Securitatea in munca

Dispoziții generaleArticolul 1 

(1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea  îmbunătățirii securității și sănătății în munca a lucrătorilor.(2) Prezenta lege  stabilește principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale,  protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc și  accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii,  instruirea lucrătorilor și a reprezentanților lor, precum și direcțiile generale  pentru implementarea acestor principii. 

(2) Articolul 2Convențiile internaționale și contractele bilaterale încheiate de  persoane juridice române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe teritoriul altor tari, vor cuprinde clauze privind  securitatea și sănătatea în munca.Capitolul IIDomeniu de aplicare 

(3) Articolul 3(1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât  publice, cat și private.(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor,  lucrătorilor și reprezentanților lucrătorilor. 

(4) Articolul 4(1) Fac excepție de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în care  particularitățile inerente ale anumitor activități specifice din serviciile  publice, cum ar fi forțele armate sau poliția, precum și cazurile de dezastre,  inundatii și pentru realizarea măsurilor de protecție civilă, vin în  contradicție cu prezenta lege.(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să  se asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor, ținându-se seama de  principiile stabilite prin prezenta lege. 

(5) Articolul 5

În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au  următorul înțeles: 

(6) a) lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv  studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practica, precum și  ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor  care prestează activități casnice; 

(7) b) angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de muncă  ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea  întreprinderii și/sau unității; 

(8) c) alți participanți la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere  și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare  prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care  prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de  voluntariat, precum și someri pe durata participării la o formă de pregătire 

profesională și persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în forma scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și  a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba; 

(9) d) reprezentant al lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul  securității și sănătății lucrătorilor - persoana aleasă, selectata sau desemnată  de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, sa îi reprezinte pe aceștia în ceea ce privește problemele referitoare la protecția securității și sănătății  lucrătorilor în munca; 

(10) e) prevenire - ansamblul de dispoziții sau măsuri luate ori prevăzute  în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării  riscurilor profesionale; 

(11) f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale  organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea  îndatoririlor de serviciu, situația de persoana data disparuta sau accidentul  de traseu ori de circulație, în condițiile în care au fost implicate persoane  angajate, incidentul periculos, precum și cazul susceptibil de boala  profesională sau legată de profesiune; 

(12) g) accident de muncă - vătămarea violenta a organismului, precum și  intoxicatia acuta profesională, care au loc în timpul procesului de muncă  sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate  temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces; 

h) boala profesională - afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării  unei meserii sau profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori  biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea  diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de  muncă;

 

i) echipament de muncă - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită în munca;

j) echipament individual de protecție - orice echipament  destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja împotriva  unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea și  sănătatea la locul de muncă, precum și orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;

k) loc de muncă - locul destinat  sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii și/sau unității,  inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii și/sau unității la care lucrătorul are acces în cadrul desfășurării activității;

l) pericol grav și iminent de  accidentare - situația concretă, reală și actuala căreia îi lipsește doar prilejul declansator pentru a produce un accident în orice moment;

 

m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii  în care se pregătesc elevii, studenții, ucenicii, precum și somerii în perioada de reconversie profesională;

 

n) securitate și sănătate în munca - ansamblul  de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune  condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității  fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă;

 

o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar  fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe,  rezultat din disfunctionalitatea unei activități sau a unui echipament de  muncă sau/și din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a  afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări și/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa producă pagube materiale;

 

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afară întreprinderii/unității, abilitate sa  presteze servicii de protecție și prevenire în domeniul securității și sănătății în munca, conform legii;

 

q) accident ușor - eveniment care are drept  consecința leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor  îngrijiri medicale și a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mica de 3 zile;

 

r) boala legată de profesiune - boala cu determinare  multifactoriala, la care unii factori determinanți sunt de natura  profesională.

 

Capitolul IIIObligațiile angajatorilorSecţiunea 1Obligații  generale ale angajatorilor

 

Articolul 6

(1) Angajatorul are obligația de a  asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de  muncă.

(2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta  nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu.

(3) Obligațiile  lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în munca nu aduc atingere  principiului responsabilității angajatorului.

Articolul 7

(1) În cadrul  responsabilităților sale, angajatorul are obligația sa ia măsurile necesare pentru:

a) asigurarea securității și protecția sănătății

lucrătorilor;

 

b) prevenirea riscurilor profesionale;

 

c) informarea și instruirea  lucrătorilor;

 

d) asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare  securității și sănătății în munca.

