnice: 

- înlocuirea procedeelor tehnologice sau a utilajelor zgomotoase cu altele silenţioase (de exemplu nituirea pneumatică cu sudarea); 

- înlocuirea mecanismelor cu mişcare rectilinie cu mecanisme cu mişcare de rotaţie; - echilibrarea corectă a organelor de maşini; 

- evitarea presiunilor ridicate în instalaţii; 

- atenuarea propagării zgomotului de la sursă prin ecrane de protecţie; 

- întreţinerea în bună stare a utilajelor; 

- izolarea acustică a utilajelor (capsulare antifonică, ecranare etc.); 

- amplasarea raţională a surselor de zgomot în clădiri sau încăperi separate; - insonorizarea platformelor, a podelelor, a pereţilor; 

- izolarea operatorilor utilajelor în cabine fonoizolante; 

- izolarea fundaţiilor maşinilor generatoare de vibraţii (izolaţii elastice, arcuri); - utilizarea echipamentelor individuale de protecţie (antifoane interne sau externe, mănuşi vibroizolante, îmbrăcăminte vibroizolantă). 

⇨ măsuri organizatorice: 

- examenul medical al muncitorilor la angajare şi periodic şi neadmiterea la lucru a celor cu afecţiuni auditive, ale căilor respiratorii, ale sistemului nervos, ale articulaţiilor; - schimbarea după anumite intervale de timp ale lucrătorilor de la utilaje care produc vibraţii; 

- instruirea personalului. 

e. Radiaţiile. 

În cursul activităţilor industriale sunt prezente adesea anumite radiaţii. Radiaţiile, în funcţie de natura, intensitatea, frecvenţa şi durata acţiunii lor, pot avea diverse influenţe nocive asupra organismului, şi anume: arsuri, oboseală, somnolenţă, leşin, şocuri calorice, pigmentarea pielii, căderea părului, tulburări ale sângelui, boli de iradiere, leucemie etc. 

Prevenirea se poate face prin izolarea surselor de radiaţii prin ecranare, etanşare, ermetizare şi automatizare, telecomandă, echipament de protecţie, examinare medicală periodică a muncitorilor etc. 

f. Iluminatul la locul de muncă. 

Un iluminat necorespunzător produce oboseala oculară şi nervoasă a muncitorilor. Iluminatul poate fi natural şi artificial. Cel natural are avantajul că nu oboseşte vederea, însă prezintă inconveniente în ceea ce priveşte repartizarea neuniformă, variaţia în timpul zilei, fenomene de orbire provocate de razele solare etc. Iluminatul artificial igienic trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 

- să asigure un nivel suficient de iluminare; 

- să creeze o repartizare uniformă a luminii, pentru a evita fenomenul de orbire; - să nu impurifice şi să nu încălzească aerul din încăpere. 

O parte interesantă a tehnicii iluminatului o constituie cromatica la locul de muncă. Asupra culorilor s-au făcut următoarele constatări generale: 

- culoarea este cu atât mai caldă, cu cât se apropie de roşu şi cu atât mai rece, cu cât este mai dominant albastră; 

- culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ şi dau senzaţia de apăsare; - culorile prea vii generează: stari de agitatie, de nervozitate, surescitare, distragerea cu usurinta a atentiei, obosirea aparatului vizual, etc.; 

- culorile deschise au efect stimulant, vesel, pozitiv. 

335

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 2 

NOŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII 

1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA PROTECŢIEI MUNCII 

Ca disciplină ştiinţifică, protecţia muncii, face parte din ansamblul ştiinţelor muncii, având ca obiect studierea legităţilor fenomenelor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, precum şi a mijloacelor şi măsurilor de prevenire a acestora. 

Ca instituţie de drept, protecţia muncii, reprezintă "un ansamblu de norme legale şi imperative", având ca obiect reglementarea relaţiilor sociale ce se formează în legătură cu organizarea, conducerea şi realizarea procesului de muncă, în scopul prevenirii accidentelor şi bolilor profesionale. 

Ca activitate metodologico-aplicativă, protecţia muncii este parte integrantă a conceperii, organizării şi desfăşurării proceselor de producţie şi cuprinde ansamblul de acţiuni şi măsuri prin care se realizează efectiv securitatea muncii. 

Deci, scopul final al activităţii de protecţia muncii este asigurarea vieţii şi integrităţii anatomo-funcţionale a omului în procesul muncii. 

2. ELEMENTELE PROCESULUI DE MUNCĂ ŞI INTERACŢIUNEA LOR 

SISTEM DE MUNCĂ 

Executant 

PROCES 

  

Sarcina  de  

muncă

Mijloace de  producţie 

Mediu de  muncă 

DE  

MUNCĂ 

Procesul de muncă reprezintă succesiunea în timp şi în spaţiu a activităţilor executantului şi mijloacelor de producţie în sistemul de muncă. 

Sistemul de muncă reprezintă totalitatea acţiunilor pe care trebuie să le efectueze executantul prin intermediul mijloacelor de producţie, pentru realizarea scopului sistemului de muncă şi a condiţiilor impuse de realizare a acestora. 

Executantul este omul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă. 

336 

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Mijloacele de producţie reprezintă totalitatea mijloacelor de muncă (unelte, mijloace de transport şi comunicaţie, recipiente şi depozite pentru păstrarea produselor etc.) şi a obiectelor muncii (materiile prime) pe care oamenii le folosesc în procesul de producţie. 

Mediul de muncă reprezintă totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice în care executantul îşi desfăşoară activitatea. 

3. FACTORII DE RISC DE ACCIDENTĂRI ŞI ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALE Sunt factori (însuşiri, stări, pocese, fenomene, comportamente) proprii elementelor sistemului de muncă, ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionale. La modul cel mai general se clasifică astfel: 

∙ Factori de risc proprii executantului se regăsesc implicaţi în geneza tuturor celorlalţi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel care verifică şi poate intervenii asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă. 

∙ Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă prin două forme:  - conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a tehnologiilor şi metodelor de muncă; 

- sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din neluarea în considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului. 

∙ Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi: fizici (risc mecanic, risc termic, risc electric), chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe explozive) şi biologici (microorganisme). 

∙ Factorii de risc poprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate. 

4. CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ 

Conform legislaţiei în vigoare, în ţara noastră se înţelege prin accident de muncă vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care se produc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de cel puţin o zi, invadilitate sau deces. 

∙ După numărul persoanelor afectate, accidentele pot fi: 

-individuale, când este afectată o singură prsoană; 

-colective, când sunt afectate cel puţin trei persoane. 

∙ După urmările (efectele) asupra victimei, accidentele pot fi: 

-care produc incapacitatea temporară de muncă; 

-care produc invadilitate; 

-care produc deces. 

∙ După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea există accidente mecanice, electrice, chimice, termice, prin radiaţii sau complexe (datorate unor cauze directe combinate). ∙ După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncă se împart în contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi, amputări, leziuni ale organelor interne, intoxicaţii acute, asfixii, electrocutări, insolaţii, leziuni multiple. 

∙ După locul leziunii, pot fi accidente la cap, la trunchi, la membrele superioare, la membrele inferioare, cu localizări multiple. 

∙ După momentul în care se resimpt efectele, există accidente cu efect imediat şi accidente cu efect ulterior. 

337

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

5. CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE 

 Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, bolile profesionale constituie afecţiuni ai căror agenţi specifici sunt prezenţi la locul de muncă, asociaţi cu anumite operaţii industriale sau cu exercitarea unor profesii. 

La noi în ţară, prin boală profesională se înţelege afecţiunea ce se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristicile locului de muncă, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. 

Bolile profesionale declarabile prevăzute de legislaţia din România sunt date în tabelul următor: 

Nr. 

crt. Denumirea bolii Noxele profesionale care provoacă boala 

1. Intocicaţii (acute, subacute sau cronice) şi consecinţele lor. 

Substanţe cu acţiune toxică cunoscută. 

 

338

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 7  

GHID PROTECŢIA MUNCII  

 

339

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FOLIE RETROPROIECTOR NR. 1  

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ÎN ACTIVITĂŢI  CU UNELTE MANUALE 

1. Uneltele de mână trebuie să fie confecţionate din materiale corespunzătoare operaţiilor ce se execută. 

2. În cazul activităţii în atmosferă cu pericol de explozie, se vor folosi unelte confecţionate din materiale care nu produc scântei prin lovire sau frecare. 

3. Uneltele manuale acţionate electric sau pneumatic trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de fixare a sculei şi cu dispozitive care să împiedice funcţionarea lor necomandată. 

4. La uneltele dotate cu scule ce prezintă pericol de accidentare (pietre de polizor, pânze de fierăstrău, burghie etc.), acestea vor fi protejate împotriva atingerii accidentale cu mâna sau altă parte a corpului. 

5. Uneltele de mână rotative cu acţionare pneumatică vor fi dotate cu limitatoare de turaţie. 

6. Uneltele de percuţie din oţel (ciocanele, dălţile, dornurile, căpuitoarele) trebuie să fie executate din oţeluri corespunzătoare tratate termic, încât în timpul utilizării să nu se deformeze sau fisureze. 

7. Este strict interzisă folosirea uneltelor cu suprafeţe fisurate, deformate, ştirbite sau a uneltelor improvizate. 

8. Cozile şi mânerele uneltelor trebuie să fie bine fixate, netede şi de dimensiuni care să permită prinderea lor sigură şi comodă. Pentru fixarea cozilor şi mânerelor în scule se vor folosi pene metalice. 

9. Uneltele de mână prevăzute cu articulaţii (foarfeci, cleşti, chei etc.) nu trebuie să aibă joc în articulaţie. Ele vor fi aşezate astfel încât să aibă orientată spre exterior partea de prindere. 

10. Când se efectuează lucrări la înălţime uneltele manuale se păstrează în genţi rezistente şi bine fixate de corp, pentru a fi asigurate împotriva căderii. 

11. În timpul transportului părţile tăioase ale uneltelor de mână trebuie protejate cu teci sau apărători adecvate. 

340

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FOLIE RETROPROIECTOR NR. 2  

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ÎN ACTIVITĂŢI  CU MAŞINI – UNELTE 

I.Măsuri generale. 

1. Oprirea maşinilor unelte la schimbarea dispozitivelor, la fixarea şi scoaterea pieselor, la repararea, curăţirea, ungerea şi înlătorarea aşchiilor sau la plecarea de lângă maşină. 

2. Folosirea ecranelor dispozitivelor de protecţie, ochelarilor şi a altor mijloace individuale de protecţie. 

3. Întreţinerea maşinii, locului de muncă şi a sculelor în perefctă stare tehnică şi de curăţenie. 

4. Verificarea stării tehnice a maşinii, sculelor şi dispozitivelor, atât înainte, cât şi după încetarea lucrului şi anunţarea la predarea schimbului a tuturor defecţiunilor constatate. 

II.Măsuri specifice pentru maşini de găurit 

1. Se interzice ţinerea pieselor cu mâna sau cu chei, cleşti etc. Fixarea se face obligatoriu în menghină sau în dispozitive speciale. 

2. Burghiele vor fi bine fixate şi centrate în mandrine sau port-scule. 

3. Sculele se scot din suporturi numai după oprirea maşinii şi după frânarea mecanică a acestora. 

4.Este interzis lucrul la maşinile de găurit fără acoperirea capului sau prinderea părului sub basc. 

III.Măsuri specifice pentru uneltele abrazive 

1. Transportul, depozitarea, încărcarea, montarea şi exploatarea corpurilor abrazive se vor face cu respectarea strictă a standardelor de profil. 

2. Montarea discurilor abrazive la maşini se va face numai de către muncitori instruiţi, după montare fiind obligatorie verificarea centrării perfecte. 

3. Montarea discurilor abrazive se face astfel încât să se excludă posibilitatea deplasării pe ax, în timpil şi din cauza rotirii. 

4. Corpurile abrazive trebuie protejate în timpil exploatării cu carcase de protecţie care trebuie să acopere întraga porţiune nelucrătoare. 

5. Toate corpurile abrazive vor fi supuse la verificarea la sunet pentru descoperirea fisurilor, încercarea rezistenţei la rotire şi determinarea dezechilibrului. 