(2) Angajatorul are obligația sa urmărească  adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ținând seama de modificarea  condițiilor, și pentru îmbunătățirea situațiilor existente.

(3) Angajatorul are  obligația sa implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) și (2) pe baza următoarelor principii generale de prevenire:

 

a) evitarea 

riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

 

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce privește  proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a  metodelor de muncă și de producție, în vederea reducerii monotoniei  muncii, a muncii cu ritm predeterminat și a diminuării efectelor acestora 

asupra sănătății;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) înlocuirea a ceea ce este  periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puțin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și  influența factorilor din mediul de muncă;

 

h) adoptarea, în mod prioritar, a  măsurilor de protecție colectivă fata de măsurile de protecție  individuală;

i) furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor. (4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ținând seama de  natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația:

a) sa evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor,  inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă;

b) ca,  ulterior evaluării prevăzute la lit. a) și dacă este necesar, măsurile de  prevenire, precum și metodele de lucru și de producție aplicate de către  angajator să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției  sănătății lucrătorilor și să fie integrate în ansamblul activităților întreprinderii și/sau unității respective și la toate nivelurile ierarhice;

c) sa ia  în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în munca, atunci când îi încredințează sarcini;

 

d) să asigure ca  planificarea și introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor  cu lucrătorii și/sau reprezentanții acestora în ceea ce privește consecințele  asupra securității și sănătății lucrătorilor, determinate de alegerea  

echipamentelor, de condițiile și mediul de muncă;e) sa ia măsurile  corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat și specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au insusit instrucțiunile  adecvate.

 

(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci  când în același loc de muncă își desfășoară activitatea lucrători din mai  multe întreprinderi și/sau unități, angajatorii acestora au următoarele obligații:

a) sa coopereze în vederea implementării prevederilor privind  securitatea, sănătatea și igiena în munca, luând în considerare natura activităților;

b) să își coordoneze acțiunile în vederea protecției lucrătorilor  și prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura 

activităților;

 

c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;

d) sa  informeze lucrătorii și/sau reprezentanții acestora despre riscurile  profesionale.

 

(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în munca  nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru  lucrători.

 

Secţiunea a 2-aServicii de prevenire și protecție

Articolul  8

(1) Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la art. 6 și 7, angajatorul  desemnează unul sau mai mulți lucrători pentru a se ocupa de activitățile de  protecție și de activitățile de prevenire a riscurilor profesionale din  întreprindere și/sau unitate, denumiți în continuare lucrători desemnați. 

(2) Lucrătorii desemnați nu trebuie să fie prejudiciati ca urmare a activității  lor de protecție și a celei de prevenire a riscurilor profesionale.

(3) Lucrătorii desemnați trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-și putea îndeplini  obligațiile ce le revin prin prezenta lege.

(4) Dacă în întreprindere și/sau  unitate nu se pot organiza activitățile de prevenire și cele de protecție din  lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii  externe.

(5) În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe  prevăzute la alin. (4), acestea trebuie să fie informate de către angajator  asupra factorilor cunoscuți ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securității și sănătății lucrătorilor și trebuie să aibă acces la  informațiile prevăzute la art. 16 alin. (2).

(6) Lucrătorii desemnați trebuie să  aibă, în principal, atribuții privind securitatea și sănătatea în munca și, cel  mult, atribuții complementare.

Articolul 9

(1) În toate cazurile, pentru a se  ocupa de organizarea activităților de prevenire și a celor de protecție, ținând seama de mărimea întreprinderii și/sau unității și/sau de riscurile la care  sunt expuși lucrătorii, precum și de distribuția acestora în cadrul  

întreprinderii și/sau unității, se impune ca:

a) lucrătorii desemnați să aibă capacitatea necesară și sa dispună de mijloacele adecvate;

b) serviciile  externe să aibă aptitudinile necesare și sa dispună de mijloace personale și profesionale adecvate;

c) lucrătorii desemnați și serviciile externe să fie în  număr suficient.

 

(2) Prevenirea riscurilor, precum și protecția sănătății și  securitatea lucrătorilor trebuie să fie asigurate de unul sau mai mulți  lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din  exteriorul întreprinderii și/sau unității.

(3) Lucrătorul/lucrătorii și/sau  serviciul/serviciile prevăzute la alin. (2) trebuie să colaboreze între ei ori de  câte ori este necesar.

(4) În cazul microintreprinderilor și al întreprinderilor  mici, în care se desfășoară activități fără riscuri deosebite, angajatorul își  poate asuma atribuțiile din domeniul securității și sănătății în munca pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege, dacă are capacitatea  necesară în domeniu.

(5) Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei  stabilește prin norme metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi  capacitățile și aptitudinile necesare, precum și numărul considerat suficient,  prevăzute la alin. (1) și (4).

 

Secţiunea a 3-aPrimul ajutor, stingerea  incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav și iminent

 

Articolul  10

(1) Angajatorul are următoarele obligații:

 

a) sa ia măsurile necesare  pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea  lucrătorilor, adaptate naturii activităților și mărimii întreprinderii și/sau unității, ținând seama de alte persoane prezente;

b) sa stabilească legăturile  necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce privește primul  ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare și pompieri.

 

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplica măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor și de evacuare a  lucrătorilor.(3) Numărul lucrătorilor menționați la alin. (2), instruirea lor și  echipamentul pus la dispoziția acestora trebuie să fie adecvate mărimii  și/sau riscurilor specifice întreprinderii și/sau unității.

 

Articolul  11

 

(1) Angajatorul are următoarele obligații:

a) sa informeze, cat mai curând  posibil, toți lucrătorii care sunt sau pot fi expuși unui pericol grav și iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum și despre măsurile luate ori care trebuie să fie luate pentru protecția lor;

b) sa ia măsuri și sa  furnizeze instrucțiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa oprească lucrul și/sau sa părăsească imediat locul de muncă și să se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav și iminent;

c) sa nu impună lucrătorilor  reluarea lucrului în situația în care încă exista un pericol grav și iminent, în  afară cazurilor excepționale și pentru motive justificate.(

 

2) Lucrătorii care,  în cazul unui pericol grav și iminent, părăsesc locul de muncă și/sau o zona  periculoasa nu trebuie să fie prejudiciati și trebuie să fie protejati împotriva  oricăror consecințe negative și nejustificate pentru aceștia.

 

(3) Angajatorul  trebuie să se asigure ca, în cazul unui pericol grav și iminent pentru propria  securitate sau a altor persoane, atunci când șeful ierarhic imediat superior  nu poate fi contactat, toți lucrătorii sunt apți să aplice măsurile  corespunzătoare, în conformitate cu cunoștințele lor și cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecințele unui astfel de pericol. 

 

(4) Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciati pentru cazurile prevăzute la alin.  (3), cu excepția situațiilor în care aceștia acționează imprudent sau dau dovada de neglijența grava.

 

Secţiunea a 4-aAlte obligații ale angajatorilor

 

Articolul 12

(1) Angajatorul are următoarele obligații:

a) sa  realizeze și să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și  sănătatea în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;

 

b) sa decidă asupra măsurilor de protecție care trebuie luate și, după caz, asupra echipamentului de protecție care trebuie utilizat;

c) sa țină  evidenta accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă  mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor ușoare, a bolilor profesionale, a  incidentelor periculoase, precum și a accidentelor de muncă, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);

d) sa elaboreze pentru autoritățile competente și în  conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.

 

(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidarității  sociale și familiei, în funcție de natura activităților și de mărimea  întreprinderilor, se vor stabili obligațiile ce revin diferitelor categorii de  întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor prevăzute la alin.  (1).

 

Articolul 13

În vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în  munca și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații:

a) sa adopte, din faza de cercetare,  proiectare și execuție a construcțiilor, a echipamentelor de muncă, precum  și de elaborare a tehnologiilor de fabricație, soluții conforme prevederilor  legale în vigoare privind securitatea și sănătatea în munca, prin a căror  aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare și de imbolnavire profesională a lucrătorilor;