341

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FOLIE RETROPROIECTOR NR. 3  

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA UTILIZAREA INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR ELECTRICE 

1. Asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din cicuitele electrice prin izolarea electrică a conductoarelor, folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ, îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate respectându-se distanţa impusă până la elementele sub tensiune, amplasarea conductoarelor electrice la o înălţime inaccesibilă pentru om. 

2. Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24 şi 36 V) pentru lămpile şi sculele electrice portative, evitarea răsucirii sau încolăciriii cablului de alimentare în timpul lucrului, evitarea trecerii cablului peste drumul de acces şi în locurole de depozitare a materialelor, interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionării. 

3. Folosirea mijloacelor individuale de protecţie (principale – tije electroizolante, cleşti izolanţi, scule cu mânere izolante şi secundare – echipament de protecţie, covoraşe de cauciuc, platformr şi grătare izolante) şi a mijloacelor de avertizre (plăci avertizoare, indicatoare de securitate, îngrădiri provizorii). 

4. Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atungere periculoase sau unor scurgeri de curent periculoase. 

5. Separarea de protecţie cu ajutorul unor transformatoare de separaţie. 6. Izolarea suplimentară de protecţie. 

7. Protecţia prin legare la pământ. 

8.Protecţia prin legare la nul. 

9. Protecţia prin egalizarea potenţialelor. 

342

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FOLIE RETROPROIECTOR NR. 4  

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA MANIPULAREA ŞI TRANSPORTUL MANUAL AL MATERIALELOR 

1. Operaţiile de încărcare, descărcare, transport manual şi depozitare a materialelor trebuie să se realizeze sub supravegherea şefului formaţiei de lucru, de către personal bine instruit în acest scop şi care are vârsta de peste 16 ani. 

2. Pentru materialele foarte periculoase (toxice, explozive, cancerigene etc.) vârsta minimă pentru manipulatori este de 18 ani. 

3. Locurile în care se efectuează operaţiile de încărcare-descărcare şi depozitare, precum şi căile de acces, trebuie să fie nivelate şi amenajate pentru scurgerea apelor, de regulă pavate sau podite. 

4. În cazul operaţiilor de încărcare descărcare a vehiculelor la rampă, între aceasta şi vehicul se aşează un podeţ de trecere pentru preluarea denivelărilor existente. 

5. Distanţele de transport manual nu pot depăşi 60 m, iar diferenţele de nivel trebuie să fie de maxim 4 m (scări, schele). Înălţimea maximă la care se pot ridica pe verticală sarcinile maxim admise este de 1,5 m. 

6. Sarcinile maxime în cazul transportului manual al greutăţilor sunt: 

7. La ridicarea, descărcarea şi transportul sarcinilor ce depăşesc valorile din tabelul de mai sus, precum şi cazurile în care diferenţa de nivel este mai mare de 4 m, este obligatoriu să se lucreze în echipe sau mecanizat. 

8. Transportarea manual a greutăţilor pe planuri înclinate trebuie limitată la 25 kg fără întreruperi şi 30 kg cu întreruperi pentru bărbaţi şi 12 kg cu întreruperi pentru femei. 

343

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 3  

STINGĂTOARE DE INCENDIU 

În funcţie de natura materialelor sau subsţantelor combustibile, care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:  

∙ clasa A incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc în mod normal cu formare de jar. Exemple: lemn, hârtie, materiale textile, rumeguş, piele, produse din cauciuc, materiale plastice care nu se topesc la căldura etc;  

∙ clasa B incendii de lichide sau de solide lichefiabile. Exemple: benzină, petrol, alcooli, lacuri, vopsele, uleiuri, gudroane, ceară, parafină, materiale plastice care se topesc uşor, etc;  

∙ clasa C incendii de gaze. Exemple: hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de sondă etc.;  

∙ clasa D incendii de metale. Exemple: sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan etc.;  

∙ clasa E incendii ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune.  Principalele mijloace de intervenţie în caz de incendiu sunt stingătoarele. Corecta lor alegere şi amplasare, deprinderea utilizării lor de către personalul ce lucrează în apropierea lor, devin de mare importanţă pentru limitarea şi stingerea încă din faza incipienta a unor incendii care, altfel, pot aduce daune imense. Stingătoarele sunt utilizate, în modul cel mai eficace, atunci când sunt amplasate la îndemână, în număr suficient, având capacitatea de stingere corespunzătoare cantităţii şi naturii materialelor combustibile existente în spaţiul protejat şi sunt folosite de persoane familiarizate cu punerea lor în funcţiune. Stingătoarele sunt dispozitive de stingere, acţionate manual, care contin o substanţă care poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor. 

Stingătoarele presurizate permanent cu pulbere, spumă aeromecanică şi CO2 pot fi portative şi transportabile.  

Nota: * - valori caracteristice solutiilor aditivate pentru sezonul rece.  

Stingatoare presurizate cu pulbere tip P1, P2, P3, P5, P6, P9, P10, P20, P50, P100. Sunt cele mai utilizate datorită faptului că acoperă toată gama de clase de incendii  A, B, C, D, E. Stingătoarele cu pulbere sunt presurizate permanent, având ca agent propulsor azotul. Acesta este foarte stabil la variaţiile de temperatură şi este ecologic. Stingătoarele cu pulbere sunt folosite ca mijloc de prevenire şi stingere în staţii PECO, aeroporturi, magazine Cash&Carry, vagoane CFR, depozite materiale, sedii de firme, autovehicule. Se utilizează pentru echipamente electrice aflate sub tensiune mai mică de 1000 volţi. La cerere se pot livra stingătoare presurizate cu pulbere specială care pot fi folosite asupra instalaţiilor electrice aflate sub tensiune pana la 100.000 volţi. Pulberea 

344

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

este ecologică şi nu conţine substanţe periculoase pentru sănătatea oamenilor. Recipientul este executat din tablă de oţel prin procedee de sudură omologate, pe maşini automate. Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI. 

Stingatoare presurizate cu spuma aeromecanică tip SM3, SM6, SM9, SM 50, SM 100. Stingătoarele cu spumă aeromecanică sunt utilizate cu mare eficienţă pentru stingerea incendiilor cu focare tip A şi B. Acestea sunt folosite ca mijloc de prevenire în staţii PECO, depozite de carburanţi, rafinării, centrale termice, nave, autovehicule, aeroporturi. 