 

b) sa întocmească un plan de  prevenire și protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și  de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condițiilor de muncă specifice unității;

c) să obțină autorizația de funcționare din punctul de vedere al securității și sănătății în munca,înainte de începerea oricărei activități, conform prevederilor legale;

d) sa  stabilească pentru lucrători, prin fișa postului, atribuțiile și răspunderile ce  le revin în domeniul securității și sănătății în munca, corespunzător funcțiilor exercitate;

e) sa elaboreze instrucțiuni proprii, în spiritul prezentei  legi, pentru completarea și/sau aplicarea reglementărilor de securitate și  sănătate în munca, ținând seama de particularitățile activităților și ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;

f) să asigure și sa  controleze cunoașterea și aplicarea de către toți lucrătorii a măsurilor  prevăzute în planul de prevenire și de protecție stabilit, precum și a prevederilor legale în domeniul securității și sănătății în munca, prin  

lucrătorii desemnați, prin propria competența sau prin servicii externe;

 

g) sa  ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării și instruirii  lucrătorilor, cum ar fi afișe, pliante, filme și diafilme cu privire la securitatea și sănătatea în munca;

h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la  locul de muncă, precum și asupra măsurilor de prevenire și de protecție necesare;

 

i) sa ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor și a profesiilor prevăzute de legislația specifica;

j) sa angajeze numai persoane  care, în urma examenului medical și, după caz, a testarii psihologice a  aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează sa o execute și  să asigure controlul medical periodic și, după caz, controlul psihologicperiodic, ulterior angajării;

 

k) sa țină evidenta zonelor cu risc ridicat și specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e);

l) să asigure funcționarea  permanenta și corecta a sistemelor și dispozitivelor de protecție, a aparaturii de măsura și control, precum și a instalațiilor de captare, reținere și  neutralizare a substanțelor nocive degajate în desfășurarea proceselor  

tehnologice;

m) să prezinte documentele și sa dea relațiile solicitate de  inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;

n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control și al cercetării evenimentelor;

o) sa  desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;

p) sa nu modifice  starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în  afară de cazurile în care menținerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viața accidentaților și a altor persoane;

q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor;

r) să asigure echipamente individuale de protecție;s) sa acorde obligatoriu  echipament individual de protecție nou, în cazul degradării sau al pierderii  calităților de protecție.

 

Articolul 14Alimentația de protecție se acordă în  mod obligatoriu și gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în  condiții de muncă ce impun acest lucru și se stabilește prin contractul  colectiv de muncă și/sau contractul individual de muncă.

 

Articolul  15

(1) Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu și gratuit de către angajatori.

(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum și  locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă și/sau contractul individual de muncă.Secţiunea a 5- aInformarea lucrătorilor

 

Articolul 16

(1) Ținând seama de mărimea  întreprinderii și/sau a unității, angajatorul trebuie să ia măsuri  corespunzătoare, astfel încât lucrătorii și/sau reprezentanții acestora sa  primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informațiile necesare privind:

 

a) riscurile pentru securitate și sănătate în munca, precum și  măsurile și activitățile de prevenire și protecție atât la nivelul întreprinderii  și/sau unității, în general, cat și la nivelul fiecărui post de lucru și/sau fiecărei funcții;

b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin.  (2) și (3).

 

(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât  angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere și/sau unitate exterioară, care  desfășoară activități în întreprinderea și/sau în unitatea sa, sa primească  informații adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1),  care privesc acești lucrători.

 

Articolul 17Angajatorul trebuie să ia măsuri  corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnați sau reprezentanții  lucrătorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății  lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuțiilor și în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:

a) evaluarea riscurilor și măsurile de protecție, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) și b);

b) evidenta și rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) și d);

c) informații privind  măsurile din domeniul securității și sănătății în munca, precum și informații  provenind de la instituțiile de control și autoritățile competente în  domeniu.

 

Secţiunea a 6-aConsultarea și participarea lucrătorilor

 

Articolul  18

(1) Angajatorii consulta lucrătorii și/sau reprezentanții lor și permit  participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la  securitatea și sănătatea în munca.

(2) Aplicarea prevederilor alin. 

(1) implica:

a) consultarea lucrătorilor;dreptul lucrătorilor și/sau  reprezentanților lor să facă propuneri;

 

c) participarea echilibrata. 

 

(3) Lucrătorii și/sau reprezentanții lucrătorilor definiți la art. 5 lit. d) iau  parte în mod echilibrat sau sunt consultați în prealabil și în timp util de către angajator cu privire la:

 

a) orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea și sănătatea în munca;

b) desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1) și la art. 10 alin. (2), precum și cu privire la activitățile la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1);

c) informațiile la care s-a făcut referire în art. 12 alin. (1), art. 16 și 17;

d) recurgerea, după caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4);

e) organizarea și planificarea instruirii prevăzute la art. 20 și 21.