ATENŢIE! NU SE UTILIZEAZĂ PENTRU ECHIPAMENTUL ELECTRIC AFLAT SUB TENSIUNE. 

Recipientul este executat din tablă de oţel cu protecţie interioară anticorozivă prin  procedee de sudură omologate, pe maşini automate. Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI. 

Stingătoare presurizate cu CO2 tip G1, G2, G3, G5, G6, G10, G15,G21,G30,G60. Stingătoarele cu dioxid de carbon sunt utilizate la stingerea incendiilor din clasele B, C,  şi E. Stingătoarele cu CO2 au o dublă acţiune asupra focarului: înlocuirea oxigenului atmosferic şi răcirea focarului prin evacuarea agentului de stingere sub formă de zăpadă carbonică. Se utilizează pentru echipamente electrice aflate sub tensiune mai mică de 1000 volţi. Acestea sunt folosite ca mijloc de prevenire în staţii PECO, transformatoare, încăperi cu aparatura electrică şi electronică, computere, centrale telefonice. Recipientul este executat din oţel aliat specific recipienţilor de înaltă presiune.  

Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI. 

345

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 8  

GHID DE ALEGERE A STINGĂTOARELOR 

 

346

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 9  

STINGĂTOARE CU SPUMĂ AEROMECANICĂ 

347

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 10  

stingătoare cu pulbere 

MINIPLANŞA NR. 11  

STINGĂTOARE CU CO2 

348

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 4  

ACCESORII PSI 

349

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Panourile de incendiu sunt folosite pentru dotarea unităţilor şi punctelor de lucru cu mijloace de primă intervenţie necesare stingerii începuturilor de incendii. Componenta interioară diferă în funcţie de obiectivul ce trebuie protejat împotriva focului. Componente: unelte psi (căngi, răngi, lopeţi, topoare târnăcop, găleţi), stingătoare portative sau carosabile (cu pulbere, CO2, spumă chimică sau aeromecanică), racorduri, ţevi refulare, cheie racord ABC, BC, cheie hidrant, furtun refulare tip A, B,C, hidranţi portativi.  

 

Lada de nisip este destinată depozitării nisipului necesar stingerii incendiilor. Capacităţi de înmagazinare standard de 0,5 ÷ 1 mc. 

 

Ţevile de refulare asigură refularea jetului de apă şi dirijarea lui asupra focarului de incendiu. Prin acţionarea robinetului încorporat jetul poate fi oprit, iar prin dispozitivul montat la vârful ţevii se asigură o perdea de apă pulverizată pentru protecţia utilizatorului. Ţevile de refulare cuprind o mare diversitate de materiale componente, forme, dimensiuni, modalităţi de refulare a apei diferit.  

 

Racorduri pentru cuplare rapidă executate din aluminiu de înaltă rezistenţă şi calitate deosebită AK11 în cobinaţie cu siliciu. Racordurile de refulare se folosesc la îmbinarea furtunurilor de refulare cauciucate. Racordurile fixe se folosesc pentru ţevile de refulare, robineţi hidranţi precum şi la hidranţii portativi. Racordurile înfundate se folosesc la hidranţii portativi, supraterani precum şi la rolele de furtun. 

350

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

 

Reducţiile se folosesc pentru cuplarea a două racorduri de mărimi diferite, la intervenţiile pentru incedii.  

Furtun de refulare tip A,B,C,D. Domeniu de utilizare: racordare la hidranţi interiori şi exteriori, motopompe PSI, maşini de pompieri, navigaţie şi alte utilizări în principal în domeniul industrial dar şi agricol.  

Furtunul respectă toate normativele de securitate şi calitate exprimate prin certificatul ISSO 9001, DIN 14811, NBN S21-024, BS CLASS 1.  

 

Furtun refulare tip A 

Furtun refulare tip B 

Furtun refulare tip C 

351

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Furtun refulare rigid tip D 

Sprinklere executate în conformitate cu standardele internaţionale şi agrementate: FM (SUA), LPC (UK), APSAD(FR), Corpul Pompierilor Militari, Centrul de Studii PSI Bucuresti (RO). 

∙ Componente: corp splinker, deflector, bulb de sticlă, ventil, stift filetat.  ∙ Temperatura nominală de declanşare = 68ºC.  

∙ Poziţia de funcţionare = suspendat.  

∙ Element sensibil = bulb de sticlă cu lichid  

∙ (dilatare volumetrică mare la temperaturi ridicate).  

∙ Tipul distribuţiei apei = pulverizare.  

∙ Presiune maximă de lucru = 12 bar.  

∙ Filet racordare = ½ ”.  

∙ Factor de distribuţie a apei = K 80±4.  

∙ Presiunea hidrostatică = încercare de etanşeitate 30 bar.  

∙ Sensibilitate cu reacţie normală = indice de timp de reacţie cuprins între 80 (ms)½ şi 350(ms)½.  

 

Sprinklerele, fiind dispozitive sensibile la caldură, concepute pentru a reacţiona la o temperatură prestabilită prin eliberarea automată a unui flux de apa pe care îl repartizează uniform la solului, sunt destinate echipării instalaţiilor fixe automate de stins incendii, având rolul de a detecta un focar de incendiu, de a da o alarma şi de a-l stinge înca de la început sau, cel putin, să-l acopere astfel încât stingerea să se poata realiza cu ajutorul mijloacelor de protecţie ale clădirii sau de către pompieri. Domenii de utilizare: sedii de firme, hale de producţie, depozite, supermarketuri.  

Iluminatul de siguranţă Instalaţiile electrice pentru iluminat de siguranţă pentru evacuare se prevăd în cazul încăperilor cu aglomerări de persoane, clădiri cu expoziţii temporare, muzee, biblioteci, restaurante, spitale, hoteluri, supermarketuri, spaţii de producţie. Pentru iluminatul de siguranţă se folosesc lămpi cu alimentare de rezervă, de 

352

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

regulă, dintr-o baterie tip acumulator care permite funcţionarea lămpilor pe durată de min. 1 oră. Corpurile de iluminat ale iluminatului de siguranţă se marchează sau se echipează cu lămpi de altă culoare pentru a se deosebi de lămpile iluminatului normal. Iluminatul de siguranţă contra panicii se realizează cu corpuri de iluminat cu lămpi incandescente clare.   

Centrale antiincendiu echipate cu microprocesor, şase zone de detectare, pe fiecare zonă se pot lega detectori de temperatură şi fum. Fiecare zonă este echipată cu o ieşire pentru alarmare. Panoul de comandă poate controla ieşirile de alarmare: sirenele şi comunicatoarele telefonice. 

 

Detectoare optice de fum funcţionează prin tehnologia SMD, detectarea fumului şi a temperaturii ce se degajă din procesul de ardere. Sunt recomandate pentru hoteluri, supermarketuri, biblioteci, depozite, spaţii de producţie. Detectarea la timp a unui incendiu limitează producerea de pagube şi pierderea de vieţi omeneşti.  

 

353

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FOLIE RETROPROIECTOR NR. 5  

PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR (I) Măsuri şi mijloace de prevenire a incendiilor şi exploziilor 

1. Înlăturarea eventualelor cauze de provocare a incendiilor şi exploziilor, prin proiectarea procesului tehnologic. 

2. Evitarea formării în hale de producţie a amestecurilor explozive prin curăţarea în mod periodic a prafului de pe toate suprafeţele încărcate  

cu electricitate statică. 

3. Mărirea umidităţii relative a aerului, acolo unde produsele permit. 4. Prevederea unor aparate de deconectare automată în caz de avarie. 

5. Prevederea în depozitele de materiale combustibile a instalaţiilor speciale de declanşare automată a stropirii cu apă la ridicarea temperaturii. 

6. Amenajarea unor spaţii pentru fumat. 

7. Asigurarea unei bune evacuări a oamenilor şi a bunurilor din clădire în caz de incendiu. 

8. Instalarea de scări de incendiu, guri de apă, cu utilajul necesar (furtun cu lance, pompe etc.). 

9. Ignifugarea materialelor combustibile folosite în construcţii. 

10. Marcarea zonelor periculoase, a mediilor explozive, a căilor de evacuare din clădiri şi asigurarea unor bune condiţii pentru intervenţia rapidă la stingerea incendiilor. 

11. Organizarea de formaţii de pompieri voluntari şi special angajaţi. 12. Interzicerea folosirii flăcării deschise, a fumatului în medii periculoase. 

13. Stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea şi combaterea incendiilor şi asigurarea prelucrării şi afişării lor. 

14. Instruirea muncitorilor şi răspândirea cunoştinţelor tehnice referitoare la cauzele şi prevenirea incendiilor. 

15. Dotarea cu utilaje şi materiale tehnice de combatere a incendiilor (lopeţi, pompe de mână, stingătoare manuale, motopompe, autopompe, instalaţii cu reţele de apă etc.). 

354

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FOLIE RETROPROIECTOR NR. 6  

PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR (II) Obligaţii şi răspunderi 

1. Conducătorii unităţilor sunt obligaţi să ia măsuri pentru: constituirea şi funcţionarea comisiilor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor şi a formaţiilor civile de pompieri, dotarea cu mijloace tehnice adecvate producţiei şi activităţii întreprinderilor respective, stabilirea sarcinilor care revin personalului de la locurile de muncă şi asigurarea instruirii şi controlului întregului personal. 

2. Obligaţiile comisiilor tehnice sunt: întocmirea planului de apărare contra incendiilor, efectuarea de propuneri pentru înlăturarea cauzelor care pot înlesni producerea unor incendii, verificarea modului de înreţinere şi de de funcţionarea a instalaţiilor de semnalizare şi stingere a incendiilor. 

3. Formaţiile civile se organizează cu sprijinul unităţilor militare de pompieri şi desfăşoară activitatea de prevenire, intervine la stingerea incendiilor, salvează oamenii şi bunurile materiale. 

4. Provocarea de incendiu sau neluarea măsurilor prevăzute de lege pentru înlăturarea pericolului de incendiu se sancţionează disciplinar, contravenţional sau infracţional, după gravitatea cazului. 

355

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 12  

RELAŢIA DINTRE CAUZELE DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ ŞI MĂSURILE DE PREVENIRE ÎN SISTEMUL DE MUNCĂ 

356

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 13  

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE CAP  

Cască protecţie KENTUCKY 

 

Cască protecţie 

FIREFIGHTER Cască antifon Antifoane  

EAR Clasic EAR Ultrafit Mască sudor Casca sudor  

Ochelari sudor Ochelari sudor Suport şi vizieră pentru electricieni 

 

Mască integrală (Panorama Nova) 

 

Semimască simplă Semimască cu supapă (FFP2-SL) 

357  

Semimască cu supapă 

(FFP3-SL) Costum vopsitor 

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 14  

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE MÂINI  

Mănuşă piele spalt Mănuşă anticalorică Mănuşă sudor Mănuşă Merceds (îmblănită) 

  Mănuşă tricot subţire Mănuşă tricot gros Mănuşă chirurgicală Mănuşă polietilenă

Mănuşă electroizolantă 

358

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 15  

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE CORP  

Centură siguranţă (de poziţionare) – 

constructor + 1mijloc de legătură 

Ansamblu centură complexă tip sondor formată din o centură complexă şi mijloc de legătură reglabil cu 2 carabiniere 

Ansamblu centură complexă tip sondor antiex (EX) formată 

din centură complexă şi mijloc de legătura reglabil cu 2 

carabiniere 

Centură lombo – abdominala 

(circularist) 

359  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 16  

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – ÎNCĂLŢĂMINTE  

Cizme electroizolante de joasa tensiune (clasa electrica 0) 

Cizme rezistente la 

Cizme cu bombeu si 

talpa metalica Model 

M2 (PSI) 

  

Cizme electroizolante de joasa tensiune (clasa electrica 1) 

Cizme apa-noroi Model M1 

produse petroliere antistatice(EX) Model M5 

Cizme antiacide Model M5 

 

Bocanc din piele cu talpa antiderapantă 

 