(4) Reprezentanții lucrătorilor cu  raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor au  dreptul să solicite angajatorului sa ia măsuri corespunzătoare și să prezinte  propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători și/sau al eliminării surselor de pericol.(5) Reprezentanții lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor sau lucrătorii nu pot  fi prejudiciati din cauza activităților la care s-a făcut referire în alin. (1)-(3). (6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanților lucrătorilor cu raspunderi  specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor un timp adecvat,  fără diminuarea drepturilor salariale, și să le furnizeze mijloacele necesare  pentru a-și putea exercita drepturile și atribuțiile care decurg din prezenta  lege.(7) Reprezentanții lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul  securității și sănătății lucrătorilor și/sau lucrătorii au dreptul sa apeleze la  autoritățile competente, în cazul în care considera ca măsurile adoptate și  mijloacele utilizate de către angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea  securității și sănătății în munca.(8) Reprezentanților lucrătorilor cu  raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor trebuie  să li se acorde posibilitatea de a-și prezenta observațiile inspectorilor de  muncă și inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de control.Articolul 19În  vederea realizării prevederilor art. 16, 17 și ale art. 18 alin. (1), la nivelul  angajatorului se înființează, se organizează și funcționează comitete de  securitate și sănătate în munca.Secţiunea a 7-aInstruirea  

lucrătorilorArticolul 20(1) Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca  fiecare lucrator sa primească o instruire suficienta și adecvată în domeniul  securității și sănătății în munca, în special sub forma de informații și  

instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului sau:a) la  

 

angajare;b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;c) la  introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale  

echipamentului existent;d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau  

proceduri de lucru;e) la executarea unor lucrări speciale.(2) Instruirea  

prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:a) adaptată evoluției riscurilor sau  

apariției unor noi riscuri;b) periodică și ori de câte ori este necesar. (3) Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi și/sau unități din  exterior, care desfășoară activități în întreprinderea și/sau unitatea proprie,  au primit instrucțiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate și  sănătate în munca, pe durata desfășurării activităților.(4) Reprezentanții 

lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în  munca au dreptul la instruire corespunzătoare.Articolul 21(1) Instruirea  prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) și (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala  

lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora.(2) Instruirea prevăzută la art.  20 alin. (1) și (2) trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru. (3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie să se efectueze în timpul  programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii și/sau  unității, fie online.(la 25-07-2021, Alineatul (3) din Articolul 21 , Sectiunea  a 7-a , Capitolul III a fost modificat de Articolul II^1, Punctul 8,  ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 208 din 21 iulie 2021, publicată în  MONITORUL OFICIAL nr. 720 din 22 iulie 2021 )(4) Dovada instruirii  prevăzută la art. 20 poate fi realizată în format electronic sau pe suport  hârtie în funcție de modalitatea aleasă de către angajator, stabilită prin  regulamentul intern.(la 06-05-2021, Articolul 21 din Sectiunea a 7-a ,  Capitolul III a fost completat de Articolul III din ORDONANȚA DE  URGENȚĂ nr. 36 din 5 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL  nr. 474 din 06 mai 2021 )(5) În cazul folosirii variantei în format electronic  prevăzute la alin. (4), dovada instruirii trebuie să fie semnată cu semnătură  electronică, semnătură electronică avansată sau semnătură electronică  calificată.(la 25-07-2021, Alineatul (5) din Articolul 21 , Sectiunea a 7-a ,  Capitolul III a fost modificat de Punctul 9, ARTICOLUL UNIC din  LEGEA nr. 208 din 21 iulie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 720 din 22 iulie 2021 )Capitolul IVObligațiile lucrătorilorArticolul  22Fiecare lucrator trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu  pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea  angajatorului, astfel încât sa nu expuna la pericol de accidentare sau  imbolnavire profesională atât propria persoana, cat și alte persoane care pot  fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de  muncă.Articolul 23(1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor  

prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele obligații:a) sa utilizeze corect  mașinile, aparatura, uneltele, substanțele periculoase, echipamentele de  

transport și alte mijloace de producție;b) sa utilizeze corect echipamentul  individual de protecție acordat și, după utilizare, sa îl înapoieze sau sa îl  