Bocanc rezistent la agenţi chimici 

Bocanc din piele cu bombeu metalic cu talpa antiderapanta, antistatici 

Sabot Pantof alb 

360  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 17 

ECHIPAMENTE DE LUCRU – IMPERMEABILE   Pelerine ploaie 

ECHIPAMENTE DE LUCRU – CU DESTINAŢII SPECIALE  

Vestă reflectorizantă Salopetă cu bandă reflectorizantă (doc) 

 

Salopetă cu bandă reflectorizantă (tercot) 

Costum antiacid Costum ignifugat 

361

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 18  

ECHIPAMENTE DE LUCRU – UZ GENERAL  

Salopetă simplă Salopetă bazonată tip miner 

  Salopetă bazonată cu 

Salopetă simplă cu pieptar 

 

pieptar Combinezon Halat 

  Vestă vătuită Haină vătuită Costum vătuit 

362

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 5  

PRIM AJUTOR DE BAZĂ (I) 

I. VICTIMA NU RESPIRĂ ŞI NU ARE PULS. 

Primul gest în aceasta situaţie este anuntarea la 112 solicitând ajutorul echipei medicale calificate şi cu dotare corespunzătoare după care începem resuscitarea cardio pulmonară. Dacă victima nu respiră, nu are puls şi eşti sigur că va sosi ajutor profesionist calificat, începe ventilaţia artificială şi compresiunile toracice. Ele se execută succesiv. 

∙ În cazul în care sunteţi singurul salvator, raportul ventilaţie masaj cardiac trebuie să fie de 2:15, acest lucru repetându-se timp de un minut;  

∙ În cazul în care sunteţi doi salvatori, acest raport trebuie sa fie de 1:5. Se execută 10 cicluri după care se face reevaluarea pacientului. 

Fiecare ciclu se începe cu ventilaţia artificială şi se termină cu ventilaţie. Tehnica ventilatiei artificiale 

Îngenuncheaţi lânga pacient. Cu capul victimei în hiperextensie se menţine gura uşor întredeschisă cu o mână, în timp ce cu cealaltă se susţine fruntea şi se pensează nasul. Se inspiră profund aer … 

 

 …se aşează etanş gura pe gura victimei, şi se insuflă aer timp 

de 2-3 secunde. În acelaşi timp se verifică dacă toracele se ridică atunci când insuflăm.

Fiecare respiraţie trebuie să fie suficient de puternică astfel încât toracele să se ridice. Ţineţi capul în hiperextensie cu barbia ridicată îndepărtând gura de la gura victimei şi lăsaţi ca toracele pacientului să revină. Volumul de aer pe care îl insuflăm este mai important decât ritmul în care îl administrăm. 

363

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Tehnica masajului cardiac extern 

Cu victima aşezată pe spate pe un plan dur se localizează punctul de compresie situat în partea inferioară a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal pâna la locul de întâlnire a coastelor. La acest nivel lângă acest deget se aşează alte două degete, respectiv degetul mijlociu şi cel arătător, după care aşezăm podul palmei celeilalte mâini, tangent la cele două degete plasate pe piept; acesta este locul în care trebuie făcute compresiunile toracice. 

 

Se îngenunchează lângă victimă, se fac două ventilaţii, după care se găseşte punctul de reper. Se aşează cealaltă mână (cea cu care s-a făcut reperarea), peste mâna situată pe stern, fără ca degetele să se sprijine pe torace. 

 

Cu coatele întinse, cu braţele perpendicular pe stern, linia umerilor să fie paralelă cu linia longitudinală a pacientului, se fac compresiunile astfel încât să înfundăm sternul cu o adâncime de aproximativ 4-5 cm (numărând cu voce tare, “şi 1 şi 2 şi 3 şi 4 şi 5’’). Frecvenţa compresiunilor externe trebuie să fie de 80-100 / min. 

 

364

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

II. VICTIMA NU RESPIRĂ DAR ARE PULS. 

În acest caz, prima etapă de acţiune constă din efectuarea unui numar de 10 ventilaţii artificiale după care se anunţă la 112 solicitând ajutor medical calificat. Ne reîntoarcem, reevaluăm starea pacientului şi vom acţiona în funcţie de ceea ce vom constata. În cazul în care situaţia va fi nemodificat vom continua ventilaţia pacientului verificând periodic pulsul acestuia. 

 

III. VICTIMA RESPIRĂ ŞI ARE PULS. 

Dacă victima respiră şi are puls, dar este inconştientă o vom aşeza în poziţia laterală de siguranţă. Îngenunchind lângă victimă vom elibera căile aeriene prin hiperextensia capului şi ridicarea bărbiei. Aşezăm braţul cel mai apropiat al victimei în unghi drept faţă de corp, iar antebraţul se îndoaie în sus. Vom trece celălalt braţ al victimei peste torace, aşezând dosul palmei pe obrazul victimei. 

 

Se ridică genunchiul (cel opus faţă de salvator) victimei, trăgându-l în sus şi menţinând piciorul pe pamânt. Cu o mână vom prinde umărul opus faţă de salvator şi cu cealaltp mână genunchiul pacientului. Îl vom întoarce lateral spre salvator; ne asigurăm că se sprijină pe genunchi şi pe cot, rearanjăm capul în hiperextensie şi îi deschidem gura. 

 

365

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 6  

PRIM AJUTOR DE BAZĂ (II) 

DEZOBSTRUCŢIA CĂILOR AERIENE SUPERIOARE 

Pacient conştient 

Obstrucţia căilor aeriene înseamnă blocarea căilor aeriene superioare cu un bol alimentar sau un corp străin. Victima se va sufoca. Obstrucţia poate fi incompletă sau completă. Dacă victima este conştientă va indica acest lucru prin prinderea gâtului cu o mână sau cu două mâini. 

 

În cazul obstrucţiei incomplete respiraţia este zgomotoasă, pacientul este aplecat în faţă şi încurajat să tuşească. Dacă aceasta nu dă rezultate va trebui să se încerce o altă manevră, numită manevra Heimlich; se aplică atunci când obstrucţia devine completă. Ne apropiem de victimă din spate, o cuprindem pe sub braţe, îi îndepărtăm picioarele, aşezăm o mâna la mijlocul distanţei dintre ombilic si apendicele xifoid (locul de întâlnire a coastelor), cu cealaltă mână prindem mâna încleştată şi facem mişcări bruşte înăuntru şi în sus. 

 

366

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

Aceste mişcări vor comprima diafragmul care la rândul lui va comprima plămânii şi presiunea creată în bronhii va arunca corpul străin în cavitatea bucală. Faceţi aceste mişcări până eliberaţi căile aeriene. 

Pacient inconştient 

Dacă victima devine inconştientă, se întinde pe pământ şi se aplică aceeaşi manevră, încălecând picioarele victimei. Se reperează locul, aşezând podul palmei la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid. Se aşează cealaltă mână peste aceasta (ca la masajul cardiac) şi se fac compresiuni cu mişcări bruşte în adâncime şi în sus. 

 

Se repetă aceste mişcări de 4-5 ori după care, întorcând capul victimei într-o parte, se verifică cavitatea bucală a acesteia pentru a îndepărta bolul alimentar sau corpul străin. Dacă acesta nu este vizibil, se încearcă din nou ventilaţia, observând dacă intră sau nu aerul. În caz de insuccese repetă manevra Heimlich până când căile aeriene vor fi libere. 

367

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 19 

TRUSĂ DE PRIM AJUTOR 

 

368

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 20  

BRANCARDĂ DE PRIM AJUTOR 

 

• Structurã din duraluminiu 

• Husã din PVC ignifug pe suport textil 

• Usor de curãtat si dezinfectat 

• Mânere telescopice 

• Greutate cca. 7,6 Kg 

• Fabricatã conform DIN 13024 

369

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 21  

MODALITĂŢI DE PANSARE – BANDAJARE PENTRU UNELE ZONE ANATOMICE (I) 

370

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 22  

MODALITĂŢI DE PANSARE – BANDAJARE PENTRU UNELE ZONE ANATOMICE (II) 

371

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 23  

TIPURI DE FRACTURI (I) 

372

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 24  

TIPURI DE FRACTURI (II) 

373

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

MINIPLANŞA NR. 25  

REDUCEREA FRACTURII 

374

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

375

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

EXERCIŢII 

- modele -  

I. Pentru fiecare din itemii de mai jos, scrieţi litera corespunzătoare răspunsului corect. 

1.Structurarea spaţială a locului de muncă după criterii ergonomice şi de securitate a muncii, prin care se realizează eliminarea sau reducerea posibilităţii de contact periculos al angajatului cu echipamentele tehnice, materiile prime şi materialele, adaptarea utilajului la datele antropometrice ale executantului, asigurarea unei poziţii corecte de muncă etc., precum şi atenuarea sau eliminarea riscurilor din mediul fizic de muncă se referă la: 

a. acomodare în muncă 

b. adaptare a locului de muncă 

c. amenajare a locului de muncă. 

2.Afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesiuni, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă, se numeşte: 

a. accident de muncă 

b. boală profesională 

c. activitate periculoasă. 

3.Condiţiile impuse elementelor sistemului de muncă (executant – sarcină de muncă – mijloc de producţie – mediu de muncă), stabilite prin legi, norme, normative, standarde, documentaţii tehnice şi instrucţiuni, în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, se referă la: 

a. cerinţe de securitate şi sănătate în muncă 

b. cauze ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale 

c. condiţii de muncă. 

4.Distanţa minimă admisă între executant şi sursa de risc, necesară pentru asigurarea securităţii acestuia, se numeşte: 

a. distanţă de protecţie 

b. distanţă de securitate 

c. factor de securitate. 

5.Totalitatea mijloacelor cu care este dotat fiecare participant la procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva acţiunii factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională poartă numele de: a. echipament tehnic 

b. echipament individual de lucru 

c. echipament individual de protecţie. 

6.Activitatea prin care se identifică factorii de risc de accidentare şi / sau îmbolnăvire profesională şi se determină de risc se referă la: 

a. audit în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă 

b. activitate periculoasă 

c. evaluare a riscului de accidentare şi îmbolnăvire profesională. 

7.Componenta sistemului de muncă formată din totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care executantul îşi desfăşoară activitatea reprezintă: 

a. locul de muncă 

b. mediul de muncă 

c. procesul de muncă. 

376

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

8.Indicatorul convenţional ce exprimă global starea de securitate a muncii într-un sistem de muncă, ce se poate determina indirect, prin stabilirea nivelului de risc (fiind invers proporţional cu acesta), sau direct, pe baza evaluării securităţii sistemului de muncă, se numeşte: 

a. nivel de securitate a muncii 

b. nocivitate 

c. nivel de risc. 

9.Orice situaţie în care o persoană este expusă unuia sau mai multor pericole de accidentare şi îmbolnăvire profesională, în funcţie de capacităţii sale de muncă se numeşte: 

a. risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională 

b. protecţie 

c. situaţie periculoasă. 

10.Reacţia chimică de combustie a unei substanţe cu oxigenul, însoţită de dezvoltarea de căldură şi uneori de flăcări se numeşte: 

a. aprindere 

b. ardere 

c. inflamare. 

11.Scopul instructajului introductiv general este: 

a. de a informa asupra activităţilor din unitate şi a principalelor măsuri de protecţia muncii care trebuie respectate în timpul lucrului 

b. de aprofundare a normelor de protecţia muncii 

c. de prezentare a riscurilor şi măsurilor de prevenire specifice locului de muncă. 

12.Instructajul care se face când s-a modificat procesul tehnologic ori s-au schimbat utilajele şi sculele este: a. instructajul la locul de muncă 

b. instructajul periodic suplimentar 

c. instructajul introductiv general. 

13.Pentru un microclimat corespunzător în domeniul industrial starea de umiditate normală a aerului variază între: 

a. 40 – 60% 

b. 50 – 70% 

c. 60 – 80%. 

14. Substanţele care pătrund în organism, îi afectează funcţiunile şi provoacă intoxicaţiile sunt: a. substanţele caustice 

b. substanţele toxice 

c. substanţele inflamabile. 

15.Silicatoza este o afecţiune a căilor respiratorii datorată pulberilor industriale de: 

a. siliciu 

b. ciment 

c. cărbune. 

16.Factorul nociv, frecvent întâlnit într-o serie de activităţi industriale, cum sunt pilirea şi tăierea metalelor, nituirea, perforarea cu ajutorul compresoarelor, încercarea motoarelor etc. se numeşte: a. trepidaţie 

b. vibraţie 

c. zgomot. 