pună la locul destinat pentru păstrare;c) sa nu procedeze la scoaterea din  funcțiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a  dispozitivelor de securitate proprii, în special ale mașinilor, aparaturii,  uneltelor, instalațiilor tehnice și clădirilor, și sa utilizeze corect aceste 

dispozitive;d) sa comunice imediat angajatorului și/sau lucrătorilor  desemnați orice situație de muncă despre care au motive întemeiate sa o  considere un pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, precum și  

orice deficiența a sistemelor de protecție;e) sa aducă la cunoștința  conducătorului locului de muncă și/sau angajatorului accidentele suferite de 

propria persoana;f) sa coopereze cu angajatorul și/sau cu lucrătorii  desemnați, atât timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea  oricăror măsuri sau cerințe dispuse de către inspectorii de muncă și  

inspectorii sanitari, pentru protecția sănătății și securității lucrătorilor;g) sa  coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul și/sau cu lucrătorii  desemnați, pentru a permite angajatorului să se asigure ca mediul de muncă  și condițiile de lucru sunt sigure și fără riscuri pentru securitate și sănătate,  

în domeniul sau de activitate;h) să își însușească și să respecte prevederile  legislației din domeniul securității și sănătății în munca și măsurile de  

aplicare a acestora;i) sa dea relațiile solicitate de către inspectorii de muncă  și inspectorii sanitari.(2) Obligațiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după  caz, și celorlalți participanți la procesul de muncă, potrivit activităților pe  care aceștia le desfășoară.Capitolul VSupravegherea sănătățiiArticolul  24Măsurile prin care se asigura supravegherea corespunzătoare a sănătății  lucrătorilor în funcție de riscurile privind securitatea și sănătatea în munca  se stabilesc potrivit reglementărilor legale.Articolul 25(1) Măsurile  prevăzute la art. 24 vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrator să poată  beneficia de supravegherea sănătății la intervale regulate.(2) Supravegherea  sănătății lucrătorilor este asigurata prin medicii de medicina a  muncii.Capitolul VIComunicarea, cercetarea, înregistrarea și raportarea  evenimentelorSecţiunea 1 EvenimenteEvenimenteArticolul 26Orice  eveniment, asa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat de îndată  angajatorului, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă  persoană care are cunoștința despre producerea acestuia.Articolul  27(1) Angajatorul are obligația sa comunice evenimentele, de îndată, după  

cum urmează:a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate eveni-mentele  

asa cum sunt definite la art. 5 lit. f);b) asiguratorului, potrivit Legii nr.  346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cu modificările și completările ulterioare, evenimentele urmate de  incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea  

acestora;c) organelor de urmărire penală, după caz.(2) Orice medic, inclusiv

medicul de medicina a muncii aflat într-o relație contractuală cu  angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu  suspiciunea de boala profesională sau legată de profesiune, depistata cu  prilejul prestațiilor medicale.(3) Semnalarea prevăzută la alin. (2) se  efectuează către autoritatea de sănătate publică teritorială sau a municipiului București, de îndată, la constatarea cazului.Articolul 28În cazul  accidentelor de circulație produse pe drumurile publice, în care printre  victime sunt și persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu,  organele de poliție rutieră competente vor trimite instituțiilor și/sau  persoanelor fizice/juridice prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) și b), în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare  la fata locului.Articolul 29(1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie și  

se efectuează după cum urmează:a) de către angajator, în cazul  

evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă;b) de către  inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs  invaliditate evidenta sau confirmată, deces, accidente colective, incidente  periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară  de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum și în situațiile  

cu persoane date dispărute;c) de către Inspecția Muncii, în cazul  accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum  

avariile sau exploziile;d) de către autoritățile de sănătate publică teritoriale,  respectiv a municipiului București, în cazul suspiciunilor de boala  profesională și a bolilor legate de profesiune.(2) Rezultatul cercetării  evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.(3) În caz de deces al  persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituția medico-legală  competența este obligată sa înainteze inspectoratului teritorial de muncă, în  termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare  medico-legală.Secţiunea a 2-aAccidente de muncăArticolul 30(1) În  sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de  

muncă:a) accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere  

și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;b) accidentul suferit de  persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în  cadrul unor activități culturale, sportive, în țara sau în afară granițelor tarii,  

în timpul și din cauza îndeplinirii acestor sarcini;c) accidentul survenit în  cadrul activităților cultural-sportive organizate, în timpul și din cauza  

îndeplinirii acestor activități;d) accidentul suferit de orice persoană ca 

urmare a unei acțiuni întreprinse din propria inițiativă pentru salvarea de  vieți omenești, precum și accidentul suferit în timpul intervenției de urgență sau al pregătirii în vederea participării la aceasta, pe durata efectuării  serviciului de voluntariat organizat conform prevederilor legale.(la 28-07- 2018, Litera d) din Alineatul (1), Articolul 30, Sectiunea a 2-a, Capitolul VI a fost modificată de Articolul III din LEGEA nr. 198 din 20 iulie 2018,  publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 25 iulie  

2018 )e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni  întreprinse din proprie inițiativa pentru prevenirea ori înlăturarea unui  

pericol care amenința avutul public și privat;f) accidentul cauzat de  activități care nu au legătura cu procesul muncii, dacă se produce la sediul  persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori  în alt loc de muncă organizat de aceștia, în timpul programului de muncă, și 

nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;g) accidentul de traseu,  dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul  

lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers;h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa  persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru  

îndeplinirea unei sarcini de muncă;i) accidentul suferit în timpul deplasării  de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este  încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o  altă persoană juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe  

durata normală de deplasare;j) accidentul suferit înainte sau după încetarea  lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă,  utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală,  echipamentul individual de protecție sau orice alt echipament pus la  dispoziție de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau dacă se  deplasa de la locul de muncă la ieșirea din întreprindere sau unitate și  

invers;k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a  avut loc în locuri organizate de angajator, precum și în timpul și pe traseul  

normal spre și de la aceste locuri;l) accidentul suferit de lucrători ai  angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegați pentru  îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară granițelor tarii, pe durata și  

traseul prevăzute în documentul de deplasare;m) accidentul suferit de  personalul român care efectuează lucrări și servicii pe teritoriul altor tari, în  baza unor contracte, convenții sau în alte condiții prevăzute de lege, 

încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul și din  

cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;n) accidentul suferit de cei care  urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecționare a pregătirii  profesionale, în timpul și din cauza efectuării activităților aferente stagiului  

de practica;o) accidentul determinat de fenomene sau calamitați naturale,  cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundație, alunecări de teren, trasnet  (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în  

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;p) dispariția unei persoane, în  condițiile unui accident de muncă și în împrejurări care indreptatesc  

presupunerea decesului acesteia;q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.(2) În  situațiile menționate la alin. (1) lit. g), h), i) și l), deplasarea trebuie să se  facă fără abateri nejustificate de la traseul normal și, de asemenea,  transportul să se facă în condițiile prevăzute de reglementările de securitate  și sănătate în munca sau de circulație în vigoare.Articolul 31Accidentele de muncă se clasifica, în raport cu urmările produse și cu numărul persoanelor  

accidentate, în:a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de 

cel puțin 3 zile calendaristice;b) accidente care produc  

 

invaliditate;c) accidente mortale;d) accidente colective, când sunt  accidentate cel puțin 3 persoane în același timp și din aceeași  cauza.Articolul 32(1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza  procesului-verbal de cercetare.(2) Accidentul de muncă înregistrat de  angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă,  precum și la asigurator, potrivit legii.Secţiunea a 3-aBolile  profesionaleArticolul 33În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecțiunile  suferite de elevi și studenți în timpul efectuării instruirii practice sunt, de  asemenea, boli profesionale.Articolul 34(1) Declararea bolilor profesionale  este obligatorie și se face de către medicii din cadrul autorităților de  sănătate publică teritoriale și a municipiului București.(2) Cercetarea  cauzelor imbolnavirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmarii  lor, precum și stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiștii autorităților de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.(3) Declararea bolilor  profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.(4) Bolile  profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de  sănătate publică teritorială și a municipiului București la Centrul național de

coordonare metodologică și informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică București, la Centrul de Calcul și Statistica  Sanitară București, precum și la structurile teritoriale ale asiguratorului  stabilit conform legii.(5) Intoxicatia acuta profesională se declara, se  cercetează și se înregistrează atât ca boala profesională, cat și ca accident de muncă.