377

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

17.Aşa numita boală a vibraţiilor se caracterizează prin: 

a. oboseală, dureri la umerilor, slăbire, somn agitat, urmate de dureri la degete şi articulaţii care se accentuează mai ales noaptea 

b. somnolenţă, neatenţie, nervozitate, dureri de cap şi poftă de mâncare redusă 

c. dureri de articulaţii, dureri ale muşchilor, îmbolnăvirea pielii, greutate în respiraţie 

18.Care dintre imaginile de mai jos reprezintă o acţiune corectă: 

a. b. c.  

19.Clasa de incendiu care se referă la incendii de metale (Exemple: sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan etc.) este: 

a. A 

b. E 

c. D. 

20.Dispozitivele sensibile la căldură, concepute pentru a reacţiona la o temperatura prestabilita prin eliberarea automata a unui flux de apă pe care îl repartizează uniform la solului, destinate echipării instalaţiilor fixe automate de stins incendii, având rolul de a detecta un focar de incendiu, de a da o alarmă şi de a-l stinge încă de la început sau, cel puţin, să-l acopere astfel încât stingerea să se poată realiza cu ajutorul mijloacelor de protecţie ale clădirii sau de către pompieri se numesc: 

a. ţevi de refulare 

b. sprinklere 

c. detectoare optice de fum. 

21.Dispozitivele din figură reprezintă 

a. reducţii 

b. racorduri 

c. ţevi de refulare. 

22.Detectoarele optice de fum au rolul: 

a. de a detecta fumul 

b. de a detecta fumul şi temperatura ce se degajă din procesul de ardere 

c. de a asigura o perdea de apă pulverizată pentru protecţia utilizatorului. 

23.Solicitarea psihofiziologică reprezintă o cauză de accidentare şi / sau îmbolnăvire profesională specifică: a. sarcinii de muncă 

b. mijloacelor de producţie 

c. mediului de muncă. 

24.Imaginea alăturată reprezintă: 

a. reducerea fracturii la antebraţului 

b. corectarea axului prin mişcări de extensie şi contraextensie 

concomitent cu imobilizarea provizorie în fractura de antebraţ 

c. reducerea fracturii la braţului. 

378

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

25.Manevra Heimlich este recomandat a se aplica atunci când: 

a. victima nu răspunde, nu respiră dar îi bate inima 

b. victima nu răspunde, dar respiră şi îi bate inima 

c. victima nu răspunde, nu respiră, nu îi bate inima. 

26.Imaginea alăturată reprezintă: 

a. fractură prin tracţiune 

b. fractură prin răsucire 

c. fractură directă prin lovirea cu un corp contondent. 

27.Echipamentul din imagine reprezintă: 

a. mască sudor 

b. ochelari sudor 

c. cască sudor. 

II. Transcrieţi cifra corespunzătoare fiecărui enunţ şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F dacă apreciaţi că enunţul este fals. 

1.Cerinţele supradimensionate impuse executantului în raport cu posibilităţile acestuia nu pot provoca accidente sau îmbolnăviri profesionale. 

2.Executantul este utilajul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă. 

3.Culorile deschise la locul de muncă au efect vesel, stimulant, pozitiv. 

4.Pulberile industriale acţionează asupra organismului pe cale mecanică sau chimică. 5.La baza odihnei active stă principiul alternanţei dintre diferite feluri de activităţi. 

6.Este recomandată folosirea uneltelor improvizate. 

7.Orice factor chimic, fizic sau biologic, prezent în procesul de muncă şi care poate constitui un pericol pentru sănătatea angajaţilor se numeşte noxă. 

8.Proprietatea unui factor de risc de a produce efect dăunător asupra organismului uman, afectând starea de sănătate a acestuia se numeşte nivel de risc. 

9.Fişa colectivă de instructaj privind protecţia muncii se întocmeşte pentru vizitatorii în grup. 10.Durata minimă a instructajului introductiv general este de 2 ore. 

11.Instructajul la locul de muncă nu include demonstraţii practice. 

12.Intervalul dintre două instructaje se stabileşte prin instrucţiuni proprii, funcţie de condiţiile locului de muncă, dar nu va fi mai mare de 6 luni. 

379

  

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII 

13.Protecţia muncii se ocupă cu studiul factorilor de mediu care influenţează creşterea şi dezvoltarea organismului, cauzele care produc bolile şi metodele folosite pentru combaterea lor. 

14.Mişcările numeroase şi frecvent repetate, încordarea sistematică a muşchilor şi ligamentelor sau presiune pe tendoane pot provoca nevrozele de coordonare. 

15.Pentru fixarea cozilor şi mânerelor în scule se vor folosi pene din lemn. 

16.Uneori, este permisă ţinerea pieselor cu mâna sau cu chei, cleşti etc. când se efectuează operaţii pe maşina de găurit. 

17.Transportarea manuală a greutăţilor pe planuri înclinate trebuie limitată la 50 kg fără întreruperi şi 60 kg cu întreruperi pentru bărbaţi şi 25 kg cu întreruperi pentru femei. 

18.Panourile de incendiu sunt folosite pentru dotarea unităţilor şi punctelor de lucru cu mijloace de prima intervenţie necesare stingerii începuturilor de incendii. 

19.Racordurile înfundate se folosesc la hidranţii portativi, supraterani precum şi la rolele de furtun. 20.Reducţiile se folosesc pentru cuplarea a două racorduri de aceeaşi mărime, la intervenţiile pentru incendii. 

21.Efectuarea unor operaţii în afara sarcinii de muncă sunt cauze de accidentare şi sau îmbolnăvire profesională proprii mijloacelor de producţie. 

22.În cazul unui singur salvator raportul ventilaţie masaj cardiac trebuie să fie de 2:15, acest lucru repetându se timp de un minut. 

III. Efectuaţi următoarele activităţi: 

1.Folosind manevrele corespunzătoare aşezaţi o persoană (un coleg) care se găseşte pe spate în poziţia de siguranţă, ca în figura de mai jos: 

 

2.Urmărind etapele din figura de mai jos realizaţi bandajarea mâinii unei persoane: 

 

380